Istoria fondărei orașului București/Precuvântare

Jump to navigation Jump to search
Scala descrierilor conținute în această istorie Istoria fondărei orașului București de Dimitrie Papazoglu
Precuvântare
Iubiții mei cetitori!



Mai mulți din cetățenii mei, văzându-mă în etate înaintată și că mă ocup cu istoria și cu arheologia țării mele, m-au rugat ca să le arăt mai multe cunoștințe ce am despre schimbările și evenimentele petrecute în țară și mai cu osebire în Capitală, căci doresc unii a ști tradițiile istorice ale țării, iar alții ale Capitalei, și astfel, ca fiecare om care are a trece din această vremelnică viață, nu i-am putut refuza și le-am răspuns că mă voi sili a le arăta purul adevăr de tot ce am putut culege din diferite letopisițe ale țării, cum și din diferiți scriitori vechi și cele văzute de bătrânul meu părinte, care a trăit 90 de ani, cum și ce am văzut eu, care sunt astăzi în etate de 80 ani, și astfel voi urma înainte, rugând pe onor domnii cititori de a-mi ierta greșelile stilului meu, fiind un stil bătrânesc ce se practica în timpul tinerețelor mele. Dorința a fost de a nu trece în mormânt fără a nu îndeplini rugăciunea prietenilor mei, precum mulți bătrâni dintre cetățenii noștri, cari puteau să ne lase multe cunoștințe, au perit dintre noi fără a ne arăta evenimentele ce ar fi putut servi de exemple nu numai în administrații și în judecătorii, dar chiar în Școală și Biserică, pe care le vedem astăzi din nenorocirea noastră atât de părăsite. Moravurile împrumutate, după capriții, ca și când n-am fi avut niște obiceiuri cari întreceau pe cele vitrege astăzi de țară și de națiune. Da poate acei bătrâni de acum două sute de ani ar fi fost și ei coprinși de lenea ce aveau strămoșii noștri și, chiar când se iscăleau, puneau numele fără prenume, și se iscăleau simplu: Radu vornic, banul Udrea, logofătul Dumitrașcu, căpitan Bunea, Dragomir spătarul. Lucru ce a făcut astăzi o încurcătură nedescurcabilă între familiile țării cele magnate și un abuz neînțeles între toți istoricii moderni — spre exemplu: un istoric când vede un fapt măreț făcut de un Dragomir spătarul cu cetele lui, precum și o administrație lăudabilă făcută de Radu vornicul, asemenea și o justiție făcută de logofătul Dumitrașcu; voind, sau plătit fiind de către bogătași, odată ne pomenim că-i face descendinți ai boierilor de mai sus, cari s-au lenevit a-și pune și titlul neamului lor. Apoi această nobleță nu a fost câștigată de strămoșii noștrii cu arma în mână, luptându-se pentru vetrele lor, fie să fi fost ei din orice neam ? Numească-se și acum nobil acel ce merge pe câmpul de luptă pentru a-și da tributul sângelui său pentru țară și fie el din orice neam o fi.