Dumitru Cornilescu/Biblia 1921/Vechiul Testament/Cântarea Cântărilor

←Ecclesiastul

Biblia 1921 de Dumitru Cornilescu Cântarea Cântărilor

Isaia→

CÂNTAREA CÂNTĂRILOR

Rom 8.38,39. 2 Cor 11.2,3. Prov 1:17.

1 ¹ Cântarea^[1] cântărilor, făcută de Solomon.
² Să mă sărute cu sărutările gurii lui!
Căci^[2] toate dezmierdările tale sunt mai bune decât vinul,
³ mirodeniile tale au un miros plăcut.
Numele tău este ca o mireasmă vărsată.
De aceea te iubesc pe tine fetele!
⁴ Trage-mă^[3] după tine! Și haidem să alergăm^[4]!
Împăratul mă duce^[5] în odăile lui…
Ne vom veseli și ne vom bucura de tine;
vom lăuda dezmierdările tale mai mult decât vinul!
Pe drept ești iubit.
⁵ Sunt neagră, dar sunt frumoasă, fiice ale Ierusalimului,
cum sunt corturile Chedarului
și cum sunt covoarele lui Solomon.
⁶ Nu vă uitați că sunt așa de negricioasă,
căci m-a ars^[6] soarele.
Fiii mamei mele s-au mâniat pe mine
și m-au pus păzitoare la vii.
Dar via frumuseții mele n-am păzit-o.
⁷ Spune-mi tu, pe care te iubește inima mea,
unde îți paști oile, unde te odihnești la amiază?
Căci de ce să umblu ca o rătăcită
pe la turmele tovarășilor tăi?
⁸ Dacă nu știi, o tu, cea^[7] mai frumoasă dintre femei,
ieși pe urmele oilor
și paște-ți iezii lângă colibele păstorilor!
⁹ Cu^[8] iapa înhămată la carele lui Faraon
te asemăn eu pe tine, scumpa^[9] mea.
¹⁰ Ce frumoși îți sunt obrajii^[10] în mijlocul lănțișoarelor de la gât
și ce frumos îți este gâtul în mijlocul șirurilor de mărgăritare!
¹¹ Îți vom face deci lănțișoare de aur,
cu stropituri de argint.
¹² Cât stă împăratul la masa lui,
nardul meu își răspândește mirosul.
¹³ Preaiubitul meu îmi este ca un mănunchi de mir,
care se odihnește între țâțele mele.
¹⁴ Preaiubitul meu este pentru mine un strugure de măliniță,
din viile din En-Ghedi.
¹⁵ Ce frumoasă^[11] ești, iubito, uite ce frumoasă ești,
cu ochii tăi de porumbiță! –
¹⁶ Ce frumos ești, preaiubitule, ce plăcut ești!
Verdeața este patul nostru!
¹⁷ Cedrii sunt grinzile caselor noastre
și chiparoșii sunt pardoselele noastre. –

2 ¹ Eu sunt un trandafir din Saron, un crin din văi. –
² Ca un crin în mijlocul spinilor,
așa este iubita mea între fete. –
³ Ca un măr între copacii pădurii,
așa este preaiubitul meu între tineri.
Cu așa drag stau la umbra lui
și rodul^[12] lui este dulce pentru cerul gurii mele.
⁴ El m-a dus în casa de ospăț
și dragostea era steagul fluturat peste mine.
⁵ Întăriți-mă cu turte de struguri, înviorați-mă cu mere,
căci sunt bolnavă de dragostea lui.
⁶ Să-și pună mâna stângă^[13] sub capul meu
și să mă îmbrățișeze cu dreapta lui!
⁷ Vă jur^[14], fiice ale Ierusalimului,
pe căprioarele și cerboaicele de pe câmp:
nu stârniți, nu treziți dragostea
până nu vine ea!
⁸ Aud glasul preaiubitului meu! Iată-l că vine
sărind peste munți, săltând pe dealuri.
⁹ Preaiubitul meu seamănă cu^[15] o căprioară sau cu puiul de cerboaică.
Iată-l că este după zidul nostru,
se uită pe fereastră,
privește printre zăbrele.
¹⁰ Preaiubitul meu vorbește și-mi zice:
„Scoală-te^[16], iubito, și vino, frumoaso!
¹¹ Căci iată că a trecut iarna;
a încetat ploaia și s-a dus.
¹² Se arată florile pe câmp,
a venit vremea cântării
și se aude glasul turturicii în câmpiile noastre.
¹³ Se pârguiesc roadele în smochin
și viile înflorite
își răspândesc mirosul.
Scoală-te^[17], iubito, și vino, frumoaso!
¹⁴ Porumbiță din crăpăturile stâncii, ascunsă în scobiturile prăpăstiilor,
arată-mi^[18] fața ta și fă-mă să-ți aud glasul!
Căci glasul tău este dulce și fața ta, plăcută.”
¹⁵ Prindeți-ne vulpile^[19], vulpile cele mici, care strică viile,
căci viile noastre sunt în floare.
¹⁶ Preaiubitul meu este al^[20] meu, și eu sunt a lui;
el își paște turma între crini.
¹⁷ Până^[21] la răcoarea zilei și până la lungirea umbrelor,
întoarce-te!… Iubitule, sari ca o căprioară^[22] sau ca puiul de cerb
peste munții ce ne despart.

3 ¹ Am căutat noaptea^[23] în așternutul meu, am căutat pe iubitul inimii mele;
l-am căutat, dar nu l-am găsit…
² M-am sculat atunci și am cutreierat cetatea,
ulițele și piețele,
și am căutat pe iubitul inimii mele…
L-am căutat, dar nu l-am găsit!
³ M-au întâlnit păzitorii^[24] care dădeau ocol cetății
și i-am întrebat: „N-ați văzut pe iubitul inimii mele?”
⁴ Abia trecusem de ei,
și am găsit pe iubitul inimii mele.
L-am apucat și nu l-am mai lăsat
până nu l-am adus în casa mamei mele,
în odaia celei ce m-a zămislit.
⁵ Vă^[25] jur, fiice ale Ierusalimului,
pe căprioarele și cerboaicele de pe câmp,
nu stârniți, nu treziți dragostea
până nu vine ea.
⁶ Ce^[26] se vede suindu-se din pustie
ca niște stâlpi de fum,
în mijlocul aburilor de mir și de tămâie,
înconjurată de toate miresmele negustorilor de mir?
⁷ Iată, este patașca lui Solomon,
cu șaizeci de viteji de jur împrejur,
cei mai viteji din Israel.
⁸ Toți sunt înarmați cu săbii și toți sunt deprinși la luptă,
fiecare cu sabia la coapsă,
ca să n-aibă nimic de temut în timpul nopții.
⁹ Împăratul Solomon și-a făcut această patașcă
din lemn din Liban.
¹⁰ Stâlpii i-a făcut de argint,
rezemătoarea de aur, scaunul de purpură,
iar mijlocul împodobit cu o țesătură aleasă, lucrată de dragostea
fiicelor Ierusalimului.
¹¹ Ieșiți, fetele Sionului, și priviți pe împăratul Solomon,
cu cununa cu care l-a încununat mamă-sa în ziua cununiei lui,
în ziua veseliei inimii lui. –

4 ¹ Ce frumoasă^[27] ești, iubito, ce frumoasă ești!
Ochii tăi sunt ochi de porumbiță, sub marama ta.
Părul tău este ca o turmă de capre,
poposită pe coama Muntelui Galaad.
² Dinții^[28] tăi sunt ca o turmă de oi tunse,
care ies din scăldătoare,
toate cu gemeni, și niciuna din ele nu este stearpă.
³ Buzele tale sunt ca un fir de cârmâz
și gura ta este drăguță;
obrazul^[29] tău este ca o jumătate de rodie,
sub marama ta.
⁴ Gâtul^[30] tău este ca turnul lui David, zidit ca să fie o casă^[31] de arme;
o mie de scuturi atârnă de el,
toate scuturi de viteji.
⁵ Amândouă^[32] țâțele tale sunt ca doi pui de cerb, ca gemenii unei căprioare
care pasc între crini.
⁶ Până^[33] se răcorește ziua și până fug umbrele,
voi veni la tine, munte de mir,
și la tine, deal de tămâie.
⁷ Ești frumoasă de^[34] tot, iubito,
și n-ai niciun cusur.
⁸ Vino cu mine din Liban, mireaso,
vino cu mine din Liban!
Privește din vârful Muntelui Amana,
din vârful Muntelui Senir și^[35] Hermon,
din vizuinile leilor,
din munții pardoșilor!
⁹ Mi-ai răpit inima, soro mireaso,
mi-ai răpit inima numai cu o privire,
numai cu unul din lănțișoarele de la gâtul tău!
¹⁰ Ce lipici în dezmierdările tale, soro mireaso!
Dezmierdările tale prețuiesc mai^[36] mult decât vinul
și miresmele tale sunt mai plăcute decât toate miroznele!
¹¹ Miere picură din buzele tale, mireaso,
miere^[37] și lapte se află sub limba ta
și^[38] mirosul hainelor tale este ca mirosul Libanului.
¹² Ești o grădină închisă, soro mireaso,
un izvor închis, o fântână pecetluită.
¹³ Odraslele tale sunt o grădină de rodii, cu cele mai alese roade,
mălini negri și nard;
¹⁴ nard și șofran,
trestie mirositoare și scorțișoară, cu tot felul de tufari de tămâie,
smirnă și aloe, cu cele mai alese miresme.
¹⁵ O fântână din grădini,
un izvor de ape^[39] vii,
ce curge din Liban.
¹⁶ Scoală-te, crivățule! Vino, vântule de miazăzi!
Suflați peste grădina mea, ca să picure mirosurile din ea! –
Să intre^[40] iubitul meu în grădina lui,
și să mănânce din roadele ei alese!

5 ¹ Eu intru^[41] în grădina mea, soro mireaso,
îmi culeg smirna cu miresmele mele,
îmi mănânc^[42] fagurele de miere cu mierea mea,
îmi beau vinul cu laptele meu…
Mâncați, prieteni^[43],
beți și îmbătați-vă de dragoste! –
² Adormisem, dar inima îmi veghea…
Este glasul preaiubitului meu, care bate^[44]:
„Deschide-mi, soro, scumpo, porumbițo, neprihănito!
Căci capul îmi este plin de rouă,
cârlionții îmi sunt plini de picurii nopții.” –
³ „Mi-am scos haina. Cum să mă îmbrac iarăși?
Mi-am spălat picioarele. Cum să le murdăresc iarăși?
⁴ Dar iubitul meu a vârât mâna pe gaura zăvorului,
și mi-a fost milă de el atunci.
⁵ M-am sculat să deschid iubitului meu,
în timp ce de pe mâinile mele picura smirnă
și de pe degetele mele picura cea mai aleasă smirnă
pe mânerul zăvorului.
⁶ Am deschis iubitului meu,
dar iubitul meu plecase, se făcuse nevăzut.
Înnebuneam când îmi vorbea.
L-am căutat^[45], dar nu l-am găsit;
l-am strigat, dar nu mi-a răspuns.
⁷ Păzitorii care dau ocol cetății m-au întâlnit;
m-au bătut, m-au rănit;
mi-au luat marama străjerii^[46] de pe ziduri.
⁸ Vă rog fierbinte, fiice ale Ierusalimului, dacă găsiți pe iubitul meu,
ce-i veți spune?… Că sunt bolnavă de dragoste!” –
⁹ Ce are iubitul tău mai mult decât altul,
o, cea mai frumoasă dintre femei?
Ce are iubitul tău mai mult decât altul,
de ne rogi așa de fierbinte? –
¹⁰ Iubitul meu este alb și rumen,
deosebindu-se din zece mii.
¹¹ Capul lui este o cunună de aur curat,
pletele lui ca niște valuri, sunt negre cum e corbul.
¹² Ochii^[47] lui sunt ca niște porumbei pe marginea izvoarelor,
scăldați în lapte și odihnindu-se în fața lui plină.
¹³ Obrajii lui sunt ca niște straturi de miresme, în care cresc saduri mirositoare;
buzele^[48] lui sunt niște crini, din care curge cea mai aleasă smirnă.
¹⁴ Mâinile lui sunt niște inele de aur, ferecate cu pietre de hrisolit;
trupul lui este un chip de fildeș lustruit, acoperit cu pietre de safir;
¹⁵ picioarele lui sunt niște stâlpi de marmură albă, așezați pe niște temelii de aur curat.
Înfățișarea lui este ca Libanul, pare un tânăr ales ca cedrii.
¹⁶ Cerul gurii lui este numai dulceață și toată ființa lui este plină de farmec.
Așa este iubitul meu, așa este scumpul meu, fiice ale Ierusalimului! –

6 ¹ Unde s-a dus iubitul tău, cea mai^[49] frumoasă dintre femei?
Încotro a apucat iubitul tău,
ca să-l căutăm și noi împreună cu tine? –
² Iubitul meu s-a pogorât la grădina lui, la stratul de miresme,
ca să-și pască turma în grădini și să culeagă crini.
³ Eu sunt a^[50] iubitului meu și iubitul meu este al meu;
el își paște turma între crini. –
⁴ Frumoasă ești, iubito, ca Tirța, plăcută ca Ierusalimul,
dar cumplită^[51] ca niște oști sub steagurile lor.
⁵ Întoarce-ți ochii de la mine,
căci mă tulbură.
Perii tăi sunt ca^[52] o turmă de capre
care poposesc pe coama Galaadului.
⁶ Dinții^[53] tăi sunt ca o turmă de oi
care ies din scăldătoare,
toate cu gemeni,
și niciuna dintre ele nu este stearpă.
⁷ Obrazul tău este ca^[54] o jumătate de rodie,
sub marama ta…
⁸ Am șaizeci de împărătese, optzeci de țiitoare
și fete fără număr,
⁹ dar numai una singură este porumbița mea, neprihănita mea;
ea este singură la mamă-sa,
cea mai aleasă a celei ce a născut-o.
Fetele o văd și o numesc fericită;
împărătesele și țiitoarele, de asemenea, o laudă. –
¹⁰ „Cine este aceea care se ivește ca zorile,
frumoasă ca Luna,
curată ca Soarele,
dar cumplită^[55] ca niște oști sub steagurile lor?” –
¹¹ M-am pogorât în grădina cu nuci
să^[56] văd verdeața din vale,
să văd dacă a înmugurit via
și dacă au înflorit rodiile.
¹² Dar, fără să bag de seamă, dorința mea m-a dus
la carele poporului unui om ales.
¹³ Întoarce-te, întoarce-te, Sulamito!
Întoarce-te, întoarce-te, ca să te privim. –
Ce aveți voi să vă uitați la Sulamita
ca la niște fete ce joacă în cor?^[57]

7 ¹ Ce frumoase îți sunt picioarele în încălțămintea ta, fată^[58] de domn!
Marginile rotunde ale coapsei tale sunt ca niște lănțișoare de pus la gât,
lucrate de mâinile unui meșter iscusit.
² Pântecele tău este un pahar rotund,
de unde nu lipsește vinul mirositor;
trupul tău este un snop de grâu,
încins cu crini.
³ Amândouă^[59] țâțele tale sunt ca doi pui de cerb,
ca gemenii unei căprioare.
⁴ Gâtul^[60] tău este ca un turn de fildeș;
ochii tăi sunt ca iazurile Hesbonului, de lângă Poarta Bat-Rabim;
nasul tău este ca turnul Libanului,
care privește spre Damasc.
⁵ Capul tău este cum e Carmelul
și părul capului tău este ca purpura împărătească:
până și un împărat ar fi înlănțuit de pletele tale!…
⁶ Ce frumoasă și ce plăcută ești tu,
iubito, în mijlocul desfătărilor!
⁷ Statura ta este ca finicul
și țâțele tale ca niște struguri.
⁸ Îmi zic: „Mă voi sui în finic
și-i voi apuca crăcile!” Atunci, țâțele tale vor fi ca strugurii din vie,
mirosul suflării tale, ca al merelor.
⁹ Și gura ta^[61] toarnă un vin ales,
care curge lin, ca răspuns la dezmierdările mele,
și alunecă pe buzele noastre când adormim!
¹⁰ Eu sunt a iubitului meu, și^[62] el dorește de mine.
¹¹ Vino, iubitule, haidem să ieșim pe câmp,
să mânem noaptea în sate!
¹² Dis-de-dimineață ne vom duce la vii,
să^[63] vedem dacă a înmugurit via, dacă s-a deschis floarea
și dacă au înflorit rodiile.
Acolo îți voi da dragostea mea.
¹³ Mandragorele^[64] își răspândesc mirosul
și deasupra ușii avem^[65] tot felul de roade bune, noi și vechi,
pe care, pentru tine, iubitule, le-am păstrat.

8 ¹ O, de ai fi fratele meu, care a supt la țâțele mamei mele!
Când te-aș întâlni în uliță, te-aș săruta,
și nimeni nu m-ar ține de rău.
² Te-aș lua și te-aș aduce la casa mamei mele;
ea m-ar învăța să-ți dau să bei vin^[66] mirositor,
must din rodiile mele.
³ Mâna lui stângă^[67] să fie sub capul meu
și dreapta lui să mă îmbrățișeze! –
⁴ Vă rog^[68] fierbinte, fiice ale Ierusalimului,
nu stârniți, nu treziți dragostea
până nu vine ea. –
⁵ Cine^[69] este aceea care se suie din pustie,
rezemată de iubitul ei și zicând:
„Te-am trezit sub măr;
acolo te-a născut mamă-ta,
acolo te-a născut și te-a făcut ea.” –
⁶ Pune-mă^[70] ca o pecete pe inima ta, ca o pecete pe brațul tău;
căci dragostea este tare ca moartea,
și gelozia este neînduplecată ca Locuința morților;
jarul ei este jar de foc,
o flacără a Domnului.
⁷ Apele cele mari nu pot să stingă dragostea,
și râurile n-ar putea s-o înece;
de^[71] ar da omul toate averile din casa lui pentru dragoste,
tot n-ar avea decât dispreț.
⁸ Avem o soră micuță^[72],
care n-are încă țâțe.
Ce vom face cu sora noastră
în ziua când îi vor veni pețitorii?
⁹ Dacă este zid,
vom zidi niște zimți de argint pe ea;
dar dacă este ușă,
o vom închide cu o scândură de cedru. –
¹⁰ Eu sunt un zid și țâțele mele sunt ca niște turnuri;
în ochii lui am fost ca una care a găsit pace.
¹¹ Solomon avea o vie la Baal-Hamon,
a închiriat-o^[73] unor păzitori
și fiecare trebuia să aducă pentru rodul ei o mie de sicli de argint.
¹² Via mea, care este a mea, o păstrez eu.
Ține-ți, Solomoane, cei o mie de sicli,
și două sute fie ale celor ce păzesc rodul! –
¹³ Tu, care locuiești în grădini,
niște prieteni își pleacă urechea la glasul tău:
binevoiește^[74] și fă-mă să-l aud! –
¹⁴ Vino^[75] repede, iubitule,
ca^[76] o căprioară sau ca puiul de cerb
pe munții plini de mirozne!

1. 1 Împ 4.32
2. Cânt 4.10
3. Osea 11.4; Ioan 6.44; 12.32
4. Fil 3.12 13 14
5. Ps 45.14 15; Ioan 14.2; Efes 2.6
6. Sau: \fk m-a privit
7. Cânt 5.9; 6.1
8. Cânt 2.2 10 13; 4.1 7; 5.2; 6.4; Ioan 15.14 15
9. 2 Cron 1.16 17
10. Ezec 16.11-13
11. Cânt 4.1; 5.12
12. Apoc 22.1 2
13. Cânt 8.3
14. Cânt 3.5; 8.4
15. Cânt 2.17
16. Cânt 2.13
17. Cânt 2.10
18. Cânt 8.13
19. Ps 80.13; Ezec 13.4; Luca 13.32
20. Cânt 6.3; 7.10
21. Cânt 4.6
22. Cânt 2.9; 8.14
23. Isa 26.9
24. Cânt 5.7
25. Cânt 2.7; 8.4
26. Cânt 8.5
27. Cânt 1.15; 5.12
28. Cânt 6.6
29. Cânt 6.7
30. Cânt 7.4
31. Neem 3.19
32. Prov 5.19; Cânt 7.3
33. Cânt 2.17
34. Efes 5.27
35. Deut 3.9
36. Cânt 1.2
37. Prov 24.13 14; Cânt 5.1
38. Gen 27.27; Osea 14.6 7
39. Ioan 4.10; 7.38
40. Cânt 5.1
41. Cânt 4.16
42. Cânt 4.11
43. Luca 15.7 10; Ioan 3.29; 15.14
44. Apoc 3.20
45. Cânt 3.1
46. Cânt 3.3
47. Cânt 1.8
48. Cânt 1.15; 4.1
49. Cânt 1.8
50. Cânt 2.16; 7.10
51. Cânt 6.10
52. Cânt 4.1
53. Cânt 4.2
54. Cânt 4.3
55. Cânt 6.4
56. Cânt 6.4
57. Evreiește: din Mahanaim.
58. Ps 44.13
59. Cânt 4.5
60. Cânt 4.4
61. Cânt 2.16; 6.3
62. Ps 45.11
63. Cânt 6.11
64. Gen 30.14
65. Mat 13.52
66. Prov 9.2
67. Cânt 2.6
68. Cânt 2.7; 3.5
69. Cânt 3.6
70. Isa 49.16; Ier 22.24; Hag 2.23
71. Prov 6.35
72. Ezec 23.33
73. Mat 21.33
74. Cânt 2.14
75. Apoc 22.17 20
76. Cânt 2.17