Miorița s-a născut în Maramureș/Localizarea obârșiei
| ←Reflectarea unui fapt etnografic | Miorița s-a născut în Maramureș de Dorin Ștef Localizarea obârșiei |
Spații extra-românești→ |
| Ipoteze, teorii, interpretari privind localizarea obârșiei Mioriței |
Dacă ne referim la oricare altă creație folclorică românească, prea puțin suntem preocupați să aflăm regiunea sau ținutul unde s-a zămislit. Îi apreciem valoarea artistică, îi deslușim mesajul și o încadrăm într-o tipologie oarecare. Afirmăm despre ea că este specifică folclorului autohton ori faptul că circulația ei a fost dovedită într-un spațiu mai larg, balcanic sau continental. În privința Mioriței, lucrurile stau altfel. La prima vedere am fi înclinați să susținem că identificarea ei în toate regiunile românești o îndreptățește să aspire la statutul de „creație a poporului român” și cu asta am spus totul.
Numai că miza localizării obârșiei s-a dovedit mult mai mare. Abordările pe această temă au fost marcate, în mod aproape exclusiv, de o doză substanțială de subiectivism, partinism și patriotism local. Argumentele cele mai solide au pălit în ochii exegeților, dacă acestea vizau o obârșie diferită decât cea a propriului ținut natal.
Evident că teoriile ce făceau aluzie la o posibilă geneză într-un spațiu extra-românesc au fost expulzate în virtutea caracterului de specific național cu care e îndrituită Miorița. O dată lămurită această chestiune, interesul s-a concentrat asupra identificării regiunii de pe teritoriul țării care acumula cele mai mari șanse să fie proclamate spațiul genezei Mioriței. Cea mai longevivă teorie a impus obârșia vrânceană, motiv pentru care a colectat cel mai mare număr de intervenții. Paralel, dar mult mai sporadic, s-a vorbit despre o origine transilvăneană. Cum muntenii nu puteau rămâne mai prejos, s-a conturat în timp un al treilea potențial centru de iradiere, la Muscel. În cele din urmă, toate aceste dispute s-au focalizat pe opoziția dintre colind și baladă, pe întâietatea uneia în defavoarea celeilalte. Iar o tăiere a nodului gordian ar fi dat și de sentința finală, deoarece e notoriu faptul că versiunii-colind îi corespunde o circulație exclusiv transilvăneană, iar versiunii-baladă o circulație în spațiul extracarpatic, moldo-muntean.