Iarăși programul

Jump to navigation Jump to search
←← Reflexiuni conservatoare Iarăși programul
de Ion Luca Caragiale
În goană... →→
Gazeta poporului, an I, 1895, nr. 228, 10/22 noiembrie, p. 1. Editorial nesemnat


Închipuiți-vă un om matur ocupat să dreagă un lucru pe care l-au stricat niște copii stricați.

Să ilustrăm cu un exemplu: un bărbat matur vine acasă și găsește în biroul lui toată corespondența, toate condicele răvășite, murdărite, sfîșiate, aruncate de colo pînă colo; saltarele sparte, banii asvîrliți pe fereastră, cerneala văr­sată pe parchet, în fine o dezordine din cele mai îngrozi­toare. Cine-i autorul acestei neplăcute surprinderi? Copiii stricați ai vecinului, cari au spart geamurile, au intrat pe fereastră și au făcut toată această ispravă.

Omul ia pe copii de urechi și-i dă afară; apoi s-apucă de deretecat, de rînduit lucrurile, de dres ce-și mai poate drege, de șters ce se mai poate șterge.

Copiii stricați, în loc să se rușineze de netrebnicia lor în loc să plece acasă sau la școală liniștiți, încep să se strîmbe de afară la bietul om, să-i arunce critici sarcastice asupra modului său de a aranja în casă; nici mai mult nici mai puțin, îi pretind omului un program clar, franc și leal asupra modului cum înțelege el să restabilească ordinea în propria sa casă; deoarece, strigă dînșii, noi am spart, noi am răsturnat și am strigat (sic!)[1] prin casă, după un program bine stabilit de mai înainte.

O fabulă, asta e o fabulă, o să se zică. Da, o fabulă, pentru că cu primitivii și cu copiii numai în fabule se poate vorbi serios.

Morala fabulei? Iat-o.

Cum, iubiți sarcastici de la Epoca, credeți c-o să smin­tim atelierele Imprimeriei Statului, tipărind coale de gogoși umflate?

Dar ce suntem noi, copii gogoșari? După ce am găsit țara în halul în care am găsit-o, cu nevoile în care se află, altă treabă n-avem decît să scoatem panglici imprimate pe contul statului, deziderate de reorganizări absurde, pe cari să ne fie imposibil a le prezenta măcar Camerelor, cum s-a întîmplat cu vrafurile de proiecte de legi ale d-lui Toderiță iubitorul de adevăr?

Ne cereți program? Dacă nu știți că avem program, lucru pe care-l știe azi imensa majoritate a țării, întrebați pe cei mai vîrstnici din rudele d-voastră, că ei trebuie să știe. Noi nu suntem doar puși aici să facem educația copiilor, cari nu au vrut să învețe niciodată carte.

Altă treabă nu avem?

Programul nostru, programul de la Iași; proiectele noas­tre de reformă le veți vedea cînd le vom aduce înaintea Parlamentului, singurul loc unde se duc proiectele de legi, căci acestea nu sunt menite pentru propaganda electorală.

A face așa giumbușuri este permis, în cazul cel mai bun, nevîrstnicilor politici, pe cari lumea nu-i cunoaște și cari nu cunosc lumea.

E permis unui copil să se laude c-o s-ajungă general, deși de firea lui e poltron și laș, și tată-său să surîdă de bucurie la promisia naivă a acestui strălucit viitor. Un bărbat, care are un trecut onorabil, cunoscut de toată lumea, afară de băietii sarcastici, n-are nevoie pentru prezent a-și mai face reclamă viitorului.

De la copil ne mulțumim cu vorbe; de la bărbat se cer fapte.

Așteptați, copii: le vom săvîrși.

Note[modifică]

  1. Editorul Marin Bucur consideră că e vorba de o greșeală de tipar și că varianta corectă era stricat.