Macbeth/Actul II
< Macbeth
ACTUL II
SCENA I
INVERNESS. CURTEA CASTELULUI
(BANQUO și FLEANCE, purtând o făclie)
BANQUO
Cum merge noaptea, băiete?
Cum merge noaptea, băiete?
FLEANCE
Luna a apus. N’am auzit bătând.
Luna a apus. N’am auzit bătând.
BANQUO
Acum apune pe la miezul nopții.
Acum apune pe la miezul nopții.
FLEANCE
Cred, tată, că e mai târziu.
Cred, tată, că e mai târziu.
BANQUO
Ia spada mea. Ce econom e cerul!
Ș’a stins făcliile. — Ia-o și p’asta.
Greu dor de somn ca plumbul mă apasă,
Dar n’aș vroì să dorm. Puteri cerești,
Feriți-mă de gânduri păcătoase,
Pe care firea ’n somn le plămădește!
Dă’mi spada.
(Intră MACBETH și un servitor cu o făclie)
Cine’i acolo?
Ia spada mea. Ce econom e cerul!
Ș’a stins făcliile. — Ia-o și p’asta.
Greu dor de somn ca plumbul mă apasă,
Dar n’aș vroì să dorm. Puteri cerești,
Feriți-mă de gânduri păcătoase,
Pe care firea ’n somn le plămădește!
Dă’mi spada.
(Intră MACBETH și un servitor cu o făclie)
Cine’i acolo?
MACBETH
Un prieten.
Un prieten.
BANQUO
Nu încă’n pat? Dar Regele-i culcat,
A fost cu chef nespus și a trimis
Bogate daruri tuturor ai casei.
Cu-acest diamant salută pe a voastră
Soție, gazda lui prietenoasă,
Și s’a retras peste măsură vesel.
Nu încă’n pat? Dar Regele-i culcat,
A fost cu chef nespus și a trimis
Bogate daruri tuturor ai casei.
Cu-acest diamant salută pe a voastră
Soție, gazda lui prietenoasă,
Și s’a retras peste măsură vesel.
MACBETH
Fiind nepregătiți, voința noastră
Fu roaba lipsei, neputând lucrà
In toată voia ei.
Fiind nepregătiți, voința noastră
Fu roaba lipsei, neputând lucrà
In toată voia ei.
BANQUO
Nu, toate’s bine.
Visai ieri noapte cele trei surori.
Ți-au spus cam drept.
Nu, toate’s bine.
Visai ieri noapte cele trei surori.
Ți-au spus cam drept.
MACBETH
Nu mă gândesc la ele.
Dar de-om găsì un ceas mai potrivit
Putem să mai vorbim de lucrul ăsta.
Numește ceasul dar.
Nu mă gândesc la ele.
Dar de-om găsì un ceas mai potrivit
Putem să mai vorbim de lucrul ăsta.
Numește ceasul dar.
BANQUO
Oricând ai vreme.
Oricând ai vreme.
MACBETH
De-mi vei urmà povața, când e vremea,
Iți va aduce cinste!
De-mi vei urmà povața, când e vremea,
Iți va aduce cinste!
BANQUO
Numai să
N’o pierd, cătând a o sporì,
Și să-mi rămâie cugetul meu liber
Și datoria de vasal curată,
Primesc un sfat.
Numai să
N’o pierd, cătând a o sporì,
Și să-mi rămâie cugetul meu liber
Și datoria de vasal curată,
Primesc un sfat.
MACBETH
Acuma, noapte bună.
BANQUOAcuma, noapte bună.
Vă mulțumesc; și vouă noapte bună.
(Ies BANQUO și FLEANCE)
MACBETH
Zi doamnei, când e gata băutura
De noapte, ca să sune clopoțelul
Și du-te de te culcă.
(Iese Servitorul)
E un pumnal
Ce-l văd în față, cu plăseaua
Spre mâna mea? Ia vino să te-apuc.
Eu nu te am, dar tot mereu te văd.
Vedenie haină, nu te simte
Și mâna, ca și ochiul? Sau ești numai
Pumnal al minții, plăsmuire falsă,
Urzită de înfierbântatul creier?
Te văd mereu, așà de pipăit,
Ca p’ăsta ce acum îl scot din teacă.
Tu mă îndrepți pe drumul ce’l doream;
De-așà unealtă vream să mă slujesc;
Mi’s ochii jocul celorlalte simțuri,
Ori prețuesc cât toate? — Tot te văd,
Și pe mâner și limbă stropi de sânge
Ce n’aveau adineaori. — Nu’i nimic
Aici: e gândul sângeros ce pare astfel
In ochii mei. In jumătatea lumii
Acum natura pare că e moartă,
Și visuri rele’nșeală somnul cel
Invăluit. Puterile de vrajă
Aduc prinoase firavei Hecate,
Ș’omorul mărced, deșteptat de lup,
Străjerul său, al cărui urlet este
Lozinca sa, cu pasul său tiptil,
Cu umbletul hoțesc al lui Traquiniu [1],
Se ’ndreaptă spre-al său țel, ca o stafie.
Tu, trainic, țeapăn întocmit pământ,
Să n’auzi pașii mei, oriunde merg,
Ca pietrele’ți să nu’mi trădeze locul,
Și vremii să nu-i iee groaza care
Acum cu ea se potrivește. Dar,
Pe când vorbesc, trăește el. Cuvinte
Răcesc cu suflul lor un fapt fierbinte.
(Un clopot sună)
Mă duc s’o fac. Mă chiamă clopotul.
Ăst dangăt, Duncan, nu-l luà în seamă:
Căci e un glas ce’n cer sau ’n iad te chiamă!
(Iese)
SCENA II
(Acelaș loc. LADY MACBETH)
Ce i-a’mbătat mă face îndrăzneață,
Și ce i-a stins, pe mine m’a aprins.
Auzi! E cucuvaia care țipă,
Cobind, a sa fioroasă «noapte bună».
El e la treabă... Ușile’s deschise, —
Și slugile ’ndopate, sforǎind,
Iși calcă datoria. Băutura
Le-am dres, așà că moartea și natura
Se ceartă de trǎesc ei sau sunt morți.
Și ce i-a stins, pe mine m’a aprins.
Auzi! E cucuvaia care țipă,
Cobind, a sa fioroasă «noapte bună».
El e la treabă... Ușile’s deschise, —
Și slugile ’ndopate, sforǎind,
Iși calcă datoria. Băutura
Le-am dres, așà că moartea și natura
Se ceartă de trǎesc ei sau sunt morți.
MACBETH (afară)
Cine-i acolo? Ho!
Cine-i acolo? Ho!
LADY MACBETH
Mi-e frică, vai, că ei s’au deșteptat,
Și nu-i făcut. Nu fapta, încercarea
Ne pierde. Am pus jos pumnalele,
Nu se puteà să nu le vază el.
De n’ ar fi semănat cu tatăl meu
Pe când dormià, aș fi făcut’o eu.
(Intră MACBETH)
Bărbatul meu!
Mi-e frică, vai, că ei s’au deșteptat,
Și nu-i făcut. Nu fapta, încercarea
Ne pierde. Am pus jos pumnalele,
Nu se puteà să nu le vază el.
De n’ ar fi semănat cu tatăl meu
Pe când dormià, aș fi făcut’o eu.
(Intră MACBETH)
Bărbatul meu!
MACBETH
Am făptuit-o. N’auziși un sgomot?
Am făptuit-o. N’auziși un sgomot?
LADY MACBETH
Am auzit o bufniță țipând,
Și greeri țârâind. — Nu ai vorbit?
Am auzit o bufniță țipând,
Și greeri țârâind. — Nu ai vorbit?
MACBETH
Eu, când?
Eu, când?
LADY MACBETH
Acum.
Acum.
MACBETH
Când scoboram?
Când scoboram?
LADY MACBETH
Da.
Da.
MACBETH
Ascultă!
In camera de-alături cine doarme?
Ascultă!
In camera de-alături cine doarme?
LADY MACBETH
E Donalbain.
E Donalbain.
MACBETH (Se uită la mâinile sale)
O, ce vedere-urîtă!
O, ce vedere-urîtă!
LADY MACBETH
Ce gând nebun să zici: vedere-urîtă!
Ce gând nebun să zici: vedere-urîtă!
MACBETH
Unul râdeà în somn, și celălalt
Strigà: Omor! Incât s’a deșteptat.
Am stat ca să-i aud, dar se ’nchinară,
Și iarăș se-așezară ca să doarmă.
Unul râdeà în somn, și celălalt
Strigà: Omor! Incât s’a deșteptat.
Am stat ca să-i aud, dar se ’nchinară,
Și iarăș se-așezară ca să doarmă.
LADY MACBETH
Acolo doarme doi?
Acolo doarme doi?
MACBETH
Unul strigà:
«Ajută Doamne», și «Amin» celalt.
De par’că mă vedeau cu mâini de gâde.
Eu ascultându-i n’am putut să zic:
«Amin», când ei ziceau: «Ajută Doamne».
Unul strigà:
«Ajută Doamne», și «Amin» celalt.
De par’că mă vedeau cu mâini de gâde.
Eu ascultându-i n’am putut să zic:
«Amin», când ei ziceau: «Ajută Doamne».
LADY MACBETH
Nu te gândi așà de-adânc la asta.
Nu te gândi așà de-adânc la asta.
MACBETH
De ce dar n’am putut să zic «amin»?
Aveam de har nevoie, și «amin»
Rămase ’n gât.
De ce dar n’am putut să zic «amin»?
Aveam de har nevoie, și «amin»
Rămase ’n gât.
LADY MACBETH
La fapte de acestea
Nu trebuie gândit în felul ăsta,
Altminteri ne-ar înnebuni.
La fapte de acestea
Nu trebuie gândit în felul ăsta,
Altminteri ne-ar înnebuni.
MACBETH
Imi pare
C’am auzit strigând: «Nu mai dormiți!»
«Macbeth omoară somnul»; sfântul somn,
Ce leagă încurcatul scul al grijei;
El, moartea vieții fiecărei zile,
Și baia muncii trudnice, balsamul
Rănitei inimi, cel d’al doilea chip
Al marei Firi și felul mai de seamă
Pe-oaspățul vieții!
Imi pare
C’am auzit strigând: «Nu mai dormiți!»
«Macbeth omoară somnul»; sfântul somn,
Ce leagă încurcatul scul al grijei;
El, moartea vieții fiecărei zile,
Și baia muncii trudnice, balsamul
Rănitei inimi, cel d’al doilea chip
Al marei Firi și felul mai de seamă
Pe-oaspățul vieții!
LADY MACBETH
Dar ce vrei să zici?
Dar ce vrei să zici?
MACBETH
Mereu strigà prin casă: «Nu dormiți!
Glamis ucis’a somnul, și deci Cawdor
N’a mai dormì, Macbeth n’a mai dormì».
Mereu strigà prin casă: «Nu dormiți!
Glamis ucis’a somnul, și deci Cawdor
N’a mai dormì, Macbeth n’a mai dormì».
LADY MACBETH
Dar cine a strigat? Ei, dragă Thane,
Slăbești puterea’ți falnică gândind
Asemeni nebunìi. Ia ceva apă,
Și spală-ți de pe mâini ăst martor slut.
De ce-ai adus pumnalele aici?
Acolo trebuià să steà. Mergi înapoi
Și unge pe-adormiții paji cu sânge.
Dar cine a strigat? Ei, dragă Thane,
Slăbești puterea’ți falnică gândind
Asemeni nebunìi. Ia ceva apă,
Și spală-ți de pe mâini ăst martor slut.
De ce-ai adus pumnalele aici?
Acolo trebuià să steà. Mergi înapoi
Și unge pe-adormiții paji cu sânge.
MACBETH
Nu mă mai duc. Mi-e frică-a mă gândì
La ce-am făcut. S’o mai privesc odată
Nu îndrăznesc.
Nu mă mai duc. Mi-e frică-a mă gândì
La ce-am făcut. S’o mai privesc odată
Nu îndrăznesc.
LADY MACBETH
Om slab de înger! Dă-mi
Pumnalele. Cei adormiți și morți
Sunt ca tablouri. Numai ochi de prunci
Se tem de dracii zugrăviți. De îi
Mai curge sânge, am să poleiesc
Cu el obrazul celor doi slujbași,
Căci trebuie să pară vina lor.
Om slab de înger! Dă-mi
Pumnalele. Cei adormiți și morți
Sunt ca tablouri. Numai ochi de prunci
Se tem de dracii zugrăviți. De îi
Mai curge sânge, am să poleiesc
Cu el obrazul celor doi slujbași,
Căci trebuie să pară vina lor.
(Iese. Se aude bătând în poartă)
MACBETH
De unde vine bocănitul ăsta?
Ce am că orice sgomot mă ’nspăimântă?
Ce mâini sunt astea? Ha! Ele’mi smulg ochii.
Au tot oceanul marelui Neptun
Imi va spălà ăst sânge de pe mâini?
Nu; mai degrabă astă mână-a mea
Va rumenì mulțimea mărilor,
Făcând ce este verde, roșu.
(Se întoarce LADY MACBETH)
LADY MACBETH
Eu am mâini roșii c’ale tale, dar
Mi-ar fi rușine s’am o inimă
Așà de albă!
(Se bate la poartă)
Bate cineva
La poartă. Haidem în odaia noastră.
Puțină apă ne va curățà
De fapta asta. Ce ușoară ea
Va fi atuncea! Cumpătul tău tot
Te-a părăsit.
(Se bate la poartă)
Auzi, se bate iar:
Imbracă haina ta de noapte, ca,
De ne-ar chemà cumva, să nu se vază
Că am veghiat. Nu fii așà pierdut
In gânduri negre.
De unde vine bocănitul ăsta?
Ce am că orice sgomot mă ’nspăimântă?
Ce mâini sunt astea? Ha! Ele’mi smulg ochii.
Au tot oceanul marelui Neptun
Imi va spălà ăst sânge de pe mâini?
Nu; mai degrabă astă mână-a mea
Va rumenì mulțimea mărilor,
Făcând ce este verde, roșu.
(Se întoarce LADY MACBETH)
LADY MACBETH
Eu am mâini roșii c’ale tale, dar
Mi-ar fi rușine s’am o inimă
Așà de albă!
(Se bate la poartă)
Bate cineva
La poartă. Haidem în odaia noastră.
Puțină apă ne va curățà
De fapta asta. Ce ușoară ea
Va fi atuncea! Cumpătul tău tot
Te-a părăsit.
(Se bate la poartă)
Auzi, se bate iar:
Imbracă haina ta de noapte, ca,
De ne-ar chemà cumva, să nu se vază
Că am veghiat. Nu fii așà pierdut
In gânduri negre.
MACBETH
Decât să-mi știu fapta,
Mai bine nu m’aș ștì pe mine însumi.
(Se bate afară)
Trezești pe Duncan cu bătaia ta.
O, dacă ai puteà să faci aceasta!
(Ies)
Decât să-mi știu fapta,
Mai bine nu m’aș ștì pe mine însumi.
(Se bate afară)
Trezești pe Duncan cu bătaia ta.
O, dacă ai puteà să faci aceasta!
(Ies)
SCENA III
(Se bate la poartă. Intră Portarul)
PORTARUL
Tiii, ce bocăneală! Dacă un om ar fi portarul iadului, ar aveà de furcă să tot întoarcă cheia. (Se bate) Poc, poc, poc! Cine’i acolo, în numele lui Belzebut? Vr’un arendaș care s’a spânzurat fiindcă așteaptă o recoltă îmbelșugată[2]. Hai, ai venit la țanc, dar ți-ai adus destule batiste? Că aici are să te treacă nădușeli. (Se bate) Poc, poc! Cine-i acolo, în numele celuilalt diavol? Zău e vr’un Păcală[3], care poate să se jure pe amândouă tereziile cumpenei, una împotriva alteia; care a făptuit trădări destule în slava lui Dumnezeu, dar n’a putut păcălì cerul. — O, intră Păcală! (Se bate) Poc, poc, poc! Cine-i acolo? O fi, zău, vr’un croitor englezesc care vine aici pentru că a furat o bucată dintr’un pantalon franțuzesc[4]: intră, croitorule: aici poți să-ți frigi fierul. (Se bate) Poc, poc! Nu mai slăbește. Cine ești? Dar locul ăsta e prea rece pentr’un iad. Nu vreau să mai fac pe portarul dracului: gândeam să dau intrare la câțiva din toate breslele cari merg pe drumul bràndușelor către veșnicul foc al bucuriei. (Se bate) Indată, îndată! Vă rog, nu uitați pe portar.
(Deschide poarta. Intră MACDUFF și LENNOX)
MACDUFF
Așà târziu amice, te-ai culcat,
Că nici acum nu te-ai desmeticit?
Tiii, ce bocăneală! Dacă un om ar fi portarul iadului, ar aveà de furcă să tot întoarcă cheia. (Se bate) Poc, poc, poc! Cine’i acolo, în numele lui Belzebut? Vr’un arendaș care s’a spânzurat fiindcă așteaptă o recoltă îmbelșugată[2]. Hai, ai venit la țanc, dar ți-ai adus destule batiste? Că aici are să te treacă nădușeli. (Se bate) Poc, poc! Cine-i acolo, în numele celuilalt diavol? Zău e vr’un Păcală[3], care poate să se jure pe amândouă tereziile cumpenei, una împotriva alteia; care a făptuit trădări destule în slava lui Dumnezeu, dar n’a putut păcălì cerul. — O, intră Păcală! (Se bate) Poc, poc, poc! Cine-i acolo? O fi, zău, vr’un croitor englezesc care vine aici pentru că a furat o bucată dintr’un pantalon franțuzesc[4]: intră, croitorule: aici poți să-ți frigi fierul. (Se bate) Poc, poc! Nu mai slăbește. Cine ești? Dar locul ăsta e prea rece pentr’un iad. Nu vreau să mai fac pe portarul dracului: gândeam să dau intrare la câțiva din toate breslele cari merg pe drumul bràndușelor către veșnicul foc al bucuriei. (Se bate) Indată, îndată! Vă rog, nu uitați pe portar.
(Deschide poarta. Intră MACDUFF și LENNOX)
MACDUFF
Așà târziu amice, te-ai culcat,
Că nici acum nu te-ai desmeticit?
PORTARUL
Păi, domnule, am chefuit până la al doilea cântec al cocoșului, și băutura, dom’le, stârnește grozav trei lucruri.
Păi, domnule, am chefuit până la al doilea cântec al cocoșului, și băutura, dom’le, stârnește grozav trei lucruri.
MACDUFF
Și cari trei lucruri le stârnește mai ales băutura?
Și cari trei lucruri le stârnește mai ales băutura?
PORTARUL
Păi, dom’le, nas roșu, somn și ud. Mai stârnește și crailâcul; și-l stingherește. Stârnește pofta, dar împiedică făptuirea. Deaceea băutura multă putem zice că e taler cu două fețe cu crailâcul; îl face și-l desface, îl îmboldește și-l oprește, îl îndeamnă, îl face să steà și să nu steà, cu un cuvânt îl încurcă în somn și dându’l gata îl lasă baltă.
Păi, dom’le, nas roșu, somn și ud. Mai stârnește și crailâcul; și-l stingherește. Stârnește pofta, dar împiedică făptuirea. Deaceea băutura multă putem zice că e taler cu două fețe cu crailâcul; îl face și-l desface, îl îmboldește și-l oprește, îl îndeamnă, îl face să steà și să nu steà, cu un cuvânt îl încurcă în somn și dându’l gata îl lasă baltă.
MACDUFF
Pare-mi-se că băutura te-a dat gata azi noapte.
Pare-mi-se că băutura te-a dat gata azi noapte.
PORTARUL
Chiar așà, dom’le, și strașnic. Dar am plătit-o pentru asta, și cred că fiind prea tare pentru ea, măcar că mi-a pus un picior câteodată, tot am găsit meșteșugul să o birui.
Chiar așà, dom’le, și strașnic. Dar am plătit-o pentru asta, și cred că fiind prea tare pentru ea, măcar că mi-a pus un picior câteodată, tot am găsit meșteșugul să o birui.
MACDUFF
S’a sculat stăpânu-tău?
(Intră MACBETH)
Bătând la poartă l-am trezit. El vine.
S’a sculat stăpânu-tău?
(Intră MACBETH)
Bătând la poartă l-am trezit. El vine.
LENNOX
Bună dimineața, nobile domn.
Bună dimineața, nobile domn.
MACBETH
Bună dimineața la amândoi.
Bună dimineața la amândoi.
MACDUFF
Se scoală Regele acum?
Se scoală Regele acum?
MACBETH
Nu încă.
Nu încă.
MACDUFF
Mi-a poruncit să-l scol de dimineață.
Vin cam târziu.
Mi-a poruncit să-l scol de dimineață.
Vin cam târziu.
MACBETH
Am să vă duc la el.
Am să vă duc la el.
MACDUFF
Știu că vă e plăcută supărarea,
Dar tot e supărare.
Știu că vă e plăcută supărarea,
Dar tot e supărare.
MACBETH
Munca care
Ne place, lecuește osteneala.
Și asta e așà.
Munca care
Ne place, lecuește osteneala.
Și asta e așà.
MACDUFF
Cutez să intru,
Căci asta mi-este slujba poruncită.
(Iese)
LENNOX
Azi pleacă Regele?
Cutez să intru,
Căci asta mi-este slujba poruncită.
(Iese)
LENNOX
Azi pleacă Regele?
MACBETH
Așà a zis.
Așà a zis.
LENNOX
Ce noapte sbuciumată! Unde dormeam
S’a năruit un coș, și, cum se spune,
Se auziră vaete ’n văzduh,
Ciudate țipete de moarte, și cobiri
Cu glas fioros de pustiiri cumplite
Și crunte întâmplări din nou clocite
Acestui jalnic timp. Pasărea neagră
Țipat-a toată noaptea. Unii zic
C’a tremurat pământu ’nfrigurat.
Ce noapte sbuciumată! Unde dormeam
S’a năruit un coș, și, cum se spune,
Se auziră vaete ’n văzduh,
Ciudate țipete de moarte, și cobiri
Cu glas fioros de pustiiri cumplite
Și crunte întâmplări din nou clocite
Acestui jalnic timp. Pasărea neagră
Țipat-a toată noaptea. Unii zic
C’a tremurat pământu ’nfrigurat.
MACBETH
A fost o noapte rea.
A fost o noapte rea.
LENNOX
Și tânăra-mi memorie nu-i poate
Găsì perechea.
(Intră MACDUFF)
MACDUFF
O, groază, groază! Inima și limba
Nu te pot înțelege nici numi!
Și tânăra-mi memorie nu-i poate
Găsì perechea.
(Intră MACDUFF)
MACDUFF
O, groază, groază! Inima și limba
Nu te pot înțelege nici numi!
MACBETH și LENNOX: Ce s’a ’ntâmplat?
MACDUFF
Urgia s’a făcut capodoperă!
Omorul cel nelegiuit a spart
Lăcașul cel sfințit al Domnului,
Răpind dintr’ânsa a clădirii vieață.
Urgia s’a făcut capodoperă!
Omorul cel nelegiuit a spart
Lăcașul cel sfințit al Domnului,
Răpind dintr’ânsa a clădirii vieață.
MACBETH
Cum vieața?
Cum vieața?
LENNOX
De Măria Sa vorbești?
De Măria Sa vorbești?
MACDUFF
Apropiați-vă de-odaia lui,
Și văzul pierdeți prin Gorgona nouă!
O, nu mă puneți să vorbesc: vedeți,
Ș’apoi vorbiți voi singuri.
(Ies MACBETH și LENNOX) Sus! Sculați!
Sunați clopotul de zarvă! Omor! Trădare!
O, Banquo, Donalbain! Malcolm! Sculați,
Vă scuturați de somnul cel pufos,
A morții plăsmuire, și v’uitați,
La moartea însăș! Sus, sus! Și priviți
Icoana judecății de apoi!
O, Malcolm, Banquo, ca din ale voastre
Morminte vă sculați, și ca fantome
Veniți, priviți această grozăvie.
Să sune clopotul!
(Intră LADY MACBETH)
Apropiați-vă de-odaia lui,
Și văzul pierdeți prin Gorgona nouă!
O, nu mă puneți să vorbesc: vedeți,
Ș’apoi vorbiți voi singuri.
(Ies MACBETH și LENNOX) Sus! Sculați!
Sunați clopotul de zarvă! Omor! Trădare!
O, Banquo, Donalbain! Malcolm! Sculați,
Vă scuturați de somnul cel pufos,
A morții plăsmuire, și v’uitați,
La moartea însăș! Sus, sus! Și priviți
Icoana judecății de apoi!
O, Malcolm, Banquo, ca din ale voastre
Morminte vă sculați, și ca fantome
Veniți, priviți această grozăvie.
Să sune clopotul!
(Intră LADY MACBETH)
LADY MACBETH
Ce s’a ’ntâmplat
Că astă hâdă trâmbiță trezește
Pe cei ce dorm în casă? Spuneți! Spuneți!
Ce s’a ’ntâmplat
Că astă hâdă trâmbiță trezește
Pe cei ce dorm în casă? Spuneți! Spuneți!
MACDUFF
Duioasă Doamnă, nu e pentru voi
De-a auzì aceea ce pot spune:
A o vestì urechei de femeie
Ar fi omor pe loc.
(Intră BANQUO)
O, Banquo, Banquo!
Regalul nostru Domn a fost ucis.
Duioasă Doamnă, nu e pentru voi
De-a auzì aceea ce pot spune:
A o vestì urechei de femeie
Ar fi omor pe loc.
(Intră BANQUO)
O, Banquo, Banquo!
Regalul nostru Domn a fost ucis.
LADY MACBETH
Vai! Cum? In casa noastră?
Vai! Cum? In casa noastră?
BANQUO
E prea crunt,
Oriunde-ar fi. Iubite Duff, dă-ți singur
O desmințire. Zi că nu-i așà.
(Se înapoiază MACBETH și LENNOX)
E prea crunt,
Oriunde-ar fi. Iubite Duff, dă-ți singur
O desmințire. Zi că nu-i așà.
(Se înapoiază MACBETH și LENNOX)
MACBETH
De-aș fi murit un ceas ’naintea astei
Năpaste, aș trăi o vieață sfântă,
Căci din această clipă, nu-i nimic
Pe lume serios, sunt fleacuri toate:
Virtute, faima’s moarte. Vinul vieții
E tras, și numai drojdia mai rămâne
Acestei bolți, spre-a se fălì cu ea.
(Intră MALCOLM și DONALBAIN)
De-aș fi murit un ceas ’naintea astei
Năpaste, aș trăi o vieață sfântă,
Căci din această clipă, nu-i nimic
Pe lume serios, sunt fleacuri toate:
Virtute, faima’s moarte. Vinul vieții
E tras, și numai drojdia mai rămâne
Acestei bolți, spre-a se fălì cu ea.
(Intră MALCOLM și DONALBAIN)
DONALBAIN
Ce-i pricina?
Ce-i pricina?
MACBETH
A voastră, și n’o știți?
Obârșia, vâna și fântâna
Sângelui vostru s’a oprit; oprit
E chiar izvorul lui. Regescul vostru
Părinte e ucis.
A voastră, și n’o știți?
Obârșia, vâna și fântâna
Sângelui vostru s’a oprit; oprit
E chiar izvorul lui. Regescul vostru
Părinte e ucis.
MALCOLM
O, și de cine?
O, și de cine?
LENNOX
Cei din odaie pare c’au făcut’o.
Erau pe mâini și fețe plini de sânge,
Ca și pumnalele ce le-am găsit
Pe perna lor, neșterse.
Holbară ochii și erau uimiți;
Nu trebuià încredințată lor
Vieața unui om.
Cei din odaie pare c’au făcut’o.
Erau pe mâini și fețe plini de sânge,
Ca și pumnalele ce le-am găsit
Pe perna lor, neșterse.
Holbară ochii și erau uimiți;
Nu trebuià încredințată lor
Vieața unui om.
MACBETH
Și totuș mă căesc că’n furia mea
Eu i-am ucis.
Și totuș mă căesc că’n furia mea
Eu i-am ucis.
MACDUFF
De ce dar ați făcut-o?
De ce dar ați făcut-o?
MACBETH
Ei, cine poate fi cuminte, uimit,
Furios și cumpătat, leal și neutru,
’N aceeaș clipă? — Nimenea. Și pripa
Puternicei iubiri mi-a întrecut
Trăgănitoarea minte. Căci aicea
Zăceà el, Duncan, capu-i argintiu
Tivit cu fire aurii de sânge,
Și rănile-i căscate semănau
Cu o spărtură ’n Fire, pentru-intrarea
Năpraznicei urgii; iar ucigașii
Colea, ’n coloarea crimei lor muiați,
Și cu pumnalele boite’n sânge.
Cine puteà dar să se stăpânească,
Având o inimă spre a iubì,
Și’n inimă curajul să-și arate
Iubirea?
Ei, cine poate fi cuminte, uimit,
Furios și cumpătat, leal și neutru,
’N aceeaș clipă? — Nimenea. Și pripa
Puternicei iubiri mi-a întrecut
Trăgănitoarea minte. Căci aicea
Zăceà el, Duncan, capu-i argintiu
Tivit cu fire aurii de sânge,
Și rănile-i căscate semănau
Cu o spărtură ’n Fire, pentru-intrarea
Năpraznicei urgii; iar ucigașii
Colea, ’n coloarea crimei lor muiați,
Și cu pumnalele boite’n sânge.
Cine puteà dar să se stăpânească,
Având o inimă spre a iubì,
Și’n inimă curajul să-și arate
Iubirea?
LADY MACBETH
Ha, duceți-mă de-aici!
Ha, duceți-mă de-aici!
MACDUFF
Vedeți de doamna!
Vedeți de doamna!
MALCOLM (aparte lui DONALBAIN)
Dar, de ce tăcem?
Noi cari putem mai mult să ne ’nsușim
Ăst caz?
Dar, de ce tăcem?
Noi cari putem mai mult să ne ’nsușim
Ăst caz?
DONALBAIN (aparte lui MALCOLM)
Ce să vorbim aicea, unde
Destinul nostru, într’un hâu ascuns,
Se poate repezì ca să ne ’nhațe?
Să mergem. Lacrimile noastre nu
Sunt încă gata.
Ce să vorbim aicea, unde
Destinul nostru, într’un hâu ascuns,
Se poate repezì ca să ne ’nhațe?
Să mergem. Lacrimile noastre nu
Sunt încă gata.
MALCOLM (aparte lui DONALBAIN)
Și nici jalea noastră
Nu-i pregătită spre a se mișcà.
Și nici jalea noastră
Nu-i pregătită spre a se mișcà.
BANQUO
Vedeți de doamna!
(LADY MACBETH e purtată afară)
Iar când noi vom fi
Acoperit a noastră slăbiciune goală
Ce sufere de frig, să ne ’ntrunim
Spre-a cercetà mai cu deamănuntul
Această faptă sângeroasă. Temeri
Și bănueli ne zguduie. Eu stau
In mâna mare a lui Dumnezeu,
Și de acolo voiu luptà ’mpotriva
Rostului tainic al acestei hâde
Trădări.
Vedeți de doamna!
(LADY MACBETH e purtată afară)
Iar când noi vom fi
Acoperit a noastră slăbiciune goală
Ce sufere de frig, să ne ’ntrunim
Spre-a cercetà mai cu deamănuntul
Această faptă sângeroasă. Temeri
Și bănueli ne zguduie. Eu stau
In mâna mare a lui Dumnezeu,
Și de acolo voiu luptà ’mpotriva
Rostului tainic al acestei hâde
Trădări.
MACBETH
Eu tot așà.
Eu tot așà.
TOȚI
Așà noi toți.
Așà noi toți.
MACBETH
Să mergem ca să ne ’mbrăcăm degrabă;
Și să ne întrunim în sală.
Să mergem ca să ne ’mbrăcăm degrabă;
Și să ne întrunim în sală.
TOȚI
Foarte bine.
(Ies toți, afară de MALCOLM și DONALBAIN)
MALCOLM
Ce ai să faci? Să nu umblăm cu ei:
A arătà un nesimțit alean
E pentru omul fals ușoară treabă.
Eu plec în Anglia.
Foarte bine.
(Ies toți, afară de MALCOLM și DONALBAIN)
MALCOLM
Ce ai să faci? Să nu umblăm cu ei:
A arătà un nesimțit alean
E pentru omul fals ușoară treabă.
Eu plec în Anglia.
DONALBAIN
Eu în Irlanda.
Această despărțire dintre noi
Ne va ferì mai bine pe-amândoi.
Aicea unde suntem, sunt pumnale
In zâmbetele oamenilor; sânge
Mai apropiat, e o apropiere
Mai sângeroasă.
Eu în Irlanda.
Această despărțire dintre noi
Ne va ferì mai bine pe-amândoi.
Aicea unde suntem, sunt pumnale
In zâmbetele oamenilor; sânge
Mai apropiat, e o apropiere
Mai sângeroasă.
MALCOLM
Săgeata ucigașă
E slobozită, însă n’ a căzut,
Și drumul cel mai sigur este ținta
S’o ocolim. Deci să încălicăm,
Și fără migăloasă «ziua bună»,
Noi să ne furișăm de-aici. Căci este bine,
Când milă nu’i, a se furà pe sine.
(Ies)
Săgeata ucigașă
E slobozită, însă n’ a căzut,
Și drumul cel mai sigur este ținta
S’o ocolim. Deci să încălicăm,
Și fără migăloasă «ziua bună»,
Noi să ne furișăm de-aici. Căci este bine,
Când milă nu’i, a se furà pe sine.
(Ies)
SCENA IV
AFARĂ DIN CASTEL
(Intră ROSS și un Bătrân)
BĂTRÂNUL
Țin minte bine șaptezeci de ani,
Și în cuprinsul ăsta am văzut
Grozave ceasuri, întâmplări ciudate,
Dar noaptea asta hâdă covârșește
Tot ce-am pomenit.
Țin minte bine șaptezeci de ani,
Și în cuprinsul ăsta am văzut
Grozave ceasuri, întâmplări ciudate,
Dar noaptea asta hâdă covârșește
Tot ce-am pomenit.
ROSS
Vezi, moșule,
Cum, supărat de jocul oamenilor,
Chiar cerul scena lor însângerată
Le-amenință. E ziuă, după ornic,
Și totuș noaptea neagră ’nnăbușe
Fanalul călător[5]. E vlaga nopții,
Sau e rușinea zilei, dacă bezna
Ingroapă fața gliei, când lumina
Cea vie s’ar cădeà să o sărute?
Vezi, moșule,
Cum, supărat de jocul oamenilor,
Chiar cerul scena lor însângerată
Le-amenință. E ziuă, după ornic,
Și totuș noaptea neagră ’nnăbușe
Fanalul călător[5]. E vlaga nopții,
Sau e rușinea zilei, dacă bezna
Ingroapă fața gliei, când lumina
Cea vie s’ar cădeà să o sărute?
BĂTRÂNUL
E nefiresc, ca faptul săvârșit.
Marția trecută-un șoim în sboru-i falnic
A fost lovit ș’ucis de-un șorecàr.
E nefiresc, ca faptul săvârșit.
Marția trecută-un șoim în sboru-i falnic
A fost lovit ș’ucis de-un șorecàr.
ROSS
Caii lui Duncan — e ciudat dar sigur, —
Frumoși și iuți, odoare ale rassei,
Ajunși sălbateci, grajdul lor au spart,
Și făr’a se supune, au fugit
Par’că s’ar răsbol cu omenirea.
Caii lui Duncan — e ciudat dar sigur, —
Frumoși și iuți, odoare ale rassei,
Ajunși sălbateci, grajdul lor au spart,
Și făr’a se supune, au fugit
Par’că s’ar răsbol cu omenirea.
BĂTRÂNUL
Și s’au mâncat, se zice, unii p’alții.
Și s’au mâncat, se zice, unii p’alții.
ROSS
Da, spre uimirea ochilor mei, care
Văzură asta. — Vine bunul Macduff.
(Intră MACDUFF)
Cum merge lumea-acuma?
Da, spre uimirea ochilor mei, care
Văzură asta. — Vine bunul Macduff.
(Intră MACDUFF)
Cum merge lumea-acuma?
MACDUFF
Nu o vezi?
Nu o vezi?
ROSS
Se știe cine-a săvârșit omorul?
Se știe cine-a săvârșit omorul?
MACDUFF
Acei pe cari Macbeth i-a ’njunghiat.
Acei pe cari Macbeth i-a ’njunghiat.
ROSS
Vai, pentru-al cui folos?
Vai, pentru-al cui folos?
MACDUFF
Au fost năimiți.
Malcolm și Donalbain, fiii lui Duncan,
In taină au fugit, ceeace aruncă
Pe ei prepusul faptei.
Au fost năimiți.
Malcolm și Donalbain, fiii lui Duncan,
In taină au fugit, ceeace aruncă
Pe ei prepusul faptei.
ROSS
Și aceasta
E împotriva firii. O, tu râvnă
Risipitoare, ce’și înghite singur
Mijloacele de traiu! — De bună seamă
Domnia dar va fi a lui Macbeth?
Și aceasta
E împotriva firii. O, tu râvnă
Risipitoare, ce’și înghite singur
Mijloacele de traiu! — De bună seamă
Domnia dar va fi a lui Macbeth?
ROSS
Și unde-i trupul
Lui Duncan?
Și unde-i trupul
Lui Duncan?
ROSS
Vii la Scone?
Vii la Scone?
MACDUFF
Nu, vere, merg la Fife.
Nu, vere, merg la Fife.
ROSS
Dar eu merg colo.
Dar eu merg colo.
MACDUFF
Ți-urez să vezi tot bine rostuit,
Ca nu cumva a noastră veche haină
Să pară mai ușoară ca cea nouă.
Ți-urez să vezi tot bine rostuit,
Ca nu cumva a noastră veche haină
Să pară mai ușoară ca cea nouă.
ROSS
Rămas bun, moșule.
Rămas bun, moșule.
BĂTRÂNUL
Domnul cu voi și cu toți cei ce-aici
Din rău fac bine, din dușmani amici.
(Ies)
Domnul cu voi și cu toți cei ce-aici
Din rău fac bine, din dușmani amici.
(Ies)
- ↑ Sextus Tarquinius, fiul lui Tarquinius Superbus, râvni pe Lucreția, soția lui Tarquinius Collatinus.
- ↑ Care va scădeà prețul grânelor. In 1606 prețul grânelor erà foarte scăzut în Anglia.
- ↑ Equivocator = jesuit. Aluziune la jesuitul Garner, care ’și ziceà Farmer (arendaș) și în procesul din 1606 a mărturisit că a păcălì e un drept divin.
- ↑ Aluziune la obiceiul de a imità moda franțuzească.
- ↑ Soarele.
- ↑ Orașul unde se încoronau Regii Scoției.
- ↑ Sf. Columban, pe insula Iona.