Istoria fondărei orașului București/Iubiții mei cetitori!

 

Nici un român nu trebuie să fie descuragiat de întunerecul ce învăluie primitivul început al orașului București, Capitala României; deși istoricii trecutului nu ne-au lăsat ca cunoștință pozitivă decât niște descrieri în diferite epoce, ici și colea, despre acest frumos nume al orașului nostru, căci poate ei au ținut mai mult la fapte decât la descrieri, dar suntem toți datori ca să scriem ceea ce, cu scrupulozitate ocupându-ne, vom putea descoperi fapte mai aproape de adevăr; apoi chiar acele descoperiri ce vom putea face, observându-se de către cititorii cei erudiți și cu Cunoștințe arheologice, pot fi și ele publicate și de către dânșii. Așa mai departe urmându-se, ne vom putea lămuri de adevăratul început al Bucureștilor. Să nu lăsăm timpul a trece, căci așa nu vom putea trage lauda și recunoștința viitorului, nici aprecierea străinilor, care necontenit în viitor vor vizita Capitala noastră; de aceea oricine, pe cât cunoaștem, să venim a dezvolta prin diferite publicațiuni; fiindcă chiar acei onor. redactori ai foilor publice vor primi dezvoltările noastre cu bucurie și se vor simți mândri a umple și ei paginile edițiilor lor cu asemenea descoperiri necunoscute până acum pentru fondarea nobilei vetre a străbunilor noștri. Într-o vreme, dar, pe când se dezvoltă toate științele în secolul nostru și pe când avem de părinte în căminul glorioșilor noștri strămoși pe un prinț din cea mai înaltă și ilustră familie din Europa, pe Carol I de Hohenzollern, regele nostru, și pe Elisaveta, regina sa, și pe când se edifică, se organizează, se preface și se înfrumusețează sub patronajul Majestăților lor tot ce este românesc, nu putea rămâne Capitala fără istoria ei. De aceea am socotit a trage mai întâi un văl asupra neglijenței ce au avut letopisarii noștri în curs de 5 secole și, risipind orice întuneric în privința începutului acestui oraș de bucurie și leagăn al nașterii mele, dau la lumină această istorie cu descrierea culegerilor ce am putut face mai apropiate de adevăr pentru București.

„Dâmboviță, apă dulce, cin'te-o bea nu se mai duce"