Miorița s-a născut în Maramureș/TL 1-10

 

TEXT 114

Țara Lăpușului 1
Tîrgu Lăpuș – 1927

– Pe cel picioraș de munte
Ziuărel de zi (refren)
Ce guma[n] de om s-aude?
– Nu-i guma[n] de om bătrîn,
Că-i de trei păcurărei,
5. La trei turmuțe de oi.
Cel mai mic e străinel,
Mai mîndră-i turma la el.
– Du-te, tu, străinule,
Și-ți întoarce oile;
10. Că pînă oile li-i întoarce
Noi a ta lege ți-om face.
– Faceți-mi legea pe scurt
Și mă omorîți curund,
Dar pe mine mă-ngropați
15. În strunguța oilor,
În tropotul mieilor,
Coalea, lîngă ploca stînii,
Să aud cum latră cîinii.
Fluerul meu cel de fag
20. Mi-l puneți cruce la cap.
Cîte vînturi or sufla,
Fluerul s-o răvăna
Și pe mine m-or cînta.
Oile cele bălăi
25. M-or jeli pe cele văi;
Oile cele seine
Mult or plînge după mine.
Și tu mioară, mioară,
Umblă prin lume ișoară
30. Și ti întîlni c-o oaste grea,
Ti întîlni cu mama mea.
De te-a întreba că ce fac,
Spune-i că m-am însurat.
De-a-ntreba că după-a cui,
35. Spune-i, după-a cucului.
De-a-ntreba de nănaș mare,
Spune-i tu de sfîntu soare.
De-a-ntreba de ceterași,
Spune-i, vîntu drăgălaș.
40. Să fii gazdă veselos
C-ai ajuns Crăciun frumos
== Note ==

• Culegător – neprecizat;
  
• Informator – neprecizat;
  
• Localitatea/Data – Tîrgu Lăpuș, 1927; Țara Lăpușului, Maramureș.
  
• Publicat în Miorița, A. Fochi, 1964, p.570, text XXX, TRANS. 27.
  
• Tipul – Sud-maramureșean, subtip lăpuș, clasic.
  
• Observații. 1. Text preluat din Arhiva Muzeului de Etnografie a Transilvaniei din Cluj, nr. 188, p.6. 2. Episodul măicuței e atipic (vers. 28-39); influență din versiunea baladă (episodul nunții). 3. Referitor la versul «ce guman de om se-aude?». Prezența acestui termen (guman/goman; gumăn/gomăn), precum și a episodului “întâlnirea cu măicuța”, cu evidente influențe din versiunea baladă, ne îndreptățește să credem că această variantă provine din zona de nord a Moldovei (situație perfect normală dată fiind circulația cîntecului – interpretul sau sursa trebuie să fii avut tangențe cu folclorul moldovenesc). Referindu-se la varianta Costăchescu, Lucia Berdan susține că, deși e variantă de autor ea nu e neapărat caracteristică zonei din care s-a făcut culegerea: “Ea aparține variantei moldovenești de nord, care acoperă o arie mult mai mare, este dintre cele mai arhaice și desăvârșite artistic.” (L. Berdan, Considerații asupra variantei Costăchescu a baladei Miorița, în revista Miorița, an III, nr. 2(6), septembrie 1993, p.28).■ Versul «ce gumăn de om se-aude?» îl regăsim în celebra variantă Costăchescu (1929), culeasă în 1902 de la Gheorghe a Vasiloaie, cîntăreț orb din satul Goești, județul Iași și publicată în Anuarul Liceului Național din Iași pe anul 1928/1929. Textul a mai fost publicat în Cîntece populare din Goești, Sinești și alte sate din fostul județ Iași. Varianta a fost comentată de Dumitru Caracostea în Convorbiri literare, de Mihail Sadoveanu în Viața românească și de O. Densușianu în Viața păstorească în poezia noastră populară. ■ “S-aude, s-aude, / Departe la munte / Gomăn, gomănaș, / Glas de buciumaș. / Gomăn, gomănind / Oile pornind.” Un incipit asemănător regăsim mai târziu în alte variante moldovenești (Măzănăiești și Roșia-Cenăuți). Termenul «gomăn» îl regăsim și în alte texte folclorice.

TEXT 115

Țara Lăpușului 2
Moșca – 1929
 
În vîrfuțul muntelui
Hai, lerui, Doamne (refren)
Tot sunt trei păcurărași.
Tot pe unul l-au mînat
Să întoarcă oile.
5. Pîn` oile le-ntorcea:
Ori să-l puște, ori să-l taie.
– Ho, ho, ho, nu mă pușcați,
Ci pe mine m-astupați
În turișul mieilor,
10. S-aud oile zbierînd
Și mieluții tropotind.
Pe mine pămînt nu puneți,
Numai dragă gluga mea,
Fluerul după curea.
15. Cînd vîntul a vîjîi,
Fluerul meu a hori;
Cînd vîntuțul a sufla,
Fluerul meu a cînta.
Cele două oi cornute
20. Mîndru m-or cînta pe munte;
Oile cele bălăi
Mîndru m-or cînta pe văi.
== Note ==

• Culegător – I. Cocișiu
  
• Informator – Emil Dobre
  
• Localitatea/Data – Moșca, raion Lăpuș, 1929; Țara Lăpușului, Maramureș.
  
• Publicat în Albina, 38(1935), nr. 49.
  
• Republicat – Miorița, A. Fochi, 1964, p.571, text XXXI, TRANS. 28.
  
• Tipul – Sud-maramureșean, subtip lăpuș, arhaic.
  
• Observații. Titlul din ediția Fochi: Colindă.

TEXT 116

Țara Lăpușului 3
Rohia - 1952
 
Trei păcurărași pe munte
Vorovăsc de zile sfinte;
Din părinți-s păcurari
Și toți trei îs veri primari.
5. Păcuraru cel mai tînăr
Toată ziua suflă-n fluer
Și la turma lui se uită
Că pier oi de seamă multă.
Ceilalți se-nțelegeau
10. Și legea i o făceau;
I-au făcut o judecată
De pușcă și de săgeată;
Tot de mîna lor să moară
Să-l astupe-ntre mohoară,
15. În cel răsărit de soare,
În strunguța oilor,
În strătuțiul florilor.
Mîndre oi, mîndre bălăi,
Mîndru m-or cînta pe văi;
20. Mîndre oi, mîndre cornute,
Mîndru m-or cînta pe munte.
== Note ==

• Culegător – E. Moldovan-Nestor
  
• Informator – neprecizat;
  
• Localitatea/Data – Rohia-Lăpuș, 17.12.1952; Țara Lăpușului, Maramureș.
  
• Publicat în Miorița, A. Fochi, 1964, p.571, text XXXII, TRANS. 29
  
• Tipul – Prezintă particularități ale tipului sud-maramureșean, subtip lăpuș; pare a fi variantă de interpret, dar nu a performerului cunoscut de Moldovan-Nestor (și acest lucru poate fi demonstrat).
  
• Observații.1. Text preluat din Arhiva Institutului de Etnografie și Folclor din București, mgt. 162 m. 2. Titlul din ediția Fochi: Colindă. 3. Una din puținele variante din care lipsește replica testamentară. Soluția pentru pretextul omorului (lipsa unor calități necesare meseriei de păcurar) pare atipică, însă trebuie să precizăm că varianta prezintă identități cu textul publicat de A.M. Marienescu în culegere Poezia populară. Colinde (Pesta, 1859), cu titlul Judecata păstorilor. E posibil ca varianta Rohia-Lăpuș să fie un fragment al variantei Marienescu – alterată prin trascriere. Reamintim că singura sursă ce o avem la îndemână este Monografia lui Fochi, respectiv arhiva Institutului de Folclor din București. Dacă admitem autenticitatea acestei surse, atunci putem spune că prima variantă-colind publicată aparține tipului sud-maramureșean, subtip lăpuș. Și pentru că aspectul e extrem de important pentru folclorul maramureșean, redăm integral varianta Marienescu.

Judecata păcurarilor

Trei păcurărei sînt pe munte
Lerui Domnul (refren)
Și vorbesc de zile sfinte.
Din părinți sînt păcurari
Și toți trei sînt veri primari.
Păcurarul cel mai tînăr
Toată ziua suflă-n fluier
Și de turma sa se uită
Și pier oi de seamă multă.
Ceilalți înțelegea,
Se vorbea, lege-o făcea,
Pentru că nu le-a păzit
Și la lupi le-a părăsit.
Și-i dezleagă-o judecată,
Ca de spadă sau săgeată
Și de mîna lor să piară.
Soarele stînd de seară.
Să-l astupe cu mohoare
Încă în răsărit de soare!
– Păcurari, mă judecați,
Dară capul nu-mi tăiați,
Ci de vreți, mă săgetați
Și vă rog să mă-ngropați
În strunguța oilor,
În cel strat al florilor.
Și vă rog a mă-astupa
Cu cea glugă neagră-a mea,
Fluierul de la curea,
Că cu vîntu eu sînt frate
Și de-a-ncepe trist a bate
Gugișoara s-a mișca,
Fluierașu va cînta.
Oi frumoase și cărunte
Mîndru v-am cîntat de multe;
Berbeci și mielușei
Blestemați pe soții mei
Că m-au săgetat la stînă
Și nu știu să fiu de vină!
Cel mai tînăr că murea,
Vînturile-l bătea,
Gugișoara se mișca,
Fluieruțu-l cînta.
O închinăm spre sănătate!
== Note ==

• Culegător – Atanasie Marienescu
  
• Data/Localitatea ~ 1859, ~ Cluj (localitatea e menționată într-o notă a culegătorului).
  
• Publicat în Poezii populare. Colinde, Pesta, 1859, p.147-148.
  
• Republicat – Culegerea a fost republicată la București în 1861 (textul apare la p.164); Text reprodus de O. Densușianu în Viața păstorească…, II, 1922, p.160-161 și A. Fochi, Miorița, 1964, p.613; vezi și revista Miorița, anVI, nr. 2(12), Cîmpulung Moldovenesc, decembrie 1996, p.31.
  
• Observații. Referitor la culegătorul acestei variante, Dumitru Caracostea a precizat la un moment dat: “…textele poporane date la iveală de acest scriitor trebuie cercetate cu multă prudență. A le înlătura cu totul ar însemna să ne lipsim de o mărturie care, privită cu ochi critici și curățată de modificări, poate fi folositoare.” (D. Caracostea, Poezia tradițională română, Editura pentru Literatură, București, 1969, p.214.).

TEXT 117

Țara Lăpușului 4
Boiereni (1) – 1961
 
În vîrfuțul muntelui
Sînt tri [lei] păcurărei,
Numa-unu-i mai strein.
Tot pe-acela l-o mînat
5. Ca să-ntoarne oile.
Pînă oile-ntorcea
Lui legea că i-o făcea:
Ori să-l puște, ori să-l taie.
– Pe mine nu mă-mpușcați
10. În strunguța oilor!
Pe mine pămînt nu puneți,
Numai dragă gluga mea,
Fluieru după curea.
Cînd vîntuțu-a jujăi,
15. Fluieru meu a hori.
Cele oi mîndre bălăi
Mîndru m-or cînta pe văi.
Cînd vîntuțu-a șuiera,
Fluieru meu a cînta,
20. Oile s-or aduna
Și pe mine m-or cînta.
Cele oi mîndre cornute
Mîndru m-or cînta pe munte;
Cele oi mîndre bălăi
25. Mîndru m-or cînta pe văi.
== Note ==

• Culegător – Dumitru Pop
  
• Informator – neprecizat;
  
• Localitatea/Data – Boiereni, 1961; Țara Lăpușului, Maramureș.
  
• Publicat în Pe marginea Mioriței, D. Pop, 1965.
  
• Republicat – Miorița, A. Fochi, 1980, p.200-201.
  
• Tipul – Sud-maramureșean, subtip lăpuș, arhaic.

TEXT 118

Țara Lăpușului 5
Boiereni (2) – 1984
 
Sus în vîrfu muntelui
Hai, lerui, Doamne (refren)
Tăt sînt tri păcurărași,
Numai unu-i mai străin
Și p-acela l-o mînat
5. Tăt să-ntoarne oile.
Cînd oile le-ntorcé
Ii lejea i o făcé:
O să-l puște, o să-l taie.
– Stați în loc, nu mă pușcați,
10. Da` pă mine m-astupați
În țărcuțu mieilor,
În strunguța oilor.
Cînd vîntuțu și-a sufla
Fluieru meu m-a cînta;
15. Cînd vîntuțu-a jujăi
Fluieru meu mi-a hori.
Caprile celea cornute
Mîndru m-or cînta pă munte;
Caprile celea bălțate
20. Mîndru m-or cînta la moarte;
Oile celea bălăi
Mîndru m-or cînta pă văi.
== Note ==

• Culegător – Pamfil Bilțiu
  
• Informator – Simion Boier, 77 ani (n.1907).
  
• Localitatea/Data – Boiereni, 1984; Țara Lăpușului, Maramureș.
  
• Publicat în Poezii și povești pop. din Țara Lăpușului, P. Bilțiu, 1990, p.11-12, text 16.
  
• Tipul – Sud-maramureșean, subtip lăpuș, clasic.

TEXT 119

Țara Lăpușului 6
Rogoz (1) – 1963
 
Tri păcurărași pă munte
Ziuărel de ziuă (refren)
Și tustrei îs ca și zmei.
Cel mai mic turma-i mai mîndră.
Pă cînd turma și-o strînjé
5. Și doi lejea i-o făcé:
Să-l împuște, ori să-l taie.
– Pă mine nu mă-mpușcați,
Numai capu mi-l luați
Și pă mine m-astupați
10. În staulul uăilor,
În țărcuțu mieilor.
Lut pă mine nu puneți,
Numai arma singure
Ș-on fluier după [curé];
15. Cînd vîntuțu a sufla,
Fluieru și-a fluierá,
Uăile s-or aduna.
Vai, săraci oiț cornute,
Mult îți plînge voi pă munte;
20. Vai, săraci oiț bălăi,
Mult îți plînge voi pă văi.
== Note ==

• Culegător – G. Habenicht și Ion Taloș
  
• Informator – Ioana Nistea, 77 ani (n.1886).
  
• Localitatea/Data – Rogoz-lăpuș, 7.04.1963; Țara Lăpușului, Maramureș.
  
• Publicat în Miorița, A. Fochi, 1964, p.993-994, text V (anexă)
  
• Tipul – Sud-maramureșean, subtip lăpuș, arhaic.
  
• Observații. 1. Text preluat din Arhiva Institutului de Etnografie și Folclor din București, mgt. 2518 b. 2. Informatorul susține că a învățat cântecul de la o femeie din Mașca; îl cântă numai copiii și numai în postul Crăciunului. 3. De remarcat versul “Și tustrei îs ca și zmei” (vezi Glosar).

TEXT 120

Țara Lăpușului 7
Rogoz (2) – 1981
 
Trei păcurărași pă munte
Și tustrei îs ca și zmei.
Cel mai mic turmar mai mîndru.
Pă cînd turma și-o strîngea
5. Cei doi legea i-o făcea:
O` să-l taie, o` să-l puște.
– Pă mine nu mă pușcați,
Numai capu mi-l luați.
Și pa mine mă-ngropați
10. În staolu oilor,
În țărcuțu mielor.
Lut pă mine să nu puneți,
Numai arma sînguré
Și-on fluier după curé.
15. Cînd vîntuțu a sufla,
Fluieru a fluiera,
Oile s-or aduna
Și pă mine m-or cînta.
O, vai, vai, multe-s saine,
20. Mult îți plînge după mine;
O, vai, vai, multe-s bălăi,
Mult îți plînge voi pă văi;
O, vai, vai, multe-s cornute,
Mult îți plînge voi pă munte.
== Note ==

• Culegător – Pamfil Bilțiu
  
• Informator – Ioana Chira, 59 ani (n.1922).
  
• Localitatea/Data – Rogoz, 1981; Țara Lăpușului, Maramureș.
  
• Publicat în Poezii și povești pop. din Țara Lăpușului, P. Bilțiu, 1990, p.10, text 14.
  

vTipul – Sud-maramureșean, subtip lăpuș, arhaic.

TEXT 121

Țara Lăpușului 8
Lăpuș (1) – 1963
 
Mărgu-și, mărg, uoile-n munte
Pîn iarba pînă-n zerunte.
– Da` al ele cine mere?
– Vo doi-tri păcurărei,
5. Mîndră-i turma după ei.
Unde-i locul locului,
La fîntîna corbului,
Pus-să jos să hodinească
Și ii să sfătuiască.
10. Tăt pă cel mic l-o mînat
După apă-n trei izvoară
S-o vorovit să-l omoară.
Pînă `napoi o-nturnat
Oile-or prins a zbierat.
15. - Ce zbierați, oile mele?
– Cum focuțu n-om zbiera,
Că pă tine te-o mînat
După apă-n tri izvoară
S-o vorovit să te-omoară.
20. - Staț, staț, staț, fîrtații mei,
Să bag mîna-n buzunari,
Să scot verde călămări,
Să scriu io o cărtice,
S-o trimit la maica me,
25. Să știe de moartea me!
Tăt pă mine mă-ngropați
În strunguța uoilor,
În heliu găleților,
În zocuțu mieilor.
30. Tăt fluieru cel de-arjînt
Tăt mi-l puneț pă mormînt.
Primăvara c-a veni,
Fluieru a fluierá,
Trîmbița a trîmbițá
35. Și munți că or auzî
Și-or veni și m-or jeli
Într-o zî și jumătate
Cu părul lăsat pe spate.
Cînd acasă voi îți mere
40. Înainte v-o ieșî
O măicuță sălicuță
Și pă voi v-a întreba:
– Ș-a meu fiu unde-o rămas?
– O rămas pă vîrv, pă groape,
45. La oile cele șchioape;
Ș-o rămas pă vîrv dă munte,
La oile cele ciute
[Ș-altu]
Nu mai vine pînă-i lume.
== Note ==

• Culegător – G. Habenicht și Ion Taloș
  
• Informator – Reghina Ferenț, 38 ani (n.1925).
  
• Localitatea/Data – com. Lăpuș, 8.04.1963; Țara Lăpușului, Maramureș.
  
• Publicat în Miorița, A. Fochi, 1964, p.995, text VI (anexă).
  
• Tipul – Nord-maramureșean, clasic.
  
• Observații. 1. Text preluat din Arhiva Institutului de Etnografie și Folclor din București, mgt. 2518 e-f. 2. Informatorul susține că “nu să zîce pă colindă”; e “horia oilor”; de vreo 11-12 ani o cîntă; “tăt satu știe c-asta-i horia me”; se cântă și cu sughițuri. 3. Vesurile 20-25 reprezintă aportul informatorului.

TEXT 122

Țara Lăpușului 9
Lăpuș (2) – 1981
 
Tri păcurărei la munte,
Numai unu-i străinel
Ca și luna-ntr-un inel.
Și pă ăla l-o mînat
5. S-abată oile-n sat.
Cînd oile abătea
Lui mare leje-i făcea:
O` să-l taie, o` să-l puște.
– Nu mă tăieți, nu mă pușcați,
10. Numa capu mi-l luați.
Și pă mine mă-ngropați
În turișul oilor,
În jocuțu mieilor.
Pă mine pămînt nu puneți
15. Numai sîngur` gluga me.
Fluierișca la curé.
Și cînd vîntu-a trăgîna
Fluierișca m-a cînta.
Fluirișca-a fi de soc,
20. Care m-a cînta cu foc;
Fluierișca-a fi de fag,
Care m-a cînta cu drag.
Și voi oi mîndre, bălăi,
Care mi-ți cînta pă văi;
25. Și voi oi mîndre, cornute,
Care mi-ți cînta pă munte.
== Note ==

• Culegător – Pamfil Bilțiu
  
• Informator – Ioan Coman, 69 ani (n.1912).
  
• Localitatea/Data – Lăpuș, 1981; Țara Lăpușului, Maramureș.
  
• Publicat în Poezii și povești pop. din Țara Lăpușului, P. Bilțiu, 1990, p.13-14, text 19.
  
• Tipul – Sud-maramureșean, subtip lăpuș, arhaic.

TEXT 123

Țara Lăpușului 10
Poiana Botizii, →1972
 
Mărgu-ț, mărg, oile-n munte
La iarba pînă-n gerunche.
– Da` la ele cine mere?
– Mărgu-ț tri păcurărei
5. Cu oile după ei.
Cei mai mari îs veri primari,
Cel mai mic e străinic
Și pă el că l-au mînat
După apă-ntre vîlcele,
10. Tot să-i facă lejurele;
După apă-ntre izvoară,
Vorovit-o să-l omoară.
Cînd cu apa o-nturnat
Oile toate-au zbierat.
15. - Oile, oile mele,
Ce zbierați așa cu jăle?
– Cum focuțu n-om zbiera,
Că pe tine te-au mînat
După apă-ntre izvoară,
20. Vorovit-o să te-omoară;
După apă-ntre vîlcele
Tot să-ți facă lejurele.
– Frații mei, fraților mei,
Dacă-i așa și-i așa,
25. Voi pe mine mă-ngropați
În strunguța oilor,
În jocuțu` mieilor.
Tăt în mîna de-a dreapta
Pune-mi-ți voi trîmbița;
30. Tăt în mîna de-a stînga
Pune-mi-ți voi fluiera.
Cînd vîntuțu a sufla
Trîmbița mi-a trîmbițá,
Neguri pe munți s-or lua,
35. Oile toate-or zbiera;
Fluieru mi-a prinde-a zice,
Oile toate or plînge.
La sat cînd îți coborî
Mama-nainte v-a ieși:
40. - D-al meu fiu unde-a rămas?
– A rămas pă cele groape
Cu oile cele șchioape;
C-o rămas pă cele văi
Cu oile cele bălăi;
45. C-o rămas pă cela munte
Cu oile cele cornute.
Oile cele bălăi
Mîndru m-or cînta pe văi;
Oile cele cornute
50. Mîndru m-or cînta pe munte.
== Note ==

• Culegător – Augustin Botiș
  
• Informator – Ileana Pașca, 37 ani.
  
• Localitatea/Data – Poiana Botizii, →1972; Țara Lăpușului, Maramureș.
  
• Publicat în Maramureș, mai 1972, p.10.
  
• Tipul – Nord-maramureșean, clasic.