Dumitru Cornilescu/Biblia 1921/Vechiul Testament/Isaia
1 1 Prorocia[1] lui Isaia, fiul lui Amoț, despre Iuda și Ierusalim, pe vremea lui Ozia, Iotam, Ahaz și Ezechia, împărații lui Iuda. 2 Ascultați[2], ceruri, și ia aminte, Pământule, căci Domnul vorbește: „Am hrănit și am crescut niște copii[3], dar ei s-au răsculat împotriva Mea. 3 Boul[4] își cunoaște stăpânul și măgarul cunoaște ieslea stăpânului său, dar Israel nu[5] Mă cunoaște, poporul Meu nu[6] ia aminte la Mine.” 4 Vai, neam păcătos, popor încărcat de fărădelegi, sămânță[7] de nelegiuiți, copii stricați! Au părăsit pe Domnul, au disprețuit pe Sfântul lui Israel. I-au întors spatele… 5 Ce[8] pedepse noi să vă mai dea, când voi vă răzvrătiți din ce în ce mai rău? Tot capul este bolnav și toată inima suferă de moarte! 6 Din tălpi până-n creștet, nimic nu-i sănătos, ci numai răni, vânătăi și carne vie, nestoarse[9], nelegate și nealinate cu untdelemn: 7 țara[10] vă este pustiită, cetățile vă sunt arse de foc, străinii vă mănâncă ogoarele sub ochii voștri, pustiesc și nimicesc, ca niște sălbatici. 8 Și fiica Sionului a rămas ca[11] o colibă în vie, ca o covercă într-un câmp de castraveți, ca[12] o cetate împresurată. 9 De[13] nu ne-ar fi lăsat Domnul oștirilor o mică rămășiță, am fi ajuns ca Sodoma[14] și ne-am fi asemănat cu Gomora.
10 Ascultați Cuvântul Domnului, căpetenii[15] ale Sodomei! Ia aminte la Legea Dumnezeului nostru, popor al Gomorei! 11 „Ce-Mi trebuie Mie mulțimea jertfelor[16] voastre, zice Domnul. Sunt sătul de arderile-de-tot ale berbecilor și de grăsimea vițeilor; nu-Mi place sângele taurilor, oilor și țapilor. 12 Când veniți să[17] vă înfățișați înaintea Mea, cine vă cere astfel de lucruri, ca să-Mi spurcați curțile? 13 Nu mai aduceți daruri[18] de mâncare nefolositoare, căci Mi-e scârbă de tămâie! Nu vreau luni noi, Sabate și adunări de sărbătoare[19], nu pot să văd nelegiuirea unită cu sărbătoarea! 14 Urăsc lunile[20] voastre cele noi și praznicele[21] voastre; Mi-au ajuns o povară, nu[22] le mai pot suferi. 15 Când[23] vă întindeți mâinile, Îmi întorc ochii de la voi și, oricât[24] de mult v-ați ruga, n-ascult, căci mâinile vă sunt pline de sânge[25]!”
16 „Spălați-vă[26] deci și curățiți-vă! Luați dinaintea ochilor Mei faptele rele pe care le-ați făcut! Încetați[27] să mai faceți răul! 17 Învățați-vă să faceți binele, căutați[28] dreptatea, ocrotiți pe cel asuprit, faceți dreptate orfanului, apărați pe văduvă! – 18 Veniți totuși să[29] ne judecăm, zice Domnul. De vor fi păcatele voastre cum e cârmâzul, se vor face[30] albe ca zăpada; de vor fi roșii ca purpura, se vor face ca lâna. 19 De veți voi și veți asculta, veți mânca cele mai bune roade ale țării, 20 dar de nu veți voi și nu veți asculta, de sabie veți fi înghițiți, căci[31] gura Domnului a vorbit.” 21 Vai, cetatea[32] aceea credincioasă cum a ajuns o curvă! Era plină de judecată, dreptatea locuia în ea, și acum e plină de ucigași! 22 Argintul[33] tău s-a prefăcut în zgură și vinul tău cel ales a fost amestecat cu apă. 23 Mai-marii[34] tăi sunt răzvrătiți și părtași[35] cu hoții, toți[36] iubesc mita și aleargă după plată; orfanului[37] nu-i fac dreptate și pricina văduvei n-ajunge până la ei. 24 De aceea, iată ce zice Domnul, Dumnezeul oștirilor, Puternicul lui Israel: „Ah! Voi cere socoteală[38] potrivnicilor Mei și Mă voi răzbuna pe vrăjmașii Mei. 25 Îmi voi întinde mâna împotriva ta, îți[39] voi topi zgura cum o topește leșia, toate părticelele de plumb le voi depărta din tine. 26 Voi face iarăși pe judecătorii tăi ca[40] odinioară și pe sfetnicii tăi ca la început. După aceea, vei fi numită[41] cetatea neprihănită, cetatea credincioasă.” 27 Sionul va fi mântuit prin judecată și cei ce se vor întoarce la Dumnezeu în el vor fi mântuiți prin dreptate. 28 Dar pieirea[42] va atinge pe toți cei răzvrătiți și păcătoși, și cei ce părăsesc pe Domnul vor pieri. 29 Vă va fi rușine de terebinții[43] în care găseați plăcere și[44] veți roși din pricina grădinilor în care vă desfătați, 30 căci veți fi ca un terebint cu frunzele ofilite, ca o grădină care n-are apă. 31 Omul[45] tare va fi ca[46] un câlț și lucrarea lui ca o scânteie; amândoi vor arde împreună și nimeni nu-i va stinge.
2 1 Prorocia lui Isaia, fiul lui Amoț, asupra lui Iuda și asupra Ierusalimului. 2 Se[47] va întâmpla în[48] scurgerea vremurilor că[49] muntele Casei Domnului va fi întemeiat ca cel mai înalt munte; se va înălța deasupra dealurilor și[50] toate neamurile se vor îngrămădi spre el. 3 Popoarele se vor duce cu grămada la el și vor zice: „Veniți[51], să ne suim la muntele Domnului, la Casa Dumnezeului lui Iacov, ca să ne învețe căile Lui și să umblăm pe cărările Lui.” Căci[52] din Sion va ieși Legea și din Ierusalim, Cuvântul Domnului. 4 El va fi Judecătorul neamurilor, El va hotărî între un mare număr de popoare; așa încât din săbiile lor își vor[53] făuri fiare de plug și din sulițele lor, cosoare: niciun popor nu va mai scoate sabia împotriva altuia și nu[54] vor mai învăța războiul. 5 „Veniți, casă a lui Iacov, să umblăm[55] în lumina Domnului!” 6 Căci ai părăsit pe poporul Tău, pe casa lui Iacov, pentru că sunt plini de[56] idolii Răsăritului și dedați[57] la vrăjitorie ca filistenii și[58] se unesc cu fiii străinilor. 7 Țara lor este plină[59] de argint și de aur și comorile lor n-au sfârșit; țara este plină de cai, și carele lor sunt fără număr. 8 Dar țara lor este plină[60] și de idoli, căci se închină înaintea lucrării mâinilor lor, înaintea lucrurilor făcute de degetele lor. 9 De aceea cei mici vor fi coborâți și cei mari vor fi smeriți: nu-i vei ierta. 10 „Intră[61] în stânci și ascunde-te în țărână de frica Domnului și de strălucirea măreției Lui!” 11 Omul va trebui să-și plece privirea[62] semeață și îngâmfarea lui va fi smerită: numai Domnul va fi înălțat[63] în ziua aceea. 12 Căci este o zi a Domnului oștirilor împotriva oricărui om mândru și trufaș, împotriva oricui se înalță, ca să fie plecat: 13 împotriva tuturor cedrilor[64] înalți și falnici ai Libanului și împotriva tuturor stejarilor Basanului; 14 împotriva[65] tuturor munților înalți și împotriva tuturor dealurilor falnice; 15 împotriva tuturor turnurilor înalte și împotriva[66] tuturor zidurilor întărite; 16 împotriva tuturor corăbiilor din Tarsis și împotriva tuturor lucrurilor plăcute la vedere. 17 Mândria[67] omului va fi smerită și trufia oamenilor va fi plecată; numai Domnul va fi înălțat în[68] ziua aceea. 18 Toți idolii vor pieri. 19 Oamenii vor intra în peșterile[69] stâncilor și în crăpăturile pământului, de[70] frica Domnului și de strălucirea măreției Lui, când Se va scula să[71] îngrozească pământul. 20 În[72] ziua aceea, oamenii își vor arunca idolii de argint și idolii de aur pe care și-i făcuseră ca să se închine la ei, îi vor arunca la șobolani și la lilieci, 21 și[73] vor intra în găurile stâncilor și în crăpăturile pietrelor de frica[74] Domnului și de strălucirea măreției Lui, când Se va scula să îngrozească pământul. 22 Nu vă mai încredeți[75] dar în om, în[76] ale cărui nări nu este decât suflare! Căci ce preț are el?
3 1 Domnul, Dumnezeul oștirilor, va[77] lua din Ierusalim și din Iuda orice sprijin[78] și orice mijloc de trai, orice izvor de pâine și orice izvor de apă, 2 pe viteaz[79] și pe omul de război, pe judecător și pe proroc, pe ghicitor și pe bătrân, 3 pe căpetenia peste cincizeci și pe dregător, pe sfetnic, pe meșteșugarul ales și pe vrăjitorul iscusit. 4 „Le voi da băieți[80] drept căpetenii – zice Domnul – și niște copii vor stăpâni peste ei.” 5 Oamenii se vor asupri unii pe alții, unul va apăsa pe celălalt, fiecare pe aproapele lui, tânărul va lovi pe cel bătrân și omul de nimic, pe cel pus în cinste. 6 Vor merge până acolo încât unul va apuca pe fratele său în casa părintească și-i va zice: „Tu ai o haină, fii căpetenia noastră! Ia dărâmăturile acestea sub mâna ta!” 7 Dar, în aceeași zi, el va răspunde: „Nu pot să fiu doctor, căci în casa mea nu este nici pâine, nici haină: nu mă puneți căpetenie peste popor.” 8 Se clatină Ierusalimul[81], se prăbușește Iuda, pentru că vorbele și faptele lor sunt îndreptate împotriva Domnului, înfruntând privirile Lui mărețe. 9 Înfățișarea feței lor mărturisește împotriva lor și, ca sodomiții[82], își dau pe față nelegiuirea, fără s-o ascundă. Vai de sufletul lor, căci își pregătesc rele! 10 Bine[83] de cel neprihănit! Lui îi va merge bine, căci[84] se va bucura de rodul faptelor lui. 11 Vai de cel rău! Lui îi va merge rău[85], căci va culege rodul faptelor lui. 12 Poporul meu este asuprit de niște copii[86] și-l stăpânesc niște femei! Poporul meu, cârmuitorii[87] tăi te duc în rătăcire, și pustiesc calea pe care umbli! 13 Domnul Se înfățișează la judecată[88], stă în picioare ca să judece popoarele. 14 Domnul intră la judecată cu bătrânii poporului Său și cu mai-marii lui: „Voi ați mâncat via[89]! Prada luată de la sărac este în casele voastre! 15 Cu ce drept călcați[90] voi în picioare pe poporul Meu și apăsați pe săraci?” zice Domnul, Dumnezeul oștirilor. 16 Domnul zice: „Pentru că fiicele Sionului sunt mândre și umblă cu gâtul întins și cu priviri pofticioase, pentru că pășesc mărunțel și zornăiesc cu verigile de la picior, 17 Domnul va pleșuvi[91] creștetul capului fiicelor Sionului, Domnul le va descoperi[92] rușinea”. 18 În ziua aceea, Domnul va scoate verigile care le slujesc ca podoabă la picioare și sorișorii, și lunișoarele[93], 19 cerceii, brățările și maramele; 20 legăturile de pe cap, lănțișoarele de la picioare și brâiele, cutiile cu mirosuri și băierele descântate; 21 inelele și verigile de la nas; 22 hainele de sărbătoare și cămășile cele largi, mantiile și pungile; 23 oglinzile și cămășile subțiri, turbanele și maramele ușoare. 24 Și atunci, în loc de miros plăcut, va fi putoare; în loc de brâu, o funie; în loc de păr încrețit, un cap pleșuv[94]; în loc de mantie largă, un sac strâmt; un semn de înfierare, în loc de frumusețe. 25 Bărbații tăi vor cădea uciși de sabie și vitejii tăi, în luptă. 26 Porțile[95] fiicei Sionului vor geme și se vor jeli și ea va ședea despuiată pe pământ.
4 1 Șapte femei vor apuca în[96] ziua aceea un singur bărbat și vor zice: „Vom mânca[97] pâinea noastră înșine și ne vom îmbrăca în hainele noastre înșine; numai fă-ne să-ți purtăm numele și ia ocara[98] de peste noi!”
2 În vremea aceea, odrasla[99] Domnului va fi plină de măreție și slavă și rodul țării va fi plin de strălucire și frumusețe pentru cei mântuiți ai lui Israel. 3 Și cel rămas în Sion, cel lăsat în Ierusalim, se[100] va numi „sfânt”, oricine va fi scris[101] printre cei vii, la Ierusalim. 4 După ce va spăla Domnul[102] murdăriile fiicelor Sionului și va curăți Ierusalimul de vinovăția de sânge din mijlocul lui, cu duhul judecății și cu duhul nimicirii, 5 Domnul va așeza, peste toată întinderea Muntelui Sionului și peste locurile lui de adunare, un nor[103] de fum ziua și un foc[104] de flăcări strălucitoare noaptea. Da, peste toată slava va fi un adăpost, 6 o colibă, ca umbrar împotriva căldurii zilei și ca loc de adăpost[105] și de ocrotire împotriva furtunii și ploii.
5 1 Voi cânta Preaiubitului meu cântarea Preaiubitului meu despre via[106] Lui. Preaiubitul meu avea o vie pe o câmpie foarte mănoasă. 2 I-a săpat pământul, l-a curățat de pietre și a sădit în el vițele cele mai alese. A zidit un turn în mijlocul ei și a săpat și un teasc, apoi trăgea nădejde[107] că are să-I facă struguri buni, dar a făcut struguri sălbatici. 3 „Acum dar – zice Domnul –, locuitori ai Ierusalimului și bărbați ai lui Iuda, judecați[108] voi între Mine și via Mea! 4 Ce aș mai fi putut face viei Mele și nu i-am făcut? Pentru ce a făcut ea struguri sălbatici, când Eu mă așteptam să facă struguri buni? 5 Vă voi spune însă acum ce voi face viei Mele: îi voi smulge gardul, ca să fie păscută de vite; îi voi surpa[109] zidul, ca să fie călcată în picioare; 6 o voi pustii; nu va mai fi curățată, nici săpată; spini și mărăcini vor crește în ea! Voi porunci și norilor să nu mai plouă peste ea.” 7 Via Domnului oștirilor este casa lui Israel, și bărbații lui Iuda sunt vița pe care o iubea. El se aștepta la judecată și, când colo, iată sânge vărsat! Se aștepta la dreptate și, când colo, iată strigăte de apăsare! 8 Vai de cei ce înșiră casă[110] lângă casă și lipesc ogor lângă ogor, până nu mai rămâne loc și locuiesc în mijlocul țării! 9 Iată[111] ce mi-a descoperit Domnul oștirilor: Hotărât, aceste case multe vor fi pustiite, aceste case mari și frumoase nu vor mai fi locuite. 10 Chiar zece pogoane de vie nu vor da decât un bat[112] și un omer de sămânță nu va da decât o efă. 11 Vai[113] de cei ce dis-de-dimineață aleargă după băuturi amețitoare și șed până noaptea târziu și se înfierbântă de vin! 12 Harpa[114] și alăuta, timpana, flautul și vinul le înveselesc ospețele, dar nu iau seama la lucrarea[115] Domnului și nu văd lucrul mâinilor Lui. 13 De aceea[116], poporul meu va fi dus pe neașteptate[117] în robie; boierimea lui va muri de foame și gloata lui se va usca de sete. 14 De aceea își și deschide Locuința morților gura și își lărgește peste măsură gâtlejul, ca să se pogoare în ea măreția și bogăția Sionului, cu toată mulțimea lui gălăgioasă și veselă. 15 Și astfel, cei mici vor fi doborâți[118], cei mari vor fi smeriți și privirile trufașe vor fi plecate. 16 Dar Domnul oștirilor va fi înălțat prin judecată și Dumnezeul cel sfânt va fi sfințit prin dreptate. 17 Acolo vor paște mieii ca pe imașul lor și păstorii pribegi vor mânca moșiile prăpădite ale bogaților[119]. 18 Vai de cei ce trag după ei nelegiuirea cu funiile minciunii și păcatul, cu șleaurile unei căruțe 19 și zic[120]: „Să-Și grăbească, să-Și facă iute lucrarea, ca s-o vedem! Să vină odată hotărârea Sfântului lui Israel și să se aducă la îndeplinire, ca s-o cunoaștem!” 20 Vai de cei ce numesc răul bine și binele rău, care spun că întunericul este lumină și lumina întuneric, care dau amărăciunea în loc de dulceață și dulceața în loc de amărăciune! 21 Vai de cei ce se socot înțelepți[121] și se cred pricepuți! 22 Vai[122] de cei tari când este vorba de băut vin și viteji când este vorba de amestecat băuturi tari; 23 care scot[123] cu fața curată pe cel vinovat, pentru mită, și iau drepturile celor nevinovați! 24 De aceea, cum[124] mistuie o limbă de foc miriștea și cum arde flacăra iarba uscată, tot așa ca putregaiul le va fi rădăcina[125] lor și floarea li se va risipi în vânt ca țărâna, căci au nesocotit Legea Domnului oștirilor și au disprețuit Cuvântul Sfântului lui Israel. 25 De[126] aceea Se și aprinde Domnul de mânie împotriva poporului Său, Își întinde mâna împotriva lui și-l lovește de se[127] zguduie munții și trupurile moarte stau ca noroiul în mijlocul ulițelor. Cu[128] toate acestea, mânia Lui nu se potolește și mâna Lui este încă întinsă. 26 El[129] ridică un steag popoarelor îndepărtate și le fluieră[130] de la un capăt[131] al pământului: și iată-le, vin[132] repede și ușor. 27 Niciunul nu este obosit, niciunul nu șovăie de oboseală, niciunul nu dormitează, nici nu doarme; niciunuia nu i se descinge brâul[133] de la mijloc, nici nu i se rupe cureaua de la încălțăminte. 28 Săgețile[134] lor sunt ascuțite și toate arcurile, încordate; copitele cailor lor parcă sunt cremene și roțile carelor lor parcă sunt un vârtej. 29 Răcnesc ca niște lei, mugesc ca niște pui de lei, sforăie și apucă prada, o iau cu ei, și nimeni nu vine în ajutor. 30 În ziua aceea, va fi asupra lui Iuda un muget, ca mugetul unei furtuni pe mare; uitându-se[135] la pământ, nu vor vedea decât întuneric și strâmtorare, iar lumina se va întuneca în norii lui.
6 1 În anul morții împăratului[136] Ozia, am văzut[137] pe Domnul șezând pe un scaun de domnie foarte înalt, și poalele mantiei Lui umpleau Templul. 2 Serafimii stăteau deasupra Lui și fiecare avea șase aripi: cu două își acopereau fața, cu două își acopereau[138] picioarele și cu două zburau. 3 Strigau unul la altul și ziceau: „Sfânt[139], sfânt, sfânt este Domnul oștirilor! Tot[140] pământul este plin de mărirea Lui!” 4 Și se zguduiau ușorii ușii de glasul care răsuna și casa[141] s-a umplut de fum. 5 Atunci[142] am zis: „Vai de mine! Sunt pierdut, căci sunt un om cu buze necurate, locuiesc în mijlocul unui popor tot cu buze necurate, și am văzut cu ochii mei pe Împăratul, Domnul oștirilor!” 6 Dar unul din serafimi a zburat spre mine cu un cărbune aprins în mână, pe care-l luase cu cleștele de pe altar[143]. 7 Mi-a atins[144] gura cu el și a zis: „Iată, atingându-se cărbunele acesta de buzele tale, nelegiuirea ta este îndepărtată și păcatul tău este ispășit!” 8 Am auzit glasul Domnului întrebând: „Pe cine să trimit și cine va merge pentru Noi[145]?” Eu am răspuns: „Iată-mă, trimite-mă!” 9 El a zis atunci: „Du-te și spune poporului acestuia: ‘Întruna veți auzi[146], și nu veți înțelege; întruna veți vedea, și nu veți pricepe!’ 10 Împietrește inima[147] acestui popor, fă-l tare de urechi și astupă-i ochii, ca[148] să nu vadă cu ochii, să n-audă cu urechile, să nu înțeleagă cu inima, să nu se întoarcă la Mine și să nu fie tămăduit.” 11 Și eu am întrebat: „Până când, Doamne?” El a răspuns: „Până[149] când vor rămâne cetățile pustii și lipsite de locuitori; până când nu va mai fi nimeni în case și țara va fi pustiită de tot; 12 până va îndepărta Domnul[150] pe oameni și țara va ajunge o mare pustie. 13 Și chiar a zecea parte de va mai rămâne din locuitori vor fi nimiciți și ei la rândul lor. Dar, după cum terebintul și stejarul își păstrează butucul din rădăcină când sunt tăiați, tot așa o sămânță[151] sfântă se va naște iarăși din poporul acesta.”
7 1 S-a întâmplat, pe vremea lui Ahaz[152], fiul lui Iotam, fiul lui Ozia, împăratul lui Iuda, că Rețin, împăratul Siriei, s-a suit cu Pecah, fiul lui Remalia, împăratul lui Israel, împotriva Ierusalimului, ca să-l bată, dar n-a putut să-l bată. 2 Când au venit și au spus casei lui David: „Sirienii au tăbărât în Efraim!” a tremurat inima lui Ahaz și inima poporului său, cum se clatină copacii din pădure când bate vântul. 3 Atunci Domnul a zis lui Isaia: „Ieși înaintea lui Ahaz, tu și fiul tău Șear-Iașub[153], la capătul canalului[154] de apă al iazului de sus, pe drumul care duce la ogorul înălbitorului, 4 și spune-i: ‘Ia seama și fii liniștit; nu te teme de nimic și să nu ți se moaie inima din pricina acestor două cozi de tăciuni care fumegă: din pricina mâniei lui Rețin și a Siriei și din pricina fiului lui Remalia! 5 Nu te teme că Siria gândește rău împotriva ta și că Efraim și fiul lui Remalia zic: 6 «Să ne suim împotriva lui Iuda, să batem cetatea, s-o spargem și să punem împărat în ea pe fiul lui Tabeel». 7 Căci așa vorbește Domnul, Dumnezeu: «Așa[155] ceva nu se va întâmpla și nu va avea loc. 8 Căci[156] Damascul va fi capitala Siriei și Rețin va fi capitala Damascului. Și peste șaizeci și cinci de ani, Efraim va fi nimicit și nu va mai fi un popor. 9 Samaria va fi capitala lui Efraim, și fiul lui Remalia va fi capul Samariei. Dacă[157] nu credeți, nu veți sta în picioare».’ ” 10 Domnul a vorbit din nou lui Ahaz și i-a zis: 11 „Cere[158] un semn de la Domnul, Dumnezeul tău; cere-l, fie în locurile de jos, fie în locurile de sus.” 12 Ahaz a răspuns:. „Nu vreau să cer nimic, ca să nu ispitesc pe Domnul.” 13 Isaia a zis atunci: „Ascultați totuși, casa lui David! Nu vă ajunge oare să obosiți răbdarea oamenilor, de mai obosiți și pe a Dumnezeului meu? 14 De aceea, Domnul Însuși vă va da un semn: Iată, fecioara[159] va rămâne însărcinată, va naște un[160] fiu și-I va pune numele Emanuel[161] (Dumnezeu este cu noi). 15 El va mânca smântână și miere până va ști să lepede răul și să aleagă binele. 16 Dar[162], înainte ca să știe copilul să lepede răul și să aleagă binele, țara de ai cărei doi[163] împărați te temi tu va fi pustiită.” 17 Domnul[164] va aduce peste tine, peste poporul tău și peste casa tatălui tău zile cum n-au mai fost niciodată din ziua când s-a[165] despărțit Efraim de Iuda (adică pe împăratul Asiriei). 18 În ziua aceea, Domnul va șuiera[166] muștelor de la capătul râurilor Egiptului și albinelor din țara Asiriei; 19 ele vor veni și se vor așeza toate în vâlcelele pustii și în crăpăturile stâncilor, pe toate tufișurile și pe toate imașurile. 20 În ziua aceea, Domnul va rade, cu un brici[167] luat cu chirie de dincolo de Râu, și anume cu împăratul Asiriei, capul și părul de pe picioare; ba va rade chiar și barba. 21 În ziua aceea, fiecare va hrăni numai o juncă și două oi 22 și vor da un așa belșug de lapte încât vor mânca smântână, căci cu smântână și cu miere se vor hrăni toți cei ce vor rămâne în țară. 23 În ziua aceea, orice loc care va avea o mie de butuci de viță, prețuind o mie de sicli de argint, va[168] fi lăsat pradă mărăcinilor și spinilor: 24 vor intra acolo cu săgeți și cu arcul, căci toată țara nu va fi decât mărăcini și spini. 25 Și toți munții lucrați cu cazmaua acum nu vor mai fi cutreierați, de frica mărăcinilor și a spinilor; vor da drumul boilor în ei și le vor bătători oile.
8 1 Domnul mi-a zis: „Ia o tablă mare și scrie[169] pe ea așa, ca să se înțeleagă: ‘Grăbește-te de prădează, aruncă-te asupra prăzii.’ 2 Am luat cu mine niște martori vrednici de credință: pe preotul Urie[170] și pe Zaharia, fiul lui Berechia. 3 M-am apropiat de prorociță. Ea a zămislit și a născut un fiu. Apoi, Domnul mi-a zis: ‘Pune-i numele Maher-Șalal-Haș-Baz. (Grăbește de prădează, aruncă-te asupra prăzii.)’ 4 Căci[171], înainte ca să știe copilul să spună: ‘tată’ și ‘mamă’ se vor lua dinaintea împăratului Asiriei bogățiile[172] Damascului și prada Samariei.” 5 Domnul mi-a vorbit iarăși și mi-a zis: 6 „Pentru că poporul acesta a disprețuit apele din Siloe[173], care curg lin, și s-a bucurat de[174] Rețin și de fiul lui Remalia, 7 iată, Domnul va trimite împotriva lor apele puternice și mari ale Râului (Eufrat), adică pe împăratul[175] Asiriei cu toată puterea lui; pretutindeni el va ieși din albia lui și se va vărsa peste malurile lui; 8 va pătrunde în Iuda, va da peste maluri, va năvăli și va[176] ajunge până la gât. Iar aripile întinse ale oastei lui vor umple întinderea țării tale, Emanuele[177]! 9 Scoateți strigăte[178] de război cât voiți, popoare, căci tot veți fi zdrobite; luați aminte, toți cei ce locuiți departe! Pregătiți-vă oricât de luptă, căci tot veți fi zdrobiți. Pregătiți-vă oricât de luptă, căci tot veți fi zdrobiți. 10 Faceți la planuri[179] cât voiți, căci nu se va alege nimic de ele! Luați hotărâri cât voiți, căci[180] vor fi fără urmări! Căci[181] Dumnezeu este cu noi (Emanuel).” 11 Așa mi-a vorbit Domnul când m-a apucat mâna Lui și m-a înștiințat să nu umblu pe calea poporului acestuia: 12 „Nu numiți uneltire tot ce numește poporul[182] acesta uneltire și[183] nu vă temeți de ce se teme el, nici nu vă speriați! 13 Sfințiți însă pe[184] Domnul oștirilor. De El[185] să vă temeți și să vă înfricoșați. 14 Și atunci El[186] va fi un locaș sfânt, dar și o piatră[187] de poticnire, o stâncă de păcătuire pentru cele două case ale lui Israel, un laț și o cursă pentru locuitorii Ierusalimului! 15 Mulți se[188] vor poticni, vor cădea și se vor sfărâma, vor da în laț și vor fi prinși. – 16 Învelește această mărturie, pecetluiește această descoperire între ucenicii Mei.” 17 Eu nădăjduiesc în Domnul, care Își ascunde[189] Fața de casa lui Iacov. În El îmi pun încrederea[190]. 18 Iată[191], eu și copiii pe care mi i-a dat Domnul suntem[192] niște semne și niște minuni în Israel, din partea Domnului oștirilor, care locuiește pe Muntele Sionului. 19 Dacă vi se zice însă: „Întrebați[193] pe cei ce cheamă morții și pe cei ce spun viitorul, care șoptesc[194] și bolborosesc!”, răspundeți: „Nu va întreba oare un popor pe Dumnezeul său? Va întreba el pe[195] cei morți pentru cei vii? 20 La[196] lege și la mărturie!” Căci dacă nu vor vorbi așa, nu[197] vor mai răsări zorile pentru poporul acesta. 21 El va pribegi prin țară apăsat și flămând și, când îi va fi foame, se va mânia, și va huli[198] pe Împăratul și Dumnezeul lui, apoi fie că va ridica ochii în sus, 22 fie că se va[199] uita spre pământ, iată, nu va fi decât necaz, negură, nevoie neagră și se va vedea izgonit în întuneric[200] beznă.
9 1 Totuși întunericul[201] nu va împărăți veșnic pe pământul în care acum este necaz. După cum în vremurile[202] trecute a acoperit cu ocară țara lui Zabulon și țara lui Neftali, în[203] vremurile viitoare va acoperi cu slavă ținutul de lângă mare, țara de dincolo de Iordan, Galileea neamurilor. 2 Poporul[204], care umbla în întuneric, vede o mare lumină; peste cei ce locuiau în țara umbrei morții răsare o lumină. 3 Tu înmulțești poporul, îi dai mari bucurii, și el se bucură înaintea Ta, cum se bucură la seceriș, cum se veselește la[205] împărțirea prăzii. 4 Căci jugul care apăsa asupra lui, toiagul[206] care-i lovea spinarea, nuiaua celui ce-l asuprea, le-ai sfărâmat, ca în ziua lui Madian[207]. 5 Căci orice încălțăminte purtată în învălmășeala luptei și orice haină de război tăvălită în sânge vor[208] fi aruncate în flăcări, ca să fie arse de foc. 6 Căci[209] un Copil ni S-a născut, un Fiu[210] ni s-a dat și domnia[211] va fi pe umărul Lui; Îl vor numi: Minunat[212], Sfetnic, Dumnezeu[213] tare, Părintele veșniciilor, Domn[214] al păcii. 7 El va face ca domnia Lui să crească și o pace fără[215] sfârșit va da scaunului de domnie al lui David și împărăției lui, o va întări și o va sprijini prin judecată și neprihănire, de acum și-n veci de veci. Iată ce va face râvna[216] Domnului oștirilor.
8 Domnul trimite un cuvânt împotriva lui Iacov: cuvânt care cade asupra lui Israel. 9 Tot poporul va avea cunoștință de el, Efraim și locuitorii Samariei, care spun cu mândrie și îngâmfare: 10 „Au căzut niște cărămizi, dar vom zidi cu pietre cioplite, au fost tăiați niște smochini din Egipt, dar îi vom înlocui cu cedri.” 11 De aceea Domnul va ridica împotriva lor pe vrăjmașii lui Rețin și va stârni pe vrăjmașii lor: 12 pe sirienii de la răsărit, pe filistenii de la apus, și vor mânca pe Israel cu gura plină; cu[217] toate acestea, mânia Lui nu se potolește și mâna Lui este tot întinsă. 13 Căci nici poporul[218] nu se întoarce la Cel ce-l lovește și nu caută pe Domnul oștirilor. 14 De aceea Domnul va smulge din Israel capul și coada, ramura de finic și trestia, într-o[219] singură zi. 15 (Bătrânul și dregătorul sunt capul, și prorocul care învață pe oameni minciuni este coada.) 16 Cei ce povățuiesc[220] pe poporul acesta îl duc în rătăcire și cei ce se lasă povățuiți de ei sunt pierduți. 17 De aceea nici Domnul n-ar putea să se bucure de tinerii[221] lor, nici să aibă milă de orfanii și văduvele lor, căci toți[222] sunt niște nelegiuiți și niște răi și toate gurile lor spun mișelii. Cu toate[223] acestea, mânia Lui nu se potolește și mâna Lui este tot întinsă. 18 Căci răutatea arde[224] ca un foc, care mănâncă mărăcini și spini, aprinde desișul pădurii, din care se înalță stâlpi de fum. 19 De mânia Domnului oștirilor, țara parcă ar fi aprinsă[225] și poporul este ca ars de foc; nimeni[226] nu cruță pe fratele său, 20 fiecare jefuiește în dreapta și rămâne flămând, mănâncă în stânga și[227] nu se satură. La urmă își mănâncă fiecare[228] carnea brațului său: 21 Manase mănâncă pe Efraim, Efraim pe Manase și amândoi, împreună, pe Iuda. Cu toate[229] acestea, mânia Lui nu se potolește și mâna Lui este tot întinsă.
10 1 Vai de cei ce rostesc[230] hotărâri nelegiuite și de cei ce scriu porunci nedrepte, 2 ca să nu facă dreptate săracilor și să răpească dreptul nenorociților poporului Meu, ca să facă pe văduve prada lor și să jefuiască pe orfani! 3 „Ce[231] veți face voi în ziua pedepsei[232], și a pieirii, care va veni din depărtare peste voi? La cine veți fugi după ajutor, și unde vă veți lăsa bogăția?” 4 Unii vor fi îngenuncheați între cei prinși în război, iar alții vor cădea între cei morți. Cu[233] toate acestea, mânia Lui nu se potolește și mâna Lui tot întinsă este.
5 „Vai de asirian – zice Domnul – nuiaua mâniei Mele, care poartă în mână toiagul urgiei Mele! 6 I-am dat drumul împotriva unui neam[234] nelegiuit, l-am trimis[235] împotriva unui popor pe care sunt mâniat, ca să-l prădeze și să-l jefuiască, să-l calce în picioare ca noroiul de pe ulițe. 7 Dar[236] el nu judecă așa și nu acesta este gândul inimii lui, ci el nu se gândește decât să nimicească, decât să prăpădească neamurile cu grămada. 8 Căci[237] el zice: ‘Nu sunt voievozii mei tot atâția împărați? 9 Nu s-a întâmplat cu Calno[238] la fel ca[239] și cu Carchemișul? Nu s-a întâmplat cu Hamatul ca și cu Arpadul? Nu s-a întâmplat Samariei la fel ca[240] Damascului? 10 După cum mâna mea a pus stăpânire pe împărățiile idolilor (unde erau mai multe icoane decât la Ierusalim și în Samaria), 11 cum am făcut Samariei și idolilor ei, nu voi face și Ierusalimului și icoanelor lui?’ 12 Dar, după ce Domnul Își va împlini toată lucrarea pe[241] Muntele Sionului și la Ierusalim, voi[242] pedepsi – zice Domnul – pe împăratul Asiriei pentru rodul inimii lui îngâmfate și pentru trufia privirilor lui semețe, 13 căci[243] el a zis: ‘Prin puterea mâinii mele am făcut aceste lucruri și prin înțelepciunea mea, căci sunt priceput; am împins înapoi hotarele popoarelor și le-am jefuit vistieriile și, ca un viteaz, am dat jos pe cei ce ședeau pe scaunele lor de domnie; 14 am pus mâna[244] pe bogățiile popoarelor, ca pe un cuib, și, cum se strâng niște ouă părăsite, așa am strâns eu tot pământul: niciunul n-a mișcat vreo aripă, nici n-a deschis ciocul ca să ciripească.’ – 15 ‘Se fălește[245] oare securea împotriva celui ce se slujește de ea? Sau se mândrește fierăstrăul față de cel ce-l mânuiește? Ca și cum nuiaua ar mișca pe cel ce o ridică, parcă toiagul ar ridica pe cel ce nu este de lemn!’ ” 16 De aceea Domnul, Dumnezeul oștirilor, va trimite ofilirea prin războinicii[246] lui cei voinici și între aleșii lui va izbucni un pârjol, ca pârjolul unui foc. 17 Lumina lui Israel se va preface în foc și Sfântul lui, într-o flacără care[247] va mistui și va arde spinii și mărăcinii lui, într-o zi. 18 Va arde, trup și suflet, strălucirea pădurii și a câmpiilor[248] lui, de va fi ca un bolnav care cade în leșin. 19 Ceilalți copaci din pădurea lui vor putea fi numărați, și un copil le-ar putea scrie numărul. 20 În ziua aceea, rămășița lui Israel și cei scăpați din casa lui Iacov nu[249] se vor mai sprijini pe cel ce îi lovea, ci se vor sprijini cu încredere pe Domnul, Sfântul lui Israel. 21 O rămășiță[250], rămășița lui Iacov, se va întoarce la Dumnezeul cel puternic. 22 Chiar[251] dacă poporul tău, Israele, ar fi ca nisipul mării, totuși numai[252] o rămășiță se va întoarce, căci nimicirea[253] este hotărâtă, făcând să se reverse dreptatea. 23 Și[254] nimicirea aceasta, care a fost hotărâtă, Domnul, Dumnezeul oștirilor, o va aduce la îndeplinire în toată țara. 24 Totuși, așa vorbește Domnul, Dumnezeul oștirilor: „Poporul Meu, care locuiești în Sion, nu[255] te teme de asirian; da, el te lovește cu nuiaua și își ridică toiagul asupra ta, cum făceau egiptenii[256]. 25 Dar[257], peste puțină vreme, pedeapsa[258] va înceta și mânia Mea se va întoarce împotriva lui, ca să-l nimicescă.” 26 Domnul oștirilor va învârti biciul[259] împotriva lui, cum a lovit pe Madian[260] la stânca Oreb, și Își va mai ridica toiagul[261] odată asupra mării, ca odinioară în Egipt. 27 În ziua aceea, se[262] va lua povara lui de pe umărul tău și jugul lui de pe gâtul tău, ba încă jugul va crăpa de grăsime[263]. 28 El vine asupra Aiatului, străbate Migronul, își lasă calabalâcul la Micmaș. 29 Trec trecătoarea[264], se culcă la Gheba[265]; Rama tremură, Ghibea lui Saul o ia la fugă. 30 Ridică-ți glasul, fiica[266] Galimului! Ia seama, Lais[267]! „Vai[268] de tine, Anatot!” 31 Madmena[269] se împrăștie, locuitorii din Ghebim fug. 32 Încă o zi de oprire la[270] Nob, și amenință[271] cu mâna lui muntele fiicei[272] Sionului, dealul Ierusalimului. 33 Iată, Domnul, Dumnezeul oștirilor, taie crăcile cu putere; cei[273] mai mari sunt tăiați, cei mai înalți sunt doborâți. 34 Dă jos cu fierul crângul pădurii și Libanul cade sub mâna Celui Puternic.
11 1 Apoi, o Odraslă va[274] ieși din tulpina lui Isai[275] și un[276] Vlăstar va da din rădăcinile lui. 2 Duhul[277] Domnului Se va odihni peste El, duh de înțelepciune și de pricepere, duh de sfat și de tărie, duh de cunoștință și de frică de Domnul. 3 Plăcerea Lui va fi frica de Domnul; nu va judeca după înfățișare, nici nu va hotărî după cele auzite, 4 ci[278] va judeca pe cei săraci cu dreptate și va hotărî cu nepărtinire asupra nenorociților țării; va lovi[279] pământul cu toiagul cuvântului Lui și cu suflarea buzelor Lui va omorî pe cel rău. 5 Neprihănirea[280] va fi brâul coapselor Sale și credincioșia, brâul mijlocului Său. 6 Atunci, lupul va[281] locui împreună cu mielul și pardosul se va culca împreună cu iedul; vițelul, puiul de leu și vitele îngrășate vor fi împreună și le va mâna un copilaș; 7 vaca și ursoaica vor paște la un loc și puii lor se vor culca împreună. Leul va mânca paie ca boul, 8 pruncul de țâță se va juca la gura bortei năpârcii și copilul înțărcat va băga mâna în vizuina basilicului. 9 Nu[282] se va face niciun rău și nicio pagubă pe tot muntele Meu cel sfânt, căci pământul va fi plin[283] de cunoștința Domnului, ca fundul mării de apele care-l acopăr. 10 În[284] ziua aceea, Vlăstarul[285] lui Isai va fi ca un steag pentru popoare[286]; neamurile se vor întoarce la El și slava va fi locuința[287] Lui. 11 În același[288] timp, Domnul Își va întinde mâna a doua oară, ca să răscumpere rămășița poporului Său risipit în[289] Asiria și în Egipt, în Patros și în Etiopia, la Elam, la Șinear și la Hamat, și în ostroavele mării. 12 El va înălța un steag pentru neamuri, va strânge pe surghiuniții lui Israel și va aduna pe cei[290] risipiți ai lui Iuda, de la cele patru capete ale pământului. 13 Pizma[291] lui Efraim va înceta și vrăjmașii lui Iuda vor fi nimiciți; Efraim nu va mai fi gelos pe Iuda, și Iuda nu va mai fi vrăjmaș lui Efraim, 14 ci vor zbura pe umărul filistenilor la apus și vor jefui împreună pe fiii Răsăritului. Edom[292] și Moab vor fi prada mâinilor lor, și fiii lui Amon le vor[293] fi supuși. 15 Domnul va seca[294] limba mării Egiptului, Își va ridica mâna asupra Râului în mânia Lui, îl va împărți în șapte pârâuri, așa că îl vor[295] putea trece încălțați. 16 Și va[296] fi un drum pentru rămășița poporului Său, care va mai rămâne în Asiria, cum[297] a fost pentru Israel, în ziua când a ieșit din țara Egiptului.
12 1 În[298] ziua aceea vei zice: „Te laud, Doamne, căci ai fost supărat pe mine, dar mânia Ta s-a potolit și m-ai mângâiat! 2 Iată, Dumnezeu este izbăvirea mea, voi fi plin de încredere și nu mă voi teme de nimic, căci Domnul[299] Dumnezeu este tăria[300] mea și pricina laudelor mele și El m-a mântuit.” 3 Veți scoate apă[301] cu bucurie din izvoarele mântuirii 4 și veți zice în ziua aceea: „Lăudați[302] pe Domnul, chemați Numele Lui, vestiți[303] lucrările Lui printre popoare, pomeniți[304] mărimea Numelui Lui! 5 Cântați[305] Domnului, căci a făcut lucruri strălucite: să fie cunoscute în tot pământul!” 6 Strigă[306] de bucurie și veselie, locuitoare a Sionului, căci mare este în mijlocul tău Sfântul[307] lui Israel.
13 1 Prorocie[308] împotriva Babilonului, descoperită lui Isaia, fiul lui Amoț. 2 Ridicați[309] un steag pe[310] un munte gol, înălțați glasul spre ei, faceți semne[311] cu mâna, ca să vină la porțile asupritorilor! 3 „Am dat poruncă sfintei Mele oștiri – zice Domnul –, am chemat pe vitejii[312] Mei la judecata mâniei Mele, pe cei[313] ce se bucură de mărimea Mea.” 4 Un vuiet se aude pe munți, ca vuietul de popor mult; se aude o zarvă de împărății, de neamuri adunate. Domnul oștirilor Își cercetează oastea care va da lupta. 5 Ei vin dintr-o țară depărtată, de la marginea cerurilor: Domnul și uneltele mâniei Lui vor nimici tot pământul. 6 Gemeți, căci ziua[314] Domnului este aproape: ea[315] vine ca o pustiire a Celui Atotputernic! 7 De aceea, toate mâinile slăbesc și orice inimă omenească se topește. 8 Ei sunt năpădiți de spaimă; îi apucă[316] chinurile și durerile; se zvârcolesc ca o femeie în durerile nașterii; se uită unii la alții încremeniți; fețele lor sunt roșii ca focul. 9 Iată, vine Ziua[317] Domnului, zi fără milă, zi de mânie și urgie aprinsă, care va preface tot pământul în pustiu și va nimici pe toți păcătoșii[318] de pe el. 10 Căci stelele cerurilor și Orionul nu vor mai străluci; soarele se va întuneca[319] la răsăritul lui și luna nu va mai lumina. 11 „Voi pedepsi – zice Domnul – lumea pentru răutatea ei și pe cei răi pentru nelegiuirile lor; voi[320] face să înceteze mândria celor trufași și voi doborî semeția celor asupritori. 12 Voi face pe oameni mai rari decât aurul curat și mai scumpi decât aurul din Ofir. 13 Pentru[321] aceasta voi clătina cerurile și pământul se va zgudui din temelia lui, de mânia Domnului oștirilor, în ziua[322] mâniei Lui aprinse. 14 Atunci, ca o căprioară speriată, ca o turmă fără păstor, fiecare se[323] va întoarce la poporul său, fiecare va fugi în țara lui. 15 Toți cei ce vor fi prinși vor fi străpunși și toți cei ce vor fi apucați vor cădea uciși de sabie. 16 Copiii lor vor fi zdrobiți[324] sub ochii lor, casele le vor fi jefuite și nevestele lor vor fi necinstite. 17 Iată[325], ațâț împotriva lor pe mezi, care nu se uită la argint și nu poftesc aurul. 18 Cu arcurile lor vor doborî pe tineri și vor fi fără milă pentru rodul pântecelor: ochiul lor nu va cruța pe copii. 19 Și astfel[326], Babilonul, podoaba împăraților, falnica mândrie a caldeenilor, va fi ca Sodoma[327] și Gomora, pe care le-a nimicit Dumnezeu. 20 El nu va mai fi locuit[328], nu va mai fi niciodată popor în el. Arabul nu-și va mai întinde cortul acolo și păstorii nu-și vor mai țărcui turmele acolo, 21 ci[329] fiarele pustiei își vor face culcușul acolo, bufnițele îi vor umple casele, struții vor locui acolo și stafiile se vor juca acolo. 22 Șacalii vor urla în casele lui împărătești pustii și câinii sălbatici, în casele lui de petrecere. Vremea lui este aproape[330] să vină și zilele nu i se vor lungi.”
14 1 Căci[331] Domnul va avea milă de Iacov, va alege iarăși[332] pe Israel și-i va aduce iarăși la odihnă în țara lor; străinii[333] se vor alipi de ei și se vor uni cu casa lui Iacov. 2 Popoarele îi vor lua și-i[334] vor aduce înapoi la locuința lor, și casa lui Israel îi va stăpâni[335] în țara Domnului, ca robi și roabe. Vor ține astfel robi pe cei ce-i robiseră pe ei și vor stăpâni peste asupritorii lor. 3 Iar când îți va da Domnul odihnă după ostenelile și frământările tale și după aspra robie care a fost pusă peste tine, 4 atunci vei cânta[336] cântarea aceasta asupra împăratului Babilonului și vei zice: „Iată, asupritorul nu mai este, asuprirea[337] a încetat, 5 Domnul a frânt toiagul[338] celor răi, nuiaua stăpânitorilor. 6 Cel ce, în urgia lui, lovea popoarele cu lovituri fără răgaz, cel ce, în mânia lui, supunea neamurile este prigonit fără cruțare. 7 Tot pământul se bucură acum de odihnă și pace; izbucnesc oamenii în cântece de veselie. 8 Până și chiparoșii și cedrii din Liban[339] se bucură de căderea ta și zic: ‘De când ai căzut tu, nu se mai suie nimeni să ne taie!’ 9 Locuința morților[340] se mișcă până în adâncimile ei, ca să te primească la sosire, ea trezește înaintea ta umbrele, pe toți mai-marii pământului, scoală de pe scaunele lor de domnie pe toți împărații neamurilor. 10 Toți iau cuvântul ca să-ți spună: ‘Și tu ai ajuns fără putere ca noi, și tu ai ajuns ca noi!’ 11 Strălucirea ta s-a pogorât și ea în Locuința morților, cu sunetul alăutelor tale; așternut de viermi vei avea și viermii te vor acoperi. 12 Cum[341] ai căzut din cer, Luceafăr strălucitor, fiu al zorilor! Cum ai fost doborât la pământ, tu, biruitorul neamurilor! 13 Tu ziceai în inima ta: ‘Mă voi sui[342] în cer, îmi voi ridica[343] scaunul de domnie mai presus de stelele lui Dumnezeu; voi ședea pe muntele adunării dumnezeilor, la capătul miazănoaptei; 14 mă voi sui pe[344] vârful norilor, voi[345] fi ca Cel Preaînalt.’ 15 Dar ai fost aruncat în Locuința morților[346], în adâncimile mormântului! 16 Cei ce te văd se uită țintă mirați la tine, te privesc cu luare-aminte și zic: ‘Acesta este omul care făcea să se cutremure pământul și zguduia împărățiile, 17 care prefăcea lumea în pustie, nimicea cetățile și nu dădea drumul prinșilor săi de război?’ 18 Toți împărații neamurilor, da, toți, se odihnesc cu cinste, fiecare în mormântul lui. 19 Dar tu ai fost aruncat departe de mormântul tău, ca o ramură disprețuită, ca o pradă luată de la niște oameni uciși cu lovituri de sabie și aruncată pe pietrele unei gropi, ca un hoit călcat în picioare. 20 Tu nu ești unit cu ei în mormânt, căci ți-ai nimicit țara și ți-ai prăpădit poporul. Nu se va mai vorbi niciodată de neamul[347] celor răi. 21 Pregătiți măcelărirea fiilor din[348] pricina nelegiuirii părinților lor! Ca să nu se mai scoale să cucerească pământul și să umple lumea cu cetăți!” 22 „Eu mă voi ridica împotriva lor – zice Domnul oștirilor – și voi șterge numele[349] și urma[350] Babilonului, pe fiu[351] și nepot”, zice Domnul. 23 „Voi[352] face din el un culcuș de arici și o mlaștină și îl voi mătura cu mătura nimicirii”, zice Domnul oștirilor.
24 Domnul oștirilor a jurat și a zis: „Da, ce am hotărât se va întâmpla, ce am pus la cale se va împlini. 25 Voi zdrobi pe asirian în țara Mea, îl voi călca în picioare pe munții Mei. Astfel, jugul[353] lui se va lua de pe ei și povara lui va fi luată de pe umerii lor.” 26 Iată hotărârea luată împotriva întregului pământ, iată mâna întinsă peste toate neamurile. 27 Domnul oștirilor a luat această hotărâre[354]. Cine I se va împotrivi? Mâna Lui este întinsă. Cine o va abate?
28 În anul morții împăratului[355] Ahaz, a fost rostită această prorocie: 29 „Nu te bucura, țara filistenilor, că[356] s-a frânt toiagul care te lovea! Căci din rădăcina șarpelui va ieși un basilic și[357] rodul lui va fi un balaur zburător. 30 Atunci, cei mai săraci vor putea paște și cei nenorociți vor putea să locuiască liniștiți, dar îți voi lăsa neamul să piară de foame și ce va mai rămâne din tine va fi omorât. 31 Gemi, poartă! Bocește-te, cetate! Cutremură-te, toată țara filistenilor! Căci un fum vine de la miazănoapte și șirurile vrăjmașului sunt strânse.” 32 „Și ce va răspunde trimișilor poporului?” – „Că Domnul[358] a întemeiat Sionul și că cei nenorociți[359] din poporul Lui găsesc un loc de adăpost acolo.”
15 1 Prorocie[360] împotriva Moabului. Chiar în noaptea când este pustiit, Ar-Moabul[361] este nimicit! Chiar în noaptea când este pustiit, Chir-Moabul este nimicit!… 2 Poporul se[362] suie la templu și la Dibon, pe înălțimi, ca să plângă; Moabul se bocește: pe Nebo și pe Medeba toate[363] capetele sunt rase și toate bărbile sunt tăiate. 3 Pe ulițe sunt încinși cu saci, pe[364] acoperișuri și în piețe totul geme și se topește plângând. 4 Hesbonul și[365] Eleale țipă de li se aude glasul până la Iahaț, chiar și războinicii Moabului se bocesc cu sufletul plin de groază. 5 Îmi plânge inima[366] pentru Moab, ai cărui fugari aleargă până la Țoar, până la[367] Eglat-Șelișia, căci suie, plângând, suișul[368] Luhitului și scot țipete de durere pe drumul Horonaimului. 6 Căci apele Nimrim[369] sunt pustiite, s-a uscat iarba, s-a dus verdeața și nu mai este niciun fir verde. 7 De aceea strâng ce le mai rămâne și își strămută averile dincolo de pârâul sălciilor. 8 Căci țipetele înconjoară hotarele Moabului; bocetele lui răsună până la Eglaim și urletele lui răsună până la Beer-Elim. 9 Apele Dimonului sunt pline de sânge, și voi trimite peste Dimon noi nenorociri; un leu[370] va veni împotriva celor scăpați ai Moabului, împotriva rămășiței din țară.
16 1 Trimiteți[371] miei cârmuitorului țării, trimiteți-i din[372] Sela, prin pustie, la muntele fiicei Sionului! 2 Ca o pasăre fugară, zgurnită din cuib, așa vor fi fiicele Moabului la trecerea Arnonului[373]. 3 Și vor zice: „Sfătuiește, mijlocește, acoperă-ne ziua namiaza mare cu umbra ta, ca noaptea neagră, ascunde pe cei ce sunt urmăriți, nu da pe față pe cei fugiți! 4 Lasă să locuiască pentru o vreme la tine cei goniți din Moab, fii un loc de scăpare pentru ei împotriva pustiitorului! Căci apăsarea va înceta, pustiirea se va sfârși, cel ce calcă țara în picioare va pieri. 5 Și atunci, un scaun de domnie se[374] va întări prin îndurare și se va vedea șezând cu credincioșie, în casa lui David, un[375] judecător, prieten al dreptului și plin de râvnă pentru dreptate.” – 6 Auzim îngâmfarea mândrului[376] Moab, fudulia și fala lui, trufia[377] și lăudăroșia lui. 7 De aceea geme[378] Moabul pentru Moab, toți gem; suspinați pe dărâmăturile Chir-Haresetului[379], adânc mâhniți; 8 căci câmpiile[380] Hesbonului lâncezesc; stăpânii neamurilor au sfărâmat butucii viei din[381] Sibma, care se întindeau până la Iaezer și se încâlceau prin pustie: mlădițele ei se întindeau și treceau dincolo de mare. 9 De aceea plâng pentru via din Sibma, ca pentru Iaezer; vă ud[382] cu lacrimile mele, Hesbonule[383] și Eleale! Căci peste culesul roadelor voastre și peste secerișul vostru a căzut un strigăt de război! 10 S-a[384] dus bucuria și veselia din câmpii! Și în vii, nu mai sunt cântece, nu mai sunt veselii! Nimeni nu mai calcă vinul în teascuri. „Am făcut să înceteze strigătele de bucurie la cules. 11 De aceea îmi plânge sufletul[385] pentru Moab ca o harpă și inima pentru Chir-Hares. 12 Și, când se va arăta Moabul, obosindu-se pe înălțimi[386], și va intra în locașul său cel sfânt să se roage, nu va putea să capete nimic!” – 13 Acesta este cuvântul pe care l-a rostit Domnul de multă vreme asupra Moabului. 14 Iar acum Domnul vorbește și zice: „În trei ani, ca[387] anii unui simbriaș, slava Moabului va fi disprețuită, împreună cu toată această mare mulțime, și ce va rămâne va fi puțin lucru, aproape nimic.”
17 1 Prorocie[388] împotriva Damascului: „Iată, Damascul nu va mai fi o cetate, ci va ajunge un morman de dărâmături; 2 cetățile Aroerului sunt părăsite, sunt date spre pășune turmelor, care se culcă nestingherite[389] acolo. 3 S-a isprăvit cu cetățuia[390] lui Efraim și s-a sfârșit cu împărăția Damascului, dar rămășița Siriei va fi ca slava copiilor lui Israel – zice Domnul oștirilor. 4 În ziua aceea, slava lui Iacov va fi slăbită și grăsimea[391] cărnii lui va pieri. 5 Se va[392] întâmpla ca atunci când strânge secerătorul grâul și brațul lui taie spicele; da, ca la strânsul spicelor în valea Refaim; 6 vor[393] mai rămâne doar câteva, ca la scuturatul măslinului: două, trei măsline pe vârful crengilor, patru sau cinci în ramurile cu roade”, zice Domnul, Dumnezeul lui Israel. 7 În ziua aceea, omul se va uita[394] spre Făcătorul său și ochii i se vor întoarce spre Sfântul lui Israel; 8 nu se va mai uita spre altare, care sunt lucrarea mâinilor lui, și nu va mai privi la ce au făcut degetele lui, la idolii Astarteei și la stâlpii închinați soarelui. 9 În ziua aceea, cetățile lui întărite vor fi ca dărâmăturile din pădure și de pe vârful muntelui, părăsite odinioară înaintea copiilor lui Israel: va fi o pustie! 10 Căci ai uitat pe Dumnezeul[395] mântuirii tale și nu ți-ai adus aminte de Stânca scăpării tale. De aceea ți-ai sădit răsaduri plăcute și ai sădit butuci străini. 11 Când i-ai sădit, i-ai înconjurat cu un gard și, în curând, i-ai văzut înflorind. Dar culesul roadelor a fugit tocmai în clipa veseliei: și durerea este fără leac. 12 Vai, ce vuiet de popoare multe, care urlă cum[396] urlă marea! Ce zarvă de neamuri, care mugesc cum mugesc niște ape puternice. 13 Neamurile mugesc cum mugesc apele mari… Dar când le mustră[397] Dumnezeu, ele fug departe, izgonite[398] ca pleava de pe munți, la suflarea vântului, ca țărâna luată de vârtej. 14 Spre seară, vine o prăpădenie neașteptată și până dimineața nu mai sunt! Iată partea celor ce ne jupoaie și soarta celor ce ne jefuiesc.
18 1 Vai de tine, țară[399], în care răsună zăngănit de arme și care ești dincolo de râurile Etiopiei! 2 Tu, care trimiți soli pe mare, în corăbii de papură, care plutesc pe luciul apelor! Duceți-vă, soli iuți, la neamul[400] acela tare și puternic, la poporul acela înfricoșat de la începutul lui, neam puternic care zdrobește totul și a cărui țară este tăiată de râuri. 3 Voi, toți locuitori ai lumii, și voi, locuitori ai pământului, luați seama când[401] se înalță steagul pe munți și ascultați când sună trâmbița! 4 Căci așa mi-a vorbit Domnul: „Eu privesc liniștit din locuința Mea pe căldura arzătoare a luminii soarelui și pe aburul de rouă, în vipia secerișului. 5 Dar, înainte de seceriș, când cade floarea și rodul se face aguridă, el taie îndată mlădițele cu cosoare, ba taie chiar lăstarii și-i aruncă…” 6 Și asirienii vor fi lăsați astfel pradă păsărilor răpitoare din munți și fiarelor pământului; păsările de pradă vor petrece vara pe trupurile lor moarte, și fiarele pământului vor ierna pe ele. 7 În vremea aceea, se vor aduce[402] daruri de mâncare Domnului oștirilor, de poporul cel tare și puternic, de poporul cel înfricoșat de la începutul lui, neam puternic, care zdrobește totul și a cărui țară este tăiată de râuri: vor fi aduse acolo unde locuiește Numele Domnului oștirilor, pe Muntele Sionului.
19 1 Prorocie[403] împotriva Egiptului: Iată, Domnul călărește[404] pe un nor repede și vine în Egipt. Idolii[405] Egiptului tremură înaintea Lui și li se îndoaie inima egiptenilor în ei. 2 „Voi înarma[406] pe egipteni unii împotriva altora și se vor bate frate cu frate, prieten cu prieten, cetate cu cetate, împărăție cu împărăție. 3 Duhul egiptenilor va pieri din ei și le voi nimici sfatul; atunci vor întreba pe idoli și pe vrăjitori, pe cei ce cheamă morții și pe ghicitori. 4 Voi da Egiptul în[407] mâinile unui stăpân aspru și un împărat fără milă va stăpâni peste ei, zice Domnul, Dumnezeul oștirilor.” 5 Apele[408] mării vor seca și râul va seca și se va usca, 6 râurile se vor împuți, canalele[409] Egiptului vor fi goale și uscate, pipirigul și trestiile se vor vesteji. 7 Livezile Nilului de la îmbucătura râului și toate semănăturile din valea râului se vor usca, se vor preface în țărână și vor pieri. 8 Vor geme pescarii, se vor boci toți cei ce aruncă undița în râu și cei ce întind mreje pe ape vor fi nemângâiați. 9 Cei ce lucrează inul[410] dărăcit și cei ce țes țesături albe vor fi acoperiți de rușine, 10 stăpânitorii țării vor fi întristați și toți simbriașii vor fi cu inima amărâtă. 11 În adevăr, voievozii Țoanului[411] au înnebunit, sfetnicii înțelepți ai lui Faraon s-au prostit. „Cum îndrăzniți voi să spuneți lui Faraon: ‘Noi suntem fiii înțelepților, fiii străvechilor împărați? 12 Unde[412] sunt înțelepții tăi?’ Să-ți facă descoperiri dumnezeiești și să spună ce a hotărât Domnul oștirilor împotriva Egiptului.” 13 Voievozii Țoanului au înnebunit, voievozii[413] Nofului s-au înșelat, căpeteniile semințiilor duc Egiptul în rătăcire: 14 Domnul a răspândit în mijlocul lui un[414] duh de amețeală, ca să facă pe egipteni să se clatine în toate faptele lor, cum se clatină un om beat și varsă, 15 și Egiptul nu va avea pe nimeni care să poată face ceva, nici cap[415], nici coadă, nici ramură de finic, nici trestie! 16 În ziua aceea, Egiptul va fi[416] ca o femeie: va tremura și se va teme, văzând mișcarea mâinii Domnului oștirilor, când[417] o va ridica împotriva lui. 17 Chiar și țara lui Iuda va fi o groază pentru Egipt: cum i se va vorbi de ea, se va îngrozi din pricina hotărârii luate împotriva lui de Domnul oștirilor.
18 În vremea aceea, vor fi cinci cetăți în țara Egiptului, care vor vorbi[418] limba Canaanului și vor jura pe Domnul oștirilor: una din ele se va numi cetatea nimicirii[419]! 19 Tot în vremea aceea va[420] fi un altar pentru Domnul în țara Egiptului și la hotar va[421] fi un stâlp de aducere-aminte pentru Domnul. 20 Acesta va fi pentru Domnul oștirilor un semn și o mărturie în țara Egiptului. Ei vor striga către Domnul din pricina asupritorilor, și El le va trimite un mântuitor și un apărător, care să-i izbăvească. 21 Atunci, Domnul Se va descoperi egiptenilor, și egiptenii vor cunoaște pe Domnul în ziua aceea. Vor[422] aduce jertfe și daruri de mâncare, vor face juruințe Domnului și le vor împlini. 22 Astfel, Domnul va lovi pe egipteni, îi va lovi, dar îi va tămădui. Ei se vor întoarce la Domnul, care-i va asculta și-i va vindeca. 23 În aceeași vreme, va[423] fi un drum care va duce din Egipt în Asiria: asirienii se vor duce în Egipt și egiptenii, în Asiria, și egiptenii împreună cu asirienii vor sluji Domnului. 24 Tot în vremea aceea, Israel va fi al treilea, unit cu Egiptul și cu Asiria, ca o binecuvântare în mijlocul pământului. 25 Domnul oștirilor îi va binecuvânta și va zice: „Binecuvântat să fie Egiptul, poporul Meu și Asiria, lucrarea[424] mâinilor Mele, și Israel, moștenirea Mea!”
20 1 În anul când a venit Tartan[425] la Asdod, trimis de Sargon, împăratul Asiriei, să bată Asdodul și l-a luat, 2 în vremea aceea, Domnul a vorbit lui Isaia, fiul lui Amoț și i-a zis: „Du-te, dezleagă-ți sacul de pe coapse[426] și scoate-ți încălțămintea din picioare!” El a făcut așa, a umblat[427] gol și desculț. 3 Și Domnul a zis: „După cum robul meu Isaia umblă gol și desculț, trei ani de zile, ca[428] semn și înștiințare pentru Egipt și pentru Etiopia, 4 tot așa și împăratul Asiriei va lua din Egipt și din Etiopia prinși de război și surghiuniți, tineri și bătrâni, goi și desculți, și[429] cu spinarea descoperită, spre rușinea Egiptului. 5 Atunci[430] se vor îngrozi și se vor rușina cei ce își puseseră încrederea în Etiopia și se făleau cu Egiptul. 6 Și locuitorii de pe țărmul acesta vor zice în ziua aceea: ‘Iată ce a ajuns încrederea noastră, pe care ne bizuiserăm, ca să fim ajutați și să fim izbăviți de împăratul Asiriei! Cum vom scăpa acum?’ ”
21 1 Prorocie asupra pustiei mării. Cum[431] înaintează vijelia de la miazăzi, așa vine el din pustie, din țara înfricoșată. 2 O vedenie grozavă mi s-a descoperit. Asupritorul[432] asuprește, pustiitorul pustiește. – „Suie-te[433], Elamule! Împresoară, Medio! Căci fac să înceteze toate oftările lor”, zice Domnul. 3 De aceea mi s-a umplut inima[434] de neliniște, m-apucă durerile[435], ca durerile unei femei când naște. Zvârcolirile nu mă lasă s-aud, tremurul mă împiedică să văd. 4 Îmi bate inima cu putere, m-apucă groaza; noaptea[436] plăcerilor mele ajunge o noapte de spaimă. 5 Ei[437] pun masa, straja veghează, și ei mănâncă, beau… Dar deodată se aude strigând: „În picioare, voievozi! Ungeți scutul!” 6 Căci așa mi-a vorbit Domnul: „Du-te și pune un străjer, ca să dea de veste despre ce va vedea.” 7 El[438] a văzut călărime, călăreți doi câte doi, călăreți pe măgari, călăreți pe cămile, și asculta cu luare-aminte, cu cea mai mare băgare de seamă. 8 Apoi a strigat, ca un leu: „Doamne, am stat mereu în turnul meu de[439] pază și stam de strajă în toate nopțile. 9 Și iată că a venit călărime și călăreți doi câte doi”. Apoi a luat iarăși cuvântul și a zis: „A[440] căzut, a căzut Babilonul și toate[441] icoanele dumnezeilor lui sunt sfărâmate la pământ!” 10 O[442], poporul meu, care ai fost stropșit ca boabele de grâu din aria mea, ce am auzit de la Domnul oștirilor, Dumnezeul lui Israel, aceea vă vestesc.
11 Prorocie[443] asupra Dumei. Mi se strigă din Seir: „Străjerule, cât mai este din noapte? Străjerule, mai este mult din noapte?” 12 Străjerul răspunde: „Vine dimineața, și este tot noapte. Dacă vreți să întrebați, întrebați; întoarceți-vă și veniți iarăși.” 13 Prorocie[444] asupra Arabiei. Veți petrece noaptea în tufele Arabiei, cete de negustori din Dedan[445]! 14 Duceți apă celor ce le este sete; locuitorii țării Tema, duceți pâine fugarilor! 15 Căci ei fug dinaintea săbiilor, dinaintea sabiei scoase din teacă, dinaintea arcului încordat și dinaintea unei lupte înverșunate. 16 Căci așa mi-a vorbit Domnul: „Încă un an, ca[446] anii unui simbriaș, și s-a isprăvit cu toată slava Chedarului[447].” 17 Nu va mai rămâne decât un mic număr din vitejii arcași, fii ai Chedarului, căci Domnul, Dumnezeul lui Israel, a spus-o.
22 1 Prorocie asupra văii vedeniilor. „Ce este de vă suiți cu toții pe acoperișuri, 2 cetate[448] gălăgioasă, plină de zarvă, cetate veselă! Morții tăi nu vor pieri uciși de sabie, nici nu vor muri luptând. 3 Ci toate căpeteniile tale fug împreună, sunt luați prinși de arcași; toți locuitorii tăi ajung deodată robi, în timp ce o iau la fugă în depărtare. 4 De aceea zic: ‘Întoarceți-vă privirile de la mine, lăsați-mă să plâng[449] cu amar; nu stăruiți să mă mângâiați pentru nenorocirea fiicei poporului meu!’ 5 Căci[450] este o zi de necaz, de zdrobire și de învălmășeală, trimisă de[451] Domnul, Dumnezeul oștirilor, în valea vedeniilor. Se dărâmă zidurile și răsună țipete de durere spre munte. 6 Elamul[452] poartă tolba cu săgeți; care de luptători, de călăreți înaintează; Chirul[453] dezvelește scutul. 7 Cele mai frumoase văi ale tale sunt pline de care, și călăreții se înșiruie de bătaie la porțile tale. 8 Cele din urmă șanțuri de întărire ale lui Iuda sunt silite, și în ziua aceasta cercetezi tu armăturile din[454] casa pădurii. 9 Vă uitați[455] la spărturile cele multe făcute cetății lui David și opriți apele iazului de jos. 10 Numărați casele Ierusalimului și le stricați, ca să întăriți zidul. 11 Faceți[456] o cămară între cele două ziduri, pentru apele iazului celui vechi, dar nu vă uitați spre Cel[457] ce a vrut aceste lucruri, nu vedeți pe Cel ce de mult le-a pregătit. 12 Și totuși Domnul, Dumnezeul oștirilor, vă cheamă[458] în ziua aceea să plângeți și să vă bateți în piept, să vă radeți capul[459] și să vă încingeți cu sac. 13 Dar iată, în schimb, veselie și bucurie! Se junghie boi și se taie oi, se mănâncă la carne și se bea la vin: ‘Să[460] mâncăm și să bem, căci mâine vom muri!’ 14 Domnul oștirilor mi-a[461] descoperit și mi-a zis: ‘Nu[462], nelegiuirea aceasta nu vi se va ierta până nu veți muri’, zice Domnul, Dumnezeul oștirilor.”
15 Așa vorbește Domnul, Dumnezeul oștirilor: „Du-te la curteanul acela, la Șebna[463], dregătorul[464] casei împărătești, și zi-i: 16 ‘Ce ai tu aici la tine și pe cine ai aici, de-ți sapi aici un mormânt? – El își sapă un mormânt[465] sus pe înălțime, își scobește o locuință în stâncă! – 17 Iată, Domnul te va azvârli cu o aruncătură puternică[466], te va învârti ca pe un ghem. 18 Te va azvârli, te va azvârli ca pe o minge, pe un pământ întins, și acolo vei muri, acolo vor veni carele tale cele strălucite, tu, ocara casei stăpânului tău! 19 Vei fi izgonit din dregătoria ta și te va smulge Domnul din locul tău. 20 În ziua aceea, zice Domnul, voi chema pe robul Meu Eliachim[467], fiul lui Hilchia, 21 îl voi îmbrăca în tunica ta, îl voi încinge cu brâul tău și voi da puterea ta în mâinile lui. El va fi un tată pentru locuitorii Ierusalimului și pentru casa lui Iuda. 22 Voi pune pe umărul lui cheia casei lui David: când va deschide[468] el, nimeni nu va închide și când va închide el, nimeni nu va deschide. 23 Îl voi împlânta ca pe un[469] drug într-un loc tare și va fi un scaun de slavă pentru casa tatălui său. 24 Pe el se va sprijini toată slava casei tatălui său, odraslele alese și de ocară, toate sculele cele mici, atât lighenele, cât și vasele. 25 În ziua aceea, zice Domnul oștirilor, drugul acela împlântat într-un loc tare va fi scos, va fi tăiat și va cădea, și povara care era pe el va fi nimicită, căci Domnul a vorbit’.”
23 1 Prorocie[470] împotriva Tirului. „Bociți-vă, corăbii din Tarsis! Căci Tirul a fost nimicit: nu mai are nici case, nici intrare! Din[471] țara Chitim le-a venit vestea aceasta. 2 Amuțiți de groază, locuitori ai țărmului, pe care o umpleau odată negustorii din Sidon, care străbăteau marea! 3 Veniturile lui erau grâul Nilului și secerișul râului, aduse pe ape mari, așa că[472] el era târgul neamurilor. 4 Rușinează-te, Sidoane, căci așa vorbește marea, cetățuia mării: ‘Eu n-am avut durerile facerii, nici n-am născut, n-am hrănit tineri, nici n-am crescut fete’!” 5 Când[473] vor afla egiptenii vestea aceasta, vor tremura auzind de căderea Tirului 6 și vor zice: „Treceți la Tarsis, bociți-vă, locuitori ai țărmului! 7 Aceasta este cetatea[474] voastră cea veselă, care avea o obârșie veche și ale cărei picioare o duceau să locuiască departe.” 8 Cine a luat această hotărâre împotriva Tirului, împărțitorul[475] cununilor, el, ai cărui negustori erau niște voievozi și ai cărui târgoveți erau cei mai bogați de pe pământ? 9 Domnul oștirilor a luat această hotărâre, ca să rușineze mândria a tot ce strălucește și să smerească pe toți cei mari ai pământului: 10 „Străbate-ți țara, ca Nilul, niciun brâu nu te mai strânge, fiica Tarsisului! Nu mai este niciun jug! 11 Domnul Și-a întins mâna asupra mării; a făcut să tremure împărății; a poruncit nimicirea cetățuilor Canaanului 12 și a zis: ‘De acum nu[476] te vei mai bucura, fecioară necinstită, fiica Sidonului! Scoală-te și treci[477] în țara Chitim; dar nici acolo nu vei avea odihnă. 13 Iată pe haldeeni, care nu erau un popor, locuitorii aceștia[478] ai pustiei, cărora asirianul le-a întemeiat o țară; ei înalță turnuri, surpă casele împărătești ale Tirului, le prefac în dărâmături’.” 14 „Bociți-vă[479], corăbii din Tarsis! Căci cetățuia voastră este nimicită.” 15 În vremea aceea, Tirul va fi dat uitării șaptezeci de ani, cât ține viața unui împărat, dar după șaptezeci de ani, se va întâmpla Tirului ca și curvei despre care vorbește cântecul: 16 „Ia harpa și străbate cetatea, curvă dată uitării; cântă bine, cântă-ți cântecele de mai multe ori, ca iarăși să-și aducă lumea aminte de tine.” 17 Tot așa, după șaptezeci de ani, Domnul va cerceta Tirul și se va întoarce iarăși la câștigul lui; va avea[480] legături cu toate împărățiile lumii de pe fața pământului; 18 dar câștigul și plata lui vor[481] fi închinate Domnului, nu vor fi nici strânse, nici păstrate; ci câștigul lui va aduce celor ce locuiesc înaintea Domnului, o hrană îmbelșugată și haine strălucite.
24 1 Iată, Domnul deșartă țara și o pustiește, îi răstoarnă fața și risipește locuitorii; 2 cum se întâmplă preotului[482] se întâmplă și poporului, stăpânului ca și slugii, stăpânei ca și slujnicei, vânzătorului ca și cumpărătorului[483], celui ce dă cu împrumut, ca și celui ce ia cu împrumut, datornicului, ca și celui căruia îi este dator. 3 Țara este pustiită de tot și prădată; căci Domnul a hotărât așa. 4 Țara este tristă, sleită de puteri; locuitorii sunt mâhniți și tânjesc; căpeteniile poporului sunt fără putere, 5 căci țara[484] a fost spurcată de locuitorii ei; ei călcau legile, nu țineau poruncile și rupeau legământul cel veșnic! 6 De aceea, mănâncă blestemul[485] țara și suferă locuitorii ei pedeapsa nelegiuirilor lor; de aceea sunt prăpădiți locuitorii țării și nu mai rămâne decât un mic număr din ei. 7 Mustul[486] stă trist, via este veștejită; toți cei ce erau cu inima veselă suspină. 8 A încetat desfătarea timpanelor[487], s-a sfârșit veselia gălăgioasă, s-a dus bucuria harpei. 9 Nu se mai cântă când se bea vin și băuturile tari li se par amare celor ce le beau. 10 Cetatea pustie este dărâmată; toate casele sunt închise, nu mai intră nimeni în ele. 11 Pe ulițe se strigă după vin; s-a dus orice desfătare, nu mai este nicio veselie în țară. 12 Numai pustiire a mai rămas în cetate și porțile stau dărâmate. 13 Da, în țară, în mijlocul popoarelor, este ca[488] atunci când se scutură măslinul sau ca la culesul ciorchinelor rămase după culesul viei.
14 Ceilalți însă, care vor mai rămâne, își înălță glasul, scot strigăte de veselie; de pe țărmurile mării, laudă măreția Domnului. 15 „Proslăviți dar pe Domnul în locurile unde strălucește lumină, lăudați Numele[489] Domnului, Dumnezeului lui Israel, în ostroavele mării!” 16 De la marginele pământului auzim cântând: „Slavă celui neprihănit!” Dar eu zic: „Sunt pierdut! Sunt pierdut! Vai de mine!” Jefuitorii[490] jefuiesc, jefuitorii se înverșunează la jaf. 17 Groaza[491], groapa și lațul vin peste tine, locuitor al țării! 18 Cel ce fuge dinaintea strigătelor de groază cade în groapă și cel ce se ridică din groapă se prinde în laț, căci se deschid stăvilarele[492] de sus și se clatină temeliile[493] pământului! 19 Pământul[494] se rupe, pământul se sfărâmă, pământul se crapă, 20 pământul se[495] clatină ca un om beat, tremură ca o colibă; păcatul lui îl apasă, cade și nu se mai ridică. 21 În ziua aceea, Domnul va pedepsi în cer oștirea de sus, iar pe pământ pe împărații[496] pământului. 22 Aceștia vor fi strânși ca prinși de război și puși într-o temniță, vor fi închiși în gherle și, după un mare număr de zile, vor fi pedepsiți. 23 Luna[497] va fi acoperită de rușine și soarele, de groază, căci Domnul oștirilor va împărăți[498] pe Muntele[499] Sionului și la Ierusalim, strălucind de slavă în fața bătrânilor Lui.
25 1 „Doamne, Tu ești Dumnezeul meu; pe Tine Te[500] voi înălța! Laud Numele Tău, căci[501] ai făcut lucruri minunate; planurile[502] Tale făcute mai dinainte s-au împlinit cu credincioșie. 2 Căci ai prefăcut cetatea (Babilon) într-un[503] morman de pietre, cetățuia cea tare într-o grămadă de dărâmături; cetatea cea mare a străinilor este nimicită și niciodată nu va mai fi zidită. 3 De aceea Te slăvesc[504] popoarele puternice și cetățile neamurilor puternice se tem de Tine. 4 Căci Tu ai fost un loc[505] de scăpare pentru cel slab, un loc de scăpare pentru cel nenorocit în necaz, un adăpost împotriva furtunii, un umbrar împotriva căldurii, căci suflarea asupritorilor este ca vijelia care izbește în zid. 5 Cum domolești căldura într-un pământ arzător, așa ai domolit zarva străinilor; cum este înădușită căldura de umbra unui nor, așa au fost înădușite cântările de biruință ale asupritorilor.” 6 Domnul[506] oștirilor pregătește tuturor[507] popoarelor, pe muntele acesta[508], un ospăț de bucate gustoase, un ospăț de vinuri vechi, de bucate miezoase, pline de măduvă, de vinuri vechi și limpezite. 7 Și, pe muntele acesta, înlătură marama care acoperă toate popoarele și învelitoarea[509] care înfășoară toate neamurile; 8 nimicește[510] moartea pe vecie: Domnul Dumnezeu șterge[511] lacrimile de pe toate fețele și îndepărtează de pe tot pământul ocara poporului Său; da, Domnul a vorbit. 9 În ziua aceea, vor zice: „Iată, acesta este Dumnezeul nostru, în care aveam încredere[512] că ne va mântui. Acesta este Domnul, în care ne încredeam. Acum să ne veselim[513] și să ne bucurăm de mântuirea Lui! 10 Căci mâna Domnului se odihnește pe muntele acesta, dar Moabul este călcat în picioare pe loc, cum este călcat în picioare paiul în bălegar. 11 În mijlocul acestei băltoace, el își întinde mâinile, cum le întinde înotătorul ca să înoate, dar Domnul îi doboară mândria și face de nimica dibăcia mâinilor lui. 12 El surpă, prăbușește întăriturile înalte[514] ale zidurilor tale, le prăbușește la pământ, în țărână.”
26 1 În ziua[515] aceea, se va cânta următoarea cântare în țara lui Iuda: „Avem o cetate tare; Dumnezeu ne dă mântuirea[516] ca ziduri și întăritură. 2 Deschideți[517] porțile, ca să intre neamul cel neprihănit și credincios. 3 Celui cu inima tare, Tu-i chezășuiești pacea; da, pacea, căci se încrede în Tine. 4 Încredeți-vă în Domnul pe vecie, căci[518] Domnul Dumnezeu este Stânca veacurilor. 5 El a răsturnat pe cei ce locuiau pe înălțimi, El a plecat cetatea[519] îngâmfată; a doborât-o la pământ și a aruncat-o în țărână. 6 Ea este călcată în picioare, în picioarele săracilor, sub pașii celor obijduiți. 7 Calea[520] dreptului este neprihănirea; Tu, care ești fără prihană, netezești cărarea dreptului. 8 De aceea Te așteptăm, Doamne, și pe calea[521] judecăților Tale; sufletul nostru suspină după Numele Tău și după pomenirea Ta. 9 Sufletul[522] meu Te dorește noaptea și duhul meu Te caută înăuntrul meu. Căci, când se împlinesc judecățile Tale pe pământ, locuitorii lumii învață dreptatea. 10 Dacă[523] ierți pe cel rău, el totuși nu învață neprihănirea, se dedă la rău în țara[524] în care domnește neprihănirea și nu caută la măreția Domnului. 11 Doamne, mâna Ta este puternică: ei[525] n-o zăresc, dar vor vedea râvna Ta pentru poporul Tău și vor fi rușinați; va arde focul pe vrăjmașii Tăi. 12 Dar nouă, Doamne, Tu ne dai pace, căci tot ce facem noi, Tu împlinești pentru noi. 13 Doamne, Dumnezeul nostru, alți[526] stăpâni afară de Tine au stăpânit peste noi, dar acum numai pe Tine și numai Numele Tău îl chemăm. 14 Cei ce sunt morți acum nu vor mai trăi, sunt niște umbre și nu se vor mai scula, căci Tu i-ai pedepsit, i-ai nimicit și le-ai șters pomenirea. 15 Înmulțește poporul, Doamne! Înmulțește poporul, arată-Ți slava; dă înapoi toate hotarele țării. 16 Doamne, ei Te-au căutat când erau în strâmtorare[527]; au început să se roage când i-ai pedepsit. 17 Cum se zvârcolește o femeie însărcinată[528] gata să nască și cum strigă ea în mijlocul durerilor ei, așa am fost noi departe de Fața Ta, Doamne! 18 Am zămislit, am simțit dureri și, când să naștem, am născut vânt: țara nu este mântuită și locuitorii[529] ei nu sunt născuți. 19 Să învie dar morții[530] Tăi! Să se scoale trupurile mele moarte! Treziți-vă[531] și săriți de bucurie, cei ce locuiți în țărână! Căci roua Ta este o rouă dătătoare de viață, și pământul va scoate iarăși afară pe cei morți.” 20 „Du-te, poporul meu, intră[532] în odaia ta și încuie ușa după tine; ascunde-te[533] câteva clipe, până va trece mânia! 21 Căci iată, Domnul iese[534] din locuința Lui să pedepsească nelegiuirile locuitorilor pământului; și pământul va da sângele pe față și nu va mai acoperi uciderile.
27 1 În ziua aceea, Domnul va lovi cu sabia Lui cea aspră, mare și tare Leviatanul[535], Babilonul, șarpele fugar (Asur), și Leviatanul, șarpele inelat (Babel), și va ucide balaurul[536] de lângă mare (Egiptul). 2 În ziua aceea, cântați o cântare[537] asupra viei celei[538] mai alese: 3 ‘Eu[539], Domnul, sunt Păzitorul ei, Eu o ud în fiecare clipă; Eu o păzesc zi și noapte, ca să n-o vatăme nimeni. 4 N-am nicio mânie. Dar, dacă voi găsi mărăcini[540] și spini, voi merge la luptă împotriva lor și-i voi arde pe toți, 5 afară numai dacă vor căuta[541] ocrotirea Mea, vor face[542] pace cu Mine, da, vor face pace cu Mine’.” 6 În vremurile viitoare, Iacov va[543] prinde rădăcină, Israel va înflori și va odrăsli, și va umple lumea cu roadele lui. 7 L-a lovit oare Domnul cum a lovit pe cei ce-l loveau? L-a ucis El cum a ucis pe cei ce-l ucideau? 8 Cu măsură[544] l-ai pedepsit în robie, luându-l[545] cu suflarea năpraznică a vântului de răsărit. 9 Astfel, nelegiuirea lui Iacov a fost ispășită, și iată rodul iertării păcatului lui: Domnul a făcut toate pietrele altarelor ca niște pietre de var prefăcute în țărână; idolii Astarteei și stâlpii Soarelui nu se vor mai ridica. 10 Căci cetatea cea tare a rămas singuratică, a ajuns o locuință lăsată și părăsită ca pustia. În[546] ea paște vițelul, în ea se culcă și-i mănâncă ramurile. 11 Când i se usucă ramurile, sunt rupte; vin femeile să le ardă. Căci acesta era un popor fără[547] pricepere, de aceea Cel[548] ce l-a făcut n-a avut milă de el și Cel ce l-a întocmit nu l-a iertat. 12 În vremea aceea, Domnul va scutura roade de la cursul Râului până la pârâul Egiptului, iar voi veți fi strânși unul câte unul, copii ai lui Israel! 13 În[549] ziua aceea, se[550] va suna cu trâmbița cea mare și atunci se vor întoarce cei surghiuniți din țara Asiriei și fugarii din țara Egiptului. Ei se vor închina înaintea Domnului, pe muntele cel sfânt, Ierusalim.
28 1 Vai[551] de cununa îngâmfată a bețivilor lui Efraim, de floarea veștejită, care este strălucirea[552] podoabei sale, pe culmea văii mănoase a celor ce se îmbată! 2 Iată că vine de la Domnul un om tare și puternic, ca[553] o furtună de piatră, ca o vijelie nimicitoare, ca o rupere de nori cu mari șuvoaie de ape, care o doboară cu putere la pământ. 3 Va fi călcată în picioare cununa[554] îngâmfată a bețivilor lui Efraim; 4 și floarea veștejită, care este strălucirea[555] podoabei ei pe culmea văii mănoase, va fi ca o smochină timpurie, care se vede înainte de culesul roadelor și pe care abia o iei în mână și îndată o și înghiți. 5 În ziua aceea, Domnul oștirilor va fi o cunună strălucitoare și o podoabă măreață pentru rămășița poporului 6 sau un duh de dreptate pentru cel ce șade pe scaunul de judecată și o putere pentru cei ce dau pe vrăjmaș înapoi până la porțile lui. 7 Dar și ei se[556] clatină de vin și băuturile tari îi amețesc; preoți[557] și proroci sunt îmbătați de băuturi tari, sunt stăpâniți de vin, au amețeli din pricina băuturilor tari; se clatină când prorocesc, se poticnesc când judecă. 8 Toate mesele sunt pline de vărsături murdare și nu mai este niciun loc curat. 9 Ei zic: „Pe[558] cine vrea el să învețe înțelepciunea? Cui vrea să dea învățături? Unor copii înțărcați de curând, luați de la țâță? 10 Căci dă învățătură peste învățătură, învățătură peste învățătură, poruncă peste poruncă, poruncă peste poruncă, puțin aici, puțin acolo.” 11 Ei bine! Prin niște oameni cu buze[559] bâlbâitoare și cu vorbirea străină va vorbi poporului acestuia Domnul. 12 El îi zicea: „Iată odihna! Lăsați pe cel ostenit să se odihnească! Iată locul de odihnă!” Dar ei n-au vrut să asculte, 13 și pentru ei, Cuvântul Domnului va fi: „Învățătură peste învățătură, învățătură peste învățătură, poruncă peste poruncă, poruncă peste poruncă, puțin aici, puțin acolo”, ca, mergând, să cadă pe spate și să se zdrobească, să dea în laț și să fie prinși. 14 De aceea, ascultați Cuvântul Domnului, batjocoritorilor, care stăpâniți peste poporul acesta din Ierusalim! 15 Pentru că ziceți: „Noi am făcut un legământ cu moartea, am făcut o învoială cu Locuința morților: când va trece, urgia apelor năvălitoare nu ne va atinge, căci[560] avem ca loc de scăpare neadevărul și ca adăpost minciuna!” 16 de aceea, așa vorbește Domnul, Dumnezeu: „Iată, pun ca temelie în Sion o piatră[561], o piatră încercată, o piatră de preț, piatră din capul unghiului clădirii, temelie puternică; cel ce o va lua ca sprijin nu se va grăbi să fugă. 17 Voi face din neprihănire o lege și din dreptate o cumpănă, și grindina va surpa locul[562] de scăpare al neadevărului și apele vor îneca adăpostul minciunii. 18 Așa că legământul vostru cu moartea va fi nimicit și învoiala voastră cu Locuința morților nu va dăinui. Când va trece urgia apelor năvălitoare, veți fi striviți de ea. 19 Ori de câte ori va trece, vă va apuca; căci va trece în toate diminețile, zi și noapte, și numai vuietul ei vă va îngrozi.” 20 Patul va fi prea scurt ca să te întinzi în el și învelitoarea, prea îngustă ca să te învelești cu ea. 21 Căci Domnul Se va scula ca la muntele Perațim[563] și Se va mânia ca în valea Gabaonului[564], ca să-Și facă lucrarea, lucrarea[565] Lui ciudată, ca să-Și împlinească lucrul, lucrul Lui nemaiauzit. 22 Acum, nu batjocoriți, ca nu cumva să vi se strângă mai tare legăturile, căci am aflat de la Domnul, Dumnezeul oștirilor, că nimicirea întregii țări este hotărâtă[566]. 23 „Plecați-vă urechea și ascultați glasul meu! Fiți cu luare-aminte și ascultați cuvântul meu! 24 Cel ce ară pentru semănătură ară oare necontenit? Necontenit își brăzdează și își grăpează el pământul? 25 Oare, după ce a netezit fața pământului, nu aruncă el măzăriche și seamănă chimen? Nu pune el grâul în rânduri, orzul într-un loc deosebit și alacul pe margini? 26 Dumnezeul lui l-a învățat să facă așa, El i-a dat aceste învățături. 27 Măzărichea nu se treieră cu leasa și roata carului nu trece peste chimen, ci măzărichea se bate cu bățul și chimenul, cu nuiaua. 28 Grâul se bate, dar nu se bate necontenit; împingi peste el roata carului și caii, dar nu-l sfărâmi. 29 Și lucrul acesta vine de la Domnul oștirilor; minunat[567] este planul Lui și mare este înțelepciunea Lui.”
29 1 „Vai de Ariel[568] (Leul lui Dumnezeu), de Ariel! Cetatea în[569] care a tăbărât David! Adăugați an la an și lăsați sărbătorile să-și facă ocolul lor. 2 Apoi, voi împresura pe Ariel; plânsete și gemete vor fi în ea și cetatea va fi ca un Ariel pentru Mine. 3 Căci te voi împresura de toate părțile, te voi înconjura cu cete de străjeri și voi ridica întărituri de șanțuri împotriva ta. 4 Vei fi doborât la pământ și de acolo vei vorbi și din țărână ți se vor auzi vorbele. Glasul tău va ieși din pământ[570] ca al unei năluci și din țărână îți vei șopti cuvintele. 5 Dar mulțimea vrăjmașilor[571] tăi va fi ca o pulbere măruntă și mulțimea asupritorilor va fi ca[572] pleava care zboară, și aceasta deodată[573], într-o clipă.” 6 De la Domnul oștirilor va[574] veni pedeapsa, cu tunete, cutremure de pământ și pocnet puternic, cu vijelie și furtună și cu flacăra unui foc mistuitor. 7 Și, ca un vis, ca o vedenie de noapte, așa va fi mulțimea[575] neamurilor care vor lupta împotriva lui Ariel, așa vor fi cei ce se vor bate împotriva lui și cetățuiei lui, strângându-l de aproape. 8 După cum cel flămând visează[576] că mănâncă și se trezește cu stomacul gol, și, după cum cel însetat visează[577] că bea, și se trezește stors de puteri și cu setea neastâmpărată, tot așa va fi și cu mulțimea neamurilor care vor veni să lupte împotriva Muntelui Sionului. 9 „Rămâneți încremeniți și uimiți! Închideți ochii și fiți orbi! Ei sunt[578] beți, dar[579] nu de vin; se clatină, dar nu din pricina băuturilor tari. 10 Ci pentru că[580] Domnul a turnat peste voi un duh de adormire; v-a închis[581] ochii, prorocilor, și v-a acoperit capetele, văzătorilor[582]. 11 De aceea toată descoperirea dumnezeiască a ajuns pentru voi ca vorbele unei cărți[583] pecetluite. Dacă o dai cuiva care știe să citească și-i zici: ‘Ia citește!’ El[584] răspunde: ‘Nu pot, căci este pecetluită!’ 12 Sau dacă dai cartea unuia care nu știe să citească și-i zici: ‘Ia citește!’ El răspunde: ‘Nu știu să citesc.’ ” 13 Domnul zice: „Când[585] se apropie de Mine poporul acesta, Mă cinstește cu gura și cu buzele, dar inima lui este departe de Mine și frica pe care o are de Mine nu este decât o învățătură[586] de datină omenească. 14 De[587] aceea, voi lovi iarăși pe poporul acesta cu semne și minuni din ce în ce mai minunate, așa că[588] înțelepciunea înțelepților lui va pieri și priceperea oamenilor lui pricepuți se va face nevăzută.” 15 Vai[589] de cei ce își ascund planurile dinaintea Domnului, care își fac faptele în întuneric și zic[590]: „Cine ne vede și cine ne știe?” 16 Stricați ce sunteți! Oare olarul trebuie privit ca lutul sau poate lucrarea[591] să zică despre lucrător: „Nu m-a făcut el?” Sau poate vasul să zică despre olar: „El nu se pricepe?” 17 Peste puțină vreme, Libanul[592] se va preface în pomăt, și pomătul va fi socotit ca o pădure! 18 În[593] ziua aceea, surzii vor auzi cuvintele cărții și ochii orbilor, izbăviți de negură și întuneric, vor vedea. 19 Cei[594] nenorociți se vor bucura tot mai mult în Domnul și săracii[595] se vor veseli de Sfântul lui Israel. 20 Căci asupritorul nu va mai fi, batjocoritorul[596] va pieri și toți cei ce pândeau[597] nelegiuirea vor fi nimiciți: 21 cei ce osândeau pe alții la judecată, întindeau curse cui îi înfruntau la poarta cetății și năpăstuiau[598] fără temei pe cel nevinovat. 22 De aceea, așa vorbește Domnul către casa lui Iacov, El, care[599] a răscumpărat pe Avraam: „Acum Iacov nu va mai roși de rușine și nu i se va mai îngălbeni fața acum. 23 Căci, când vor vedea ei, când vor vedea copiii lor, în mijlocul lor, lucrarea[600] mâinilor Mele, Îmi vor sfinți Numele; vor sfinți pe Sfântul lui Iacov și se vor teme de Dumnezeul lui Israel. 24 Cei rătăciți[601] cu duhul vor căpăta pricepere și cei ce cârteau vor lua învățătură.”
30 1 „Vai – zice Domnul – de copiii răzvrătiți, care[602] iau hotărâri fără Mine, fac legăminte care nu vin din Duhul Meu și[603] îngrămădesc astfel păcat peste păcat! 2 Ei[604] se pogoară în Egipt, fără[605] să Mă întrebe, ca să fugă sub ocrotirea lui Faraon și să caute un adăpost sub umbra egiptenilor! 3 Dar[606] ocrotirea lui Faraon vă va da de rușine și adăpostul sub umbra Egiptului vă va da de ocară. 4 Căci voievozii lui au și ajuns la Țoan[607] și trimișii lui au și atins Hanesul. 5 Dar toți[608] vor rămâne de rușine din pricina unui popor care nu le va fi de folos, nici nu-i va ajuta, nici nu le va folosi, ci va fi spre rușinea și ocara lor.” 6 Prorocie asupra unor dobitoace[609] de la miazăzi: printr-un ținut strâmtorat și necăjit, de unde vin leoaica și leul, năpârca[610] și șarpele zburător, își duc ei bogățiile în spinarea măgarilor și vistieriile pe cocoașa cămilelor, către un popor care nu le va fi de folos. 7 Căci[611] ajutorul Egiptului nu este decât deșertăciune și nimic, de aceea eu numesc lucrul acesta: „zarvă[612] fără nicio ispravă.” 8 „Du-te acum – zice Domnul – de scrie[613] aceste lucruri înaintea lor pe o tăbliță și sapă-le într-o carte, ca să rămână până în ziua de apoi, ca mărturie pe vecie și în veci de veci. 9 Scrie că poporul acesta[614] este un popor răzvrătit, niște copii mincinoși, niște copii care nu vor să asculte Legea Domnului, 10 care[615] zic văzătorilor: ‘Să nu vedeți!’ și prorocilor: ‘Să nu prorociți adevăruri, ci spuneți-ne[616] lucruri măgulitoare, prorociți-ne lucruri închipuite! 11 Abateți-vă din drum, dați-vă în lături de pe cărare, lăsați-ne în pace cu Sfântul lui Israel!’ ” 12 De aceea așa vorbește Sfântul lui Israel: „Fiindcă lepădați cuvântul acesta și vă încredeți în silnicie și vicleșuguri și vă sprijiniți pe ele, 13 de aceea nelegiuirea aceasta va fi pentru voi ca[617] spărtura unui zid înalt, care, spărgându-se, amenință să cadă și a cărui prăbușire vine[618] deodată, într-o clipă: 14 îl sfărâmă cum se sfărâmă un vas de pământ, care se[619] sfărâmă fără nicio milă și din ale cărui sfărâmături nu mai rămâne niciun ciob măcar, cu care să iei foc din vatră sau să scoți apă din fântână.” 15 Căci așa vorbește Domnul Dumnezeu, Sfântul lui Israel: „În liniște[620] și odihnă va fi mântuirea voastră, în seninătate și încredere va fi tăria voastră.” Dar[621] n-ați voit! 16 Ci ați zis: „Nu! Ci vom fugi pe cai!” – „De aceea veți și fugi!” – „Vom călări pe cai iuți!” – „De aceea cei ce vă vor urmări vor fi și mai iuți! 17 O[622] mie vor fugi la amenințarea unuia singur și, când vă vor amenința cinci, toți veți fugi, până veți rămâne ca un stâlp pe vârful unui munte și ca un steag pe creștetul unui deal. 18 Totuși, Domnul așteaptă să Se milostivească de voi și Se va scula să vă dea îndurare, căci Domnul este un Dumnezeu drept. Ferice[623] de toți cei ce nădăjduiesc în El! 19 Da, popor al Sionului, locuitor al[624] Ierusalimului, nu vei mai plânge! El Se va îndura de tine când vei striga; cum va auzi, te va asculta. 20 Domnul vă va da pâine[625] în necaz și apă în strâmtorare. Învățătorii[626] tăi nu se vor mai ascunde, ci ochii tăi vor vedea pe învățătorii tăi. 21 Urechile tale vor auzi după tine glasul care va zice: ‘Iată drumul, mergeți pe el!’ când veți voi să vă mai abateți la dreapta sau la stânga. 22 Veți[627] socoti ca spurcate argintul care vă acoperă idolii și aurul cu care sunt poleite chipurile turnate. Ca pe o necurăție le vei arunca și le vei zice[628]: ‘Afară cu voi de aici!’ 23 Atunci[629] El va da ploaie peste sămânța pe care o vei pune în pământ și pâinea pe care o va da pământul va fi gustoasă și hrănitoare; în același timp, turmele tale vor paște în pășuni întinse. 24 Boii și măgarii, care ară pământul, vor mânca un nutreț sărat, vânturat cu lopata și cu ciurul. 25 Pe[630] orice munte înalt și pe orice deal înalt, vor izvorî râuri, curgeri de apă, în ziua marelui măcel, când turnurile vor cădea. 26 Și lumina[631] lunii va fi ca lumina soarelui, iar lumina soarelui va fi de șapte ori mai mare (ca lumina a șapte zile), când va lega Domnul vânătăile poporului Său și va tămădui rana loviturilor lui.” 27 „Iată, Numele Domnului vine din depărtare! Mânia Lui este aprinsă și un pârjol puternic; buzele Lui sunt pline de urgie și limba Lui este ca un foc mistuitor; 28 suflarea[632] Lui este ca un șuvoi ieșit din albie, care ajunge[633] până la gât, ca să ciuruiască neamurile cu ciurul nimicirii și să pună o zăbală[634] înșelătoare în fălcile popoarelor. 29 Voi însă veți cânta ca în noaptea când se prăznuiește[635] sărbătoarea, veți fi cu inima veselă, ca cel ce merge în sunetul flautului, ca să se ducă la muntele[636] Domnului, spre Stânca lui Israel. 30 Și[637] Domnul va face să răsune glasul Lui măreț, Își va arăta brațul gata să lovească, în mânia Lui aprinsă, în mijlocul flăcării unui foc mistuitor, în mijlocul înecului, al furtunii și al pietrelor[638] de grindină. 31 Atunci, asirianul va tremura de[639] glasul Domnului, care[640] îl va lovi cu nuiaua Sa. 32 La fiecare lovitură de nuia hotărâtă pe care i-o va da Domnul, se vor auzi timpanele și harpele Domnul va lupta împotriva lui cu mâna[641] ridicată. 33 Căci de multă vreme este pregătit un rug[642], gătit și pentru împărat: adânc și lat este făcut, cu foc și lemne din belșug. Suflarea Domnului îl aprinde ca un șuvoi de pucioasă.”
31 1 Vai de cei ce[643] se pogoară în Egipt după ajutor, se bizuiesc[644] pe cai și se încred în mulțimea carelor și în puterea călăreților, dar nu privesc spre Sfântul lui Israel și nu[645] caută pe Domnul! 2 Dar și El este înțelept și aduce nenorocirea și nu[646] Își ia vorbele înapoi, ci Se ridică împotriva casei celor răi și împotriva ajutorului celor ce săvârșesc nelegiuirea. 3 Căci egipteanul este om[647], nu Dumnezeu, și caii lui sunt carne, nu duh. Doar mâna să-Și întindă Domnul, și ocrotitorul se va clătina, iar cel ocrotit va cădea și vor pieri cu toții. 4 Căci așa mi-a vorbit Domnul: „Cum[648] mugesc leul și puiul de leu asupra prăzii, în ciuda tuturor păstorilor strânși împotriva lui, și nu se înspăimântă de glasul lor, nici nu se sperie de numărul lor, așa[649] Se va pogorî și Domnul oștirilor să lupte pe Muntele Sionului și pe dealul lui. 5 Cum[650] își întind păsările aripile peste puii lor, așa va ocroti Domnul oștirilor Ierusalimul, îl va ocroti[651] și-l va izbăvi, îl va cruța și-l va mântui. – 6 Întoarceți-vă la Acela de la care v-ați abătut[652] mult, copii ai lui Israel. – 7 Căci în ziua aceea, fiecare își va lepăda[653] idolii de argint și de aur, pe care vi i-ați făcut cu mâinile voastre nelegiuite[654]. 8 Și asirianul va cădea[655] ucis de o sabie, dar nu a unui om: îl va nimici o sabie, dar nu este a unui om; va fugi de sabie și tinerii lui războinici vor fi robiți. 9 Stânca lui se va topi de groază[656] [657], și căpeteniile lui vor tremura înaintea steagului – zice Domnul –, care Își are focul în Sion și cuptorul în Ierusalim.”
32 1 „Atunci împăratul[658] va împărăți cu dreptate și voievozii vor cârmui cu nepărtinire. 2 Fiecare va fi ca un adăpost împotriva vântului și ca un[659] loc de scăpare împotriva furtunii, ca niște râuri de apă într-un loc uscat, ca umbra unei stânci mari într-un pământ ars de sete. 3 Ochii[660] celor ce văd nu vor mai fi legați și urechile celor ce aud vor lua aminte. 4 Inima celor ușuratici va pricepe și va înțelege și limba gângavilor va vorbi iute și deslușit. 5 Nebunul nu se va mai numi ales la suflet, nici mișelul nu se va mai numi cu inimă largă. 6 Căci nebunul spune nebunii și inima lui gândește rău, ca să lucreze în chip nelegiuit și să spună neadevăruri împotriva Domnului, ca să lase lihnit sufletul celui flămând și să ia băutura celui însetat. 7 Armele mișelului sunt nimicitoare; el face planuri vinovate, ca să piardă pe cel nenorocit prin cuvinte mincinoase, chiar când pricina săracului este dreaptă. 8 Dar cel ales la suflet face planuri alese și stăruie în planurile lui alese. – 9 Femei fără grijă[661], sculați-vă și ascultați glasul meu! Fiice nepăsătoare, luați aminte la cuvântul meu! 10 Într-un an și câteva zile, veți tremura, nepăsătoarelor, căci se va duce culesul viilor și strângerea poamelor nu va mai veni. 11 Îngroziți-vă, voi, cele fără grijă! Tremurați, nepăsătoarelor! Dezbrăcați-vă, dezgoliți-vă și încingeți-vă coapsele cu haine de jale! 12 Bateți-vă pieptul, aducându-vă aminte de frumusețea câmpiilor și de rodnicia viilor. 13 Pe[662] pământul poporului meu cresc spini și mărăcini, chiar și în toate casele de plăcere ale cetății[663] celei vesele. 14 Casa împărătească[664] este părăsită, cetatea gălăgioasă este lăsată; dealul și turnul vor sluji pe vecie ca peșteri; măgarii sălbatici se vor juca în ele și turmele vor paște 15 până când se va turna Duhul[665] de sus peste noi; atunci pustia[666] se va preface în pământ și pomătul va fi privit ca o pădure. 16 Atunci, nepărtinirea va locui în pustie și neprihănirea își va avea locuința în pomăt. 17 Lucrarea[667] neprihănirii va fi pacea; roadele neprihănirii: odihna și liniștea pe vecie. 18 Poporul meu va locui în locuința păcii, în case fără grijă și în adăposturi liniștite. 19 Dar pădurea va fi prăbușită sub grindină și cetatea[668] plecată adânc[669]. 20 Ferice de voi, care semănați pretutindeni de-a lungul apelor și care dați drumul pretutindeni boului[670] și măgarului!”
33 1 „Vai de tine, pustiitorule[671], care totuși n-ai fost pustiit; care jefuiești, și n-ai fost jefuit încă! După[672] ce vei sfârși de pustiit, vei fi pustiit și tu, după ce vei isprăvi de jefuit, vei fi jefuit și tu.” 2 „Doamne, ai milă de noi! Noi nădăjduim în Tine[673]. Fii ajutorul nostru în fiecare dimineață și izbăvirea noastră la vreme de nevoie! 3 Când răsună glasul Tău, popoarele fug; când Te scoli Tu, neamurile se împrăștie.” 4 „Și prada voastră va fi strânsă cum strânge mușița: sar peste ea cum sar lăcustele.” 5 Domnul[674] este înălțat, și locuiește în înălțime. El umple Sionul de nepărtinire și dreptate. 6 „Zilele tale sunt statornice, înțelepciunea și priceperea sunt un izvor de mântuire”; frica de Domnul, iată comoara Sionului. 7 Iată, vitejii strigă afară; solii[675] păcii plâng cu amar. 8 Drumurile[676] sunt pustii; nimeni nu mai umblă pe drumuri. Asur[677] a rupt legământul, disprețuiește cetățile, nu se uită la nimeni. 9 Țara[678] jelește și este întristată; Libanul este plin de rușine, tânjește; Saronul este ca o pustie; Basanul și Carmelul își scutură frunza. 10 „Acum[679] Mă voi scula, zice Domnul, acum Mă voi înălța, acum Mă voi ridica. 11 Ați[680] zămislit fân și nașteți paie de miriște; suflarea voastră de mânie împotriva Ierusalimului este un foc care pe voi înșivă vă va arde de tot. 12 Popoarele vor fi ca niște cuptoare de var, ca[681] niște spini tăiați care ard în foc.” 13 „Voi, cei[682] de departe, ascultați ce am făcut! Și voi, cei de aproape, vedeți puterea mea!” 14 Păcătoșii sunt îngroziți în Sion, un tremur a apucat pe cei nelegiuiți, care zic: „Cine dintre noi va putea să rămână lângă un foc mistuitor? Cine dintre noi va putea să rămână lângă niște flăcări veșnice?” 15 Cel ce umblă[683] în neprihănire și vorbește fără vicleșug, cel ce nesocotește un câștig scos prin stoarcere, cel ce își trage mâinile înapoi ca să nu primească mită, cel ce își astupă urechea să n-audă cuvinte setoase de sânge și își[684] leagă ochii ca să nu vadă răul, 16 acela va locui în locurile înalte; stânci întărite vor fi locul lui de scăpare; i se va da pâine, și apa nu-i va lipsi. 17 „Ochii tăi vor vedea pe Împărat în strălucirea Lui, vor privi țara în toată întinderea ei. 18 Inima ta își va aduce aminte de groaza trecută și va zice: ‘Unde[685] este logofătul? Unde este vistiernicul? Unde este cel ce veghea asupra turnurilor?’ 19 Atunci nu vei mai vedea pe poporul[686] acela îndrăzneț, pe poporul[687] cu vorbirea încâlcită, de n-o puteai înțelege, cu limba gângavă, de n-o puteai pricepe. 20 Privește[688] Sionul, cetatea sărbătorilor noastre! Ochii tăi vor vedea Ierusalimul[689] ca locuință liniștită, ca un cort care nu va mai fi mutat, ai cărui țăruși[690] nu[691] vor mai fi scoși niciodată și ale cărui funii nu vor mai fi dezlegate. 21 Da, acolo cu adevărat Domnul este minunat pentru noi: El ne ține loc de râuri, de pârâuri late, unde totuși nu pătrund corăbii cu lopeți și nu trece niciun vas puternic. 22 Căci Domnul este Judecătorul nostru, Domnul este Legiuitorul[692] nostru, Domnul[693] este Împăratul nostru: El ne mântuiește! 23 Funiile tale s-au slăbit, așa că nu mai pot strânge piciorul catargului și nu mai pot întinde pânzele. Atunci se împarte prada, care-i așa de mare, că până și ologii iau parte la ea. 24 Niciun locuitor nu zice: ‘Sunt bolnav!’ Poporul[694] Ierusalimului capătă iertarea fărădelegilor lui.”
34 1 Apropiați-vă[695], neamuri, să auziți! Popoare, luați aminte! S-asculte[696] pământul, el și ce-l umple, lumea cu toate făpturile ei! 2 Căci Domnul este mâniat pe toate neamurile și plin de urgie pe toată oștirea lor: El le nimicește cu desăvârșire, le măcelărește de tot. 3 Morții lor sunt aruncați, trupurile lor moarte miros greu[697] și se topesc munții de sângele lor. 4 Toată[698] oștirea cerurilor piere, cerurile sunt făcute sul[699] ca o carte și[700] toată oștirea lor cade, cum cade frunza[701] de viță, cum cade frunza de smochin. 5 „Căci sabia[702] Mea – zice Domnul – s-a îmbătat în ceruri; iată, se[703] va pogorî asupra Edomului, asupra poporului, pe care l-am sortit nimicirii, ca să-l pedepsesc.” 6 Sabia Domnului este plină de sânge, unsă cu grăsime, cu sângele mieilor și țapilor, cu grăsimea rărunchilor berbecilor; căci Domnul[704] ține un praznic de jertfe la Boțra și un mare măcel este în țara Edomului. 7 Bivolii cad împreună cu ei și boii, împreună cu taurii; țara lor se adapă cu sânge și țărâna se umple de grăsime. 8 Căci este o zi de răzbunare[705] a Domnului, un an de răsplătire și răzbunare pentru Sion. 9 Pâraiele[706] Edomului se vor preface în smoală și pulberea lui, în pucioasă; da, țara lui va fi ca smoala care arde. 10 Nu se va stinge nici zi, nici noapte, și fumul[707] lui se va înălța în veci. Din[708] veac în veac va fi pustiit și nimeni nu va trece prin el în veci de veci. 11 Ci[709] pelicanul și ariciul îl vor stăpâni, bufnița și corbul îl vor locui. Se[710] va întinde peste el funia pustiirii și cumpăna nimicirii. 12 Nu vor mai fi în el fruntași, ca să aleagă un împărat și toți voievozii lui vor fi nimiciți. 13 În casele lui împărătești vor crește spinii[711]; în cetățuile lui, mărăcini și urzici. Acolo[712] vor fi locuința șacalilor și vizuina struților. 14 Fiarele din pustie se vor întâlni acolo cu câinii sălbatici și țapii păroși se vor chema unii pe alții. Acolo își va avea locuința năluca nopții și își va găsi un loc de odihnă. 15 Acolo își va face cuibul șarpele de noapte, își va pune ouăle, le va cloci și își va strânge puii la umbra lui; acolo se vor strânge toți ulii: fiecare la tovarășul lui. 16 Căutați în cartea[713] Domnului și citiți! Niciuna din toate acestea nu va lipsi, nici una, nici alta nu va da greș, căci gura Domnului a poruncit lucrul acesta: Duhul Lui va strânge acele sălbăticiuni. 17 El a tras la sorț pentru ele și mâna Lui le-a împărțit cu funia de măsurat țara aceasta: ele o vor stăpâni totdeauna și o vor locui din veac în veac.
35 1 Pustia[714] și țara fără apă se vor bucura; pustietatea se va veseli și va înflori ca trandafirul; 2 se va acoperi[715] cu flori și va sări de bucurie, cu cântece de veselie și strigăte de biruință, căci i se va da slava Libanului, strălucirea Carmelului și a Saronului. Vor vedea slava Domnului, măreția Dumnezeului nostru. 3 „Întăriți[716] mâinile slăbănogite și întăriți genunchii care se clatină. 4 Spuneți celor slabi de inimă: ‘Fiți tari și nu vă temeți! Iată Dumnezeul vostru, răzbunarea va veni, răsplătirea lui Dumnezeu; El Însuși va veni și vă va mântui’.” 5 Atunci se vor deschide ochii[717] orbilor, se vor deschide urechile[718] surzilor; 6 atunci șchiopul[719] va sări ca un cerb și limba[720] mutului va cânta de bucurie, căci în pustie vor țâșni ape și în pustietate pâraie; 7 marea de nisip se va preface în iaz și pământul uscat, în izvoare[721] de ape. În vizuina care slujea[722] de culcuș șacalilor, vor crește trestii și papură. 8 Acolo se va croi o cale, un drum, care se va numi Calea cea sfântă: niciun om necurat[723] nu va trece pe ea, ci va fi numai pentru cei sfinți; cei ce vor merge pe ea, chiar și cei fără minte nu vor putea să se rătăcească. 9 Pe calea aceasta nu va fi niciun leu[724] și nicio fiară sălbatică nu va apuca pe ea, nici nu va fi întâlnită pe ea, ci cei[725] răscumpărați vor umbla pe ea. 10 Cei izbăviți de Domnul se vor întoarce și vor merge spre Sion cu cântece de biruință. O bucurie veșnică le va încununa capul, veselia și bucuria îi vor apuca, iar durerea[726] și gemetele vor fugi!
36 1 În[727] al paisprezecelea an al împăratului Ezechia, Sanherib, împăratul Asiriei, s-a suit împotriva tuturor cetăților întărite ale lui Iuda și le-a luat. 2 Și împăratul Asiriei a trimis din Lachis la Ierusalim, la împăratul Ezechia, pe Rabșache, cu o puternică oștire. Rabșache s-a oprit la canalul de apă al iazului de sus, pe drumul ogorului înălbitorului. 3 Atunci Eliachim, fiul lui Hilchia, căpetenia casei împăratului, s-a dus la el, cu logofătul Șebna și cu Ioah, fiul lui Asaf, scriitorul (arhivarul). 4 Rabșache[728] le-a zis: „Spuneți lui Ezechia: ‘Așa vorbește marele împărat, împăratul Asiriei: Ce este încrederea aceasta pe care te bizui? 5 Eu îți spun că acestea sunt vorbe în vânt: pentru război trebuie chibzuință și putere. În cine ți-ai pus dar încrederea, de te-ai răsculat împotriva mea? 6 Iată, ai pus-o în Egipt, ai luat ca sprijin această trestie[729] ruptă, care înțeapă și străpunge mâna oricui se sprijină pe ea! Așa este Faraon, împăratul Egiptului, pentru toți cei ce se încred în el. 7 Dar poate că îmi vei spune: «Ne încredem în Domnul, Dumnezeul nostru!» Dar nu este El acela ale cărui înălțimi și altare le-a îndepărtat Ezechia, zicând lui Iuda și Ierusalimului: «Să vă închinați înaintea acestui altar?» 8 Acum fă o învoială cu stăpânul meu, împăratul Asiriei, și-ți voi da două mii de cai; să vedem dacă poți face rost de călăreți ca să încalece pe ei! 9 Cum ai putea să stai tu împotriva unei singure căpetenii, dintre cei mai neînsemnați slujitori ai stăpânului meu? Și totuși tu îți pui încrederea în Egipt pentru care și pentru călăreți. 10 Și apoi, fără voia Domnului m-am suit eu împotriva țării acesteia s-o nimicesc? Domnul mi-a zis: «Suie-te împotriva țării acesteia și nimicește-o!»’ ” 11 Eliachim, Șebna și Ioah au zis lui Rabșache: „Vorbește robilor tăi în limba aramaică, fiindcă o înțelegem; nu ne vorbi în limba evreiască, în auzul poporului care este pe zid.” 12 Rabșache a răspuns: „Oare stăpânului tău și ție m-a trimis stăpânul meu să spun aceste cuvinte? Nu m-a trimis el să le spun oamenilor acestora, care șed pe zid ca să-și mănânce balega și să-și bea udul împreună cu voi?” 13 Apoi Rabșache a înaintat și a strigat cu toată puterea lui în limba evreiască: „Ascultați cuvintele marelui împărat, împăratul Asiriei! 14 Așa vorbește împăratul: ‘Nu vă lăsați amăgiți de Ezechia, căci nu va putea să vă izbăvească. 15 Nu vă lăsați mângâiați de Ezechia cu încrederea în Domnul, când vă zice: «Domnul ne va izbăvi și cetatea aceasta nu va fi dată în mâinile împăratului Asiriei.»’ 16 Nu ascultați pe Ezechia. Căci așa vorbește împăratul Asiriei: ‘Faceți pace cu mine, supuneți-vă mie, și[730] fiecare din voi va mânca din via lui și din smochinul lui și va bea apă din fântâna lui, 17 până voi veni și vă voi lua într-o țară ca a voastră, într-o țară plină de grâu și de vin, o țară plină de pâine și de vii! 18 Nu vă lăsați amăgiți de Ezechia, când vă zice: «Domnul ne va izbăvi». Oare dumnezeii neamurilor au izbăvit ei fiecare țara lui din mâna împăratului Asiriei? 19 Unde sunt dumnezeii Hamatului și Arpadului? Unde sunt dumnezeii din Sefarvaim? Și unde sunt dumnezeii Samariei? Au izbăvit ei Samaria din mâna mea? 20 Dintre toți dumnezeii acestor țări, care din ei și-au izbăvit țara din mâna mea, pentru ca Domnul să izbăvească Ierusalimul din mâna mea?’ ” 21 Dar ei au tăcut și nu i-au răspuns o vorbă, căci împăratul dăduse porunca aceasta: „Să nu-i răspundeți!” 22 Și Eliachim, fiul lui Hilchia, căpetenia casei împăratului, Șebna, logofătul, și Ioah, fiul lui Asaf, scriitorul, au venit astfel la Ezechia, cu hainele sfâșiate, și i-au spus cuvintele lui Rabșache.
37 1 Când a auzit împăratul[731] Ezechia cuvintele acestea, și-a sfâșiat hainele, s-a acoperit cu un sac și s-a dus în Casa Domnului. 2 A trimis pe Eliachim, căpetenia casei împăratului, pe Șebna, logofătul, și pe cei mai bătrâni dintre preoți, acoperiți cu saci, la prorocul Isaia, fiul lui Amoț. 3 Și i-au zis: „Așa vorbește Ezechia: ‘Ziua aceasta este o zi de necaz, de pedeapsă și de ocară, căci copiii sunt aproape să iasă din pântecele mamei lor, și totuși mamele n-au putere să nască. 4 Poate că Domnul Dumnezeul tău a auzit cuvintele lui Rabșache, pe care l-a trimis împăratul Asiriei, stăpânul său, să batjocorească pe Dumnezeul cel viu și poate că Domnul, Dumnezeul tău, îl va pedepsi pentru cuvintele pe care le-a auzit. Înalță dar o rugăciune pentru rămășița care a mai rămas’.” 5 Slujitorii împăratului Ezechia s-au dus deci la Isaia. 6 Și Isaia le-a zis: „Iată ce veți spune stăpânului vostru: ‘Așa vorbește Domnul: «Nu te înspăimânta de cuvintele pe care le-ai auzit și prin care M-au batjocorit slujitorii împăratului Asiriei. 7 Căci voi pune în el un duh de așa fel încât, la o veste pe care o va primi, se va întoarce în țara lui și-l voi face să cadă ucis de sabie în țara lui».’ ” 8 Rabșache, la întoarcere, a găsit pe împăratul Asiriei luptând împotriva Libnei, căci aflase de plecarea lui din Lachis. 9 Atunci împăratul Asiriei a primit o veste despre Tirhaca, împăratul Etiopiei, prin care i se spunea: „El a pornit să-ți facă război”. Cum a auzit lucrul acesta, a trimis soli la Ezechia, zicându-le: 10 „Așa să vorbiți lui Ezechia, împăratul lui Iuda: ‘Nu te lăsa amăgit de Dumnezeul tău, în care te încrezi și zici: «Ierusalimul nu va fi dat în mâinile împăratului Asiriei». 11 Căci ai auzit ce au făcut împărații Asiriei tuturor țărilor și cum le-au nimicit cu desăvârșire. Și tu să fii izbăvit? 12 Oare dumnezeii neamurilor pe care le-au nimicit părinții mei, le-au izbăvit ei, și anume: Gozanul, Haranul, Rețef și fiii lui Eden, care sunt la Telasar? 13 Unde este împăratul Hamatului[732], împăratul Arpadului și împăratul cetății Sefarvaim, Hena și Iva?’ ” 14 Ezechia a luat scrisoarea din mâna solilor și a citit-o. Apoi s-a suit la Casa Domnului, a întins-o înaintea Domnului, 15 și i-a făcut următoarea rugăciune: 16 „Doamne al oștirilor, Dumnezeul lui Israel, care șezi pe heruvimi! Tu ești singurul Dumnezeu al tuturor împărățiilor pământului! Tu ai făcut cerurile și pământul! 17 Doamne, pleacă-Ți[733] urechea și ascultă! Doamne, deschide-Ți ochii și privește! Auzi toate cuvintele pe care le-a trimis Sanherib, ca să batjocorească pe Dumnezeul cel viu! 18 Este adevărat, Doamne, că împărații Asiriei au pustiit toate țările și țările lor 19 și că au aruncat în foc pe dumnezeii lor, dar ei nu erau dumnezei, ci erau lucrări făcute de mâinile omului, de lemn și de piatră. De aceea i-au nimicit. 20 Acum, Doamne, Dumnezeul nostru, izbăvește-ne din mâna lui Sanherib, ca toate împărățiile pământului să știe că numai Tu, Doamne, ești Dumnezeu!” 21 Atunci Isaia, fiul lui Amoț, a trimis să spună lui Ezechia: „Așa vorbește Domnul, Dumnezeul lui Israel: ‘Am auzit rugăciunea pe care Mi-ai făcut-o cu privire la Sanherib, împăratul Asiriei. 22 Iată cuvântul pe care l-a rostit Domnul împotriva lui: Fecioara, fiica Sionului, te disprețuiește și își bate joc de tine; fata Ierusalimului dă din cap după tine. 23 Pe cine ai batjocorit și ai ocărât tu? Împotriva cui ți-ai ridicat glasul și ți-ai îndreptat ochii? Împotriva Sfântului lui Israel; 24 prin slujitorii tăi tu ai batjocorit pe Domnul și ai zis: «Cu mulțimea carelor mele, m-am suit pe vârful munților, pe coastele Libanului, și voi tăia cedrii lui cei mai înalți, cei mai frumoși chiparoși ai lui, și voi ajunge pe culmea cea mai înaltă, în pădurea lui care este ca un pomăt. 25 Am săpat izvoare și am băut din apele lor, și cu talpa picioarelor mele voi seca toate râurile Egiptului.» 26 Dar n-ai auzit că am pregătit aceste lucruri de demult și că le-am hotărât din vremuri străvechi? Acum însă am dat voie să se împlinească, pentru ca să prefaci cetăți tari în niște mormane de dărâmături. 27 Și locuitorii lor sunt neputincioși, înspăimântați și uluiți: sunt ca iarba de pe câmp și verdeața fragedă, ca iarba de pe acoperișuri și ca grâul care se usucă înainte de a da în spic. 28 Dar Eu știu când stai jos, când ieși afară, când intri și când ești mânios împotriva Mea. 29 Deci, pentru că ești mânios împotriva Mea și mândria ta a ajuns până la urechile Mele, voi pune veriga[734] Mea în nările tale și zăbala Mea între buzele tale și te voi face să te întorci pe drumul pe care ai venit.’ 30 Și acesta să-ți fie semnul, Ezechia: anul acesta veți mânca ce va crește singur de la sine și în al doilea an, ce va răsări din aceasta, dar în al treilea an, veți semăna, veți secera, veți sădi vii și veți mânca din rodul lor. 31 Și ce va mai scăpa din casa lui Iuda și ce va mai rămâne iarăși va prinde rădăcini dedesubt și va aduce rod deasupra. 32 Căci din Ierusalim va ieși o rămășiță și din muntele Sionului, cei izbăviți. Iată ce va face râvna[735] Domnului oștirilor. 33 De aceea, așa vorbește Domnul despre împăratul Asiriei: ‘El nu va intra în cetatea aceasta, nu va arunca săgeți în ea, nu-i va sta înainte cu scuturi și nu va ridica întărituri de șanțuri împotriva ei. 34 Ci se va întoarce pe drumul pe care a venit și nu va intra în cetatea aceasta, zice Domnul, 35 căci Eu voi ocroti[736] cetatea aceasta ca s-o scap, din pricina Mea și din pricina robului Meu David!’ ” 36 Îngerul[737] Domnului a ieșit și a ucis în tabăra asirienilor o sută optzeci și cinci de mii de oameni. Și, când s-au sculat dimineața, iată că toți aceștia erau niște trupuri moarte. 37 Atunci Sanherib, împăratul Asiriei, și-a ridicat tabăra, a plecat și s-a întors, și a rămas la Ninive. 38 Și, pe când stătea cu fața la pământ, rugându-se în casa lui Nisroc, dumnezeul său, fiii săi Adramalec și Șarețer l-au lovit cu sabia și au fugit în țara Ararat. Și în locul lui a domnit fiul său Esar-Hadon.
38
1 În vremea[738] aceea, Ezechia a fost bolnav pe moarte. Prorocul Isaia, fiul lui Amoț, a venit la el și i-a zis: „Așa vorbește Domnul: ‘Pune-ți în rânduială[739] casa, căci vei muri și nu vei mai trăi’.”
2 Ezechia s-a întors cu fața la perete și a făcut Domnului următoarea rugăciune:
3 „Doamne, adu-Ți aminte[740] că am umblat înaintea Ta cu credincioșie și inimă curată și am făcut ce este bine înaintea Ta!” Și Ezechia a vărsat multe lacrimi.
4 Atunci Cuvântul Domnului a vorbit lui Isaia astfel:
5 „Du-te și spune lui Ezechia: ‘Așa vorbește Domnul, Dumnezeul tatălui tău David: «Am auzit rugăciunea ta și am văzut lacrimile tale. Iată că voi mai adăuga încă cincisprezece ani la zilele vieții tale.
6 Te voi izbăvi pe tine și cetatea aceasta din mâna împăratului Asiriei; voi ocroti[741] cetatea aceasta.»
7 Și iată semnul[742] din partea Domnului după care vei cunoaște că Domnul va împlini cuvântul pe care l-a rostit:
8 voi întoarce înapoi cu zece trepte umbra treptelor cu care s-a pogorât soarele pe cadranul lui Ahaz’.” Și soarele s-a dat înapoi cu zece trepte de pe treptele pe care se pogorâse.
9 Cântarea lui Ezechia, împăratul lui Iuda, cu prilejul bolii și însănătoșirii lui.
10 „Ziceam: ‘În cei mai buni ani ai vieții mele trebuie să mă duc la porțile Locuinței morților! Sunt pedepsit cu pierderea celorlalți ani ai mei, care-mi mai rămân!’
11 Ziceam: ‘Nu voi mai vedea pe Domnul, pe Domnul, în pământul celor vii;
nu voi mai vedea pe niciun om în Locuința morților!
12 Locuința[743] mea este luată și mutată de la mine, ca o colibă de păstori.
Îmi simt firul vieții tăiat ca de un țesător, care m-ar rupe din țesătura lui.
Până diseară îmi vei pune capăt.
13 Am strigat până dimineața; ca un leu îmi zdrobise toate oasele!
Până diseară îmi vei pune capăt.
14 Ciripeam ca o rândunică, croncăneam ca un cocor
și gemeam[744] ca o porumbiță. Ochii-mi priveau topiți spre cer:
«Doamne, sunt în necaz, ajută-mă!»’
15 Ce să mai spun? El mi-a răspuns și m-a ascultat.
Acum voi umbla smerit până la capătul anilor mei, după ce[745] am fost întristat astfel.
16 Doamne, prin îndurarea Ta se bucură omul de viață,
prin ea mai am și eu suflare,
căci Tu mă faci sănătos și îmi dai iarăși viața.
17 Iată, chiar suferințele mele erau spre mântuirea mea;
Tu ai găsit plăcere să-mi scoți sufletul din groapa putrezirii.
Căci ai aruncat înapoia Ta toate păcatele mele!
18 Căci nu Locuința morților Te laudă, nu moartea Te mărește
și cei[746] ce s-au pogorât în groapă nu mai nădăjduiesc în credincioșia Ta.
19 Ci cel viu, da, cel viu Te laudă, ca mine astăzi.
Tatăl[747] face cunoscut copiilor săi credincioșia Ta.
20 Domnul m-a mântuit!
De aceea, în toate zilele vieții noastre,
vom suna din coardele instrumentelor noastre
în Casa Domnului.”
21 Isaia zisese[748]: „Să se aducă o turtă de smochine și s-o întindă peste bubă, și Ezechia va trăi.”
22 Și Ezechia zisese[749]: „După ce semn voi cunoaște că mă voi sui la Casa Domnului?”
39 1 În același[750] timp, Merodac-Baladan, fiul lui Baladan, împăratul Babilonului, a trimis o scrisoare și un dar lui Ezechia, pentru că aflase de boala și însănătoșirea lui. 2 Ezechia s-a[751] bucurat și a arătat trimișilor locul unde erau lucrurile lui de preț, argintul și aurul, miresmele și untdelemnul de preț, toată casa lui de arme și tot ce se afla în vistieriile lui: n-a rămas nimic în casa și în ținuturile lui pe care să nu li-l fi arătat. 3 Prorocul Isaia a venit apoi la împăratul Ezechia și l-a întrebat: „Ce au spus oamenii aceia și de unde au venit la tine?” Ezechia a răspuns: „Au venit la mine dintr-o țară depărtată, din Babilon.” 4 Isaia a mai zis: „Ce au văzut în casa ta?” Ezechia a răspuns: „Au văzut tot ce este în casa mea: n-a rămas nimic în vistieriile mele pe care să nu li-l fi arătat.” 5 Atunci Isaia a zis lui Ezechia: „Ascultă Cuvântul Domnului oștirilor! 6 Iată, vor veni vremurile când vor duce în Babilon tot ce[752] este în casa ta și tot ce au strâns părinții tăi până în ziua de azi; nimic nu va rămâne, zice Domnul. 7 Și vor lua din fiii tăi, ieșiți din tine, pe care-i vei naște, ca să-i facă fameni în casa împăratului Babilonului.” 8 Ezechia a răspuns lui Isaia: „Cuvântul Domnului, pe care l-ai rostit, este bun[753]. Căci, a adăugat el, măcar în timpul vieții mele va fi pace și liniște!”
40 1 „Mângâiați, mângâiați pe poporul Meu, zice Dumnezeul vostru. 2 Vorbiți bine Ierusalimului și strigați-i că robia lui s-a sfârșit, că nelegiuirea lui este ispășită, căci[754] a primit din mâna Domnului de două ori cât toate păcatele lui.” 3 Un glas[755] strigă: „Pregătiți[756] în pustie calea Domnului, neteziți[757] în locurile uscate un drum pentru Dumnezeul nostru! 4 Orice vale să fie înălțată, orice munte și orice deal să fie plecate, coastele să se prefacă[758] în câmpii și strâmtorile, în vâlcele! 5 Atunci se va descoperi slava Domnului, și în clipa aceea orice făptură o va vedea, căci gura Domnului a vorbit.” 6 Un glas zice: „Strigă!” – Și eu am răspuns: „Ce să strig?” – „Orice[759] făptură este ca iarba și toată strălucirea ei, ca floarea de pe câmp. 7 Iarba se usucă, floarea cade când suflă vântul[760] Domnului peste ea.” În adevăr, poporul este ca iarba: 8 iarba se usucă, floarea cade, dar cuvântul[761] Dumnezeului nostru rămâne în veac. 9 Suie-te pe un munte înalt, ca să vestești Sionului vestea cea bună; înalță-ți glasul cu putere, ca să vestești Ierusalimului vestea cea bună; înalță-ți glasul, nu te teme, și spune cetăților lui Iuda: „Iată Dumnezeul vostru! 10 Iată, Domnul Dumnezeu vine cu putere și poruncește cu brațul[762] Lui. Iată că plata[763] este cu El și răsplătirile vin înaintea Lui. 11 El Își va paște[764] turma ca un Păstor, va lua mieii în brațe, îi va duce la sânul Lui și va călăuzi blând oile care alăptează.”
12 „Cine[765] a măsurat apele cu mâna lui? Cine a măsurat cerurile cu palma și a strâns țărâna pământului într-o treime de măsură? Cine a cântărit munții cu cântarul și dealurile cu cumpăna? 13 Cine[766] a cercetat Duhul Domnului și cine L-a luminat cu sfaturile lui? 14 Cu cine S-a sfătuit El, ca să ia învățătură! Cine L-a învățat cărarea dreptății? Cine L-a învățat înțelepciunea și I-a făcut cunoscută calea priceperii! 15 Iată, neamurile sunt ca o picătură de apă din vadră, sunt ca praful pe o cumpănă; El ridică ostroavele ca un bob de nisip. 16 Libanul n-ajunge pentru foc și dobitoacele lui n-ajung pentru arderea-de-tot. 17 Toate neamurile sunt ca o nimica[767] înaintea Lui, nu sunt decât[768] nimicnicie și deșertăciune. 18 Cu cine voiți să asemănați[769] pe Dumnezeu? Și cu ce asemănare Îl veți asemăna? 19 Meșterul[770] toarnă idolul și argintarul îl îmbracă cu aur și-i toarnă lănțișoare de argint. 20 Iar cine este sărac alege ca dar un lemn care nu putrezește; își caută un meșter iscusit, ca[771] să facă un idol, care să nu se clatine. – 21 Nu[772] știți? N-ați auzit? Nu vi s-a făcut cunoscut de la început? Nu v-ați gândit niciodată la întemeierea pământului? – 22 El șade deasupra cercului pământului și locuitorii lui sunt ca niște lăcuste înaintea Lui; El întinde[773] cerurile ca o mahramă subțire și le lățește ca un cort, ca să locuiască în el. 23 El preface într-o nimica pe voievozi[774] și face o nimica din judecătorii pământului. 24 De-abia sunt sădiți, de-abia sunt semănați, de-abia li s-a înrădăcinat tulpina în pământ, și El suflă peste ei, de se usucă, și un vârtej îi ia ca pe niște paie.” 25 „Cu[775] cine Mă veți asemăna, ca să fiu deopotrivă cu el?” zice Cel Sfânt. 26 „Ridicați-vă ochii în sus, și priviți! Cine a făcut aceste lucruri? Cine a făcut să meargă după număr, în șir, oștirea lor? El le cheamă[776] pe toate pe nume; așa de mare e puterea și tăria Lui, că una nu lipsește. 27 Pentru ce zici tu, Iacove, pentru ce zici tu, Israele: ‘Soarta mea este ascunsă dinaintea Domnului și dreptul meu este trecut cu vederea înaintea Dumnezeului meu.’? 28 Nu știi? N-ai auzit? Dumnezeul cel veșnic, Domnul a făcut marginile pământului. El nu obosește, nici nu ostenește; priceperea[777] Lui nu poate fi pătrunsă. 29 El dă tărie celui obosit și mărește puterea celui ce cade în leșin. 30 Flăcăii obosesc și ostenesc, chiar tinerii se clatină, 31 dar cei ce se încred în Domnul își înnoiesc[778] puterea, ei zboară ca vulturii; aleargă, și nu obosesc, umblă, și nu ostenesc.”
41 1 „Tăceți[779], ostroave, și ascultați-Mă! Să-și învioreze popoarele puterea, să înainteze și să vorbească! Să ne apropiem și să ne judecăm împreună. 2 Cine a ridicat de la[780] răsărit pe acela pe care, în neprihănirea Lui, îl cheamă să calce pe urmele Lui? Cine îi supune[781] neamuri și împărați? Cine le face sabia praf și arcul o pleavă luată de vânt? 3 El îi urmărește, merge în pace pe un drum pe care n-a mai călcat niciodată cu piciorul lui. 4 Cine[782] a făcut și a împlinit aceste lucruri? Acela care a chemat neamurile de la început, Eu, Domnul, Cel[783] dintâi și Același până în cele din urmă veacuri. 5 Ostroavele văd lucrul acesta și se tem, capetele pământului tremură: se apropie și vin. 6 Se[784] ajută unul pe altul și fiecare zice fratelui său: ‘Fii cu inimă!’ 7 Lemnarul[785] îmbărbătează pe argintar; cel ce lustruiește cu ciocanul îmbărbătează pe cel ce bate pe nicovală, zicând despre îmbinare: ‘Este bună!’ și țintuiește idolul în cuie ca[786] să nu se clatine. 8 Dar tu, Israele, robul Meu, Iacove, pe care te-am ales[787], sămânța lui Avraam, prietenul[788] Meu, 9 tu, pe care te-am luat de la marginile pământului și pe care te-am chemat dintr-o țară depărtată, căruia ți-am zis: ‘Tu ești robul Meu, te aleg, și nu te lepăd! 10 Nu[789] te teme, căci[790] Eu sunt cu tine; nu te uita cu îngrijorare, căci Eu sunt Dumnezeul tău; Eu te întăresc, tot Eu îți vin în ajutor. Eu te sprijin cu dreapta Mea biruitoare.’ 11 Iată, înfruntați și acoperiți de rușine[791] vor fi toți cei ce sunt mâniați pe tine; vor fi nimiciți și vor pieri cei ce ți se împotrivesc. 12 Îi vei căuta, și nu-i vei mai găsi pe cei ce se certau cu tine; vor fi nimiciți, vor fi pierduți cei ce se războiau cu tine. 13 Căci Eu sunt Domnul, Dumnezeul tău, care te iau de mâna dreaptă și-ți zic: ‘Nu[792] te teme de nimic, Eu îți vin în ajutor! 14 Nu te teme de nimic, viermele lui Iacov și rămășiță slabă a lui Israel, căci Eu îți vin în ajutor – zice Domnul – și Sfântul lui Israel este Mântuitorul tău.’ 15 Iată, te fac[793] o sanie ascuțită, nouă de tot, cu mulți dinți; vei zdrobi, vei sfărâma munții și vei face dealurile ca pleava. 16 Le vei vântura[794] și le va lua vântul, și un vârtej le va risipi, dar tu te vei bucura în Domnul, te vei făli cu Sfântul lui Israel. 17 Cei nenorociți și cei lipsiți caută apă și nu este; li se usucă limba de sete. Eu, Domnul, îi voi asculta; Eu, Dumnezeul lui Israel, nu-i voi părăsi. 18 Voi face să izvorască râuri[795] pe dealuri și izvoare în mijlocul văilor; voi preface pustia[796] în iaz și pământul uscat în șuvoaie de ape; 19 voi sădi cedri, salcâmi, mirți și măslini în pustie; voi pune chiparoși, ulmi și merișori turcești la un loc în pustie, 20 ca[797] să vadă cu toții și să știe, să priceapă și să înțeleagă că mâna Domnului a făcut aceste lucruri și Sfântul lui Israel le-a zidit. 21 Apărați-vă pricina – zice Domnul – arătați-vă dovezile cele mai tari”, zice Împăratul lui Iacov. 22 „Să le arate[798] și să ne spună ce are să se întâmple; care sunt prorociile pe care le-ați făcut vreodată? Spuneți, ca să luăm seama la ele și să le vedem împlinirea; sau vestiți-ne viitorul. 23 Spuneți-ne[799] ce se va întâmpla mai târziu, ca să știm că sunteți dumnezei, faceți[800] măcar ceva bun sau rău, ca să vedem și să privim cu toții. 24 Iată că nu sunteți[801] nimic și lucrarea voastră este nimic; o scârbă este cine vă alege pe voi. 25 Am sculat pe cineva de la miazănoapte și vine de la răsărit; el cheamă[802] Numele Meu; trece[803] peste voievozi ca pe noroi și-i calcă în picioare cum calcă olarul lutul. 26 Cine[804] a vestit lucrul acesta de la început ca să-l știm, și cu mult înainte ca să zicem: ‘Are dreptate!’? Nimeni nu l-a vestit, nimeni nu l-a prorocit și nimeni n-a auzit cuvintele voastre. 27 Eu[805], Cel dintâi, am zis[806] Sionului: ‘Iată-i, iată-i!’ Și Ierusalimului: ‘Îți trimit un vestitor de vești bune!’ 28 Căci[807] Mă uit, și nu este nimeni, nimeni între ei care să prorocească și care să poată răspunde, dacă-l voi întreba. 29 Iată[808] că toți sunt nimic, lucrările lor sunt zadarnice, idolii lor sunt o suflare goală!”
42 1 „Iată Robul[809] Meu, pe care-L sprijin, Alesul Meu, în care Își găsește plăcere[810] sufletul Meu. Am pus[811] Duhul Meu peste El; El va vesti neamurilor judecata. 2 El nu va striga, nu-Și va ridica glasul și nu-l va face să se audă pe ulițe. 3 Trestia frântă n-o va zdrobi și mucul care mai arde încă nu-l va stinge. Va vesti judecata după adevăr. 4 El nu va slăbi, nici nu se va lăsa, până va așeza dreptatea pe pământ, și ostroavele[812] vor nădăjdui în Legea Lui.” 5 Așa vorbește Domnul Dumnezeu, care[813] a făcut cerurile și le-a întins, care[814] a întins pământul și cele de pe el, care[815] a dat suflare celor ce-l locuiesc și suflet celor ce merg pe el: 6 „Eu[816], Domnul, Te-am chemat ca să dai mântuire și Te voi lua de mână, Te voi păzi și[817] Te voi pune ca legământ al poporului, ca să fii Lumina[818] neamurilor, 7 să deschizi[819] ochii orbilor, să scoți[820] din temniță pe cei legați și din prinsoare pe cei ce locuiesc în întuneric[821]. 8 Eu sunt Domnul, acesta este Numele Meu, și slava[822] Mea n-o voi da altuia, nici cinstea mea, idolilor. 9 Iată că cele dintâi lucruri s-au împlinit, și vă vestesc altele noi; vi le spun mai înainte ca să se întâmple. 10 Cântați[823] Domnului o cântare nouă, cântați laudele Lui până la marginile pământului, voi[824], care mergeți pe mare și cei ce locuiți în ea, ostroave și locuitorii lor! 11 Pustia și cetățile ei să înalțe glasul! Satele locuite de Chedar să-și înalțe glasul! Locuitorii stâncilor să sară de veselie: să strige de bucurie din vârful munților! 12 Să dea slavă Domnului și să vestească laudele Lui în ostroave!” 13 Domnul înaintează ca un viteaz, Își stârnește râvna ca un om de război; înalță glasul[825], strigă, Își arată puterea împotriva vrăjmașilor Săi. 14 „Am tăcut multă vreme – zice Domnul – am tăcut și M-am ținut. Dar acum voi striga ca o femeie în durerile nașterii, voi gâfâi și voi răsufla. 15 Voi pustii munți și dealuri, le voi usca toată verdeața; voi preface râurile în ostroave și iazurile le voi usca. 16 Voi duce pe orbi pe un drum necunoscut de ei, îi voi povățui pe cărări neștiute de ei; voi preface întunericul în lumină înaintea lor și locurile strâmbe în locuri netede: iată ce voi face și nu-i voi părăsi. 17 Vor da înapoi[826], vor fi acoperiți de rușine cei ce se încred în idoli ciopliți și zic idolilor turnați: ‘Voi sunteți dumnezeii noștri!’ 18 Ascultați, surzilor, priviți și vedeți, orbilor! 19 Cine[827] este orb, dacă nu robul Meu și surd ca solul Meu, pe care îl trimit? Cine este orb ca prietenul lui Dumnezeu și orb ca robul Domnului? 20 Ai văzut multe, dar[828] n-ai luat seama la ele; ai deschis urechile, dar n-ai auzit: 21 Domnul a voit, pentru dreptatea Lui, să vestească o Lege mare și minunată. 22 Și totuși poporul acesta este un popor prădat și jefuit! Toți zac înlănțuiți în peșteri și înfundați în temnițe. Sunt lăsați de pradă, și nimeni nu-i scapă! Jefuiți, și nimeni nu zice: ‘Dă înapoi!’ 23 Cine dintre voi însă pleacă urechea la aceste lucruri? Cine vrea să ia aminte la ele și să asculte pe viitor? 24 Cine a dat pe Iacov pradă jafului, și pe Israel în mâinile jefuitorilor? Oare nu Domnul, împotriva căruia am păcătuit? Ei n-au voit să umble pe căile Lui și n-au ascultat Legea Lui. 25 De aceea a vărsat El peste Israel văpaia mâniei Lui și grozăviile războiului: războiul l-a aprins[829] din toate părțile și[830] n-a înțeles; l-a ars și n-a luat seama.”
43 1 Acum, așa vorbește Domnul, care te-a făcut[831], Iacove, și Cel ce te-a întocmit[832], Israele: „Nu te teme de nimic, căci[833] Eu te izbăvesc, te chem[834] pe nume: ești al Meu. 2 Dacă[835] vei trece prin ape, Eu voi fi cu[836] tine și râurile nu te vor îneca; dacă vei merge[837] prin foc, nu te va arde și flacăra nu te va aprinde. 3 Căci Eu sunt Domnul, Dumnezeul tău, Sfântul lui Israel, Mântuitorul tău! Eu dau Egiptul ca preț pentru[838] răscumpărarea ta, Etiopia și Saba în locul tău. 4 De aceea, pentru că ai preț în ochii Mei, pentru că ești prețuit și te iubesc, dau oameni pentru tine și popoare pentru viața ta. 5 Nu[839] te teme de nimic, căci Eu sunt cu tine, Eu voi aduce înapoi neamul tău de la răsărit și te voi strânge de la apus. 6 Voi zice miazănoaptei: ‘Dă încoace!’ și miazăzilei: ‘Nu opri, ci adu-Mi fiii din țările depărtate și fiicele de la marginea pământului: 7 pe toți cei ce poartă[840] Numele Meu și pe care i-am făcut[841] spre slava Mea, pe care i-am întocmit[842] și i-am alcătuit. 8 Scoate[843] afară poporul cel orb, care totuși are ochi, și surzii, care totuși au urechi.’ 9 Să se strângă toate neamurile și să se adune popoarele! Cine[844] dintre ei a vestit aceste lucruri? Care dintre ei ne-au făcut cele dintâi prorocii? Să-și aducă martorii și să-și dovedească dreptatea, ca să asculte oamenii și să zică: ‘Adevărat!’ ” 10 „Voi[845] sunteți martorii Mei – zice Domnul –, voi și[846] Robul Meu pe care L-am ales, ca să știți, ca să Mă credeți și să înțelegeți că Eu sunt: înainte[847] de Mine n-a fost făcut niciun dumnezeu și după Mine nu va fi, 11 Eu, Eu sunt[848] Domnul, și afară de Mine nu este niciun Mântuitor! 12 Eu am vestit, am mântuit, am prorocit, nu sunt străin[849] între voi; voi[850] Îmi sunteți martori – zice Domnul – că Eu sunt Dumnezeu. 13 Eu sunt de la[851] început și nimeni nu izbăvește din mâna Mea. Când lucrez Eu, cine se poate împotrivi[852]?” 14 Așa vorbește Domnul, Răscumpărătorul vostru, Sfântul lui Israel: „Din pricina voastră trimit pe vrăjmaș împotriva Babilonului și cobor pe toți fugarii, chiar și pe haldeeni, pe corăbiile cu care se făleau. 15 Eu sunt Domnul, Sfântul vostru, Făcătorul lui Israel, Împăratul vostru.” 16 Așa vorbește Domnul, care a croit[853] un drum pe mare și o cărare[854] pe apele cele puternice, 17 care a[855] scos care și cai, o oștire și războinici viteji, culcați deodată împreună, ca să nu se mai scoale, nimiciți și stinși ca un muc de lumânare: 18 „Nu vă[856] mai gândiți la ce a fost mai înainte și nu vă mai uitați la cele vechi! 19 Iată, voi face ceva[857] nou și-i gata să se întâmple. Să nu-l cunoașteți voi oare? Voi face[858] un drum prin pustie și râuri în locuri secetoase. 20 Fiarele câmpului Mă vor slăvi, șacalii și struții, pentru că voi da[859] ape în pustie și râuri în locuri secetoase, ca să adăp pe poporul Meu, pe poporul Meu cel ales, 21 poporul pe[860] care Mi l-am alcătuit, ca să vestească laudele Mele.” – 22 „Și tu nu M-ai chemat, Iacove, căci te-ai obosit[861] de Mine, Israele! 23 Nu[862] Mi-ai adus oile tale ca ardere-de-tot și nu M-ai cinstit cu jertfele tale. Nu te-am chinuit cu daruri de mâncare, pe care trebuia să Mi le aduci, și nu te-am obosit cu jertfe de tămâie. 24 Nu Mi-ai cumpărat trestie mirositoare cu argint și nu M-ai săturat cu grăsimea jertfelor tale, dar tu M-ai chinuit cu păcatele tale și M-ai obosit[863] cu nelegiuirile tale. 25 Eu, Eu îți șterg[864] fărădelegile, pentru[865] Mine, și[866] nu-Mi voi mai aduce aminte de păcatele tale. 26 Adu-Mi aminte, să ne judecăm împreună, vorbește tu însuți, ca să-ți scoți dreptatea. 27 Cel dintâi tată al tău a păcătuit și învățătorii tăi s-au răzvrătit împotriva Mea. 28 De aceea, am socotit ca niște pângăriți[867] pe căpeteniile sfântului locaș, am[868] dat pierzării pe Iacov și batjocorii pe Israel.”
44 1 „Ascultă acum, Iacove[869], robul Meu, Israele, pe care te-am ales!” 2 Așa vorbește Domnul, care[870] te-a făcut și întocmit și care de la nașterea ta este sprijinul tău: „Nu te teme de nimic, robul Meu Iacov, Israelul[871] Meu, pe care l-am ales. 3 Căci voi turna[872] ape peste pământul însetat și râuri pe pământul uscat; voi turna Duhul Meu peste sămânța ta, și binecuvântarea Mea peste odraslele tale, 4 și vor răsări ca firele de iarbă între ape, ca sălciile lângă pârâurile de apă. 5 Unul va zice: ‘Eu sunt al Domnului!’ Altul se va numi cu numele lui Iacov, iar altul va scrie cu mâna lui: ‘Al Domnului sunt!’ Și va fi cinstit cu numele lui Israel.” 6 Așa vorbește Domnul, Împăratul lui Israel și[873] Răscumpărătorul lui, Domnul oștirilor: „Eu[874] sunt Cel dintâi și Cel de pe urmă și, afară de Mine, nu este alt Dumnezeu. 7 Cine[875] a făcut prorocii ca Mine (să spună și să-Mi dovedească!), de când am făcut pe oameni din vremurile străvechi? Să vestească viitorul și ce are să se întâmple! 8 Nu vă temeți și nu tremurați, căci[876] nu ți-am vestit și nu ți-am spus Eu de mult lucrul acesta? Voi[877] Îmi sunteți martori! Este oare un alt Dumnezeu afară de Mine? Nu[878] este altă Stâncă, nu cunosc alta! 9 Cei ce[879] fac idoli, toți sunt deșertăciune și cele mai frumoase lucrări ale lor nu slujesc la nimic. Ele însele mărturisesc lucrul acesta: n-au[880] nici vedere, nici pricepere, tocmai ca să rămână de rușine. 10 Cine este acela care să fi făcut un dumnezeu sau să fi turnat un idol și să nu[881] fi tras niciun folos din el? 11 Iată, toți închinătorii lor vor rămâne de rușine[882], căci înșiși meșterii lor nu sunt decât oameni; să se strângă cu toții, să se înfățișeze, și tot vor tremura cu toții și vor fi acoperiți de rușine. 12 Fierarul[883] face o secure, lucrează cu cărbuni și o fățuiește și-i dă un chip cu lovituri de ciocan, și o lucrează cu puterea brațului, dar, dacă-i este foame, este fără vlagă; dacă nu bea apă, este sleit de puteri. 13 Lemnarul întinde sfoara, face o trăsătură cu creionul, fățuiește lemnul cu o rindea și-i însemnează mărimea cu compasul; face un chip de om, un frumos chip omenesc, ca să locuiască într-o casă. 14 Își taie cedri, goruni și stejari, pe care și-i alege dintre copacii din pădure. Sădește brazi, și ploaia îi face să crească. 15 Copacii aceștia slujesc omului pentru ars, el îi ia și se încălzește cu ei. Îi pune pe foc, ca să coacă pâine, și tot din ei face și un dumnezeu căruia i se închină, își face din ei un idol, și îngenunchează înaintea lui! 16 O parte din lemnul acesta o arde în foc, cu o parte fierbe carnea, pregătește o friptură și se satură; se și încălzește și zice: ‘Ha! ha! M-am încălzit, simt focul!’ 17 Cu ce mai rămâne însă face un dumnezeu, idolul lui. Îngenunchează înaintea lui, i se închină, îl cheamă și strigă: ‘Mântuiește-mă, căci tu ești dumnezeul meu!’ 18 Ei[884] nu pricep și nu înțeleg, căci li s-au lipit[885] ochii ca să nu vadă și inima ca să nu înțeleagă. 19 Niciunul nu intră în sine[886] însuși și n-are nici minte, nici pricepere să-și zică: ‘Am ars o parte din el în foc, am copt pâine pe cărbuni, am fript carne și am mâncat-o. Și să fac din cealaltă parte o scârbă? Să mă închin înaintea unei bucăți de lemn?’ 20 El se hrănește cu cenușă, inima[887] lui amăgită îl duce în rătăcire, ca să nu-și mântuiască sufletul și să nu zică: ‘N-am oare o minciună în mână?’ 21 Ține minte aceste lucruri, Iacove, și tu, Israele, căci ești robul[888] Meu. Eu te-am făcut, tu ești robul Meu, Israele, nu Mă uita! 22 Eu îți șterg[889] fărădelegile ca un nor și păcatele ca o ceață: întoarce-te la Mine, căci Eu[890] te-am răscumpărat.” 23 Bucurați-vă[891], ceruri! Căci Domnul a lucrat; răsunați de veselie, adâncimi ale pământului! Izbucniți în strigăte de bucurie, munților! Și voi, pădurilor, cu toți copacii voștri! Căci Domnul a răscumpărat pe Iacov, Și-a arătat slava în Israel. 24 Așa vorbește Domnul, Răscumpărătorul[892] tău, Cel ce[893] te-a întocmit din pântecele mamei tale: „Eu, Domnul, am făcut toate aceste lucruri, Eu[894] singur am desfășurat cerurile, Eu am întins pământul. Cine era cu Mine? 25 Eu zădărnicesc[895] semnele prorocilor[896] mincinoși și arăt ca înșelători pe ghicitori; fac pe cei înțelepți să dea înapoi și[897] le prefac știința în nebunie. 26 Dar[898] întăresc cuvântul robului Meu și împlinesc ce prorocesc trimișii Mei; Eu zic despre Ierusalim: ‘Va fi locuit’ și despre cetățile lui Iuda: ‘Vor fi zidite iarăși și le voi ridica dărâmăturile’. 27 Eu[899] zic adâncului: ‘Usucă-te și îți voi seca râurile’. 28 Eu zic despre Cirus: ‘El este păstorul Meu și el va împlini toată voia Mea’; el va zice despre Ierusalim: ‘Să fie[900] zidit iarăși!’ Și despre Templu: ‘Să i se pună temeliile!’ ”
45 1 Așa vorbește Domnul către unsul Său, către Cirus, pe care-l ține de mână[901] ca să doboare neamurile înaintea lui și să dezlege brâul împăraților, să-i deschidă porțile, ca[902] să nu se mai închidă: 2 „Eu voi merge înaintea ta, voi[903] netezi drumurile muntoase, voi sfărâma[904] ușile de aramă și voi rupe zăvoarele de fier. 3 Îți voi da vistierii ascunse, bogății îngropate, ca[905] să știi că Eu sunt Domnul care te chem pe[906] nume, Dumnezeul lui Israel. 4 Din dragoste pentru robul Meu Iacov[907] și pentru Israel, alesul Meu, te-am chemat pe nume, ți-am vorbit cu bunăvoință, înainte[908] ca tu să Mă cunoști. 5 Eu sunt[909] Domnul, și[910] nu mai este altul; afară de Mine nu este Dumnezeu. Eu[911] te-am încins înainte ca tu să Mă cunoști. 6 Ca[912] să se știe, de la răsăritul soarelui până la apusul soarelui, că, afară de Mine nu este Dumnezeu: Eu sunt Domnul, și nu este altul. 7 Eu întocmesc lumina și fac întunericul, Eu dau propășirea și aduc restriștea[913], Eu, Domnul, fac toate aceste lucruri. 8 Să picure[914] cerurile de sus și să plouă norii neprihănirea! Să se deschidă pământul, să dea din el mântuirea și să iasă totodată din el izbăvirea! Eu, Domnul, fac aceste lucruri.” 9 „Vai de cine se ceartă cu Făcătorul[915] său! – Un ciob dintre cioburile pământului! – Oare lutul[916] zice el celui ce-l fățuiește: ‘Ce faci?’ Și lucrarea ta zice ea despre tine: ‘El n-are mâini?’ 10 Vai de cine zice tatălui său: ‘Pentru ce m-ai născut?’ și mamei sale: ‘Pentru ce m-ai făcut?’!” 11 Așa vorbește Domnul, Sfântul lui Israel și Făcătorul său: „Vrea cineva să Mă întrebe asupra viitorului, să-Mi poruncească pentru copiii[917] Mei și pentru lucrarea[918] mâinilor Mele? 12 Eu[919] am făcut pământul și am făcut[920] pe om pe el; Eu, cu mâinile Mele, am întins cerurile și am așezat toată[921] oștirea lor. 13 Eu[922] am ridicat pe Cirus în dreptatea Mea și voi netezi toate cărările lui. El Îmi va zidi[923] iarăși cetatea și va da drumul prinșilor Mei de război, fără[924] preț de răscumpărare și fără daruri”, zice Domnul oștirilor. 14 Așa vorbește Domnul: „Câștigurile[925] Egiptului și negoțul Etiopiei și ale sabeenilor, oameni de statură înaltă, vor trece la tine și vor fi ale tale. Popoarele acestea vor merge după tine, vor trece înlănțuite[926], se vor închina înaintea ta și-ți vor zice, rugându-te: ‘Numai[927] la tine Se află Dumnezeu și nu[928] este alt Dumnezeu afară de El’.” 15 Dar Tu ești un Dumnezeu care[929] Te ascunzi, Tu, Dumnezeul lui Israel, Mântuitorule! 16 Toți sunt rușinați și uluiți, toți pleacă plini de ocară, făuritorii[930] idolilor. 17 Dar[931] Israel va fi mântuit de Domnul cu o mântuire veșnică. Voi nu veți fi nici rușinați, nici înfruntați în veci. 18 Căci așa vorbește Domnul, Făcătorul cerurilor, singurul Dumnezeu, care[932] a întocmit pământul, l-a făcut și l-a întărit, l-a făcut nu ca să fie pustiu, ci l-a întocmit ca să fie locuit: „Eu[933] sunt Domnul, și nu este altul! 19 Eu n-am vorbit în[934] ascuns, într-un colț întunecos al pământului. Eu n-am zis seminței lui Iacov: ‘Căutați-Mă în zadar!’ Eu[935], Domnul, spun ce este adevărat, vestesc ce este drept. 20 Strângeți-vă, veniți și apropiați-vă împreună, voi, cei scăpați dintre neamuri! N-au[936] nicio pricepere cei ce își duc idolul de lemn și cheamă pe un dumnezeu care nu poate[937] să-i mântuiască. 21 Spuneți-le și aduceți-i încoace, ca să se sfătuiască unii cu alții! Cine a prorocit aceste lucruri de la început și le-a vestit demult? Oare nu Eu, Domnul? Nu[938] este alt Dumnezeu decât Mine, Eu sunt singurul Dumnezeu drept și mântuitor, alt Dumnezeu afară de Mine nu este. 22 Întoarceți-vă[939] la Mine, și veți fi mântuiți toți cei ce sunteți la marginile pământului! Căci Eu sunt Dumnezeu, și nu altul. 23 Pe[940] Mine Însumi Mă jur, adevărul iese din gura Mea și Cuvântul Meu nu va fi luat înapoi: orice[941] genunchi se va pleca înaintea Mea și orice[942] limbă va jura pe Mine. 24 ‘Numai în Domnul’, Mi se va zice, ‘locuiesc dreptatea[943] și puterea; la El vor veni și vor fi înfruntați toți[944] cei ce erau mâniați împotriva Lui. 25 În[945] Domnul vor fi făcuți[946] neprihăniți și proslăviți toți urmașii lui Israel.’ ”
46 1 „Bel se prăbușește[947], Nebo cade; idolii lor sunt puși pe vite și dobitoace; idolii pe care-i purtați voi au ajuns o sarcină, o povară[948] pentru vita obosită! 2 Au căzut, s-au prăbușit împreună, nu pot să scape povara; ei înșiși[949] se duc în robie. 3 Ascultați-Mă, casa lui Iacov și toată rămășița casei lui Israel, voi, pe care v-am luat în spinare de la obârșia voastră, pe[950] care v-am purtat pe umăr de la nașterea voastră: 4 până la bătrânețea voastră Eu[951] voi fi Același, până la căruntețele voastre vă voi[952] sprijini. V-am purtat și tot vreau să vă mai port, să vă sprijin și să vă mântuiesc. 5 Cu[953] cine Mă veți pune alături, ca să Mă asemănați? Cu cine Mă veți asemăna și mă veți potrivi? 6 Ei[954] varsă aurul din pungă și cântăresc argintul în cumpănă; tocmesc un argintar să facă un dumnezeu din ele și se închină și îngenunchează înaintea lui. 7 Îl[955] poartă, îl iau pe umăr, îl pun la locul lui; acolo rămâne și nu se mișcă din locul lui. Apoi strigă[956] la el, dar nu răspunde, nici nu-i scapă din nevoie. 8 Țineți[957] minte aceste lucruri și fiți oameni! Veniți-vă în fire, păcătoșilor. 9 Aduceți-vă[958] aminte de cele petrecute în vremurile străbune, căci Eu sunt Dumnezeu, și nu este altul[959], Eu sunt Dumnezeu, și nu este niciunul ca Mine. 10 Eu[960] am vestit de la început ce are să se întâmple și cu mult înainte ce nu este încă împlinit. Eu zic: ‘Hotărârile[961] Mele vor rămâne în picioare și Îmi voi aduce la îndeplinire toată voia Mea’. 11 Eu chem de la[962] răsărit o pasăre de pradă, dintr-o țară depărtată un om ca să împlinească planurile[963] Mele: da, Eu am[964] spus și Eu voi împlini; Eu am plănuit și Eu voi înfăptui. 12 Ascultați-Mă, oameni[965] cu inima împietrită, vrăjmași[966] ai neprihănirii! 13 Eu Îmi apropii[967] neprihănirea: nu este departe; și mântuirea Mea nu[968] va zăbovi. Eu voi pune mântuirea[969] Mea în Sion și slava Mea peste Israel.”
47 1 „Pogoară-te[970] și șezi[971] în țărână, fecioară, fiica Babilonului; șezi pe pământ, fără scaun de domnie, fiica haldeenilor, căci nu te vor mai numi subțirică și plăcută. 2 Ia[972] pietrele de moară și macină făină; scoate-ți marama, ridică-ți poala rochiei, descoperă-ți picioarele, treci râurile! 3 Goliciunea[973] ți se va descoperi și ți se va vedea rușinea. Îmi voi răzbuna[974] și nu voi cruța pe nimeni.” – 4 „Răscumpărătorul nostru se cheamă Domnul oștirilor[975], Sfântul lui Israel.” – 5 „Șezi într-un colț și taci[976], fata haldeenilor, căci[977] nu te vor mai numi împărăteasa împărățiilor. 6 Mă[978] mâniasem pe poporul Meu, Îmi pângărisem[979] moștenirea și-i dădusem în mâinile tale, dar tu n-ai avut milă de ei, ci ți-ai apăsat greu[980] jugul asupra bătrânului. 7 Tu ziceai: ‘În veci voi fi împărăteasă[981]!’ și nu te-ai gândit[982], nici[983] n-ai visat că lucrul acesta are să se sfârșească. 8 Ascultă însă acum, tu, cea dedată plăcerilor, care stai fără grijă și zici în inima ta: ‘Eu[984], și numai eu nu voi fi niciodată văduvă și nu[985] voi fi niciodată lipsită de copii!’ 9 Și totuși aceste două[986] lucruri ți se vor întâmpla deodată[987], în aceeași zi: și pierderea copiilor, și văduvia; vor cădea asupra ta cu putere mare, în ciuda tuturor vrăjitoriilor tale și multelor[988] tale descântece. 10 Căci[989] te încredeai în răutatea ta și ziceai[990]: ‘Nimeni nu mă vede!’ Înțelepciunea și știința ta te-au amăgit, de ziceai în inima ta: ‘Eu și numai eu.’ 11 De aceea nenorocirea va veni peste tine fără să-i vezi zorile; urgia va cădea peste tine fără s-o poți împăca și deodată va veni peste tine prăpădul[991], pe neașteptate. 12 Vino dar cu descântecele tale și cu mulțimea vrăjitoriilor tale, cărora ți-ai închinat munca din tinerețe; poate că vei putea să tragi vreun folos din ele, poate că vei izbuti. 13 Te-ai obosit[992] tot întrebând – să se scoale, dar și să te scape cei[993] ce împart cerul, care pândesc stelele, care vestesc, după lunile noi, ce are să ți se întâmple! 14 Iată-i, au ajuns ca miriștea[994] pe care o arde focul și nu-și vor scăpa viața din flăcări, căci nu va fi ca un cărbune la care se încălzește cineva, nici ca un foc la care stă. 15 Așa va fi soarta acelora pe care te oboseai să-i întrebi. Și cei cu[995] care ai făcut negoț din tinerețea ta se vor risipi fiecare într-o parte și nu va fi nimeni care să-ți vină în ajutor.”
48 1 „Ascultați lucrul acesta, casa lui Iacov, voi, care purtați numele lui Israel și care[996] ați ieșit din apele lui Iuda; voi, care[997] ați jurat pe Numele Domnului și care chemați pe Dumnezeul lui Israel, dar[998] nu în adevăr, nici cu neprihănire! 2 Căci ei își trag numele de la[999] cetatea sfântă și se[1000] bizuie pe Dumnezeul lui Israel, al cărui Nume este Domnul oștirilor. 3 De multă vreme am făcut[1001] cele dintâi prorocii, din gura Mea au ieșit, și Eu le-am vestit: deodată am lucrat și[1002] s-au împlinit. 4 Știind că ești împietrit, că grumazul[1003] îți este un drug de fier și că ai o frunte de aramă, 5 ți-am[1004] vestit de mult aceste lucruri, ți le-am spus mai înainte ca să se întâmple, ca să nu poți să zici: ‘Idolul meu le-a făcut, chipul meu cioplit sau chipul meu turnat le-a poruncit!’ 6 Ai auzit toate aceste lucruri pe care le vezi acum! Și nu vreți să le mărturisiți acum?… De acum, îți vestesc lucruri noi, ascunse, necunoscute de tine. 7 Ele se fac în timpul de față și nu fac parte din trecut; până în ziua de azi n-aveai nicio cunoștință despre ele, ca să nu poți zice: ‘Iată că le știam’. 8 Nici nu le-ai auzit, nici nu le-ai știut și nici nu-ți era deschisă odinioară urechea la ele, căci știam că ai să fii necredincios și că din[1005] naștere ai fost numit răzvrătit. 9 Din[1006] pricina Numelui Meu, sunt îndelung[1007] răbdător, pentru slava Mea Mă opresc față de tine, ca să nu te nimicesc. 10 Iată, te-am pus în cuptor[1008], dar nu te-am găsit argint; te-am lămurit în cuptorul urgiei. 11 Din[1009] dragoste pentru Mine, din dragoste pentru Mine vreau să lucrez! Căci cum[1010] ar putea fi hulit Numele Meu? Nu[1011] voi da altuia slava Mea. 12 Ascultă-Mă, Iacove! Și tu, Israele, pe care te-am chemat! Eu, Eu[1012] sunt Cel dintâi și tot Eu sunt și Cel[1013] din urmă. 13 Mâna[1014] Mea a întemeiat pământul și dreapta Mea a întins cerurile: cum le-am[1015] chemat, s-au și înfățișat îndată. 14 Strângeți-vă[1016] cu toții și ascultați! Cine dintre ei a vestit aceste lucruri? Acela pe care-l iubește Domnul[1017] va împlini voia[1018] Lui împotriva Babilonului și brațul lui va apăsa asupra haldeenilor. 15 Eu am vorbit și Eu[1019] l-am și chemat; Eu l-am adus și lucrarea lui va izbuti. 16 Apropiați-vă de Mine și ascultați! De la început, n-am[1020] vorbit în ascuns, de la obârșia acestor lucruri am fost de față. Și acum, Domnul[1021] Dumnezeu m-a trimis cu Duhul Său.” 17 Așa vorbește Domnul[1022], Răscumpărătorul tău, Sfântul lui Israel: „Eu, Domnul, Dumnezeul tău, te învăț ce este de folos și te călăuzesc[1023] pe calea pe care trebuie să mergi! 18 O[1024], de ai fi luat aminte la poruncile Mele, atunci[1025] pacea ta ar fi fost ca un râu și fericirea ta, ca valurile mării! 19 Sămânța[1026] ta ar fi fost ca nisipul și roadele pântecelui tău ca boabele de nisip; numele tău n-ar fi fost șters și nimicit înaintea Mea. 20 Ieșiți[1027] din Babilon, fugiți din mijlocul haldeenilor! Vestiți, trâmbițați cu glas de veselie, dați de știre până la capătul pământului, spuneți: ‘Domnul a răscumpărat[1028] pe robul Său Iacov! 21 Și nu vor suferi de sete[1029] în pustiurile în care-i va duce, ci va face[1030] să curgă pentru ei apă din stâncă, va despica stânca și va curge apa.’ 22 Cei răi n-au pace[1031]”, zice Domnul.
49 1 „Ascultați-Mă[1032], ostroave! Luați aminte, popoare depărtate! Domnul[1033] M-a chemat din sânul mamei și M-a numit de la ieșirea din pântecele mamei. 2 Mi-a făcut gura[1034] ca o sabie ascuțită, M-a acoperit cu[1035] umbra mâinii Lui și M-a făcut o[1036] săgeată ascuțită, M-a ascuns în tolba Lui cu săgeți 3 și Mi-a zis: ‘Israele, Tu ești Robul[1037] Meu în care[1038] Mă voi slăvi’. 4 Și[1039] Eu Mă gândeam: ‘Degeaba am muncit, în zadar și fără folos Mi-am istovit puterea’. Dar dreptul Meu este la Domnul, și răsplata Mea la Dumnezeul Meu. 5 Și, acum, Domnul vorbește, El, care[1040] M-a întocmit din pântecele mamei ca să fiu Robul Lui, ca să aduc înapoi la El pe Iacov și pe Israel, care este încă[1041] împrăștiat; căci Eu sunt prețuit înaintea Domnului, și Dumnezeul Meu este tăria Mea. 6 El zice: ‘Este prea puțin lucru să fii Robul Meu ca să ridici semințiile lui Iacov și să aduci înapoi rămășițele lui Israel. De aceea, te pun să fii Lumina[1042] neamurilor, ca să duci mântuirea până la marginile pământului’. 7 Așa vorbește Domnul, Răscumpărătorul, Sfântul lui Israel, către[1043] Cel disprețuit și urât de popor, către Robul celor puternici: ‘Împărații[1044] vor vedea lucrul acesta și se vor scula, și voievozii se vor arunca la pământ și se vor închina din pricina Domnului, care este credincios, din pricina Sfântului lui Israel, care Te-a ales’.”
8 Așa vorbește mai departe Domnul: „La[1045] vremea îndurării Te voi asculta și în ziua mântuirii Te voi ajuta; Te voi păzi și Te voi pune[1046] să faci legământ cu poporul, să ridici țara și să împarți moștenirile pustiite; 9 să spui prinșilor[1047] de război: ‘Ieșiți!’ și celor ce sunt în întuneric: ‘Arătați-vă!’ Ei vor paște pe drumuri și vor găsi locuri de pășune pe toate coastele. 10 Nu le va fi foame[1048], nici nu le va fi sete; nu-i[1049] va bate arșița, nici soarele, căci Cel ce are milă de ei îi va călăuzi[1050] și-i va duce la izvoare de ape. 11 Voi[1051] preface toți munții Mei în drumuri și drumurile Mele vor fi bine croite. 12 Iată-i[1052] că vin de departe, unii de la miazănoapte și de la apus, iar alții din țara Sinim. 13 Bucurați-vă[1053], ceruri! Veselește-te, pământule! Izbucniți în strigăte de bucurie, munților! Căci Domnul mângâie pe poporul Său și are milă de nenorociții Lui. 14 Sionul zicea[1054]: ‘M-a părăsit Domnul și m-a uitat Domnul!’ 15 Poate[1055] o femeie să uite copilul pe care-l alăptează și să n-aibă milă de rodul pântecelui ei? Dar[1056] chiar dacă l-ar uita, totuși Eu nu te voi uita cu niciun chip. 16 Iată că te-am săpat pe[1057] mâinile Mele și zidurile tale sunt totdeauna înaintea ochilor Mei! 17 Fiii tăi aleargă, dar[1058] cei ce te dărâmaseră și te pustiiseră vor ieși din mijlocul tău. 18 Ridică-ți[1059] ochii de jur împrejur și privește: toți aceștia se strâng, vin la tine. Pe viața Mea, zice Domnul, că te vei îmbrăca cu toți aceștia ca[1060] și cu o podoabă și te vei încinge cu ei ca o mireasă. 19 Căci locurile tale pustiite și pustii, țara ta nimicită, vor[1061] fi strâmte pentru locuitorii tăi, și cei ce voiau să te mănânce se vor depărta. 20 Fiii[1062] aceștia, de care ai fost lipsit[1063], vor spune mereu la urechile tale: ‘Locul este prea strâmt pentru mine; fă-mi loc, ca să pot să mă așez’. 21 Și vei zice în inima ta: ‘Cine mi i-a născut? Căci eram fără copii și stearpă; eram roabă, izgonită. Cine i-a crescut? Rămăsesem singură. Unde erau aceștia?’ ” 22 De aceea, așa[1064] vorbește Domnul, Dumnezeu: „Iată, voi face neamurilor semn cu mâna și-Mi voi înălța steagul spre popoare; ele vor aduce înapoi pe fiii tăi în brațele lor și vor duce pe fiicele tale pe umeri. 23 Te vor hrăni împărați[1065] și împărătesele lor te vor alăpta. Se vor închina cu fața la pământ înaintea ta și vor linge[1066] țărâna de pe picioarele tale, ca să știi că Eu sunt Domnul și că[1067] cei ce nădăjduiesc în Mine nu vor fi dați de rușine.” – 24 „Se poate[1068] lua prada celui puternic? Și poate să scape cel prins din prinsoare?” – 25 „Da, zice Domnul, prada celui puternic îi va fi luată și cel prins de asupritor va scăpa, căci Eu voi lupta împotriva vrăjmașilor tăi și voi scăpa pe fiii tăi. 26 Eu voi da[1069] asupritorilor tăi să-și mănânce carnea și se vor îmbăta ca de must de însuși sângele[1070] lor. Și va[1071] ști orice făptură, că Eu sunt Domnul, Mântuitorul tău, Răscumpărătorul tău, Puternicul lui Iacov.”
50 1 Așa vorbește Domnul: „Unde este cartea[1072] de despărțire prin care am izgonit pe mama voastră? Sau căruia dintre cei ce M-au împrumutat[1073] v-am vândut? Vedeți, din pricina fărădelegilor voastre ați fost vânduți[1074] și din pricina păcatelor voastre a fost izgonită mama voastră. 2 Pentru ce nu era nimeni când am venit? Pentru ce n-a răspuns nimeni când[1075] am strigat? Este mâna[1076] Mea prea scurtă ca să răscumpere? Sau n-am Eu destulă putere ca să izbăvesc? Cu[1077] mustrarea Mea, Eu usuc[1078] marea și prefac râurile[1079] în pustie; peștii[1080] lor se strică din lipsă de apă și pier de sete! 3 Îmbrac[1081] cerurile cu negura de jale și[1082] le învelesc cu un sac.” 4 „Domnul[1083] Dumnezeu Mi-a dat o limbă iscusită, ca să știu să înviorez cu vorba pe cel[1084] doborât de întristare. El Îmi trezește în fiecare dimineață, El Îmi trezește urechea, să ascult cum ascultă niște ucenici. 5 Domnul Dumnezeu Mi-a[1085] deschis urechea, și nu M-am împotrivit[1086], nici nu M-am tras înapoi. 6 Mi-am dat spatele[1087] înaintea celor ce Mă loveau și obrajii[1088] înaintea celor ce-Mi smulgeau barba; nu Mi-am ascuns fața de ocări și de scuipări. 7 Dar Domnul Dumnezeu M-a ajutat, de aceea nu M-am rușinat, de aceea Mi-am făcut[1089] fața ca o cremene, știind că nu voi fi dat de rușine. 8 Cel ce Mă îndreptățește este aproape[1090]: ‘Cine va vorbi împotriva Mea? Să ne înfățișăm împreună! Cine este potrivnicul Meu? Să înainteze spre Mine!’ 9 Iată[1091], Domnul Dumnezeu Mă ajută: cine Mă va osândi? Într-adevăr, se prefac cu toții în zdrențe ca o haină: molia[1092] îi va mânca. 10 Cine dintre voi se teme de Domnul, să asculte glasul Robului Său! Cine umblă în[1093] întuneric și n-are lumină să[1094] se încreadă în Numele Domnului și să se bizuie pe Dumnezeul lui! 11 Iar voi toți, care aprindeți focul și puneți tăciuni pe el, umblați în lumina focului vostru și în tăciunii pe care i-ați aprins. Din[1095] mâna Mea vi se întâmplă aceste lucruri, ca să zăceți în dureri[1096].”
51 1 „Ascultați-Mă[1097], voi[1098], care umblați după neprihănire, care căutați pe Domnul! Priviți spre stânca din care ați fost ciopliți, spre gaura gropii din care ați fost scoși. 2 Uitați-vă[1099] la părintele vostru Avraam și spre Sara, care v-a născut, căci[1100] l-am chemat când era numai el singur, l-am[1101] binecuvântat și înmulțit. 3 Tot astfel, Domnul are milă[1102] de Sion și mângâie toate dărâmăturile lui. El va face pustia lui ca[1103] un Rai și pământul lui uscat ca o grădină a Domnului. Bucuria și veselia vor fi în mijlocul lui, mulțumiri și cântări de laudă. 4 Ia aminte spre Mine, dar, poporul Meu, pleacă urechea spre Mine, neamul Meu! Căci[1104] din Mine va ieși Legea și voi pune Legea Mea lumină[1105] popoarelor. 5 Neprihănirea[1106] Mea este aproape, mântuirea Mea se va arăta, și brațele[1107] Mele vor judeca popoarele, ostroavele[1108] vor nădăjdui în Mine și se vor încrede în[1109] brațul Meu. 6 Ridicați[1110] ochii spre cer și priviți în jos pe pământ! Căci cerurile[1111] vor pieri ca un fum, pământul[1112] se va preface în zdrențe ca o haină și locuitorii lui vor muri ca niște muște, dar mântuirea Mea va dăinui în veci și neprihănirea Mea nu va avea sfârșit. 7 Ascultați-Mă[1113], voi, care cunoașteți neprihănirea, popor care ai în[1114] inimă Legea Mea! Nu[1115] te teme de ocara oamenilor și nu tremura de ocările lor. 8 Căci[1116] îi va mânca molia ca pe o haină și-i va roade viermele cum roade lâna, dar neprihănirea Mea va dăinui în veci și mântuirea Mea se va întinde din veac în veac. 9 Trezește-te[1117], trezește-te și îmbracă-te[1118] cu putere, braț al Domnului! Trezește-te, ca[1119] în zilele de odinioară și în veacurile din vechime! Oare[1120] n-ai doborât Tu Egiptul[1121] și n-ai străpuns balaurul[1122]? 10 Nu ești Tu Acela care ai uscat[1123] marea, apele adâncului celui mare, și ai croit în adâncimile mării un drum pentru trecerea celor răscumpărați? 11 Astfel, cei[1124] răscumpărați de Domnul se vor întoarce, vor veni în Sion cu cântări de biruință și o bucurie veșnică le va încununa capul; îi va apuca veselia și bucuria, iar durerea și gemetele vor fugi. 12 Eu, Eu vă mângâi[1125]. Dar cine ești tu, ca să te temi de[1126] omul cel muritor și de fiul omului, care trece ca iarba[1127], 13 și să uiți pe Domnul, care te-a făcut, care[1128] a întins cerurile și a întemeiat pământul? De ce să tremuri necontenit, toată ziua, înaintea mâniei asupritorului, când umblă să te nimicească? Unde[1129] este mânia asupritorului? 14 În curând cel încovoiat sub fiare va fi dezlegat; nu[1130] va muri în groapă și nu va duce lipsă de pâine. 15 Eu sunt Domnul, Dumnezeul tău, care[1131] stârnesc marea și fac să-i urle valurile, și al cărui Nume este Domnul oștirilor. 16 Eu pun[1132] cuvintele Mele în gura ta și te acopăr[1133] cu umbra mâinii Mele, ca să întind[1134] ceruri noi și să întemeiez un pământ nou, și să zic Sionului: ‘Tu ești poporul Meu!’ 17 Trezește-te[1135], trezește-te! Scoală-te, Ierusalime, care ai[1136] băut din mâna Domnului potirul mâniei Lui, care ai băut[1137], ai sorbit până în fund potirul amețelii! 18 Căci nu este niciunul care să-l călăuzească, din toți copiii pe care i-a născut, nu este niciunul care să-l ia de mână din toți copiii pe care i-a crescut. 19 Amândouă aceste lucruri ți s-au întâmplat[1138]: ‘Dar cine te va plânge?’ – pustiirea și dărăpănarea, foametea și sabia. – ‘Cum[1139] să te mângâi eu?’ 20 Fiii[1140] tăi, leșinați, zăceau în toate colțurile ulițelor, ca cerbul într-un laț, plini de mânia Domnului și de mustrarea Dumnezeului tău. 21 De aceea, nenorocitule, beat ce ești, dar[1141] nu de vin, ascultă: 22 ‘Așa vorbește Domnul tău, Domnul, Dumnezeul tău, care[1142] apără pe poporul Lui: Iată că îți iau din mână potirul amețelii, potirul mâniei Mele, că să nu mai bei din el! 23 Și îl[1143] voi pune în mâna asupritorilor tăi, care[1144] îți ziceau: «Îndoaie-te, ca să trecem peste tine!» Îți făceai atunci spinarea ca un pământ și ca o uliță pentru trecători’.”
52 1 Trezește-te, trezește-te[1145]! Îmbracă-te în podoaba ta, Sioane! Pune-ți hainele de sărbătoare, Ierusalime, cetate[1146] sfântă! Căci[1147] nu va mai intra în tine niciun[1148] om netăiat împrejur sau necurat. 2 Scutură-ți[1149] țărâna de pe tine, scoală-te și șezi în capul oaselor, Ierusalime! Dezleagă-ți[1150] legăturile de la gât, fiică, roabă a Sionului! 3 Căci așa vorbește Domnul: „Fără plată[1151] ați fost vânduți și nu veți fi răscumpărați cu preț de argint”. 4 Căci așa vorbește Domnul Dumnezeu: „Odinioară, poporul Meu s-a pogorât să locuiască pentru o vreme în Egipt[1152], apoi asirianul l-a asuprit fără temei. 5 Și acum, ce am să fac aici – zice Domnul – când poporul Meu a fost luat pe nimic? Asupritorii lui strigă de bucurie – zice Domnul – și cât e ziulica de mare este batjocorit[1153] Numele Meu. 6 De aceea, poporul Meu va cunoaște Numele Meu, de aceea va ști, în ziua aceea, că Eu vorbesc și zic: ‘Iată-Mă!’ 7 Ce[1154] frumoase sunt pe munți picioarele celui ce aduce vești bune, care vestește pacea, picioarele celui ce aduce vești bune, care vestește mântuirea! Picioarele celui ce zice Sionului: ‘Dumnezeul[1155] tău împărățește!’ 8 Iată, glasul străjerilor tăi răsună; ei înalță glasul și strigă toți de veselie, căci văd cu ochii lor cum Se întoarce Domnul în Sion. 9 Izbucniți cu toate în strigăte de bucurie, dărâmături ale Ierusalimului! Căci[1156] Domnul mângâie pe poporul Său și răscumpără[1157] Ierusalimul. 10 Domnul[1158] Își descoperă brațul Său cel sfânt înaintea tuturor neamurilor și toate[1159] marginile pământului vor vedea mântuirea Dumnezeului nostru.” 11 „Plecați[1160], plecați, ieșiți din Babilon! Nu vă atingeți de nimic necurat! Ieșiți din mijlocul lui! Curățiți-vă[1161], cei ce purtați vasele Domnului! 12 Nu[1162] ieșiți cu grabă, nu plecați în fugă, căci[1163] Domnul vă va ieși înainte și[1164] Dumnezeul lui Israel vă va tăia calea.”
13 Iată, Robul[1165] Meu va propăși; Se[1166] va sui, Se va ridica, Se va înălța foarte sus. 14 După cum pentru mulți a fost o pricină de groază – atât de schimonosită Îi era fața[1167] și atât de mult se deosebea înfățișarea Lui de a fiilor oamenilor –, 15 tot așa[1168], pentru multe popoare va fi o pricină de bucurie; înaintea Lui, împărații[1169] vor închide gura, căci vor vedea ce[1170] nu li se mai istorisise și vor auzi ce nu mai auziseră.
53 1 Cine a crezut[1171] în ceea ce ni se vestise? Cine a cunoscut brațul[1172] Domnului? 2 El a crescut[1173] înaintea Lui ca o odraslă slabă, ca un Lăstar care iese dintr-un pământ uscat. N-avea[1174] nici frumusețe, nici strălucire ca să ne atragă privirile și înfățișarea Lui n-avea nimic care să ne placă. 3 Disprețuit[1175] și părăsit de oameni, om al durerii și obișnuit[1176] cu suferința, era așa de disprețuit că îți întorceai fața de la El, și noi nu[1177] L-am băgat în seamă. 4 Totuși El[1178] suferințele noastre le-a purtat și durerile noastre le-a luat asupra Lui, și noi am crezut că este pedepsit, lovit de Dumnezeu și smerit. 5 Dar El era străpuns[1179] pentru păcatele noastre, zdrobit pentru fărădelegile noastre. Pedeapsa, care ne dă pacea, a căzut peste El și, prin rănile Lui, suntem tămăduiți. 6 Noi[1180] rătăceam cu toții ca niște oi, fiecare își vedea de drumul lui, dar Domnul a făcut să cadă asupra Lui nelegiuirea noastră, a tuturor. 7 Când a fost chinuit și asuprit, n-a[1181] deschis gura deloc, ca un miel pe care-l duci[1182] la măcelărie și ca o oaie mută înaintea celor ce o tund: n-a deschis gura. 8 El a fost luat prin apăsare și judecată, dar cine din cei de pe vremea Lui a crezut că El fusese șters[1183] de pe pământul celor vii și lovit de moarte pentru păcatele poporului meu? 9 Groapa[1184] Lui a fost pusă între cei răi, și mormântul Lui la un loc cu cel bogat, măcar că nu săvârșise nicio nelegiuire și nu se găsise niciun vicleșug[1185] în gura Lui. 10 Domnul a găsit cu cale să-L zdrobească prin suferință… Dar, după ce Își va da viața ca jertfă[1186] pentru păcat, va vedea o sămânță de urmași, va trăi multe zile[1187] și lucrarea[1188] Domnului va propăși în mâinile Lui. 11 Va vedea rodul muncii sufletului Lui și se va înviora. Prin[1189] cunoștința Lui, Robul[1190] Meu cel neprihănit[1191] va pune[1192] pe mulți oameni într-o stare după voia lui Dumnezeu[1193] și va lua[1194] asupra Lui povara nelegiuirilor lor. 12 De[1195] aceea Îi voi da partea Lui la un loc cu cei mari și[1196] va împărți prada cu cei puternici, pentru că S-a dat pe Sine Însuși la moarte și a fost pus în numărul[1197] celor fărădelege, pentru că a purtat păcatele multora și S-a[1198] rugat pentru cei vinovați.
54 1 „Bucură-te, stearpo[1199], care nu mai naști! Izbucnește în strigăte de bucurie și veselie, tu care nu mai ai durerile nașterii! Căci[1200] fiii celei lăsate de bărbat vor fi mai mulți decât fiii celei măritate, zice Domnul. 2 Lărgește[1201] locul cortului tău și întinde învelitoarele locuinței tale! Nu te opri! Lungește-ți funiile și întărește-ți țărușii! 3 Căci te vei întinde la dreapta și la stânga, sămânța[1202] ta va cotropi neamurile și va locui cetățile pustii. 4 Nu te teme, căci nu vei rămâne de rușine; nu roși, căci nu vei fi acoperită de rușine, ci vei uita și rușinea tinereții tale și nu-ți vei mai aduce aminte de văduvia ta, 5 căci[1203] Făcătorul tău este bărbatul tău: Domnul[1204] este Numele Lui și Răscumpărătorul tău este Sfântul lui Israel. El Se numește Dumnezeul[1205] întregului pământ, 6 căci Domnul te[1206] cheamă înapoi ca pe o femeie părăsită și cu inima întristată, ca pe o nevastă din tinerețe, care a fost izgonită, zice Dumnezeul tău.” 7 „Câteva[1207] clipe te părăsisem, dar[1208] te voi primi înapoi cu mare dragoste. 8 Într-o izbucnire de mânie, Îmi ascunsesem o clipă Fața de tine, dar Mă voi îndura de tine cu o dragoste veșnică, zice Domnul, Răscumpărătorul tău. 9 Și lucrul acesta va fi pentru Mine ca și cu apele lui Noe: după cum jurasem că apele lui Noe[1209] nu vor mai veni pe pământ, tot așa jur că nu Mă voi mai mânia pe tine și nu te voi mai mustra. 10 Pot să se mute[1210] munții, pot să se clatine dealurile, dar[1211] dragostea Mea nu se va muta de la tine și legământul Meu de pace nu se va clătina”, zice Domnul, care are milă de tine. 11 „Nenorocito, bătuto de furtună și nemângâiato! Iată, îți voi împodobi[1212] pietrele scumpe cu antimoniu și-ți voi da temelii de safir. 12 Îți voi face crestele zidurilor de rubin, porțile de pietre scumpe și tot ocolul de nestemate. 13 Toți fiii tăi vor fi ucenici[1213] ai Domnului și mare[1214] va fi propășirea fiilor tăi. 14 Vei fi întărită prin neprihănire. Izgonește neliniștea, căci n-ai nimic de temut, și spaima, căci nu se va apropia de tine. 15 Dacă se urzesc uneltiri, nu vin de la Mine; oricine se va uni împotriva ta va cădea sub puterea ta.” 16 „Iată, Eu am făcut pe meșterul care suflă cărbunii în foc și face o armă după meșteșugul lui. Dar tot Eu am făcut și pe nimicitor ca s-o sfărâme. 17 Orice armă făurită împotriva ta va fi fără putere și pe orice limbă care se va ridica la judecată împotriva ta, o vei osândi. Aceasta este moștenirea robilor Domnului, așa[1215] este mântuirea care le vine de la Mine”, zice Domnul.
55 1 „Voi[1216], toți cei însetați, veniți la ape, chiar și cel ce n-are bani! Veniți[1217] și cumpărați bucate, veniți și cumpărați vin și lapte, fără bani și fără plată! 2 De ce cântăriți argint pentru un lucru care nu hrănește? De ce vă dați câștigul muncii pentru ceva care nu satură? Ascultați-Mă dar, și veți mânca ce este bun și sufletul vostru se va desfăta cu bucate gustoase. 3 Luați aminte și veniți[1218] la Mine, ascultați, și sufletul vostru va trăi, căci[1219] Eu voi încheia cu voi un legământ veșnic, ca să întăresc îndurările[1220] Mele față de David. 4 Iată, l-am pus martor[1221] pe lângă popoare, cap și stăpânitor[1222] al popoarelor. 5 Într-adevăr[1223], vei chema neamuri pe care nu le cunoști și[1224] popoare care nu te cunosc vor alerga la tine pentru Domnul, Dumnezeul tău, pentru Sfântul lui Israel, care[1225] te proslăvește.” 6 „Căutați[1226] pe Domnul câtă vreme se poate găsi; chemați-L câtă vreme este aproape. 7 Să se lase[1227] cel rău de calea lui și omul nelegiuit să se lase de gândurile[1228] lui, să se întoarcă la Domnul care[1229] va avea milă de el, la Dumnezeul nostru, care nu obosește iertând. 8 Căci[1230] gândurile Mele nu sunt gândurile voastre și căile voastre nu sunt căile Mele, zice Domnul. 9 Ci cât[1231] sunt de sus cerurile față de pământ, atât sunt de sus căile Mele față de căile voastre și gândurile Mele față de gândurile voastre. 10 Căci, după cum[1232] ploaia și zăpada se pogoară din ceruri și nu se mai întorc înapoi, ci udă pământul și-l fac să rodească și să odrăslească, pentru ca să dea sămânță semănătorului și pâine celui ce mănâncă, 11 tot așa[1233] și Cuvântul Meu, care iese din gura Mea, nu se întoarce la Mine fără rod, ci va face voia Mea și va împlini planurile Mele. 12 Da[1234], veți ieși cu bucurie și veți fi călăuziți în pace. Munții și dealurile vor răsuna[1235] de veselie înaintea voastră și toți[1236] copacii din câmpie vor bate din palme. 13 În[1237] locul spinului[1238] se va înălța chiparosul, în locul mărăcinilor va crește mirtul. Și lucrul acesta va fi o slavă[1239] pentru Domnul, un semn veșnic, nepieritor.”
56 1 Așa vorbește Domnul: „Păziți ce este drept și faceți ce este bine, căci[1240] mântuirea Mea este aproape să vină și neprihănirea Mea este aproape să se arate. 2 Ferice de omul care face lucrul acesta și de fiul omului care rămâne statornic în el, păzind[1241] Sabatul, ca să nu-l pângărească, și stăpânindu-și mâna, ca să nu facă niciun rău! 3 Străinul[1242] care se alipește de Domnul să nu zică: ‘Domnul mă va despărți de poporul Său!’ Și famenul să nu zică: ‘Iată, eu sunt un copac uscat!’ ” 4 Căci așa vorbește Domnul: „Famenilor care vor păzi Sabatele Mele, care vor alege ce-Mi este plăcut și vor stărui în legământul Meu, 5 le voi da[1243] în Casa Mea și înăuntrul zidurilor Mele un loc[1244] și un nume mai bun decât fii și fiice; le voi da un nume veșnic, care nu se va stinge. 6 Și pe străinii care se vor lipi de Domnul ca să-I slujească și să iubească Numele Domnului, pentru ca să fie slujitorii Lui, și pe toți cei ce vor păzi Sabatul, ca să nu-l pângărească, și vor stărui în legământul Meu, 7 îi voi aduce[1245] la muntele Meu cel sfânt și-i voi umple de veselie în Casa Mea de rugăciune. Arderile-de-tot[1246] și jertfele lor vor fi primite pe altarul Meu, căci[1247] Casa Mea se va numi o casă de rugăciune pentru[1248] toate popoarele.” 8 Așa vorbește Domnul Dumnezeu, care[1249] strânge pe cei risipiți ai lui Israel: „Voi[1250] mai strânge și alte popoare la cei strânși acum din el.”
9 „Veniți, toate fiarele de pe câmp, veniți de mâncați, toate[1251] fiarele din pădure! 10 Toți păzitorii lui sunt orbi[1252], fără pricepere; toți[1253] sunt niște câini muți, care nu pot să latre; aiurează, stau tolăniți și le place să doarmă. 11 Totuși sunt niște câini[1254] lacomi, care nu se mai satură[1255]. Sunt niște păstori care nu pot pricepe nimic; toți își văd de calea lor, fiecare umblă după folosul lui, fără abatere. – 12 ‘Veniți – zic ei –, am să caut vin și ne vom îmbăta cu băuturi tari! Mâine[1256] vom face tot ca azi, ba încă și mai rău!’ ” –
57 1 Piere cel neprihănit, și nimănui nu-i pasă; se duc oamenii[1257] de bine, și[1258] nimeni nu ia aminte că din pricina[1259] răutății este luat cel neprihănit. 2 El intră în pace în groapa lui: cel ce umblă pe drumul cel drept se odihnește în culcușul[1260] lui. 3 Dar voi, apropiați-vă încoace, fii[1261] ai vrăjitoarei, sămânța precurvarului și a curvei! 4 De cine vă bateți voi joc? Împotriva cui vă deschideți voi gura larg și scoateți limba? Nu sunteți voi niște copii ai păcatului, o sămânță a minciunii, 5 care se încălzește pentru idoli sub[1262] orice copac verde, care[1263] junghie pe copii în văi, sub crăpăturile stâncilor? 6 În pietrele lustruite din pâraie este partea ta de moștenire, ele sunt soarta ta; lor le torni și jertfe de băutură și le aduci daruri de mâncare. Pot Eu să fiu nesimțitor la lucrul acesta? 7 Pe un munte[1264] înalt și ridicat îți faci culcușul[1265]; tot acolo te sui să aduci jertfe. 8 Îți pui pomenirea în dosul ușii și ușorilor, căci, departe de Mine, îți ridici învelitoarea și te sui în pat, îți lărgești culcușul și faci legământ cu ei; îți place[1266] legătura cu ei și iei seama la semnul lor. 9 Te duci[1267] la împărat cu untdelemn, îți înmulțești miresmele, îți trimiți solii departe și te pleci până la Locuința morților. 10 Obosești mergând și[1268] nu zici: „Încetez!” Tot mai găsești putere în mâna ta, de aceea nu te doboară întristarea. 11 Și de[1269] cine te sfiai, de cine te temeai, de nu Mi-ai fost credincioasă, de nu ți-ai adus aminte și nu ți-a păsat de Mine? Și Eu[1270] tac, și încă de multă vreme, de aceea nu te temi tu de Mine. 12 Dar acum îți voi da pe față neprihănirea, și faptele tale nu-ți vor folosi! 13 Și atunci să strigi și să te izbăvească mulțimea idolilor tăi! Căci îi va lua vântul pe toți, o suflare îi va ridica. „Dar cel ce se încrede în Mine va moșteni țara și va stăpâni muntele Meu cel sfânt.” – 14 Și El zice: „Croiți[1271], croiți drum, pregătiți calea, luați orice piedică din calea poporului Meu!” 15 Căci așa vorbește Cel Preaînalt, a cărui locuință este veșnică și al cărui Nume[1272] este sfânt: „Eu[1273] locuiesc în locuri înalte și în sfințenie, dar sunt cu[1274] omul zdrobit și smerit, ca[1275] să înviorez duhurile smerite și să îmbărbătez inimile zdrobite. 16 Nu[1276] vreau să cert în veci, nici să țin o mânie necurmată, când înaintea Mea cad în leșin duhurile și sufletele pe care[1277] le-am făcut. 17 Din pricina păcatului lăcomiei[1278] lui M-am[1279] mâniat și l-am lovit, M-am[1280] ascuns, în supărarea Mea, și cel răzvrătit a urmat și mai mult pe căile inimii lui. 18 I-am văzut căile, și totuși îl voi[1281] tămădui; îl voi călăuzi și-l voi mângâia, pe el și pe cei ce plâng[1282] împreună cu el. 19 Voi pune lauda[1283] pe buze: ‘Pace, pace celui[1284] de departe și celui de aproape! – zice Domnul – Da[1285] Eu îl voi tămădui!’ 20 Dar cei răi sunt ca marea înfuriată, care nu se poate liniști și ale cărei ape aruncă afară noroi și mâl. 21 Cei răi n-au pace[1286]”, zice Dumnezeul meu.
58 1 „Strigă în gura mare, nu te opri! Înalță-ți glasul ca o trâmbiță și vestește poporului Meu nelegiuirile lui, casei lui Iacov păcatele ei! 2 În toate zilele Mă întreabă și vor să afle căile Mele, ca un neam care ar fi înfăptuit neprihănirea și n-ar fi părăsit Legea Dumnezeului său. Îmi cer hotărâri drepte, doresc să se apropie de Dumnezeu. 3 ‘La[1287] ce ne folosește să postim – zic ei – dacă Tu nu vezi? La ce să ne chinuim[1288] sufletul, dacă Tu nu ții seama de lucrul acesta?’ Pentru că – zice Domnul – în ziua postului vostru vă lăsați în voia pornirilor voastre și asupriți pe simbriașii voștri. 4 Iată[1289], postiți ca să vă ciorovăiți și să vă certați, ca să bateți răutăcios cu pumnul; nu postiți cum cere ziua aceea, ca să vi se audă strigătul sus. 5 Oare aceasta[1290] este postul plăcut Mie: să-și chinuiască omul sufletul o[1291] zi? Să-și plece capul ca un pipirig și să[1292] se culce pe sac și cenușă? Acesta numești tu post și zi plăcută Domnului? 6 Iată postul plăcut Mie: dezleagă lanțurile răutății, deznoadă legăturile[1293] robiei, dă[1294] drumul celor asupriți și rupe orice fel de jug; 7 împarte-ți pâinea[1295] cu cel flămând și adu în casa ta pe nenorociții fără adăpost; dacă[1296] vezi pe un om gol, acoperă-l, și nu întoarce spatele semenului[1297] tău. 8 Atunci[1298] lumina ta va răsări ca zorile și vindecarea ta va încolți repede; neprihănirea ta îți va merge înainte și slava[1299] Domnului te va însoți. 9 Atunci tu vei chema, și Domnul va răspunde, vei striga, și El va zice: ‘Iată-Mă!’ Dacă vei îndepărta jugul din mijlocul tău, amenințările cu degetul și vorbele[1300] de ocară, 10 dacă vei da mâncarea ta celui flămând, dacă vei sătura sufletul lipsit, atunci lumina ta va răsări peste întunecime și întunericul tău va fi ca ziua namiaza mare! 11 Domnul te va călăuzi neîncetat, îți va sătura sufletul chiar în locuri fără apă și va da din nou putere mădularelor tale; vei fi ca o grădină bine udată, ca un izvor ale cărui ape nu seacă. 12 Ai tăi vor[1301] zidi iarăși pe dărâmăturile de mai înainte, vei ridica din nou temeliile străbune; vei fi numit Dregător de spărturi, Cel ce drege drumurile și face țara cu putință de locuit. 13 Dacă îți vei[1302] opri piciorul în ziua Sabatului, ca să nu-ți faci gusturile tale în ziua Mea cea sfântă; dacă Sabatul va fi desfătarea ta, ca să sfințești pe Domnul, slăvindu-L, și dacă-l vei cinsti, neurmând căile tale, neîndeletnicindu-te cu treburile tale și nededându-te la flecării, 14 atunci[1303] te vei putea desfăta în Domnul, și Eu te voi sui[1304] pe înălțimile țării, te voi face să te bucuri de moștenirea tatălui tău Iacov”, căci[1305] gura Domnului a vorbit.
59 1 Nu, mâna Domnului nu este prea scurtă[1306] ca să mântuiască, nici urechea Lui prea tare ca să audă, 2 ci nelegiuirile voastre pun un zid de despărțire între voi și Dumnezeul vostru; păcatele voastre vă ascund Fața Lui și-L împiedică să v-asculte! 3 Căci mâinile[1307] vă sunt mânjite de sânge și degetele, de nelegiuiri; buzele voastre spun minciuni și limba voastră vorbește nelegiuiri. 4 Niciunuia nu-i place dreptatea, niciunul nu se judecă cu dreptate; ei se bizuie pe lucruri deșarte și spun neadevăruri, zămislesc răul și nasc[1308] nelegiuirea. 5 Clocesc ouă de basilic și țes pânze de păianjen. Cine mănâncă din ouăle lor moare și, dacă se sparge vreunul, iese o năpârcă. 6 Pânzele[1309] lor nu slujesc la facerea hainelor și nu pot să se acopere cu lucrarea lor, căci lucrările lor sunt niște lucrări nelegiuite și în mâinile lor sunt fapte de silnicie. 7 Picioarele[1310] lor aleargă spre rău și se grăbesc să verse sânge nevinovat; gândurile lor sunt gânduri nelegiuite, prăpădul și nimicirea sunt pe drumul lor. 8 Ei nu cunosc calea păcii și în căile lor nu este dreptate; apucă pe cărări sucite[1311]: oricine umblă pe ele nu cunoaște pacea. 9 De aceea, hotărârea de izbăvire este departe de noi și mântuirea nu ne ajunge. Așteptăm[1312] lumina, și iată întunericul; lucirea, și umblăm în negură! 10 Bâjbâim[1313] ca niște orbi de-a lungul unui zid, bâjbâim ca cei ce n-au ochi, ne poticnim ziua namiaza mare, ca noaptea, în mijlocul celor sănătoși suntem ca niște morți. 11 Mormăim cu toții ca niște urși, ne[1314] văităm ca niște porumbei, așteptăm izbăvirea, și nu este, așteptăm mântuirea, și ea este departe de noi. 12 Căci fărădelegile noastre sunt multe înaintea Ta și păcatele noastre mărturisesc împotriva noastră; fărădelegile noastre sunt cu noi și ne cunoaștem nelegiuirile noastre. 13 Am fost vinovați și necredincioși față de Domnul, am părăsit pe Dumnezeul nostru; am vorbit cu apăsare și răzvrătire, am cugetat[1315] și am vorbit cuvinte mincinoase, 14 și astfel izbăvirea s-a întors îndărăt și mântuirea a stat deoparte, căci adevărul s-a poticnit în piața de obște și neprihănirea nu poate să se apropie. 15 Adevărul s-a făcut nevăzut, și cel ce se depărtează de rău este jefuit. Domnul vede, cu privirea mânioasă, că nu mai este nicio neprihănire. 16 El vede[1316] că nu este niciun om și Se miră[1317] că nimeni nu mijlocește. Atunci[1318] brațul Lui Îi vine în ajutor și neprihănirea Lui Îl sprijină. 17 Se[1319] îmbracă cu neprihănire ca și cu o platoșă, Își pune pe cap coiful mântuirii, ia răzbunarea ca o haină și Se acoperă cu gelozia ca și cu o manta. 18 El va răsplăti fiecăruia după[1320] faptele lui, va da potrivnicilor Săi mânia, va întoarce la fel vrăjmașilor săi și va da ostroavelor plata cuvenită! 19 Atunci[1321] se vor teme de Numele Domnului cei de la apus și de slava Lui cei de la răsăritul soarelui. Când va năvăli vrăjmașul ca[1322] un râu, Duhul Domnului îl va pune pe fugă. 20 „Da, va veni un Răscumpărător[1323] pentru Sion, pentru cei ai lui Iacov, care se vor întoarce de la păcatele lor”, zice Domnul. 21 „Și iată[1324] legământul Meu cu ei, zice Domnul: ‘Duhul Meu, care Se odihnește peste tine, și cuvintele Mele, pe care le-am pus în gura ta, nu se vor mai depărta din gura ta, nici din gura copiilor tăi, nici din gura copiilor copiilor tăi, de acum și până-n veac’ ”, zice Domnul.
60 1 „Scoală-te, luminează-te[1325], căci lumina ta vine și slava[1326] Domnului răsare peste tine! 2 Căci iată, întunericul acoperă pământul și negură mare, popoarele, dar peste tine răsare Domnul și slava Lui se arată peste tine. 3 Neamuri[1327] vor umbla în lumina ta și împărați în strălucirea razelor tale. 4 Ridică-ți[1328] ochii împrejur și privește: toți se strâng și vin[1329] spre tine! Fiii tăi vin de departe și fiicele tale sunt purtate pe brațe. 5 Când vei vedea aceste lucruri, vei tresări de bucurie și îți va bate inima și se va lărgi, căci bogățiile[1330] mării se vor întoarce spre tine și vistieriile neamurilor vor veni la tine. 6 Vei fi acoperit de o mulțime de cămile, de dromadere din Madian și Efa[1331]; vor veni toți din Seba[1332], aducând aur[1333] și tămâie, și vor vesti laudele Domnului. 7 Toate turmele Chedarului[1334] se vor aduna la tine, berbecii din Nebaiot vor fi în slujba ta; se vor sui pe altarul Meu ca jertfă plăcută Mie și casa slavei Mele o voi face[1335] și mai slăvită. 8 Cine sunt aceia care zboară ca niște nori, ca niște porumbei spre porumbarul lor? 9 Căci[1336] pe Mine Mă așteaptă ostroavele, și corăbiile din Tarsis sunt în frunte, ca[1337] să aducă înapoi, de departe, pe copiii tăi, cu argintul[1338] și aurul lor, pentru[1339] Numele Domnului, Dumnezeului tău, pentru Numele Sfântului lui Israel, care[1340] te proslăvește. 10 Străinii[1341] îți vor zidi zidurile și împărații[1342] lor îți vor sluji, căci te-am lovit în[1343] mânia Mea, dar, în[1344] îndurarea Mea, am milă de tine. 11 Porțile tale vor[1345] sta veșnic deschise, nu vor fi închise nici zi, nici noapte, ca să lase să intre la tine bogăția neamurilor și împărații cu alaiul lor. 12 Căci[1346] neamul și împărăția care nu-ți vor sluji vor pieri și neamurile acelea vor fi în totul nimicite. 13 Slava[1347] Libanului va veni la tine, chiparosul, ulmul și merișorul (cimișirul), cu toții laolaltă, ca să împodobească locul sfântului Meu Locaș, căci Eu voi proslăvi locul[1348] unde se odihnesc picioarele Mele. 14 Fiii asupritorilor tăi vor veni plecați înaintea ta și toți cei ce te disprețuiau se[1349] vor închina la picioarele tale și te vor numi Cetatea Domnului, Sionul[1350] Sfântului lui Israel. 15 De unde erai părăsită și urâtă și nimeni nu trecea prin tine, te voi face o podoabă veșnică, o pricină de bucurie pentru oameni din neam în neam. 16 Vei suge[1351] laptele neamurilor, vei suge țâța împăraților și vei ști astfel că Eu[1352] sunt Domnul, Mântuitorul tău, Răscumpărătorul tău, Puternicul lui Iacov. 17 În loc de aramă, voi aduce aur; în loc de fier, voi aduce argint; în loc de lemn, aramă și în loc de pietre, fier. Voi face ca pacea să domnească peste tine și să stăpânească dreptatea. 18 Nu se va mai auzi vorbindu-se de silnicie în țara ta, nici de pustiire și prăpăd în ținutul tău, ci vei numi zidurile[1353] tale Mântuire și porțile tale Laudă. 19 Nu soarele îți va[1354] mai sluji ca lumină ziua, nici luna nu te va mai lumina cu lumina ei, ci Domnul va fi Lumina ta pe vecie și Dumnezeul[1355] tău va fi slava ta. 20 Soarele[1356] tău nu va mai asfinți și luna ta nu se va mai întuneca, căci Domnul va fi Lumina ta pe vecie și zilele suferinței tale se vor sfârși. 21 Nu vor mai fi decât oameni neprihăniți în poporul[1357] tău: ei vor[1358] stăpâni țara pe vecie, ca o odraslă[1359] sădită de Mine, lucrarea[1360] mâinilor Mele, ca să slujească spre slava Mea. 22 Cel[1361] mai mic se va face o mie și cel mai neînsemnat, un neam puternic. Eu, Domnul, voi grăbi aceste lucruri la vremea lor.”
61 1 „Duhul[1362] Domnului Dumnezeu este peste Mine, căci Domnul M-a[1363] uns să aduc vești bune celor nenorociți: El M-a trimis să vindec[1364] pe cei cu inima zdrobită, să vestesc robilor slobozenia[1365] și prinșilor de război izbăvirea; 2 să[1366] vestesc un an de îndurare al Domnului și o zi[1367] de răzbunare a Dumnezeului nostru; să mângâi[1368] pe toți cei întristați; 3 să dau celor întristați din Sion, să le[1369] dau o cunună împărătească, în loc de cenușă, un untdelemn de bucurie, în locul plânsului, o haină de laudă, în locul unui duh mâhnit, ca să fie numiți terebinți ai neprihănirii, un sad[1370] al Domnului, ca[1371] să slujească spre slava Lui. 4 Ei vor zidi iarăși[1372] vechile dărâmături, vor ridica iarăși năruirile din vechime, vor înnoi cetăți pustiite, rămase pustii din neam în neam. 5 Străinii[1373] vor sta și vă vor paște turmele și fiii străinului vor fi plugarii și vierii voștri. 6 Dar[1374] voi vă veți numi preoți ai Domnului și veți fi numiți slujitori ai Dumnezeului nostru, veți[1375] mânca bogățiile neamurilor și vă veți făli cu fala lor. 7 În[1376] locul ocării voastre, veți avea îndoită cinste; în locul rușinii, se vor veseli de partea lor, căci vor stăpâni îndoit în țara lor și vor avea o bucurie veșnică. 8 Căci Eu[1377], Domnul, iubesc dreptatea, urăsc[1378] răpirea și nelegiuirea; le voi da cu credincioșie răsplata lor și[1379] voi încheia cu ei un legământ veșnic. 9 Sămânța lor va fi cunoscută între neamuri și urmașii lor printre popoare; toți cei ce-i vor vedea vor cunoaște că[1380] sunt o sămânță binecuvântată de Domnul.” 10 „Mă[1381] bucur în Domnul și sufletul Meu este plin de veselie în Dumnezeul Meu, căci[1382] M-a îmbrăcat cu hainele mântuirii, M-a acoperit cu mantaua izbăvirii, ca[1383] pe un mire împodobit cu o cunună împărătească și ca o mireasă împodobită cu sculele ei. 11 Căci, după cum pământul face să răsară lăstarul lui și după cum o grădină face să încolțească semănăturile ei, așa va face Domnul, Dumnezeu, să răsară mântuirea[1384] și lauda[1385] în fața tuturor neamurilor.”
62 1 „De dragostea Sionului nu voi tăcea, de dragostea Ierusalimului nu voi înceta, până nu se va arăta mântuirea lui, lumina soarelui și izbăvirea lui, ca o făclie care s-aprinde. 2 Atunci neamurile vor vedea[1386] mântuirea ta și toți împărații, slava ta și-ți[1387] vor pune un nume nou, pe care-l va hotărî gura Domnului. 3 Vei fi o cunună[1388] strălucitoare în mâna Domnului, o legătură împărătească în mâna Dumnezeului tău. 4 Nu[1389] te vor mai numi Părăsită[1390][1391], și nu-ți vor mai numi pământul un pustiu[1392], ci te vor numi: Plăcerea Mea este în ea și țara ta o vor numi Beula: Măritată, căci Domnul Își pune plăcerea în tine și țara ta se va mărita iarăși. 5 Cum se unește un tânăr cu o fecioară, așa se vor uni fiii tăi cu tine și, cum se bucură mirele de mireasa lui, așa[1393] se va bucura Dumnezeul tău de tine.” 6 „Pe zidurile tale, Ierusalime, am[1394] pus niște străjeri, care nu vor tăcea niciodată, nici zi, nici noapte! Voi, care aduceți aminte Domnului de el, nu vă odihniți deloc! 7 Și nu-I dați răgaz, până nu va așeza din nou Ierusalimul și-l va face o[1395] laudă pe pământ. 8 Domnul a jurat pe dreapta Lui și pe brațul Lui cel puternic, zicând: ‘Nu voi mai da[1396] grâul tău hrană vrăjmașilor tăi și fiii străinului nu vor mai bea vinul tău, pentru care tu te-ai ostenit. 9 Ci cei ce vor strânge grâul, aceia îl vor mânca și vor lăuda pe Domnul și cei ce vor face vinul, aceia îl vor bea în[1397] curțile Locașului Meu celui sfânt.’ 10 Treceți, treceți pe porți! Pregătiți[1398] o cale poporului! Croiți, croiți drum, dați pietrele la o parte! Ridicați un steag peste popoare! 11 Iată ce vestește Domnul până la marginile pământului: ‘Spuneți[1399] fiicei Sionului: «Iată[1400], Mântuitorul tău vine; iată, plata este cu El și răsplătirile merg înaintea Lui».’ 12 Ei vor fi numiți Popor sfânt, Răscumpărați ai Domnului. Iar pe tine te vor numi Cetate căutată și nepărăsită.”
63 1 „Cine este acesta care vine din Edom, din Boțra, în haine roșii, în haine strălucitoare, și calcă mândru, în plinătatea puterii Lui?” – „Eu sunt Cel care am făgăduit mântuirea, și am putere să izbăvesc!” – 2 „Dar pentru ce Îți sunt hainele roșii[1401] și veșmintele Tale ca veșmintele celui ce calcă în teasc?” – 3 „Eu singur[1402] am călcat în teasc și niciun om dintre popoare nu era cu Mine; i-am călcat astfel în mânia Mea și i-am zdrobit în urgia Mea; așa că sângele lor a țâșnit pe veșmintele Mele și Mi-am mânjit toate hainele Mele cu el. 4 Căci în inima Mea era o zi de răzbunare[1403] și venise anul celor răscumpărați ai Mei. 5 Mă uitam împrejur[1404], și nu era nimeni[1405] să M-ajute și Mă îngrozeam, dar nu era cine să Mă sprijine; atunci brațul[1406] Meu Mi-a fost într-ajutor și urgia mea M-a sprijinit! 6 Am călcat astfel în picioare popoare în mânia Mea, le-am[1407] îmbătat în urgia Mea și le-am vărsat sângele pe pământ.”
7 Voi vesti îndurările Domnului, faptele Lui minunate, după tot ce a făcut Domnul pentru noi! Voi spune marea Lui bunătate față de casa lui Israel, căci i-a făcut după îndurările și bogăția dragostei Lui. 8 El a zis: „Negreșit, ei sunt poporul Meu, niște copii care nu vor fi necredincioși!” Și astfel El s-a făcut Mântuitorul lor. 9 În toate necazurile[1408] lor n-au fost fără ajutor și Îngerul[1409] care este înaintea Feței Lui i-a mântuit; El Însuși i-a răscumpărat, în dragostea[1410] și îndurarea Lui, și necurmat i-a sprijinit[1411] și i-a purtat în zilele din vechime. 10 Dar ei au fost neascultători[1412] și au întristat[1413] pe Duhul Lui cel sfânt, iar El li S-a făcut[1414] vrăjmaș și a luptat împotriva lor. 11 Atunci poporul Său și-a adus aminte de zilele străvechi ale lui Moise și a zis: „Unde este Acela care i-a scos din mare[1415], cu păstorul turmei Sale? Unde este Acela care punea[1416] în mijlocul lor Duhul Lui cel sfânt; 12 care povățuia dreapta lui Moise, cu brațul Său cel[1417] slăvit; care despica[1418] apele înaintea lor, ca să-Și facă un Nume veșnic; 13 care îi călăuzea[1419] prin valuri, ca un cal pe loc neted, fără ca ei să se poticnească?” 14 „Ca fiara, care se pogoară în vale, așa i-a dus Duhul Domnului la odihnă. Așa ai povățuit Tu pe poporul Tău, ca[1420] să-Ți faci un Nume plin de slavă!” 15 „Privește[1421] din cer și vezi, din locuința[1422] Ta cea sfântă și slăvită: Unde sunt râvna și puterea Ta? Fiorul inimii Tale[1423] și îndurările Tale nu se mai arată față de mine! 16 Totuși[1424] Tu ești Tatăl nostru! Căci Avraam nu[1425] ne cunoaște, și Israel nu știe cine suntem, dar Tu, Doamne, ești Tatăl nostru, Tu din veșnicie Te numești Mântuitorul nostru. 17 Pentru ce, Doamne, ne lași[1426] să rătăcim de la căile Tale și ne împietrești[1427] inima ca să nu ne temem de Tine? Întoarce-Te[1428], din dragoste pentru robii Tăi, pentru semințiile moștenirii Tale! 18 Poporul Tău cel[1429] sfânt n-a stăpânit țara decât puțină vreme; vrăjmașii noștri[1430] au călcat în picioare Locașul Tău cel Sfânt. 19 Am ajuns ca un popor pe care niciodată nu l-ai cârmuit Tu și peste care niciodată nu s-a chemat Numele Tău…”
64 1 „O, de ai despica[1431] cerurile și Te-ai pogorî, s-ar topi munții[1432] înaintea Ta, 2 ca de un foc care aprinde vreascurile, ca de un foc care face apa să dea în clocot! Ți-ar cunoaște atunci vrăjmașii Numele și ar tremura neamurile înaintea Ta! 3 Când ai făcut[1433] minuni la care nu ne așteptam, Te-ai pogorât, și munții s-au zguduit înaintea Ta, 4 cum niciodată[1434] nu s-a pomenit, nici nu s-a auzit vorbindu-se și cum nici n-a văzut vreodată ochiul așa ceva: anume ca un alt dumnezeu, afară de Tine, să fi făcut asemenea lucruri pentru cei ce se încred în El. 5 Tu ieși înaintea celor ce împlinesc cu bucurie dreptatea[1435], celor ce umblă în căile Tale și își aduc aminte[1436] de Tine. Dar Te-ai mâniat pentru că am[1437] păcătuit. Vom suferi noi veșnic sau putem fi mântuiți? 6 Toți am ajuns ca niște necurați și toate faptele noastre bune[1438] sunt ca o haină mânjită. Toți suntem ofiliți[1439] ca o frunză și nelegiuirile noastre ne iau ca vântul. 7 Nu este nimeni[1440] care să cheme Numele Tău sau care să se trezească și să se alipească de Tine, de aceea ne-ai ascuns Fața Ta și ne lași să pierim din pricina nelegiuirilor noastre. 8 Dar[1441], Doamne, Tu ești Tatăl nostru; noi suntem lutul și Tu, olarul[1442] care ne-ai întocmit: suntem cu toții lucrarea[1443] mâinilor Tale. 9 Nu Te mânia[1444] prea mult, Doamne, și nu-Ți aduce aminte în veci de nelegiuire! Privește dar spre noi, căci toți suntem[1445] poporul Tău. 10 Cetățile Tale cele sfinte sunt pustii; Sionul este pustiu, Ierusalimul[1446], o pustietate! 11 Casa noastră[1447] cea sfântă și slăvită, în care părinții noștri cântau laudele Tale, a ajuns pradă flăcărilor și tot ce aveam mai scump[1448] a fost pustiit. 12 După toate acestea, Te vei opri[1449] Tu, Doamne? Vei tăcea[1450] Tu oare și ne vei întrista nespus de mult?”
65 1 „Eram gata să răspund[1451] celor ce nu întrebau de Mine, eram gata să fiu găsit de cei ce nu Mă căutau. Am zis: ‘Iată-Mă, iată-Mă!’ către un neam care nu chema[1452] Numele Meu. 2 Mi-am întins mâinile[1453] toată ziua spre un popor răzvrătit, care umblă pe o cale rea, în voia gândurilor lui! 3 Spre un popor care nu contenește să Mă[1454] mânie în față, aducând jertfe[1455] în grădini și arzând tămâie pe cărămizile de pe acoperiș; 4 care locuiește[1456] în morminte și petrece noaptea în peșteri, mâncând[1457] carne de porc și având în străchini bucate necurate. 5 Și care totuși[1458] zice: ‘Dă-te înapoi, nu te apropia de mine, căci sunt sfânt!’… Asemenea lucruri sunt un fum în nările Mele, un foc care arde necontenit! 6 Iată ce am hotărât[1459] în Mine: ‘Nici[1460] gând să tac, ci[1461] îi voi pedepsi; da, îi voi pedepsi’. 7 Pentru nelegiuirile voastre – zice Domnul – și pentru nelegiuirile[1462] părinților voștri, care au ars tămâie[1463] pe munți și M-au batjocorit[1464] pe înălțimi, de aceea, le voi măsura plata pentru faptele lor din trecut.” 8 Așa vorbește Domnul: „După cum, când se găsește zeamă într-un strugure, se zice: ‘Nu-l nimici, căci este o binecuvântare[1465] în el!’ tot așa și Eu voi face la fel, din dragoste pentru robii Mei, ca să nu nimicesc totul. 9 Voi scoate o sămânță din Iacov și din Iuda un moștenitor al munților Mei; aleșii Mei[1466] vor stăpâni țara și robii Mei vor locui în ea. 10 Saronul[1467] va sluji ca loc de pășune oilor și valea Acor[1468] va sluji de culcuș boilor pentru poporul Meu, care Mă va căuta. 11 Dar pe voi, care părăsiți pe Domnul, care uitați muntele Meu cel sfânt[1469], care puneți o masă[1470] Norocului[1471] și umpleți un pahar în cinstea Soartei[1472], 12 vă sortesc sabiei, și toți veți pleca genunchiul ca să fiți înjunghiați, căci Eu am chemat[1473], și n-ați răspuns, am vorbit, și n-ați ascultat, ci ați făcut ce este rău înaintea Mea și ați ales ce nu-Mi place.” 13 De aceea, așa vorbește Domnul Dumnezeu: „Iată că robii Mei vor mânca, iar voi veți fi flămânzi; iată că robii Mei vor bea, iar vouă vă va fi sete. Iată că robii Mei se vor bucura și voi vă veți rușina. 14 Iată că robii Mei vor cânta, de veselă ce le va fi inima, dar voi veți striga de durerea pe care o veți avea în suflet și vă veți boci[1474] de mâhnit ce vă va fi duhul. 15 Veți lăsa numele vostru ca blestem[1475] aleșilor[1476] Mei, și anume: Domnul, Dumnezeu vă va omorî și va da[1477] robilor Săi un alt nume. 16 Așa că cine[1478] se va binecuvânta în țară se va binecuvânta în Dumnezeul adevărului și cine va jura[1479] în țară va jura pe Dumnezeul adevărului, căci vechile suferințe vor fi uitate, vor fi ascunse de ochii Mei. 17 Căci iată, Eu fac ceruri noi[1480] și un pământ nou; așa că nimeni nu-și va mai aduce aminte de lucrurile trecute și nimănui nu-i vor mai veni în minte. 18 Ci vă veți bucura și vă veți veseli pe vecie pentru cele ce voi face. Căci voi preface Ierusalimul în veselie și pe poporul lui în bucurie. 19 Eu Însumi Mă voi veseli[1481] asupra Ierusalimului și mă voi bucura de poporul Meu; nu se va mai auzi[1482] în el de acum nici glasul plânsetelor, nici glasul țipetelor. 20 Nu vor mai fi în el nici copii cu zile puține, nici bătrâni care să nu-și împlinească zilele. Căci cine va muri la vârsta de o sută de ani va fi încă tânăr și cel ce va muri în vârstă de o sută de ani[1483] va fi blestemat ca păcătos. 21 Vor zidi[1484] case și le vor locui; vor sădi vii și le vor mânca rodul. 22 Nu vor zidi case ca altul să locuiască în ele, nu vor sădi vii pentru ca altul să le mănânce rodul, căci zilele poporului[1485] Meu vor fi ca zilele copacilor, și aleșii[1486] Mei se vor bucura de lucrul mâinilor lor. 23 Nu vor munci degeaba și nu vor avea[1487] copii ca să-i vadă pierind, căci vor alcătui o sămânță[1488] binecuvântată de Domnul și copiii lor vor fi împreună cu ei. 24 Înainte[1489] ca să Mă cheme, le voi răspunde; înainte ca să isprăvească vorba, îi voi asculta! 25 Lupul și mielul[1490] vor paște împreună, leul va mânca paie ca boul și șarpele se va hrăni[1491] cu țărână. Niciun rău, nicio vătămare nu se va face pe tot muntele Meu cel sfânt”, zice Domnul.
66 1 Așa vorbește Domnul: „Cerul[1492] este scaunul Meu de domnie și pământul este așternutul picioarelor Mele! Ce casă ați putea voi să-Mi zidiți și ce loc Mi-ați putea voi da ca locuință? 2 Toate aceste lucruri doar mâna Mea le-a făcut și toate și-au căpătat astfel ființa – zice Domnul. Iată[1493] spre cine Îmi voi îndrepta privirile: spre cel ce suferă[1494] și are duhul mâhnit, spre cel ce se teme[1495] de Cuvântul Meu. 3 Cine junghie[1496] un bou ca jertfă nu este mai bun decât cel ce ucide un om; cine jertfește un miel este ca cel ce ar rupe gâtul unui câine[1497], cine aduce un dar de mâncare este ca cel ce ar vărsa sânge de porc, cine arde tămâie este ca cel ce s-ar închina la idoli; toți aceștia își aleg căile lor, și sufletul lor găsește plăcere în urâciunile lor. 4 De aceea și Eu voi alege ce este spre nefericirea lor și voi aduce peste ei lucrurile de care se tem, căci[1498] când am chemat Eu, n-au răspuns și când am vorbit Eu, n-au ascultat, ci au făcut ce este rău înaintea Mea și au ales ce nu-Mi place! 5 Ascultați Cuvântul Domnului, voi, care vă temeți[1499] de Cuvântul Lui. Iată ce zic frații voștri, care vă urăsc și vă izgonesc din pricina Numelui Meu: ‘Să-Și arate Domnul slava[1500], ca să vă vedem bucuria!’ Dar ei vor rămâne[1501] de rușine! 6 Un glas răsunător iese din cetate! Un glas iese din Templu! Este glasul Domnului, care dă vrăjmașilor lui plata cuvenită!” 7 „Înainte ca să simtă dureri, a născut și, înainte ca să-i vină suferințele, a dat naștere unui fiu. 8 Cine a auzit vreodată așa ceva? Cine a văzut vreodată așa ceva? Se poate naște oare o țară într-o zi? Se naște un neam așa dintr-o dată? Abia au apucat-o muncile, și fiica Sionului și-a și născut fiii! 9 Aș putea să deschid pântecele mamei și să nu o las să nască? zice Domnul. Eu, care fac să nască, aș putea să împiedic oare nașterea?” zice Dumnezeul tău. 10 „Bucurați-vă împreună cu Ierusalimul și veseliți-vă cu el, toți cei ce-l iubiți; împărțiți și bucuria cu el, acum, toți cei ce l-ați plâns, 11 ca să fiți săturați bând laptele mângâierilor lui, ca să vă desfătați în totul de plinătatea slavei lui.” 12 Căci așa vorbește Domnul: „Iată[1502], voi îndrepta spre el pacea ca un râu și slava neamurilor ca un pârâu ieșit din matcă, și veți fi alăptați[1503]; veți fi purtați[1504] în brațe și desmierdați pe genunchi. 13 Cum mângâie pe cineva mamă-sa, așa vă voi mângâia Eu; da, veți fi mângâiați în Ierusalim! 14 Și când veți vedea aceste lucruri, inima vi se va bucura și[1505] oasele voastre vor prinde putere ca iarba”. Domnul Își va arăta astfel puterea față de robii Săi, dar va face pe vrăjmașii Lui să-I simtă mânia. 15 „Căci iată[1506], Domnul vine într-un foc și carele Lui sunt ca un vârtej; Își preface mânia într-un jăratic și amenințările în flăcări de foc. 16 Căci cu foc Își aduce Domnul la îndeplinire judecățile și cu sabia[1507] Lui pedepsește pe oricine, și cei uciși de Domnul vor fi mulți la număr. 17 Cei ce se sfințesc[1508] și se curățesc în grădini, mergând unul câte unul, în mijlocul celor ce mănâncă și carne de porc, și șoareci, și alte lucruri urâcioase, toți aceia vor pieri”, zice Domnul. 18 „Eu pedepsesc faptele și gândurile lor! Dar vine vremea când voi strânge toate neamurile și toate limbile; ele vor veni și vor vedea slava Mea. 19 Și voi pune un semn[1509] între ele și voi trimite la neamuri pe cei ce vor scăpa din Israel, la Tarsis, la Pul și la Lud, care trag cu arcul, la Tubal și la Iavan, în ostroavele depărtate, care n-au auzit vorbindu-se niciodată de Mine și n-au văzut slava Mea; ei vor vesti[1510] slava Mea printre neamuri. 20 Vor aduce pe toți frații voștri din mijlocul tuturor neamurilor, ca dar[1511] Domnului, pe cai, în care și pe tărgi, pe catâri și pe dromadere, la muntele Meu cel sfânt, la Ierusalim – zice Domnul – cum își aduc copiii lui Israel darurile de mâncare, într-un vas curat, la Casa Domnului. 21 Și voi lua și dintre ei pe unii ca preoți și leviți[1512], zice Domnul. 22 Căci după cum cerurile cele noi[1513] și pământul cel nou pe care le voi face vor dăinui înaintea Mea – zice Domnul – așa vor dăinui și sămânța voastră și numele vostru. 23 În fiecare lună[1514] nouă și în fiecare Sabat, va veni[1515] orice făptură să se închine înaintea Mea, zice Domnul. 24 Și, când vor ieși, vor vedea trupurile moarte[1516] ale oamenilor care s-au răzvrătit împotriva Mea, căci viermele[1517] lor nu va muri și focul lor nu se va stinge și vor fi o pricină de groază pentru orice făptură.”
- ↑ Num 12.6
- ↑ Deut 32.1; Ier 2.12; 6.19; 22.29; Ezec 36.4; Mica 1.2; 6.1 2
- ↑ Isa 5.1 2
- ↑ Ier 8.7
- ↑ Ier 9.3 6
- ↑ Isa 5.12
- ↑ Isa 57.3 4; Mat 3.7
- ↑ Isa 9.13; Ier 2.30; 5.3
- ↑ Ier 8.22
- ↑ Deut 28.51 52
- ↑ Iov 27.18; Plâng 2.6
- ↑ Ier 4.17
- ↑ Plâng 3.22; Rom 9.29
- ↑ Gen 19.24
- ↑ Deut 32.32; Ezec 16.46
- ↑ 1 Sam 15.22; Ps 50.8 9; 51.16; Prov 15.8; 21.27; Isa 66.3; Ier 6.20; 7.21; Amos 5.21 22; Mica 6.7
- ↑ Exod 23.17; 34.23
- ↑ Mat 15.9
- ↑ Ioel 1.14; 2.15
- ↑ Num 28.11
- ↑ Lev 23.2; Plâng 2.6
- ↑ Isa 43.24
- ↑ Iov 27.9; Ps 134.2; Prov 1.28; Isa 59.2; Ier 14.12; Mica 3.4
- ↑ Ps 66.18; 1 Tim 2.8
- ↑ Isa 59.3
- ↑ Ier 4.14
- ↑ Ps 34.14; 37.27; Amos 5.15; Rom 12.9; 1 Pet 3.11
- ↑ Ier 22.3 16; Mica 6.8; Zah 7.9; 8.16
- ↑ Isa 43.26; Mica 6.2
- ↑ Ps 51.7; Apoc 7.14
- ↑ Num 23.19; Tit 1.2
- ↑ Ier 2.20 21
- ↑ Ier 6.28 30; Ezec 22.18 19
- ↑ Osea 9.15
- ↑ Prov 29.24
- ↑ Ier 22.17; Ezec 22.12; Osea 4.18; Mica 3.11; 7.3
- ↑ Ier 5.28; Zah 7.10
- ↑ Deut 28.63; Ezec 5.13
- ↑ Ier 6.29; 9.7; Mal 3.3
- ↑ Ier 33.7
- ↑ Zah 8.3
- ↑ Iov 31.3; Ps 1.6; 5.6; 73.27; 92.9; 104.35
- ↑ Isa 57.5
- ↑ Isa 65.3; 66.17
- ↑ Ezec 32.21
- ↑ Isa 43.17
- ↑ Mica 4.1
- ↑ Gen 49.1; Ier 23.20
- ↑ Ps 68.15 16
- ↑ Ps 72.8; Isa 27.13
- ↑ Ier 31.6; 50.5; Zah 8.21 23
- ↑ Luca 24.47
- ↑ Ps 46.9; Osea 2.18; Zah 9.10
- ↑ Ps 72.3 7
- ↑ Efes 5.8
- ↑ Num 23.7
- ↑ Deut 18.14
- ↑ Ps 106.35; Ier 10.2
- ↑ Deut 17.16 17
- ↑ Ier 2.28
- ↑ Isa 2.19 21; Apoc 6.15
- ↑ Isa 2.17; Isa 5.15 16; 13.11
- ↑ Isa 4.1; 11.10 11; 12.1 4; 24.21; 25.9; 26.1; 27.1 2 12 13; 28.5; 29.18; 30.23; 52.6; Ier 30.7 8; Ezec 38.14 19; 39.11 22; Osea 2.16 18 21; Ioel 3.18; Amos 9.11; Obad.1.8; Mica 4.6; 5.10; 7.11 12; Țef 3.11 16; Zah 9.16
- ↑ Isa 14.8; 37.24; Ezec 31.3; Zah 11.1 2
- ↑ Isa 30.25
- ↑ 1 Împ 10.22
- ↑ Isa 2.11
- ↑ Isa 2.11
- ↑ Isa 2.10; Osea 10.8; Luca 23.30; Apoc 6.16; 9.6
- ↑ 2 Tes 1.9
- ↑ Isa 30.32; Hag 2.6 21; Evr 12.26
- ↑ Isa 30.22; 31.7
- ↑ Isa 2.19
- ↑ Isa 2.10 19
- ↑ Ps 146.3; Ier 17.5
- ↑ Iov 27.3
- ↑ Ier 37.21; 38.9
- ↑ Lev 26.26
- ↑ 2 Împ 24.4
- ↑ Ecl 10.16
- ↑ Mica 3.12
- ↑ Gen 13.13; 18.20 21; 19.5
- ↑ Ecl 8.12
- ↑ Ps 128.2
- ↑ Ps 11.6; Ecl 8.13
- ↑ Isa 3.4
- ↑ Isa 9.16
- ↑ Mica 6.2
- ↑ Isa 5.7; Mat 21.33
- ↑ Isa 58.4; Mica 3.2 3
- ↑ Deut 28.27
- ↑ Isa 47.2 3; Ier 13.22; Zah 3.5
- ↑ Iuda 8.21
- ↑ Isa 22.12; Mica 1.16
- ↑ Ier 14.2; Plâng 1.4; 2.10
- ↑ Isa 2.11 17
- ↑ 2 Tes 3.12
- ↑ Luca 1.25
- ↑ Ier 23.5; Zah 3.8; 6.12
- ↑ Isa 60.21
- ↑ Fil 4.3; Apoc 3.5
- ↑ Mal 3.2 3
- ↑ Exod 13.21
- ↑ Zah 2.5
- ↑ Isa 25.4
- ↑ Ps 80.8; Cânt 8.12; Isa 27.2; Ier 2.21; Mat 21.33; Marc 12.1; Luca 20.9
- ↑ Deut 32.6; Isa 1.2 3
- ↑ Rom 3.4
- ↑ Ps 80.12
- ↑ Mica 2.2
- ↑ Isa 22.14
- ↑ Ezec 45.11
- ↑ Prov 23.29 30; Ecl 10.16; Isa 5.22
- ↑ Amos 6.5 6
- ↑ Iov 34.27; Ps 28.5
- ↑ Osea 4.6
- ↑ Isa 1.3; Luca 19.44
- ↑ Isa 2.9 11 17
- ↑ Isa 10.16
- ↑ Isa 66.5; Ier 17.15; Amos 5.18; 2 Pet 3.3 4
- ↑ Prov 3.7; Rom 1.22; 12.16
- ↑ Isa 5.11
- ↑ Prov 17.15; 24.24
- ↑ Exod 15.7
- ↑ Iov 18.16; Osea 9.16; Amos 2.9
- ↑ 2 Împ 22.13 17
- ↑ Ier 4.24
- ↑ Lev 26.14; Isa 9.12 17 21; 10.4
- ↑ Isa 11.12
- ↑ Isa 7.18
- ↑ Deut 28.49; Ps 72.8; Mal 1.11
- ↑ Ioel 2.7
- ↑ Dan 5.6
- ↑ Ier 5.16
- ↑ Isa 8.22; Ier 4.23; Plâng 3.2; Ezec 32.7 8
- ↑ 2 Împ 15.7
- ↑ 1 Împ 22.19; Ioan 12.41; Apoc 4.2
- ↑ Ezec 1.11
- ↑ Apoc 4.8
- ↑ Ps 72.19
- ↑ Exod 40.34; 1 Împ 8.10
- ↑ Exod 4.10; 6.30; Iuda 6.22; 13.22; Ier 1.6
- ↑ Apoc 8.3
- ↑ Ier 1.9; Dan 10.16
- ↑ Gen 1.26; 3.22; 11.7
- ↑ Isa 43.8; Mat 13.14; Marc 4.12; Luca 8.10; Ioan 12.40; Fapte 28.26; Rom 11.8
- ↑ Ps 119.70; Isa 63.17
- ↑ Ier 5.21
- ↑ Mica 3.12
- ↑ 2 Împ 25.21
- ↑ Ezra 9.2; Mal 2.15; Rom 11.5
- ↑ 2 Împ 16.5; 2 Cron 28.5 6
- ↑ Isa 10.21
- ↑ 2 Împ 18.17; Isa 36.2
- ↑ Prov 21.30; Isa 8.10
- ↑ 2 Sam 8.6
- ↑ 2 Cron 20.20
- ↑ Iuda 6.36; Mat 12.38
- ↑ Mat 1.23; Luca 1.31 34
- ↑ Isa 9.6
- ↑ Isa 8.8
- ↑ Isa 8.4
- ↑ 2 Împ 15.30; 16.9
- ↑ 2 Cron 28.19
- ↑ 1 Împ 12.16
- ↑ Isa 5.26
- ↑ 2 Împ 16.7 8; 2 Cron 28.20 21; Ezec 5.1
- ↑ Isa 5.6
- ↑ Isa 30.8; Hab 2.2
- ↑ 2 Împ 16.10
- ↑ Isa 7.16
- ↑ 2 Împ 15.29; 16.9; Isa 17.3
- ↑ Neem 3.15; Ioan 9.7
- ↑ Isa 7.1 2 6
- ↑ Isa 10.12
- ↑ Isa 30.28
- ↑ Isa 7.14
- ↑ Ioel 3.9
- ↑ Iov 5.12
- ↑ Isa 7.7
- ↑ Isa 7.14; Fapte 5.38 39; Rom 8.31
- ↑ Isa 7.2
- ↑ 1 Pet 3.14 15
- ↑ Num 20.12
- ↑ Ps 76.7; Luca 12.5
- ↑ Ezec 11.16
- ↑ Isa 28.16; Luca 2.34; Rom 9.33; 1 Pet 2.8
- ↑ Mat 21.44; Luca 20.18; Rom 9.32; 11.25
- ↑ Isa 54.8
- ↑ Hab 2.3; Luca 2.25 38
- ↑ Evr 2.13
- ↑ Ps 71.7; Zah 3.8
- ↑ 1 Sam 28.8; Isa 19.3
- ↑ Isa 29.4
- ↑ Ps 106.28
- ↑ Luca 16.29
- ↑ Mica 3.6
- ↑ Apoc 16.11
- ↑ Isa 5.30
- ↑ Isa 9.1
- ↑ Isa 8.22
- ↑ 2 Împ 15.29; 2 Cron 16.4
- ↑ Lev 26.24; 2 Împ 17.5 6; 1 Cron 5.26
- ↑ Mat 4.16; Efes 5.8 14
- ↑ Iuda 5.30
- ↑ Isa 10.5; 14.5
- ↑ Iuda 7.22; Ps 83.9; Isa 10.26
- ↑ Isa 66.15 16
- ↑ Isa 7.14; Luca 2.11
- ↑ Ioan 3.16
- ↑ Mat 28.18; 1 Cor 15.25
- ↑ Iuda 13.18
- ↑ Tit 2.13
- ↑ Efes 2.14
- ↑ Dan 2.44; Luca 1.32 33
- ↑ 2 Împ 19.31; Isa 37.32
- ↑ Isa 5.25; 10.4; Ier 4.8
- ↑ Ier 5.3; Osea 7.10
- ↑ Isa 10.17; Apoc 18.8
- ↑ Isa 3.12
- ↑ Ps 147.10 11
- ↑ Mica 7.2
- ↑ Isa 9.12 21; Isa 5.25; 10.4
- ↑ Isa 10.17; Mal 4.1
- ↑ Isa 8.22
- ↑ Mica 7.2 6
- ↑ Lev 26.26
- ↑ Isa 49.26; Ier 19.9
- ↑ Isa 9.12 17; Isa 5.25; 10.4
- ↑ Ps 58.2; 94.20
- ↑ Iov 31.14
- ↑ Osea 9.7; Luca 19.44
- ↑ Isa 5.25; 9.12 17 21
- ↑ Isa 9.17
- ↑ Ier 34.22
- ↑ Gen 50.20; Mica 4.12
- ↑ 2 Împ 18.24; 19.10
- ↑ Amos 6.2
- ↑ 2 Cron 35.20
- ↑ 2 Împ 16.9
- ↑ 2 Împ 19.31
- ↑ Ier 50.18
- ↑ Isa 37.24; Ezec 28.4; Dan 4.30
- ↑ Iov 31.25
- ↑ Ier 51.20
- ↑ Isa 5.17
- ↑ Isa 9.18; 27.4
- ↑ 2 Împ 19.23
- ↑ 2 Împ 16.7; 2 Cron 28.20
- ↑ Isa 7.3
- ↑ Rom 9.27
- ↑ Isa 6.13
- ↑ Isa 28.22
- ↑ Isa 28.22; Dan 9.27; Rom 9.28
- ↑ Isa 37.6
- ↑ Exod 14.1
- ↑ Isa 54.7
- ↑ Dan 11.36
- ↑ 2 Împ 19.35
- ↑ Iuda 7.25; Isa 9.4
- ↑ Exod 14.26 27
- ↑ Isa 14.25
- ↑ Ps 105.15; Dan 9.24; 1 Ioan 2.20
- ↑ 1 Sam 13.23
- ↑ 1 Sam 11.4
- ↑ 1 Sam 25.44
- ↑ Iuda 18.7
- ↑ Ios 21.18
- ↑ Ios 15.31
- ↑ 1 Sam 21.1; 22.19; Neem 11.32
- ↑ Isa 13.2
- ↑ Isa 37.22
- ↑ Amos 2.9
- ↑ Isa 53.2; Zah 6.12; Apoc 5.5
- ↑ Fapte 13.23; Isa 11.10
- ↑ Isa 4.2; Ier 23.5
- ↑ Isa 61.1; Mat 3.16; Ioan 1.32 33; 3.34
- ↑ Ps 72.2 4; Apoc 19.11
- ↑ Iov 4.9; Mal 4.6; 2 Tes 2.8; Apoc 1.16; 2.16; 19.15
- ↑ Efes 6.14
- ↑ Isa 65.25; Ezec 34.25; Osea 2.18
- ↑ Iov 5.23; Isa 2.4; 35.9
- ↑ Hab 2.14
- ↑ Isa 2.11
- ↑ Isa 11.1; Rom 15.12
- ↑ Rom 15.10
- ↑ Evr 4.1
- ↑ Isa 2.11
- ↑ Zah 10.10
- ↑ Ioan 7.35; Iac 1.1
- ↑ Ier 3.18; Ezec 37.16 17 22; Osea 1.11
- ↑ Dan 11.41
- ↑ Isa 60.14
- ↑ Zah 10.11
- ↑ Apoc 16.12
- ↑ Isa 19.23
- ↑ Exod 14.29; Isa 51.10; 63.12 13
- ↑ Isa 2.11
- ↑ Exod 15.2
- ↑ Ps 83.18; 118.14
- ↑ Ioan 4.10 14; 7.37 38
- ↑ 1 Cron 14.16; Ps 105.1
- ↑ Ps 145.4 5 6
- ↑ Ps 34.3
- ↑ Exod 15.1 21; Ps 68.32; 98.1
- ↑ Isa 54.1; Țef 3.14
- ↑ Ps 71.22; 89.18; Isa 41.14 16
- ↑ Isa 21.1; 47.1; Ier 50.1
- ↑ Isa 5.26; 18.3; Ier 50.21
- ↑ Ier 51.25
- ↑ Isa 10.32
- ↑ Ioel 3.11
- ↑ Ps 149.2 5 6
- ↑ Țef 1.7; Apoc 6.17
- ↑ Iov 31.23; Ioel 1.15
- ↑ Ps 48.6; Isa 21.3
- ↑ Mal 4.1
- ↑ Ps 104.35; Prov 2.22
- ↑ Isa 24.21 23; Ezec 32.7; Ioel 2.31; 3.15; Mat 24.29; Marc 13.24; Luca 21.25
- ↑ Isa 2.17
- ↑ Hag 2.6
- ↑ Ps 110.5; Plâng 1.12
- ↑ Ier 50.16; 51.9
- ↑ Ps 137.9; Zah 3.10; 14.2
- ↑ Isa 21.2; Ier 51.11 28; Dan 5.28 31
- ↑ Isa 14.4 22
- ↑ Gen 19.24 25; Deut 29.23; Ier 49.18; 50.40
- ↑ Ier 50.3 39; 51.29 62
- ↑ Isa 34.11 15; Apoc 18.2
- ↑ Ier 51.33
- ↑ Ps 102.13
- ↑ Zah 1.17; 2.12
- ↑ Isa 60.4 5 10; Efes 2.12
- ↑ Isa 49.22; 60.9; 66.20
- ↑ Isa 60.14
- ↑ Isa 13.19; Hab 2.6
- ↑ Apoc 18.16
- ↑ Ps 125.3
- ↑ Isa 55.12; Ezec 31.16
- ↑ Ezec 32.21
- ↑ Isa 34.4
- ↑ Mat 11.23
- ↑ Dan 8.10
- ↑ Ps 48.2
- ↑ Isa 47.8; 2 Tes 2.4
- ↑ Mat 11.23
- ↑ Iov 18.19; Ps 21.10; 37.28; 109.13
- ↑ Exod 20.5; Mat 23.35
- ↑ Prov 10.7; Ier 51.62
- ↑ 1 Împ 14.10
- ↑ Iov 18.19
- ↑ Isa 34.11; Țef 2.14
- ↑ Isa 10.27
- ↑ 2 Cron 20.6; Iov 9.12; 23.13; Ps 33.11; Prov 19.21; 21.30; Isa 43.13; Dan 4.31 35
- ↑ 2 Împ 16.20
- ↑ 2 Cron 26.6
- ↑ 2 Împ 18.8
- ↑ Ps 87.1 5; 102.16
- ↑ Țef 3.12; Zah 11.11
- ↑ Ier 48.1; Ezec 25.8-11; Amos 2.1
- ↑ Num 21.28
- ↑ Isa 16.12
- ↑ Lev 21.5; Isa 3.24; 22.12; Ier 47.5; 48.1 37 38; Ezec 7.18
- ↑ Ier 48.38
- ↑ Isa 16.9
- ↑ Isa 16.11; Ier 48.31
- ↑ Isa 16.14; Ier 48.34
- ↑ Ier 48.5
- ↑ Num 32.36
- ↑ 2 Împ 17.25
- ↑ 2 Împ 3.4
- ↑ 2 Împ 14.7
- ↑ Num 21.13
- ↑ Dan 7.14 27; Mica 4.7; Luca 1.33
- ↑ Ps 72.2; 96.13; 98.9
- ↑ Ier 48.29; Țef 2.10
- ↑ Isa 28.15
- ↑ Ier 48.20
- ↑ 2 Împ 3.25
- ↑ Isa 24.7
- ↑ Isa 16.9
- ↑ Ier 48.32
- ↑ Isa 15.4
- ↑ Isa 24.8; Ier 48.33
- ↑ Isa 15.5; 63.15; Ier 48.36
- ↑ Isa 15.2
- ↑ Isa 21.16
- ↑ Ier 49.23; Amos 1.3; Zah 9.1
- ↑ Ier 7.33
- ↑ Isa 7.16; 8.4
- ↑ Isa 10.16
- ↑ Ier 51.33
- ↑ Isa 24.13
- ↑ Mica 7.7
- ↑ Ps 68.19
- ↑ Ier 6.23
- ↑ Ps 9.5
- ↑ Ps 83.13; Osea 13.3
- ↑ Isa 20.4 5; Ezec 30.4 5 9; Țef 2.12; 3.10
- ↑ Isa 18.7
- ↑ Isa 3.26
- ↑ Ps 68.31; 72.10; Isa 16.1; Țef 3.10; Mal 1.11
- ↑ Ier 46.13; Ezec 29; 30
- ↑ Ps 18.10; 104.3
- ↑ Exod 12.12; Ier 43.12
- ↑ Iuda 7.22; 1 Sam 14.16 20; 2 Cron 20.23
- ↑ Isa 20.4; Ier 46.26; Ezec 29.19
- ↑ Ier 51.36; Ezec 30.12
- ↑ 2 Împ 19.24
- ↑ 1 Împ 10.28; Prov 7.16
- ↑ Num 13.22
- ↑ 1 Cor 1.20
- ↑ Ier 2.16
- ↑ 1 Împ 22.22; Isa 29.10
- ↑ Isa 9.14
- ↑ Ier 51.30; Naum 3.13
- ↑ Isa 11.15
- ↑ Țef 3.9
- ↑ Sau: cetatea soarelui.
- ↑ Gen 28.18; Exod 24.4; Ios 22.10 26 27
- ↑ Ios 4.20; 22.27
- ↑ Mal 1.11
- ↑ Isa 11.16
- ↑ Ps 100.3; Isa 29.23; Osea 2.23; Efes 2.10
- ↑ 2 Împ 18.17
- ↑ Zah 13.4
- ↑ 1 Sam 19.24; Mica 1.8 11
- ↑ Isa 8.18
- ↑ 2 Sam 10.4; Isa 3.17; Ier 13.22 26; Mica 1.11
- ↑ 2 Împ 18.21; Isa 30.3 5 7; 36.6
- ↑ Zah 9.14
- ↑ Isa 33.1
- ↑ Isa 13.17; Ier 49.34
- ↑ Isa 15.5; 16.11
- ↑ Isa 13.8
- ↑ Deut 28.67
- ↑ Dan 5.5
- ↑ Isa 21.9
- ↑ Hab 2.1
- ↑ Ier 51.8; Apoc 14.8; 18.2
- ↑ Isa 46.1; Ier 50.2; 51.44
- ↑ Ier 51.33
- ↑ 1 Cron 1.30; Ier 49.7 8; Ezec 35.2; Obad 1
- ↑ Ier 49.28
- ↑ 1 Cron 1.9 32
- ↑ Isa 16.14
- ↑ Ps 120.5; Isa 60.7
- ↑ Isa 32.13
- ↑ Ier 4.19; 9.1
- ↑ Isa 37.3
- ↑ Plâng 1.5; 2.2
- ↑ Ier 49.35
- ↑ Isa 15.1
- ↑ 1 Împ 7.2; 10.17
- ↑ 2 Împ 20.20; 2 Cron 32.4 5 30
- ↑ Neem 3.16
- ↑ Isa 37.26
- ↑ Ioel 1.13
- ↑ Ezra 9.3; Isa 15.2; Mica 1.16
- ↑ Isa 56.12; 1 Cor 15.32
- ↑ Isa 5.9
- ↑ 1 Sam 3.14; Ezec 24.13
- ↑ 2 Împ 18.37; Isa 36.3
- ↑ 1 Împ 4.6
- ↑ 2 Sam 18.18; Mat 27.60
- ↑ Estera 7.8
- ↑ 2 Împ 18.18
- ↑ Iov 12.14; Apoc 3.7
- ↑ Ezra 9.8
- ↑ Ier 25.22; 47.4; Amos 1.9; Zah 9.2 4
- ↑ Isa 23.12
- ↑ Ezec 27.3
- ↑ Isa 19.16
- ↑ Isa 22.2
- ↑ Ezec 28.2 12
- ↑ Apoc 18.22
- ↑ Isa 23.1
- ↑ Ps 72.9
- ↑ Isa 23.1; Ezec 27.25 30
- ↑ Apoc 17.2
- ↑ Zah 14.20 21
- ↑ Osea 4.9
- ↑ Ezec 7.12 13
- ↑ Gen 3.17; Num 35.33
- ↑ Mal 4.6
- ↑ Isa 16.8 9; Ioel 1.10 12
- ↑ Ier 7.34; 16.9; 25.10; Ezec 26.13; Osea 2.11; Apoc 18.22
- ↑ Isa 17.5 6
- ↑ Mal 1.11
- ↑ Ier 5.11
- ↑ 1 Împ 19.17; Ier 48.43 44; Amos 5.19
- ↑ Gen 7.11
- ↑ Ps 18.7
- ↑ Ier 4.23
- ↑ Isa 19.14
- ↑ Ps 76.12
- ↑ Isa 13.10; 60.19; Ezec 32.7; Ioel 2.31; 3.15
- ↑ Apoc 19.4 6
- ↑ Evr 12.22
- ↑ Exod 15.2; Ps 118.28
- ↑ Ps 98.1
- ↑ Num 23.19
- ↑ Isa 21.9; 23.13; Ier 51.37
- ↑ Apoc 11.13
- ↑ Isa 4.6
- ↑ Prov 9.2; Mat 22.4
- ↑ Isa 2.2 3
- ↑ Dan 7.14; Mat 8.11
- ↑ 2 Cor 3.15; Efes 4.18
- ↑ Osea 13.14; 1 Cor 15.54; Apoc 20.14; 21.4
- ↑ Apoc 7.17; 21.4
- ↑ Gen 49.18; Tit 2.13
- ↑ Ps 20.5
- ↑ Isa 26.5
- ↑ Isa 2.11
- ↑ Isa 60.18
- ↑ Ps 118.19 20
- ↑ Isa 45.17
- ↑ Isa 25.12; 32.19
- ↑ Ps 37.23
- ↑ Isa 64.5
- ↑ Ps 63.6; Cânt 3.1
- ↑ Ecl 8.12; Rom 2.4
- ↑ Ps 143.10
- ↑ Iov 34.27; Ps 28.5; Isa 5.12
- ↑ 2 Cron 12.8
- ↑ Osea 5.15
- ↑ Isa 13.8; Ioan 16.21
- ↑ Ps 17.14
- ↑ Ezec 37.1
- ↑ Dan 12.2
- ↑ Exod 12.22 23
- ↑ Ps 30.5; Isa 54.7 8; 2 Cor 4.17
- ↑ Mica 1.3; Iuda 14
- ↑ Ps 74.13 14
- ↑ Isa 51.9; Ezec 29.3; 32.2
- ↑ Isa 5.1
- ↑ Ps 80.8; Ier 2.21
- ↑ Ps 121.4 5
- ↑ 2 Sam 23.6; Isa 9.18
- ↑ Isa 25.4
- ↑ Iov 22.21
- ↑ Isa 37.31; Osea 14.5 6
- ↑ Iov 23.6; Ps 6.1; Ier 10.24; 30.11; 46.28; 1 Cor 10.13
- ↑ Ps 78.38
- ↑ Isa 17.2; 32.14
- ↑ Deut 32.28; Isa 1.3; Ier 8.7
- ↑ Deut 32.18; Isa 43.1 7; 44.2 21 24
- ↑ Isa 2.11
- ↑ Mat 24.31; Apoc 11.15
- ↑ Isa 28.3
- ↑ Isa 28.4
- ↑ Isa 30.30; Ezec 13.11
- ↑ Isa 28.1
- ↑ Isa 28.1
- ↑ Prov 20.1; Osea 4.11
- ↑ Isa 56.10 12
- ↑ Ier 6.10
- ↑ 1 Cor 14.21
- ↑ Amos 2.4
- ↑ Gen 49.24; Ps 118.22; Mat 21.42; Fapte 4.11; Rom 9.33; 10.11; Efes 2.20; 1 Pet 2.6 7 8
- ↑ Isa 28.15
- ↑ 2 Sam 5.20; 1 Cron 14.11
- ↑ Ios 10.10 12; 2 Sam 5.25; 1 Cron 14.16
- ↑ Plâng 3.33
- ↑ Isa 10.22 23; Dan 9.27
- ↑ Ps 92.5; Ier 32.19
- ↑ Ezec 43.15 16
- ↑ 2 Sam 5.9
- ↑ Isa 8.19
- ↑ Isa 25.5
- ↑ Iov 21.18; Isa 17.13
- ↑ Isa 30.13
- ↑ Isa 28.2; 30.30
- ↑ Isa 37.36
- ↑ Iov 20.8
- ↑ Ps 73.20
- ↑ Isa 28.7 8
- ↑ Isa 51.21
- ↑ Rom 11.8
- ↑ Ps 69.23; Isa 6.10
- ↑ 1 Sam 9.9
- ↑ Isa 8.16
- ↑ Dan 12.4 9; Apoc 5.1 5 9; 6.1
- ↑ Ezec 33.31; Mat 15.8 9; Marc 7.6 7
- ↑ Col 2.22
- ↑ Hab 1.5
- ↑ Ier 49.7; Obad 8; 1 Cor 1.19
- ↑ Isa 30.1
- ↑ Ps 94.7
- ↑ Isa 45.9; Rom 9.20
- ↑ Isa 32.15
- ↑ Isa 35.5
- ↑ Isa 61.1
- ↑ Iac 2.5
- ↑ Isa 28.14 22
- ↑ Mica 2.1
- ↑ Amos 5.10 12; Prov 28.21
- ↑ Ios 24.3
- ↑ Isa 19.25; 45.11; 60.21; Efes 2.10
- ↑ Isa 28.7
- ↑ Isa 29.15
- ↑ Deut 29.19
- ↑ Isa 31.1
- ↑ Num 27.21; Ios 9.14; 1 Împ 22.7; Ier 21.2; 42.2 20
- ↑ Isa 20.5; Ier 37.5 7
- ↑ Isa 19.11
- ↑ Ier 2.36
- ↑ Isa 57.9; Osea 8.9; 12.1
- ↑ Deut 8.15
- ↑ Ier 37.7
- ↑ Isa 30.15; Isa 7.4
- ↑ Hab 2.2
- ↑ Deut 32.20; Isa 1.4; 30.1
- ↑ Ier 11.21; Amos 2.12; 7.13; Mica 2.6
- ↑ 1 Împ 22.13; Mica 2.11
- ↑ Ps 62.3
- ↑ Isa 29.5
- ↑ Ps 2.9; Ier 19.11
- ↑ Isa 30.7; Isa 7.4
- ↑ Mat 23.37
- ↑ Lev 26.8; Deut 28.25; 32.30; Ios 23.10
- ↑ Ps 2.12; 34.8; Prov 16.20; Ier 17.7
- ↑ Isa 65.9
- ↑ 1 Împ 22.27; Ps 127.2
- ↑ Ps 74.9; Amos 8.11
- ↑ Isa 2.20; 31.7
- ↑ Osea 14.8
- ↑ Mat 6.33; 1 Tim 4.8
- ↑ Isa 2.14 15; 44.3
- ↑ Isa 60.19 20
- ↑ Isa 11.4; 2 Tes 2.8
- ↑ Isa 8.8
- ↑ Isa 37.29
- ↑ Ps 42.4
- ↑ Isa 2.3
- ↑ Isa 29.6
- ↑ Isa 28.2; 32.19
- ↑ Isa 37.36
- ↑ Isa 10.5 24
- ↑ Isa 11.15; 19.16
- ↑ Ier 7.31; 19.6
- ↑ Isa 30.2; 36.6; Ezec 17.15
- ↑ Ps 20.7; Isa 36.9
- ↑ Dan 9.13; Osea 7.7
- ↑ Num 23.19
- ↑ Ps 146.3 5
- ↑ Osea 11.10; Amos 3.8
- ↑ Isa 42.13
- ↑ Deut 32.11; Ps 91.4
- ↑ Ps 37.40
- ↑ Osea 9.9
- ↑ Isa 2.20; 30.22
- ↑ 1 Împ 12.30
- ↑ 2 Împ 19.35 36; Isa 37.36
- ↑ Sau: în groaza lui, va trece întăritura sa.
- ↑ Isa 37.37
- ↑ Ps 45.1; Ier 23.5; Osea 3.5; Zah 9.9
- ↑ Isa 4.6; 25.4
- ↑ Isa 29.18; 35.5 6
- ↑ Amos 6.1
- ↑ Isa 34.13; Osea 9.6
- ↑ Isa 22.2
- ↑ Isa 27.10
- ↑ Ps 104.30; Ioel 2.28
- ↑ Isa 29.17; 35.2
- ↑ Iac 3.18
- ↑ Isa 30.30
- ↑ Zah 11.2
- ↑ Isa 30.24
- ↑ Isa 21.2; Hab 2.8
- ↑ Apoc 13.10
- ↑ Isa 25.9
- ↑ Ps 97.9
- ↑ 2 Împ 18.18 37
- ↑ Iuda 5.6
- ↑ 2 Împ 18.14 15 16 17
- ↑ Isa 24.4
- ↑ Ps 12.5
- ↑ Ps 7.14; Isa 59.4
- ↑ Isa 9.18
- ↑ Isa 49.1
- ↑ Ps 15.2; 24.4
- ↑ Ps 119.37
- ↑ 1 Cor 1.20
- ↑ 2 Împ 19.32
- ↑ Deut 28.49 50; Ier 5.15
- ↑ Ps 48.12
- ↑ Ps 46.5; 125.1 2
- ↑ Isa 37.33
- ↑ Isa 54.2
- ↑ Iac 4.12
- ↑ Ps 89.18
- ↑ Ier 50.20
- ↑ Ps 49.1
- ↑ Deut 32.1
- ↑ Ioel 2.20
- ↑ Ps 102.26; Ezec 32.7 8; Ioel 2.31; 3.15; Mat 24.29; 2 Pet 3.10
- ↑ Apoc 6.14
- ↑ Isa 14.12
- ↑ Apoc 6.13
- ↑ Ier 46.10
- ↑ Ier 49.7; Mal 1.4
- ↑ Isa 63.1; Ier 49.13; Țef 1.7
- ↑ Isa 63.4
- ↑ Deut 29.23
- ↑ Apoc 14.11; 18.18; 19.3
- ↑ Mal 1.4
- ↑ Isa 14.23; Țef 2.14; Apoc 18.2
- ↑ 2 Împ 21.13; Plâng 2.8
- ↑ Isa 32.13; Osea 9.6
- ↑ Isa 13.21
- ↑ Mal 3.16
- ↑ Isa 55.12
- ↑ Isa 32.15
- ↑ Iov 4.3 4; Evr 12.12
- ↑ Isa 29.18; 32.3 4; 42.7; Mat 9.27; 11.5; 12.22; 20.30; 21.14; Ioan 9.6 7
- ↑ Mat 11.5; Marc 7.32
- ↑ Mat 11.5; 15.30; 21.14; Ioan 5.8 9; Fapte 3.2; 8.7; 14.8
- ↑ Isa 32.4; Mat 9.32 33; 12.22; 15.30
- ↑ Isa 41.18; 43.19; Ioan 7.38 39
- ↑ Isa 34.13
- ↑ Isa 52.1; Ioel 3.17; Apoc 21.27
- ↑ Lev 26.6; Isa 11.9; Ezec 34.25
- ↑ Isa 51.11
- ↑ Isa 25.8; 65.19; Apoc 7.17; 21.4
- ↑ 2 Împ 18.13 17; 2 Cron 32.1
- ↑ 2 Împ 18.19
- ↑ Ezec 29.6 7
- ↑ Zah 3.10
- ↑ 2 Împ 19.1
- ↑ Ier 49.23
- ↑ Dan 9.18
- ↑ Isa 30.28; Ezec 38.4
- ↑ 2 Împ 19.31; Isa 9.7
- ↑ 2 Împ 20.6; Isa 38.6
- ↑ 2 Împ 19.35
- ↑ 2 Împ 20.1; 2 Cron 32.24
- ↑ 2 Sam 17.23
- ↑ Neem 13.14
- ↑ Isa 37.35
- ↑ 2 Împ 20.8; Isa 7.11
- ↑ Iov 7.6
- ↑ Isa 59.11
- ↑ Iov 7.11; 10.1
- ↑ Ps 6.5; 30.9; 88.11; 115.17; Ecl 9.10
- ↑ Deut 4.9; 6.7; Ps 78.3 4
- ↑ 2 Împ 20.7
- ↑ 2 Împ 20.8
- ↑ 2 Împ 20.12
- ↑ 2 Cron 32.31
- ↑ Ier 20.5
- ↑ 1 Sam 3.18
- ↑ Iov 42.10; Isa 61.7
- ↑ Mat 3.3; Marc 1.3; Luca 3.4; Ioan 1.23
- ↑ Mal 3.1
- ↑ Ps 68.4; Isa 49.11
- ↑ Isa 45.2
- ↑ Iov 14.2; Ps 90.5; 102.11; 103.15; Iac 1.10; 1 Pet 1.24
- ↑ Ps 103.16
- ↑ Ioan 12.34; 1 Pet 1.25
- ↑ Isa 59.16
- ↑ Isa 62.11; Apoc 22.12
- ↑ Isa 49.10; Ezec 34.23; 37.24; Ioan 10.11; Evr 13.20; 1 Pet 2.25; 5.4; Apoc 7.17
- ↑ Prov 30.4
- ↑ Iov 21.22; 36.22 23; Rom 11.34; 1 Cor 2.16
- ↑ Dan 4.35
- ↑ Ps 62.9
- ↑ Isa 40.25; Isa 46.5; Fapte 17.29
- ↑ Isa 41.6 7; 44.12; Ier 10.3
- ↑ Isa 41.7; Ier 10.4
- ↑ Ps 19.1; Fapte 14.17; Rom 1.19 20
- ↑ Iov 9.8; Ps 104.2; Isa 42.5; 44.24; 51.13; Ier 10.12
- ↑ Iov 12.21; Ps 107.40
- ↑ Isa 40.18
- ↑ Deut 4.15; Ps 147.4
- ↑ Ps 147.5; Rom 11.33
- ↑ Ps 103.5
- ↑ Zah 2.13
- ↑ Isa 46.11
- ↑ Gen 14.14; Isa 41.25; Isa 45.1
- ↑ Isa 41.26; Isa 44.7; 46.10
- ↑ Isa 43.10; 44.6; 48.12; Apoc 1.17; 22.13
- ↑ Isa 40.19; 44.12
- ↑ Isa 40.19
- ↑ Isa 40.20
- ↑ Deut 7.6; 10.15; 14.2; Ps 135.4; Isa 43.1; 44.1
- ↑ 2 Cron 20.7; Iac 2.23
- ↑ Isa 41.13 14; Isa 43.5
- ↑ Deut 31.6 8
- ↑ Exod 23.22; Isa 45.24; 60.12; Zah 12.3
- ↑ Isa 41.10
- ↑ Mica 4.13; 2 Cor 10.4 5
- ↑ Ier 51.2; Isa 45.25
- ↑ Isa 35.6 7; 43.19; 44.3
- ↑ Ps 107.35
- ↑ Iov 12.9
- ↑ Isa 45.21
- ↑ Isa 42.9; 44.7 8; 45.3; Ioan 13.19
- ↑ Ier 10.5
- ↑ Ps 115.5; Isa 44.9; 1 Cor 8.4
- ↑ Ezra 1.2
- ↑ Isa 41.2
- ↑ Isa 43.9
- ↑ Isa 41.4
- ↑ Isa 40.9
- ↑ Isa 63.5
- ↑ Isa 41.24
- ↑ Isa 43.10; 49.3 6; 52.13; 53.11; Mat 12.18-20; Fil 2.7
- ↑ Mat 3.17; 17.5; Efes 1.6
- ↑ Isa 11.2; Ioan 3.34
- ↑ Gen 49.10
- ↑ Isa 44.24; Zah 12.1
- ↑ Ps 136.6
- ↑ Fapte 17.25
- ↑ Isa 43.1
- ↑ Isa 49.8
- ↑ Isa 49.6; Luca 2.32; Fapte 13.47
- ↑ Isa 35.5
- ↑ Isa 61.1; Luca 4.18; 2 Tim 2.26; Evr 2.14 15
- ↑ Isa 9.2
- ↑ Isa 48.11
- ↑ Ps 33.3; 40.3; 98.1
- ↑ Ps 107.23
- ↑ Isa 31.4
- ↑ Ps 97.7; Isa 1.29; 44.11; 45.16
- ↑ Isa 43.8; Ezec 12.2; Ioan 9.39 41
- ↑ Rom 2.21
- ↑ 2 Împ 25.9
- ↑ Osea 7.9
- ↑ Isa 43.7
- ↑ Isa 43.21; 44.2 21 24
- ↑ Isa 44.6
- ↑ Isa 42.6; 45.4
- ↑ Ps 66.12; 91.3
- ↑ Deut 31.6 8
- ↑ Dan 3.25 27
- ↑ Prov 11.8; 21.18
- ↑ Isa 41.10 14; 44.2; Ier 30.10 11; 46.27 28
- ↑ Isa 63.19; Iac 2.7
- ↑ Ps 100.3; Isa 29.23; Ioan 3.3 5; 2 Cor 5.17; Efes 2.10
- ↑ Isa 43.1
- ↑ Isa 6.9; 42.19; Ezec 12.2
- ↑ Isa 41.21 22 26
- ↑ Isa 44.8
- ↑ Isa 42.1; 55.4
- ↑ Isa 41.4; 44.6
- ↑ Isa 45.21; Osea 13.4
- ↑ Deut 32.16; Ps 81.9
- ↑ Isa 44.8; 43.10
- ↑ Ps 90.2; Ioan 8.58
- ↑ Iov 9.12; Isa 14.27
- ↑ Exod 14.16 22; Ps 77.19; Isa 51.10
- ↑ Ios 3.13 16
- ↑ Exod 14.4 9 25
- ↑ Ier 16.14; 23.7
- ↑ 2 Cor 5.17; Apoc 21.5
- ↑ Exod 17.6; Num 20.11; Deut 8.15; Ps 78.16; Isa 35.6; 41.18
- ↑ Isa 48.21
- ↑ Ps 102.18; Isa 43.1 7; Luca 1.74 75; Efes 1.5 6
- ↑ Mal 1.13
- ↑ Amos 5.25
- ↑ Isa 1.14; Mal 2.17
- ↑ Isa 44.22; 48.9; Ier 50.20; Fapte 3.19
- ↑ Ezec 36.22
- ↑ Isa 1.18; Ier 31.34
- ↑ Isa 47.6; Plâng 2.2 6 7
- ↑ Ps 79.4; Ier 24.9; Dan 9.11; Zah 8.13
- ↑ Isa 44.21; Isa 41.8; 43.1; Ier 30.10; 46.27 28
- ↑ Isa 43.1 7
- ↑ Deut 32.15
- ↑ Isa 35.7; Ioel 2.28; Ioan 7.38; Fapte 2.18
- ↑ Isa 44.24; Isa 43.1 14
- ↑ Isa 41.4; 48.12; Apoc 1.8 17; 22.13
- ↑ Isa 41.4 22; 45.21
- ↑ Isa 41.22
- ↑ Isa 43.10 12
- ↑ Deut 4.35 39; 32.39; 1 Sam 2.2; 2 Sam 22.32; Isa 45.5
- ↑ Isa 41.24 29
- ↑ Ps 115.4
- ↑ Ier 10.5; Hab 2.18
- ↑ Ps 97.7; Isa 1.29; 42.17; 45.16
- ↑ Isa 40.19; 41.6; Ier 10.3
- ↑ Isa 45.20
- ↑ 2 Tes 2.11
- ↑ Isa 46.8
- ↑ Osea 4.12; Rom 1.21; 2 Tes 2.11
- ↑ Isa 44.1 2
- ↑ Isa 43.25
- ↑ Isa 43.1; 48.20; 1 Cor 6.20; 1 Pet 1.18 19
- ↑ Ps 69.34; 96.11 12; Isa 42.10; 49.13; Ier 51.48; Apoc 18.20
- ↑ Isa 43.14; 44.6
- ↑ Isa 43.1
- ↑ Iov 9.8; Ps 104.2; Isa 40.22; 42.5; 45.12; 51.13
- ↑ Isa 47.13
- ↑ Ier 50.36
- ↑ 1 Cor 1.20
- ↑ Zah 1.6
- ↑ Ier 50.38; 51.32 36
- ↑ 2 Cron 36.22 23; Ezra 1.1; Isa 45.13
- ↑ Isa 41.13
- ↑ Isa 41.2; Dan 5.30
- ↑ Isa 40.4
- ↑ Ps 107.16
- ↑ Isa 41.23
- ↑ Exod 33.12 17; Isa 43.1; 49.1
- ↑ Isa 44.1
- ↑ 1 Tes 4.5
- ↑ Deut 4.35 39; 32.39; Isa 44.8; 46.9
- ↑ Isa 45.14 18 21 22
- ↑ Ps 18.32 39
- ↑ Ps 102.15; Isa 37.20; Mal 1.11
- ↑ Amos 3.6
- ↑ Ps 72.3; 85.11
- ↑ Isa 64.8
- ↑ Isa 29.16; Ier 18.6; Rom 9.20
- ↑ Ier 31.9
- ↑ Isa 29.23
- ↑ Isa 42.5; Ier 27.5
- ↑ Gen 1.26 27
- ↑ Gen 2.1
- ↑ Isa 41.2
- ↑ 2 Cron 36.22 23; Ezra 1.1; Isa 44.28
- ↑ Isa 52.3; Rom 3.24
- ↑ Ps 68.31; 72.10 11; Isa 49.23; 60.9 10 14 16; Zah 8.22 23
- ↑ Ps 149.8
- ↑ 1 Cor 14.25
- ↑ Isa 45.5
- ↑ Ps 44.24; Isa 8.17; 57.17
- ↑ Isa 44.11
- ↑ Isa 26.4; 45.25; Rom 11.26
- ↑ Isa 42.5
- ↑ Isa 45.5
- ↑ Deut 30.11; Isa 48.16
- ↑ Ps 19.8; 119.137 138
- ↑ Isa 44.17 18 19; 46.7; 48.7; Rom 1.22 23
- ↑ Isa 41.22; 43.9; 44.7; 46.10; 48.14
- ↑ Isa 45.5 14 18; Isa 44.8; 46.9; 48.3
- ↑ Ps 22.27; 65.5
- ↑ Gen 22.16; Evr 6.13
- ↑ Rom 14.11; Fil 2.10
- ↑ Gen 31.53; Deut 6.13; Ps 63.11; Isa 65.16
- ↑ Ier 23.5; 1 Cor 1.30
- ↑ Isa 41.11
- ↑ Isa 45.17
- ↑ 1 Cor 1.31
- ↑ Isa 21.9; Ier 50.2; 51.44
- ↑ Ier 10.5
- ↑ Ier 48.7
- ↑ Exod 17.4; Deut 1.31; 32.11; Ps 71.6; Isa 63.9
- ↑ Ps 102.27; Mal 3.6
- ↑ Ps 48.14; 71.18
- ↑ Isa 40.18 25
- ↑ Isa 40.19; 41.6; 44.12 19; Ier 10.3
- ↑ Ier 10.5
- ↑ Isa 45.20
- ↑ Isa 44.19; 47.4
- ↑ Deut 32.7
- ↑ Isa 45.5 21
- ↑ Isa 45.21
- ↑ Ps 33.11; Prov 19.21; 21.30; Fapte 5.39; Evr 6.17
- ↑ Isa 41.2 25
- ↑ Isa 44.28; 45.13
- ↑ Num 23.19
- ↑ Ps 76.5
- ↑ Rom 10.3
- ↑ Isa 51.5; Rom 1.17; 3.21
- ↑ Hab 2.3
- ↑ Isa 62.11
- ↑ Ier 48.18
- ↑ Isa 3.26
- ↑ Exod 11.5; Iuda 16.21; Mat 24.41
- ↑ Isa 3.17; 20.4; Ier 13.22 26; Zah 3.5
- ↑ Rom 12.19
- ↑ Isa 43.3 14; Ier 50.34
- ↑ 1 Sam 2.9
- ↑ Isa 47.7; Isa 13.19; Dan 2.37
- ↑ 2 Sam 24.14; 2 Cron 28.9; Zah 1.15
- ↑ Isa 43.28
- ↑ Deut 28.50
- ↑ Isa 47.5; Apoc 18.7
- ↑ Isa 46.8
- ↑ Deut 32.29
- ↑ Isa 47.10; Țef 2.15
- ↑ Apoc 18.7
- ↑ Isa 51.19
- ↑ 1 Tes 5.3
- ↑ Zah 3.4
- ↑ Ps 52.7
- ↑ Isa 29.15; Ezec 8.12; 9.9; Isa 47.8
- ↑ 1 Tes 5.3
- ↑ Isa 57.10
- ↑ Isa 44.25; Dan 2.2
- ↑ Zah 1.10; Mal 4.1
- ↑ Apoc 18.11
- ↑ Ps 68.26
- ↑ Deut 6.13; Isa 65.16; Țef 1.5
- ↑ Ier 4.2; 5.2
- ↑ Isa 52.1
- ↑ Mica 3.11; Rom 2.17
- ↑ Isa 41.22; 42.9; 43.9; 44.7 8; 45.21; 46.9 10
- ↑ Ios 21.45
- ↑ Exod 32.9; Deut 31.27
- ↑ Isa 48.3
- ↑ Ps 58.3
- ↑ Ps 79.9; 106.8; Isa 43.25; 48.11; Ezec 20.9 14 22 44
- ↑ Ps 78.38
- ↑ Ps 66.10
- ↑ Isa 48.9
- ↑ Deut 32.26 27; Ezec 20.9
- ↑ Isa 42.8
- ↑ Deut 32.39
- ↑ Isa 41.4; 44.6; Apoc 1.17; 22.13
- ↑ Ps 102.25
- ↑ Isa 40.26
- ↑ Isa 41.22; 43.9; 44.7; 45.20 21
- ↑ Isa 45.1
- ↑ Isa 44.28
- ↑ Isa 45.1
- ↑ Isa 45.19
- ↑ Isa 61.1-3; Zah 2.8 9 11
- ↑ Isa 43.14; 44.6 24; 48.20
- ↑ Ps 32.8
- ↑ Deut 32.29; Ps 81.13
- ↑ Ps 119.165
- ↑ Gen 22.17; Osea 1.10
- ↑ Isa 52.11; Ier 50.8; 51.6 45; Zah 2.6 7; Apoc 18.4
- ↑ Exod 19.4 5 6; Isa 44.22 23
- ↑ Isa 41.17 18
- ↑ Exod 17.6; Num 20.11; Ps 105.41
- ↑ Isa 57.21
- ↑ Isa 41.1
- ↑ Isa 49.5; Ier 1.5; Mat 1.20 24; Luca 1.15 31; Ioan 10.36; Gal 1.15
- ↑ Isa 11.1; 51.16; Osea 6.5; Evr 4.12; Apoc 1.16
- ↑ Isa 51.16
- ↑ Ps 45.5
- ↑ Isa 42.1; Zah 3.8
- ↑ Isa 44.23; Ioan 13.31; 15.8; Efes 1.6
- ↑ Ezec 3.19
- ↑ Isa 49.1
- ↑ Mat 23.37
- ↑ Isa 42.6; 60.3; Luca 2.32; Fapte 13.47; 26.18
- ↑ Isa 53.3; Mat 26.67
- ↑ Ps 72.10 11; Isa 49.23
- ↑ Ps 69.13; 2 Cor 6.2
- ↑ Isa 42.6
- ↑ Isa 42.7; Zah 9.12
- ↑ Apoc 7.16
- ↑ Ps 121.6
- ↑ Ps 23.2
- ↑ Isa 40.4
- ↑ Isa 43.5 6
- ↑ Isa 44.23
- ↑ Isa 40.27
- ↑ Ps 103.13; Mal 3.17; Mat 7.11
- ↑ Rom 11.29
- ↑ Exod 13.9; Cânt 8.6
- ↑ Isa 49.19
- ↑ Isa 60.4
- ↑ Prov 17.6
- ↑ Isa 54.1 2; Zah 2.4; 10.10
- ↑ Isa 60.4
- ↑ Mat 3.9; Rom 11.11
- ↑ Isa 60.4; 66.20
- ↑ Ps 72.11; Isa 49.7; Isa 52.15; 60.16
- ↑ Ps 72.9; Mica 7.17
- ↑ Ps 34.22; Rom 5.5; 9.33; 10.11
- ↑ Mat 12.29; Luca 11.21 22
- ↑ Isa 9.20
- ↑ Apoc 14.20; 16.6
- ↑ Ps 9.16; Isa 60.16
- ↑ Deut 24.1; Ier 3.8; Osea 2.2
- ↑ 2 Împ 4.1; Mat 18.25
- ↑ Isa 52.3
- ↑ Prov 1.24; Isa 65.12; 66.4; Ier 7.13; 35.15
- ↑ Num 11.23; Isa 59.1
- ↑ Ps 106.9; Zah 1.4
- ↑ Exod 14.21
- ↑ Ios 3.16
- ↑ Exod 7.18 21
- ↑ Exod 10.21
- ↑ Apoc 6.12
- ↑ Exod 4.11
- ↑ Mat 11.28
- ↑ Ps 40.6 7 8
- ↑ Mat 26.39; Ioan 14.31; 2.8; Evr 10.5
- ↑ Mat 26.67; 27.26; Ioan 18.22
- ↑ Plâng 3.30
- ↑ Ezec 3.8 9
- ↑ Rom 8.32-34
- ↑ Iov 13.28; Ps 102.26; Isa 51.6
- ↑ Isa 51.8
- ↑ Ps 23.4
- ↑ 2 Cron 20.20; Ps 20.7
- ↑ Ioan 9.39
- ↑ Ps 16.4
- ↑ Isa 51.7
- ↑ Rom 9.30 31 32
- ↑ Rom 4.1 16; Evr 11.11 12
- ↑ Gen 12.1 2
- ↑ Gen 24.1 35
- ↑ Ps 102.13; Isa 40.1; 52.9; 51.12
- ↑ Gen 13.10; Ioel 2.3
- ↑ Isa 2.3; 42.4
- ↑ Isa 42.6
- ↑ Isa 46.13; 56.1; Rom 1.16 17
- ↑ Ps 67.4; 98.9
- ↑ Isa 60.9
- ↑ Rom 1.16
- ↑ Isa 40.26
- ↑ Ps 102.26; Mat 24.35; 2 Pet 3.10 12
- ↑ Isa 50.9
- ↑ Isa 51.1
- ↑ Ps 37.31
- ↑ Mat 10.28; Fapte 5.41
- ↑ Isa 50.9
- ↑ Ps 44.23; Isa 52.1
- ↑ Ps 93.1; Apoc 11.17
- ↑ Ps 44.1
- ↑ Iov 26.12
- ↑ Ps 87.4; 89.10
- ↑ Ps 74.13 14; Isa 27.1; Ezec 29.3
- ↑ Exod 14.21; Isa 43.16
- ↑ Isa 35.10
- ↑ Isa 51.3; 2 Cor 1.3
- ↑ Ps 118.6
- ↑ Isa 40.6; 1 Pet 1.24
- ↑ Iov 9.8; Ps 104.2; Isa 40.22; 42.5; 44.24
- ↑ Iov 20.7
- ↑ Zah 9.11
- ↑ Iov 26.12; Ps 74.13; Ier 31.35
- ↑ Deut 18.18; Isa 59.21; Ioan 3.34
- ↑ Isa 49.2
- ↑ Isa 65.17; 66.22
- ↑ Isa 52.1
- ↑ Iov 21.20; Ier 25.15 16
- ↑ Deut 28.28 34; Ps 60.3; 75.8; Ezec 23.32-34; Zah 12.2; Apoc 14.10
- ↑ Isa 47.9
- ↑ Amos 7.2
- ↑ Plâng 2.11 12
- ↑ Isa 51.17; Plâng 3.15
- ↑ Ier 50.34
- ↑ Ier 25.17 26 28; Zah 12.2
- ↑ Ps 66.11 12
- ↑ Isa 51.9 17
- ↑ Neem 11.1; Isa 48.2; Mat 4.5; Apoc 21.2
- ↑ Isa 58.8; 60.21; Zah 1.15
- ↑ Apoc 21.27
- ↑ Isa 3.26; 51.23
- ↑ Zah 2.7
- ↑ Ps 44.12; Isa 45.13; Ier 15.13
- ↑ Gen 46.6; Fapte 7.14
- ↑ Ezec 36.20 23; Rom 2.24
- ↑ Zah 1.15; Rom 10.15
- ↑ Ps 93.1; 96.10; 97.1
- ↑ Isa 51.3
- ↑ Isa 48.20
- ↑ Ps 98.2 3
- ↑ Luca 3.6
- ↑ Isa 48.20; Ier 50.8; 51.6 45; Zah 2.6 7; 2 Cor 6.17; Apoc 18.4
- ↑ Lev 22.2
- ↑ Exod 12.33 39
- ↑ Mica 2.13
- ↑ Num 10.25; Isa 58.8; Exod 14.19
- ↑ Isa 42.1
- ↑ Fil 2.9
- ↑ Ps 22.6 7; Isa 53.2 3
- ↑ Ezec 36.25; Fapte 2.33; Evr 9.13 14
- ↑ Isa 49.7 23
- ↑ Isa 55.5; Rom 15.21; 16.25 26; Efes 3.5 9
- ↑ Ioan 12.38; Rom 10.16
- ↑ Isa 51.9; Rom 1.16; 1 Cor 1.18
- ↑ Isa 11.1
- ↑ Isa 52.14; Marc 9.12
- ↑ Ps 22.6; Isa 49.7
- ↑ Evr 4.15
- ↑ Ioan 1.10 11
- ↑ Mat 8.17; Evr 9.28; 1 Pet 2.24
- ↑ Rom 4.25; 1 Cor 15.3; 1 Pet 3.18; 2.24
- ↑ Ps 119.176; 1 Pet 2.25
- ↑ Mat 26.63; 27.12 14; Marc 14.61; 15.5; 1 Pet 2.23
- ↑ Fapte 8.32
- ↑ Dan 9.26
- ↑ Mat 27.57 58 60
- ↑ 1 Pet 2.22; 1 Ioan 3.5
- ↑ 2 Cor 5.21; 1 Pet 2.24
- ↑ Rom 6.9
- ↑ Efes 1.5 9; 2 Tes 1.11
- ↑ Ioan 17.3; 2 Pet 1.3
- ↑ Isa 42.1; 49.3
- ↑ 1 Ioan 2.1
- ↑ Sau: îndreptăți.
- ↑ Rom 5.18 19
- ↑ Isa 53.4 5
- ↑ Ps 2.8; Fil 2.9
- ↑ Col 2.15
- ↑ Marc 15.28; Luca 22.37
- ↑ Luca 23.34; Rom 8.34; Evr 7.25; 9.24; 1 Ioan 2.1
- ↑ Țef 3.14; Gal 4.27
- ↑ 1 Sam 2.5
- ↑ Isa 49.19 20
- ↑ Isa 55.5; 61.9
- ↑ Ier 3.14
- ↑ Luca 1.32
- ↑ Zah 14.9; Rom 3.29
- ↑ Isa 62.4
- ↑ Ps 30.5; Isa 26.20; 60.10; 2 Cor 4.17
- ↑ Isa 55.3; Ier 31.3
- ↑ Gen 8.21; 9.11; Isa 55.11; Ier 31.35 36
- ↑ Ps 46.2; Isa 51.6; Mat 5.18
- ↑ Ps 89.33 34
- ↑ 1 Cron 29.2; Apoc 21.18
- ↑ Isa 11.9; Ier 31.34; Ioan 6.45; 1 Cor 2.10; 1 Tes 4.9; 1 Ioan 2.20
- ↑ Ps 119.165
- ↑ Isa 45.24 25
- ↑ Ioan 4.14; 7.37; Apoc 21.6; 22.17
- ↑ Mat 13.44 46; Apoc 3.18
- ↑ Mat 11.28
- ↑ Isa 54.8; 61.8; Ier 32.40
- ↑ 2 Sam 7.8; Ps 89.28; Fapte 13.34
- ↑ Ioan 18.37; Apoc 1.5
- ↑ Ier 30.9; Ezec 34.23; Dan 9.25; Osea 3.5
- ↑ Isa 52.15; Efes 2.11 12
- ↑ Isa 60.5
- ↑ Isa 60.9; Fapte 3.13
- ↑ Ps 32.6; Mat 5.25; 25.11; Ioan 7.34; 8.21; 2 Cor 6.1 2; Evr 3.13
- ↑ Isa 1.16
- ↑ Zah 8.17
- ↑ Ps 130.7; Ier 3.12
- ↑ 2 Sam 7.19
- ↑ Ps 103.11
- ↑ Deut 32.2
- ↑ Isa 54.9
- ↑ Isa 35.10; 65.13 14
- ↑ Ps 96.12; 98.8; Isa 14.8; 35.1 2; 42.11
- ↑ 1 Cron 16.33
- ↑ Isa 41.19
- ↑ Mica 7.4
- ↑ Ier 13.11
- ↑ Isa 46.13; Mat 3.2; 4.17; Rom 13.11 12
- ↑ Isa 58.13
- ↑ Deut 23.1 2 3; Fapte 8.27; 10.1 2 34; 17.4; 18.7; 1 Pet 1.1
- ↑ 1 Tim 3.15
- ↑ Ioan 1.12; 1 Ioan 3.1
- ↑ Isa 2.2; 1 Pet 1.1 2
- ↑ Rom 12.1; Evr 13.15; 1 Pet 2.5
- ↑ Mat 21.13; Marc 11.17; Luca 19.46
- ↑ Mal 1.11
- ↑ Ps 147.2; Isa 11.12
- ↑ Ioan 10.16; Efes 1.10; 2.14 15 16
- ↑ Ier 12.9
- ↑ Mat 15.14; 23.16
- ↑ Fil 3.2
- ↑ Mica 3.11
- ↑ Ezec 34.2 3
- ↑ Ps 10.6; Prov 23.35; Isa 22.13; Luca 12.19; 1 Cor 15.32
- ↑ Ps 12.1; Mica 7.2
- ↑ 1 Împ 14.13; 2 Împ 22.20
- ↑ Sau: înaintea nenorocirii.
- ↑ 2 Cron 16.14
- ↑ Mat 16.4
- ↑ 2 Împ 16.4; 17.10; Ier 2.20
- ↑ Lev 18.21; 20.2; 2 Împ 10.3; 23.10; Ier 7.31; Ezec 16.20; 20.26
- ↑ Ezec 23.41
- ↑ Ezec 16.16 25
- ↑ Ezec 16.26 28; 23.2-20
- ↑ Isa 30.6; Ezec 16.33; 23.16; Osea 7.11; 12.1
- ↑ Ier 2.25
- ↑ Isa 51.12 13
- ↑ Ps 50.21
- ↑ Isa 40.3; 62.10
- ↑ Iov 6.10; Luca 1.49
- ↑ Ps 68.4; Zah 2.13
- ↑ Ps 34.18; 51.17; 138.6; Isa 66.2
- ↑ Ps 147.3; Isa 61.1
- ↑ Ps 85.5; 103.9; Mica 7.18
- ↑ Num 16.22; Iov 34.14; Evr 12.9
- ↑ Ier 6.13
- ↑ Isa 8.17; 45.15
- ↑ Isa 9.13
- ↑ Ier 3.22
- ↑ Isa 61.2
- ↑ Evr 13.15
- ↑ Fapte 2.39; Efes 2.17
- ↑ Iov 15.20; Prov 4.16
- ↑ Isa 48.22
- ↑ Mal 3.14
- ↑ Lev 16.29 31; 23.27
- ↑ 1 Împ 21.9 12 13
- ↑ Zah 7.5
- ↑ Lev 16.29
- ↑ Estera 4.3; Iov 2.8; Dan 9.3; Iona 3.6
- ↑ Neem 5.10-12
- ↑ Ier 34.9
- ↑ Ezec 18.7 17; Mat 25.35
- ↑ Iov 31.19
- ↑ Gen 29.14; Neem 5.5
- ↑ Iov 11.17
- ↑ Exod 14.19; Isa 52.12
- ↑ Ps 12.2
- ↑ Isa 61.4
- ↑ Isa 56.2
- ↑ Iov 22.26
- ↑ Deut 32.13; 33.29
- ↑ Isa 1.20; 40.5; Mica 4.4
- ↑ Num 11.23; Isa 50.2
- ↑ Isa 1.15
- ↑ Iov 15.35; Ps 7.14
- ↑ Iov 8.14 15
- ↑ Prov 1.16; Rom 3.15
- ↑ Ps 125.5; Prov 2.15
- ↑ Ier 8.15
- ↑ Deut 28.29; Iov 5.14
- ↑ Isa 38.14; Ezec 7.16
- ↑ Mat 12.34
- ↑ Ezec 22.30
- ↑ Marc 6.6
- ↑ Ps 98.1; Isa 63.5
- ↑ Efes 6.14 17; 1 Tes 5.8
- ↑ Isa 63.6
- ↑ Ps 113.3; Mal 1.11
- ↑ Apoc 12.15
- ↑ Rom 11.26
- ↑ Evr 8.10; 10.16
- ↑ Efes 5.14
- ↑ Mal 4.2
- ↑ Isa 49.6 23; Apoc 21.24
- ↑ Isa 49.18
- ↑ Isa 49.20 21 22; 66.12
- ↑ Rom 11.25
- ↑ Gen 25.4
- ↑ Ps 72.10
- ↑ Isa 61.6; Mat 2.11
- ↑ Gen 25.13
- ↑ Hag 2.7 9
- ↑ Ps 72.10; Isa 42.4; 51.5
- ↑ Gal 4.26
- ↑ Ps 68.30; Zah 14.14
- ↑ Ier 3.17
- ↑ Isa 55.5
- ↑ Zah 6.15
- ↑ Isa 49.23; Apoc 21.24
- ↑ Isa 57.17
- ↑ Isa 54.7 8
- ↑ Apoc 21.25
- ↑ Zah 14.17 19; Mat 21.44
- ↑ Isa 35.2; 41.19
- ↑ 1 Cron 28.2; Ps 132.7
- ↑ Isa 49.23; Apoc 3.9
- ↑ Evr 12.22; Apoc 14.1
- ↑ Isa 49.23; 61.6; 66.11 12
- ↑ Isa 43.3
- ↑ Isa 26.1
- ↑ Apoc 21.23; 22.5
- ↑ Zah 2.5
- ↑ Amos 8.9
- ↑ Isa 52.1; Apoc 21.27
- ↑ Ps 37.11 22; Mat 5.5
- ↑ Isa 61.3; Mat 15.13; Ioan 15.2
- ↑ Isa 29.23; 45.11; Efes 2.10
- ↑ Mat 13.31 32
- ↑ Isa 11.2; Luca 4.18; Ioan 1.32; 3.34
- ↑ Ps 45.7
- ↑ Ps 147.3; Isa 57.15
- ↑ Isa 42.7; Ier 34.8
- ↑ Lev 25.9
- ↑ Isa 34.8; 63.4; 66.14; Mal 4.1 3; 2 Tes 1.7 8 9
- ↑ Isa 57.18; Mat 5.4
- ↑ Ps 30.11
- ↑ Isa 60.21
- ↑ Ioan 15.8
- ↑ Isa 49.8; 58.12; Ezec 36.33-36
- ↑ Efes 2.12
- ↑ Exod 19.6; Isa 60.17; 66.21; 1 Pet 2.5 9; Apoc 1.6; 5.10
- ↑ Isa 60.5 11 16
- ↑ Isa 40.2; Zah 9.12
- ↑ Ps 11.7
- ↑ Isa 1.11 13
- ↑ Isa 55.3
- ↑ Isa 65.23
- ↑ Hab 3.18
- ↑ Ps 132.9 16
- ↑ Isa 49.18; Apoc 21.2
- ↑ Ps 72.3; 85.11
- ↑ Isa 60.18; 62.7
- ↑ Isa 60.3
- ↑ Isa 62.4 12; 65.15
- ↑ Zah 9.16
- ↑ Osea 1.10; 1 Pet 2.10
- ↑ Isa 49.14; 54.6 7
- ↑ Osea 1.10; 1 Pet 2.10
- ↑ Isa 54.1
- ↑ Isa 65.19
- ↑ Ezec 3.17; 33.7
- ↑ Isa 61.11; Țef 3.20
- ↑ Deut 28.31; Ier 5.17
- ↑ Deut 12.12; 14.23 26; 16.11 14
- ↑ Isa 40.3; 57.14; 11.12
- ↑ Zah 9.9; Mat 21.5; Ioan 12.15
- ↑ Isa 40.10; Apoc 22.12
- ↑ Apoc 19.13
- ↑ Plâng 1.15; Apoc 14.19 20; 19.15
- ↑ Isa 34.8; 61.2
- ↑ Isa 41.28; 59.16
- ↑ Ioan 16.32
- ↑ Ps 98.1; Isa 59.16
- ↑ Apoc 16.16
- ↑ Iuda 10.16; Zah 2.8; Fapte 9.4
- ↑ Exod 14.19; 23.20 21; 33.14; Mal 3.1; Fapte 12.11
- ↑ Deut 7.7 8
- ↑ Exod 19.4; Deut 1.31; 32.11 12; Isa 46.3 4
- ↑ Exod 15.24; Num 14.11; Ps 78.56; 95.9
- ↑ Ps 78.40; Fapte 7.51; Efes 4.30
- ↑ Exod 23.21
- ↑ Exod 14.30; 32.11 12; Num 14.13; Ier 2.6
- ↑ Num 11.17 25; Neem 9.20; Dan 4.8; Hag 2.5
- ↑ Exod 15.6
- ↑ Exod 14.21; Ios 3.16
- ↑ Ps 106.9
- ↑ 2 Sam 7.23
- ↑ Deut 26.15; Ps 80.14
- ↑ Ps 33.14
- ↑ Ier 31.20; Osea 11.8
- ↑ Deut 32.6; 1 Cron 29.10; Isa 64.8
- ↑ Iov 14.21; Ecl 9.5
- ↑ Ps 119.10
- ↑ Isa 6.10; Ioan 12.40; Rom 9.18
- ↑ Num 10.36; Ps 90.13
- ↑ Deut 7.6; 26.19; Isa 62.12; Dan 8.24
- ↑ Ps 74.7
- ↑ Ps 144.5
- ↑ Iuda 5.5; Mica 1.4
- ↑ Exod 34.10; Iuda 5.4 5; Ps 68.8; Hab 3.3 6
- ↑ Ps 31.19; 1 Cor 2.9
- ↑ Fapte 10.35
- ↑ Isa 26.8
- ↑ Mal 3.6
- ↑ Fil 3.9
- ↑ Ps 90.5 6
- ↑ Osea 7.7
- ↑ Isa 63.16
- ↑ Isa 29.16; 45.9; Ier 18.6; Rom 9.20 21
- ↑ Efes 2.10
- ↑ Ps 74.1 2; 79.8
- ↑ Ps 79.13
- ↑ Ps 79.1
- ↑ 2 Împ 25.9; 2 Cron 36.19; Ps 74.7
- ↑ Ezec 24.21 25
- ↑ Isa 42.14
- ↑ Ps 83.1
- ↑ Rom 9.24-26 30; 10.20; Efes 2.12 13
- ↑ Isa 63.19
- ↑ Rom 10.21
- ↑ Deut 32.21
- ↑ Isa 1.29; 66.17; Lev 17.5
- ↑ Deut 18.11
- ↑ Isa 66.17; Lev 11.7
- ↑ Mat 9.11; Luca 5.30; 18.11; Iuda 19
- ↑ Deut 32.34; Mal 3.16
- ↑ Ps 50.3
- ↑ Ps 79.12; Ier 16.18; Ezec 11.21
- ↑ Exod 20.5
- ↑ Ezec 18.6
- ↑ Ezec 20.27 28
- ↑ Ioel 2.14
- ↑ Isa 65.15 22; Mat 24.22; Rom 11.5 7
- ↑ Isa 33.9; 35.2
- ↑ Ios 7.24 26; Osea 2.15
- ↑ Isa 56.7; 57.13; 65.25
- ↑ Ezec 23.41; 1 Cor 10.21
- ↑ Sau: Meni.
- ↑ Sau: Meni.
- ↑ 2 Cron 36.15 16; Prov 1.24; Isa 66.4; Ier 7.13; Zah 7.7; Mat 21.34-43
- ↑ Mat 8.12; Luca 13.28
- ↑ Ier 29.22; Zah 8.13
- ↑ Isa 65.9 22
- ↑ Isa 62.2; Fapte 11.26
- ↑ Ps 72.17; Ier 4.2
- ↑ Deut 6.13; Ps 63.11; Isa 19.18; 45.23; Țef 1.5
- ↑ Isa 51.16; 66.22; 2 Pet 3.13; Apoc 21.1
- ↑ Isa 62.5
- ↑ Isa 35.10; 51.11; Apoc 7.17; 21.4
- ↑ Ecl 8.12
- ↑ Lev 26.16; Deut 28.30; Isa 62.8; Amos 9.14
- ↑ Ps 92.12
- ↑ Isa 65.9 15
- ↑ Deut 28.41; Osea 9.12
- ↑ Isa 61.9
- ↑ Ps 32.5; Dan 9.21
- ↑ Isa 11.6 7 9
- ↑ Gen 3.14
- ↑ 1 Împ 8.27; 2 Cron 6.18; Mat 5.34 35; Fapte 7.48 49; 17.24
- ↑ Isa 57.15; 61.1
- ↑ Ps 34.18; 51.17
- ↑ Ezra 9.4; 10.3; Prov 28.14; Isa 66.5
- ↑ Isa 1.11
- ↑ Deut 23.18
- ↑ Prov 1.24; Isa 65.12; Ier 7.13
- ↑ Isa 66.2
- ↑ Isa 5.19
- ↑ 2 Tes 1.10; Tit 2.13
- ↑ Isa 48.18; 60.5
- ↑ Isa 60.16
- ↑ Isa 49.22; 60.4
- ↑ Ezec 37.1
- ↑ Isa 9.5; 2 Tes 1.8
- ↑ Isa 27.1
- ↑ Isa 65.3 4
- ↑ Luca 2.34
- ↑ Mal 1.11
- ↑ Rom 15.16
- ↑ Exod 19.6; Isa 61.6; 1 Pet 2.9; Apoc 1.6
- ↑ Isa 65.17; 2 Pet 3.13; Apoc 21.1
- ↑ Zah 14.16
- ↑ Ps 65.2
- ↑ Isa 66.16
- ↑ Marc 9.44 46 48