Dumitru Cornilescu/Biblia 1921/Vechiul Testament/Ieremia
| ←Isaia | Biblia 1921 de Dumitru Cornilescu Ieremia |
Plângerile lui Ieremia→ |
1 1 Cuvintele lui Ieremia, fiul lui Hilchia, unul din preoții din Anatot[1], din țara lui Beniamin. 2 Cuvântul Domnului i-a vorbit pe vremea lui Iosia, fiul Amon, împăratul lui Iuda, în al treisprezecelea an al domniei lui, 3 și pe vremea lui Ioiachim, fiul lui Iosia, împăratul lui Iuda, până la sfârșitul anului al unsprezecelea[2] al lui Zedechia, fiul lui Iosia, împăratul lui Iuda, până[3] pe vremea când a fost dus Ierusalimul[4] în robie, în luna[5] a cincea. 4 „Cuvântul Domnului mi-a vorbit astfel: 5 ‘Mai înainte ca să te fi[6] întocmit în pântecele mamei tale te[7] cunoșteam și mai înainte ca să fi ieșit tu din pântecele ei, Eu te pusesem deoparte[8] și te făcusem proroc al neamurilor.’ 6 Eu am răspuns: ‘Ah, Doamne Dumnezeule[9], vezi că eu nu știu să vorbesc, căci sunt un copil.’ 7 Dar Domnul mi-a zis: ‘Nu zice: «Sunt un copil», căci te vei duce la toți aceia la care te voi trimite și vei spune tot[10] ce-ți voi porunci. 8 Nu te teme[11] de ei, căci Eu sunt cu tine[12] ca să te scap’, zice Domnul. 9 Apoi Domnul Și-a întins[13] mâna și mi-a atins gura. Și Domnul mi-a zis: ‘Iată, pun cuvintele Mele[14] în gura ta. 10 Iată[15], astăzi te pun peste neamuri și peste împărății, ca să smulgi[16] și să tai, să dărâmi și să nimicești, să zidești și să sădești.’ 11 Cuvântul Domnului mi-a vorbit astfel: ‘Ce vezi, Ieremio?’ Eu am răspuns: ‘Văd un veghetor.’ 12 Și Domnul mi-a zis: ‘Bine ai văzut, căci Eu veghez asupra Cuvântului Meu, ca să-l împlinesc.’ 13 Cuvântul Domnului mi-a vorbit a doua oară astfel: ‘Ce vezi?’ Eu am răspuns: ‘Văd un cazan[17] clocotind dinspre miazănoapte.’ 14 Și Domnul mi-a zis: ‘De la miazănoapte[18] va izbucni nenorocirea peste toți locuitorii țării. 15 Căci, iată, voi chema[19] toate popoarele împărățiilor de la miazănoapte, zice Domnul, ele vor veni și își vor așeza fiecare scaunul de domnie[20] la intrarea porților Ierusalimului, împotriva tuturor zidurilor lui de jur împrejur și împotriva tuturor cetăților lui Iuda. 16 Îmi voi rosti judecățile împotriva lor din pricina întregii lor răutăți, pentru că M-au părăsit[21] și au adus tămâie altor dumnezei și s-au închinat înaintea lucrării mâinilor lor. 17 Dar tu încinge-ți coapsele[22], scoală-te și spune-le tot ce-ți voi porunci. Nu tremura[23] înaintea lor, ca nu cumva să te fac să tremuri înaintea lor. 18 Iată că în ziua aceasta te fac o cetate întărită[24], un stâlp de fier și un zid de aramă împotriva întregii țări, împotriva împăraților lui Iuda, împotriva căpeteniilor lui, împotriva preoților lui și împotriva poporului țării. 19 Ei vor lupta împotriva ta, dar nu te vor birui, căci Eu[25] sunt cu tine, ca să te scap’, zice Domnul.”
2 1 „Cuvântul Domnului mi-a vorbit astfel: 2 ‘Du-te și strigă la urechile cetății Ierusalimului: Așa vorbește Domnul: «Mi-aduc aminte încă de dragostea pe care o aveai când erai tânără[26], de iubirea ta când erai logodită, când Mă urmai[27] în pustie, într-un pământ nesemănat. 3 Atunci, Israel[28] era închinat Domnului, era cele dintâi roade[29] ale lui; toți cei ce mâncau[30] din ele se făceau vinovați și venea nenorocirea peste ei, zice Domnul».’ 4 Ascultați Cuvântul Domnului, casa lui Iacov și voi, toate familiile casei lui Israel! 5 Așa vorbește Domnul: ‘Ce nelegiuire[31] au găsit părinții voștri în Mine, de s-au depărtat de Mine și au mers după nimicuri[32] și au ajuns ei înșiși de nimic? 6 Ei n-au întrebat: «Unde este Domnul care ne-a scos[33] din țara Egiptului, care ne-a povățuit prin pustie[34], printr-un pământ uscat și plin de gropi, printr-un pământ unde domnesc seceta și umbra morții, printr-un pământ pe unde nimeni nu trece și unde nu locuiește niciun om?» 7 V-am adus într-o țară ca o livadă de pomi[35], ca să-i mâncați roadele și bunătățile, dar voi ați venit, Mi-ați spurcat[36] țara și Mi-ați prefăcut moștenirea într-o urâciune. 8 Preoții n-au întrebat: «Unde este Domnul?» Păzitorii Legii[37] nu M-au cunoscut, păstorii sufletești Mi-au fost necredincioși, prorocii[38] au prorocit prin Baal și au alergat după cei ce nu sunt de niciun[39] ajutor. 9 De aceea, Mă voi mai certa[40] cu voi, zice Domnul, și Mă voi certa cu copiii[41] copiilor voștri. 10 Treceți în ostroavele Chitim și priviți! Trimiteți la Chedar, uitați-vă bine și vedeți dacă s-a întâmplat acolo așa ceva: 11 și-a schimbat[42] vreodată un popor dumnezeii, măcar că ei nu sunt[43] dumnezei? Dar poporul Meu și-a[44] schimbat Slava cu ceva[45] care nu este de niciun ajutor! 12 Mirați-vă[46] de așa ceva, ceruri, înfiorați-vă de spaimă și groază, zice Domnul. 13 Căci poporul Meu a săvârșit un îndoit păcat: M-au părăsit pe Mine, Izvorul apelor vii[47], și și-au săpat puțuri, puțuri crăpate, care nu țin apă. 14 Este Israel un rob[48] cumpărat sau fiu de rob născut în casă? Atunci pentru ce a ajuns de pradă? 15 Niște pui[49] de lei mugesc și strigă împotriva lui și-i pustiesc țara; cetățile îi sunt arse și fără locuitori. 16 Chiar și cei din Nof și Tahpanes[50] îți vor zdrobi creștetul capului. 17 Nu ți-ai făcut[51] tu singur lucrul acesta pentru că ai părăsit pe Domnul, Dumnezeul tău, când te îndrepta[52] pe calea cea bună? 18 Și acum, ce cauți să te duci[53] în Egipt să bei apa[54] Nilului? Ce cauți să te duci în Asiria să bei apa râului? 19 Tu singur te pedepsești cu răutatea[55] ta și tu singur te lovești cu necredincioșia ta și vei ști și vei vedea ce rău și amar este să părăsești pe Domnul, Dumnezeul tău, și să n-ai nicio frică de Mine, zice Domnul, Dumnezeul oștirilor. 20 De mult ți-ai sfărâmat jugul, ți-ai rupt legăturile și ai[56] zis: «Nu mai vreau să slujesc ca un rob!» Căci, pe orice deal[57] înalt și sub orice copac verde, te-ai întins ca o[58] curvă. 21 Te sădisem ca o vie minunată[59] și de cel mai bun soi. Cum te-ai schimbat și te-ai prefăcut într-o coardă[60] de viță sălbatică?! 22 Chiar dacă te-ai spăla cu silitră[61], chiar dacă ai da cu multă sodă, nelegiuirea[62] ta tot ar rămâne scrisă înaintea Mea, zice Domnul Dumnezeu. 23 Cum[63] poți să zici: «Nu m-am spurcat și nu m-am dus după Baali?» Privește-ți urma pașilor în vale[64] și vezi ce ai făcut, dromaderă[65] iute la mers și care bați drumurile și le încrucișezi! 24 Măgăriță sălbatică, deprinsă cu pustia, care gâfâie în aprinderea patimii ei, cine o va împiedica să-și facă pofta? Toți cei ce o caută n-au nevoie să se ostenească: o găsesc în luna ei. 25 Nu te lăsa cu picioarele goale, nu-ți usca gâtlejul de sete! Dar[66] tu zici: «Degeaba, nu! Căci iubesc dumnezeii[67] străini și vreau să merg după ei.» 26 Cum rămâne uluit un hoț când este prins, așa de uluiți vor rămâne cei din casa lui Israel, ei, împărații lor, căpeteniile lor, preoții lor și prorocii lor. 27 Ei zic lemnului: «Tu ești tatăl meu!» Și pietrei: «Tu mi-ai dat viața!» Căci ei Îmi întorc spatele și nu se uită la Mine. Dar, când sunt în nenorocire[68], zic: «Scoală-Te și scapă-ne!» 28 Unde sunt[69] dumnezeii tăi, pe care ți i-ai făcut? Să se scoale ei, dacă pot să te scape[70] în vremea nenorocirii! Căci câte[71] cetăți ai, atâția dumnezei ai, Iuda! 29 Pentru ce[72] vă certați cu Mine? Toți Mi-ați fost necredincioși, zice Domnul. 30 Degeaba v-am lovit[73] copiii; n-au luat seama la certare; sabia voastră a mâncat[74] pe prorocii voștri ca un leu nimicitor. 31 O, neam rău de oameni, uitați-vă bine la Cuvântul Domnului, care zice: «Am fost Eu o pustie[75] pentru Israel sau o țară plină de întuneric beznă?» Pentru ce zice atunci poporul Meu: «Suntem slobozi[76], nu voim[77] să ne întoarcem la Tine?» 32 Își uită fata podoabele sau mireasa brâul? Dar poporul Meu M-a uitat[78] de zile fără număr. 33 Ce bine știi să-ți întocmești căile când este vorba să cauți ce iubești! Chiar și la nelegiuire te deprinzi. 34 Până și pe poalele hainei tale se află sângele sărmanilor[79] nevinovați, pe care nu i-ai prins făcând nicio spargere. 35 Și, cu toate acestea[80], tu zici: «Da, sunt nevinovat! Să se întoarcă acum mânia Lui de la mine!» Iată[81], Mă voi certa cu tine, pentru că[82] zici: «N-am păcătuit!» 36 Pentru ce[83] atâta grabă ca să-ți schimbi drumul? Din Egipt îți va veni rușinea[84], cum[85] ți-a venit și din Asiria! 37 Tot de-acolo vei ieși cu mâinile[86] pe cap, căci Domnul leapădă pe aceia în care te încrezi și nu vei izbuti cu ei.’ ”
3 1 „El zice: ‘Când se desparte un bărbat de nevastă-sa, pe care o părăsește, și ea ajunge nevasta altuia, se mai întoarce[87] bărbatul acesta la ea? N-ar fi chiar și țara[88] aceea spurcată? Și tu ai curvit[89] cu mulți ibovnici, și să[90] te întorci iarăși la Mine?’ zice Domnul. 2 ‘Ridică-ți ochii spre înălțimi[91] și privește. Unde n-ai curvit? Te țineai[92] la drumuri, ca arabul în pustie, și ai spurcat[93] țara prin curviile tale și cu răutatea ta! 3 Măcar că ploile au fost oprite[94] și ploaia de primăvară a lipsit, totuși tu ți-ai păstrat fruntea de curvă[95] și n-ai vrut să ai rușine! 4 Acum – nu-i așa? – strigi la Mine: «Tată! Tu ai fost[96] Prietenul tinereții[97] mele!» 5 Își va ține El mânia[98] pe vecie? O va păstra El totdeauna? Iată, așa ai vorbit, și totuși ai făcut lucruri nelegiuite cât ai putut!’
6 Domnul mi-a zis pe vremea împăratului Iosia: ‘Ai văzut ce a făcut necredincioasa[99] Israel? S-a dus[100] pe orice munte înalt și sub orice copac verde și a curvit acolo. 7 Eu ziceam că, după ce a făcut[101] toate aceste lucruri, se va întoarce la Mine. Dar nu s-a întors. Și sora[102] ei, vicleana Iuda, a fost martoră la aceasta. 8 Și, cu toate că a[103] văzut că M-am despărțit[104] de necredincioasa Israel din pricina tuturor preacurviilor ei și i-am dat cartea ei de despărțire, totuși soră-sa, vicleana[105] Iuda, nu s-a temut, ci s-a dus să curvească la fel. 9 Și astfel, prin necurăția ei strigătoare, Israel a spurcat[106] țara, a preacurvit cu piatra[107] și lemnul. 10 Cu toate acestea, vicleana Iuda, sora ei, nu s-a întors la Mine din toată inima[108] ei, ci cu prefăcătorie’, zice Domnul. 11 Domnul mi-a zis: ‘Necredincioasa Israel pare nevinovată față de vicleana[109] Iuda. 12 Du-te de strigă aceste cuvinte spre miazănoapte[110] și zi: «Întoarce-te, necredincioasa Israel», zice Domnul. Nu voi arunca o privire întunecoasă împotriva voastră, căci sunt[111] milostiv, zice Domnul și nu țin mânie pe vecie. 13 Recunoaște-ți[112] numai nelegiuirea, recunoaște că ai fost necredincioasă Domnului, Dumnezeului tău, că ai alergat[113] încoace și încolo la dumnezei străini[114], sub orice copac[115] verde, și că n-ai ascultat glasul Meu, zice Domnul. 14 Întoarceți-vă, copii răzvrătiți, zice Domnul, căci[116] Eu sunt Stăpânul vostru, Eu vă voi lua pe unul[117] dintr-o cetate, pe doi dintr-o familie și vă voi aduce înapoi, în Sion. 15 Vă voi da păstori[118] după inima Mea și vă vor paște[119] cu pricepere și cu înțelepciune. 16 Când vă veți înmulți și veți crește în țară, în zilele acelea, zice Domnul, nu se va mai vorbi de chivotul legământului Domnului și nu-i va mai veni nimănui[120] în gând, nu-și vor mai aduce aminte de el, nu-i vor mai simți lipsa și nici nu vor mai face altul. 17 În vremea aceea, Ierusalimul se va numi scaunul de domnie al Domnului; toate neamurile se vor strânge la Ierusalim în[121] Numele Domnului și nu vor mai urma pornirile inimii lor rele. 18 În zilele acelea, casa[122] lui Iuda va umbla cu casa lui Israel și vor veni împreună din țara de la miazănoapte[123] în țara[124] pe care am dat-o în stăpânire părinților voștri. 19 Eu ziceam: «Cum să te pun printre copiii Mei și să-ți dau o țară plăcută[125], o moștenire, podoabă între podoabele neamurilor?» Mă gândeam că Mă vei chema: «Tată[126]!» și nu te vei mai abate de la Mine. 20 Dar, cum este necredincioasă iubitului său o femeie, așa Mi-ați fost necredincioși[127] voi, casa lui Israel, zice Domnul! 21 Un vuiet se aude pe înălțimi[128]: sunt plânsetele și rugămințile de iertare ale copiilor lui Israel, căci și-au sucit calea și au uitat pe Domnul, Dumnezeul lor. 22 Întoarceți-vă[129], copii răzvrătiți, și vă voi ierta[130] abaterile’. ‘Iată-ne, venim la Tine, căci Tu ești Domnul, Dumnezeul nostru. 23 În adevăr[131], zadarnic se așteaptă mântuire de la dealuri și de la mulțimea munților; în adevăr, în[132] Domnul, Dumnezeul nostru, este mântuirea lui Israel. 24 Idolii, dimpotrivă[133], au mâncat rodul muncii părinților noștri din tinerețea noastră: oile și boii lor, fiii și fiicele lor. 25 Să ne culcăm în rușinea noastră și să ne învelim cu ocara noastră, căci am păcătuit[134] împotriva Domnului, Dumnezeului nostru, noi și părinții noștri, din tinerețea noastră și până în ziua de azi, și n-am ascultat[135] glasul Domnului, Dumnezeului nostru.’
4 1 ‘Israele, de te vei întoarce, dacă te vei întoarce[136] la Mine, zice Domnul, dacă vei scoate urâciunile tale dinaintea Mea, nu vei mai rătăci. 2 Dacă[137] vei jura: «Viu este Domnul!» cu adevăr[138], cu neprihănire și cu dreptate, atunci neamurile[139] vor fi binecuvântate în El și se vor făli[140] cu El 3 Căci așa vorbește Domnul către oamenii din Iuda și din Ierusalim: «Desțeleniți-vă[141] un ogor nou și nu semănați între[142] spini! 4 Tăiați-vă împrejur[143] pentru Domnul, tăiați-vă împrejur inimile, oamenii lui Iuda și locuitori ai Ierusalimului, ca nu cumva să izbucnească mânia Mea ca un foc și să se aprindă fără să se poată stinge din pricina răutății faptelor voastre!»
5 Dați de știre în Iuda, vestiți la Ierusalim și spuneți: «Sunați din trâmbiță în țară!» Strigați în gura mare și ziceți: «Strângeți-vă[144] și haidem în cetățile întărite!» 6 Înălțați un steag spre Sion, fugiți și nu vă opriți! Căci de la miazănoapte[145] aduc nenorocirea și un mare prăpăd. 7 Leul se aruncă[146] din tufarul său, nimicitorul[147] neamurilor a pornit, și-a părăsit locul, ca să-ți pustiască[148] țara, să-ți dărâme cetățile și nimeni să nu mai locuiască în ele.’ 8 De aceea, acoperiți-vă[149] cu saci, plângeți și gemeți, căci mânia aprinsă a Domnului nu se abate de la noi. 9 ‘În ziua aceea, zice Domnul, împăratul și căpeteniile își vor pierde inima, preoții vor rămâne încremeniți și prorocii uimiți.’ 10 Eu am zis: ‘Ah, Doamne, Dumnezeule! Ai înșelat[150] în adevăr pe poporul acesta și Ierusalimul când[151] ai zis: «Veți avea pace!» Și totuși sabia le amenință viața.’ 11 În vremea aceea, se va zice poporului acestuia și Ierusalimului: ‘Un vânt[152] arzător suflă din locurile înalte ale pustiei pe drumul fiicei poporului Meu, nu ca să vânture, nici ca să curețe grâul. 12 Ci un vânt năpraznic vine de acolo până la Mine! Acum le voi[153] rosti hotărârea!’ 13 ‘Iată, nimicitorul înaintează ca norii; carele lui[154] sunt ca un vârtej, caii[155] lui sunt mai ușori decât vulturii. Vai de noi, căci suntem prăpădiți! – 14 Curățește-ți inima[156] de rău, Ierusalime, ca să fii mântuit! Până când vei păstra gânduri nelegiuite în inima ta? 15 Căci un glas care pornește de la Dan[157] și vestește nenorocirea o vestește de la muntele lui Efraim.’ 16 ‘Spuneți lucrul acesta neamurilor, faceți-l cunoscut Ierusalimului. Vin niște împresurători dintr-o țară[158] depărtată și strigă împotriva cetăților lui Iuda. 17 Ca cei ce păzesc un ogor[159], ei înconjoară Ierusalimul, căci s-a răzvrătit împotriva Mea’, zice Domnul. 18 ‘Acesta este rodul căilor și faptelor tale[160], este vina răutății tale, dacă este așa de amar și te pătrunde până la inimă. 19 Măruntaiele[161] mele! Măruntaiele mele! Cum mă doare înăuntrul inimii mele! Îmi bate inima, nu pot să tac! Căci auzi, suflete, sunetul trâmbiței și strigătul de război. 20 Se vestește dărâmare[162] peste dărâmare, căci toată țara este pustiită; colibele[163] îmi sunt pustiite deodată și corturile, într-o clipă! 21 Până când voi vedea steagul fâlfăind și voi auzi sunetul trâmbiței?’ 22 ‘Căci poporul Meu este nebun, nu Mă cunoaște; sunt niște copii fără minte și lipsiți de pricepere; sunt meșteri[164] să facă răul, dar nu știu să facă binele.’ 23 ‘Mă uit la pământ[165], și iată că este pustiu[166] și gol; mă uit la ceruri, și lumina lor a pierit! 24 Mă uit[167] la munți, și iată că sunt zguduiți și toate dealurile se clatină! 25 Mă uit, și iată că nu este niciun om și toate păsările cerurilor[168] au fugit! 26 Mă uit, și, iată, Carmelul este un pustiu și toate cetățile sale sunt nimicite înaintea Domnului și înaintea mâniei Lui aprinse!’ 27 Căci așa vorbește Domnul: ‘Toată țara va fi pustiită, dar nu o voi nimici[169] de tot. 28 Din pricina aceasta țara[170] este în jale și cerurile[171] sus sunt întunecate, căci Eu am zis, am hotărât lucrul acesta, și nu-Mi pare rău[172] de el, nu Mă voi întoarce. 29 La vuietul călăreților și arcașilor, toate cetățile fug; se ascund în păduri și se suie pe stânci; toate cetățile sunt părăsite, nu mai au locuitori. 30 Și tu, pustiito, ce vei face? Te vei îmbrăca în cârmâz, te vei împodobi cu podoabe de aur, îți vei sulimeni[173] ochii, dar degeaba te vei înfrumuseța: ibovnicii tăi[174] te disprețuiesc și vor să-ți ia viața. 31 Căci Eu aud niște țipete ca ale unei femei în chinurile nașterii, țipete de durere ca la cea dintâi facere. Este glasul fiicei Sionului, care suspină și întinde[175] mâinile zicând: «Nenorocita de mine! Mor din pricina ucigașilor!»’
5 1 ‘Cutreierați ulițele Ierusalimului, uitați-vă, întrebați și căutați[176] în piețe, dacă se găsește un om, dacă[177] este vreunul care să înfăptuiască ce este drept, care să se țină de adevăr, și voi ierta[178] Ierusalimul. 2 Chiar când[179] zic: «Viu[180] este Domnul!» ei jură[181] strâmb.’ 3 Doamne, nu văd ochii Tăi[182] adevărul? Tu-i lovești[183], și ei nu simt nimic; îi nimicești, și nu vor să ia învățătură; iau o înfățișare mai tare decât stânca, nu vor[184] să se întoarcă la Tine. 4 Eu ziceam: ‘Numai cei mici sunt așa; ei lucrează fără minte, pentru că nu cunosc[185] calea Domnului, Legea Dumnezeului lor!’ 5 Mă voi duce deci la cei mari și le voi vorbi, căci ei[186] cunosc calea Domnului, Legea Dumnezeului lor! Dar toți au sfărâmat[187] jugul și au rupt legăturile. 6 De aceea îi omoară leul[188] din pădure și-i nimicește lupul[189] din pustie. Stă la pândă pardosul[190] înaintea cetăților lor; toți cei ce vor ieși din ele vor fi sfâșiați, căci fărădelegile lor sunt multe, abaterile lor s-au înmulțit! 7 ‘Cum să te iert? zice Domnul. Copiii tăi M-au părăsit și jură[191] pe dumnezei care[192] n-au ființă. Și, după ce le-am primit[193] jurămintele, se dedau la preacurvie și aleargă cu grămada în casa curvei! 8 Ca niște cai[194] bine hrăniți, care aleargă încoace și încolo, fiecare nechează[195] după nevasta aproapelui său. 9 Să[196] nu pedepsesc Eu aceste lucruri, zice Domnul, să nu Mă răzbun Eu[197] pe un asemenea popor? 10 Suiți-vă[198] pe zidurile ei și dărâmați, dar[199] nu nimiciți de tot! Luați-i butucii aceștia, căci nu sunt ai Domnului! 11 Căci casa[200] lui Israel și casa lui Iuda Mi-au fost necredincioase, zice Domnul. 12 Ei tăgăduiesc[201] pe Domnul și zic: «Nu[202] este El! Și nu[203] va veni nenorocirea peste noi; nu vom vedea nici sabia, nici foametea. 13 Prorocii sunt vânt, și nu Dumnezeu vorbește în ei.» Așa să li se facă și lor!’ 14 De aceea, așa vorbește Domnul, Dumnezeul oștirilor: ‘Pentru că ați zis lucrul acesta, iată[204], Cuvântul Meu îl fac foc în gura ta și poporul acesta lemne, ca să-i ardă focul acesta. 15 Iată, aduc de departe un neam împotriva voastră, casă a lui Israel, zice Domnul, un neam[205] tare, un neam[206] străvechi, un neam a cărui limbă n-o cunoști și ale cărui vorbe nu le pricepi. 16 Tolba lui cu săgeți este ca un mormânt deschis; toți sunt niște viteji. 17 El îți va mânca secerișul[207] și pâinea, îți va mânca fiii și fiicele, îți va mânca oile și boii, îți va mânca via și smochinul și îți va trece prin sabie cetățile întărite, în care te încrezi. 18 Dar, și în zilele acelea, zice Domnul, nu vă voi nimici[208] de tot. 19 Dacă veți întreba atunci: «Pentru ce[209] ne-a făcut toate acestea Domnul, Dumnezeul nostru?» Așa le vei răspunde: «După cum voi M-ați părăsit[210] și ați slujit unor dumnezei străini în țara voastră, tot așa acum veți sluji[211] unor străini într-o țară care nu este a voastră!» 20 Spuneți lucrul acesta casei lui Iacov, vestiți-l în Iuda și ziceți: 21 «Ascultați lucrul acesta, popor[212] fără minte și fără inimă, care are ochi, și nu vede, urechi, și n-aude!» 22 Nu voiți să vă temeți[213] de Mine, zice Domnul, nu voiți să tremurați înaintea Mea? Eu am pus mării[214] ca hotar nisipul, hotar veșnic, pe care nu trebuie să-l treacă. Și chiar dacă valurile ei se înfurie, totuși sunt neputincioase; urlă, dar nu-l trec. 23 Poporul acesta însă are o inimă dârză și răzvrătită; se răscoală și pleacă 24 și nu zic în inima lor: «Să ne temem de Domnul, Dumnezeul nostru, care dă ploaie[215] la vreme, ploaie timpurie[216] și târzie, și ne păstrează[217] săptămânile hotărâte pentru seceriș.» 25 Din pricina nelegiuirilor voastre[218] n-au loc aceste orânduiri, păcatele voastre vă lipsesc de aceste bunătăți. 26 Căci în poporul Meu sunt oameni răi; ei pândesc[219] ca păsărarul care întinde lațuri, întind curse și prind oameni. 27 Cum se umple o colivie de păsări, așa se umplu casele lor prin vicleșug; așa ajung ei puternici și bogați. 28 Se îngrașă[220], lucesc de grăsime; întrec orice măsură în rău, nu apără pricina[221], pricina orfanului, ca să le meargă bine[222], nu fac dreptate celor lipsiți. 29 Să nu pedepsesc[223] Eu aceste lucruri, zice Domnul, să nu-Mi răzbun Eu pe un asemenea popor? 30 Grozave lucruri, urâcioase[224] lucruri se fac în țară. 31 Prorocii prorocesc neadevăruri[225], preoții stăpânesc cu ajutorul lor, și poporului Meu îi plac[226] aceste lucruri. Dar ce veți face la urmă?’
6 1 ‘Fugiți, copii ai lui Beniamin, fugiți din mijlocul Ierusalimului, sunați din trâmbiță la Tecoa, ridicați un semn la Bet-Hacherem[227]! Căci de la miazănoapte se vede venind o nenorocire[228] și un mare prăpăd. 2 Pe frumoasa și subțirica fiică a Sionului o nimicesc! 3 La ea vin păstorii cu turmele lor, își întind corturile[229] în jurul ei și își paște fiecare partea lui.’ 4 ‘Pregătiți-vă[230] s-o bateți! Haidem! Să ne suim ziua nămiaza[231] mare!… Vai de noi, căci ziua scade și umbrele de seară se lungesc. 5 Haidem să ne suim noaptea! Și să-i dărâmăm casele împărătești!’ 6 Căci așa vorbește Domnul oștirilor: ‘Tăiați copaci și ridicați șanțuri împotriva Ierusalimului! Aceasta este cetatea care trebuie pedepsită, căci în mijlocul ei este numai apăsare. 7 Cum țâșnesc apele dintr-o fântână[232], așa țâșnește răutatea ei din ea; nu se aude în ea decât silnicie[233] și prăpăd; durerea și rănile Îmi izbesc fără curmare privirile. 8 Ia învățătură, Ierusalime, ca nu cumva să Mă depărtez[234] de tine și să fac din tine un pustiu, o țară nelocuită!’ 9 Așa vorbește Domnul oștirilor: ‘Vor culege rămășițele lui Israel cum se culeg ciorchinii rămași dintr-o vie. Puneți din nou mâna pe ea, ca și culegătorul pe mlădițe.’ 10 Cui să vorbesc și pe cine să iau martor ca să m-asculte? Urechea lor[235] este netăiată împrejur și nu sunt în stare să ia aminte. Iată[236], Cuvântul Domnului este o ocară pentru ei și nu le place de el. 11 Eu sunt așa de plin[237] de mânia Domnului, că n-o pot opri. ‘Toarnă-o peste[238] copilul de pe uliță și peste adunările tinerilor. Căci și bărbatul, și nevasta vor fi prinși, și bătrânul, și cel încărcat de zile. 12 Casele[239] lor vor trece în stăpânirea altora, ogoarele și nevestele lor, de asemenea, când Îmi voi întinde mâna asupra locuitorilor țării, zice Domnul. 13 Căci de la cel mai mic până la cel mai mare, toți sunt lacomi de[240] câștig; de la proroc până la preot, toți înșală. 14 Leagă în chip ușuratic[241] rana fiicei poporului Meu, zicând[242]: «Pace! Pace!» Și totuși nu este pace! 15 Sunt dați de rușine[243], căci săvârșesc urâciuni, și totuși nu roșesc și nu știu de rușine. De aceea vor cădea împreună cu cei ce cad, vor fi răsturnați, când îi voi pedepsi’, zice Domnul. 16 Așa vorbește Domnul: ‘Stați în drumuri, uitați-vă și întrebați care sunt cărările cele vechi[244], care este calea cea bună: umblați pe ea, și veți găsi[245] odihnă pentru sufletele voastre!’ Dar ei răspund: ‘Nu vrem să umblăm pe ele!’ 17 Am pus niște străjeri peste voi: Fiți cu luare aminte la sunetul trâmbiței! Dar ei răspund: ‘Nu vrem să fim cu luare aminte[246]!’ 18 ‘De aceea, ascultați, neamuri, și luați seama la ce li se va întâmpla, adunare a popoarelor! 19 Ascultă[247] și tu, pământule! Iată, voi aduce peste poporul acesta o nenorocire, care va fi rodul[248] gândurilor lui, căci n-au luat aminte la Cuvintele Mele și au nesocotit Legea Mea. 20 Ce nevoie am[249] Eu de tămâia care vine din Seba[250], de trestia mirositoare dintr-o țară depărtată? Arderile[251] voastre de tot nu-Mi plac și jertfele voastre nu-Mi sunt plăcute.’ 21 De aceea, așa vorbește Domnul: ‘Iată, voi pune înaintea poporului acestuia niște pietre de poticnire, de care se vor lovi împreună părinți și fii, vecini și prieteni, și vor pieri.’ 22 Așa vorbește Domnul: ‘Iată că vine un popor din țara de la miazănoapte[252], un neam mare se ridică de la marginile pământului. 23 Ei poartă arc și suliță; sunt cumpliți și fără milă; glasul lor urlă ca[253] marea; sunt călare pe cai și gata de luptă, ca un om pregătit de război, împotriva ta, fiică a Sionului! 24 La vuietul apropierii lor, mâinile ni se slăbesc, ne apucă groaza[254], ca durerea unei femei care naște.’ 25 Nu ieșiți în ogoare și nu mergeți pe drumuri! Căci acolo este sabia vrăjmașului, răspândind spaima de jur împrejur! 26 Fiica poporului meu, acoperă-te cu un sac[255] și tăvălește-te[256] în cenușă, jelește-te[257] ca după singurul tău fiu, varsă lacrimi, lacrimi amare! Căci pe neașteptate vine pustiitorul peste noi. 27 ‘Te pusesem de pază[258] peste poporul Meu, ca o cetățuie, ca să le cunoști și să le cercetezi calea. 28 Toți sunt niște[259] răzvrătiți, niște bârfitori[260], aramă[261] și fier, toți sunt niște stricați. 29 Foalele ard, plumbul este topit de foc; degeaba curăță, căci zgura nu se dezlipește.’ 30 De aceea se vor numi argint[262] lepădat, căci Domnul i-a lepădat.”
7 1 Iată cuvântul vorbit lui Ieremia din partea[263] Domnului: 2 „Șezi la poarta Casei Domnului, vestește acolo cuvântul acesta și spune: ‘Ascultați Cuvântul Domnului, toți bărbații lui Iuda care intrați pe aceste porți ca să vă închinați înaintea Domnului!’ 3 Așa vorbește Domnul oștirilor, Dumnezeul lui Israel: ‘Îndreptați-vă căile[264] și faptele, și vă voi lăsa să locuiți în locul acesta. 4 Nu vă hrăniți[265] cu nădejdi înșelătoare, zicând: «Acesta este Templul Domnului, Templul Domnului, Templul Domnului!» 5 Căci numai dacă vă veți îndrepta căile și faptele, dacă veți înfăptui dreptatea[266] unii față de alții, 6 dacă nu veți asupri pe străin, pe orfan și pe văduvă, dacă nu veți vărsa sânge nevinovat în locul acesta și dacă nu veți merge[267] după alți dumnezei, spre nenorocirea voastră, 7 numai așa[268] vă voi lăsa să locuiți în locul acesta, în țara[269] pe care am dat-o părinților voștri, din veșnicie în veșnicie. 8 Dar iată că voi vă hrăniți[270] cu nădejdi înșelătoare[271], care nu slujesc la nimic. 9 Cum? Furați[272], ucideți, preacurviți, jurați strâmb, aduceți tămâie lui Baal, mergeți după alți dumnezei[273] pe care nu-i cunoașteți… 10 Și apoi veniți[274] să vă înfățișați înaintea Mea, în Casa aceasta peste care este chemat Numele Meu[275], și ziceți: «Suntem izbăviți!», ca iarăși să faceți toate aceste urâciuni! 11 Este Casa aceasta[276], peste care este chemat Numele Meu, o peșteră[277] de tâlhari înaintea voastră? Eu Însumi văd lucrul acesta, zice Domnul! 12 Duceți-vă dar la locul[278] care-Mi fusese închinat la Silo, unde[279] pusesem să locuiască odinioară Numele Meu, și vedeți ce i-am făcut[280] din pricina răutății poporului Meu Israel! 13 Și acum, fiindcă ați făcut toate aceste fapte, zice Domnul, fiindcă v-am vorbit dis-de-dimineață[281], și n-ați ascultat, fiindcă v-am chemat[282], și n-ați răspuns, 14 voi face Casei peste care este chemat Numele Meu, în care vă puneți încrederea, și locului pe care vi l-am dat vouă și părinților voștri, le voi face întocmai cum am făcut lui Silo[283]. 15 Și vă voi lepăda de la Fața Mea, cum[284] am lepădat pe toți frații voștri, pe toată sămânța[285] lui Efraim!’ 16 Tu însă nu mijloci[286] pentru poporul acesta, nu înălța nici cereri, nici rugăciuni pentru ei și nu stărui pe lângă Mine; căci[287] nu te voi asculta! 17 Nu vezi ce fac ei în cetățile lui Iuda și pe ulițele Ierusalimului? 18 Copiii[288] strâng lemne, părinții aprind focul și femeile frământă plămădeala ca să pregătească turte împărătesei cerului și să toarne jertfe de băutură altor dumnezei[289], ca să Mă mânie. 19 Pe Mine Mă mânie ei[290] oare? zice Domnul. Nu, pe ei înșiși, spre rușinea lor?’ 20 De aceea, așa vorbește Domnul Dumnezeu: ‘Iată, mânia și urgia Mea se vor vărsa peste locul acesta, peste oameni și dobitoace, peste copacii de pe câmp și peste roadele pământului, și va arde, și nu se va stinge.’ 21 Așa vorbește Domnul oștirilor, Dumnezeul lui Israel: ‘Adăugați[291] arderile voastre de tot la jertfele voastre și mâncați-le carnea! 22 Căci n-am vorbit[292] nimic cu părinții voștri și nu le-am dat nicio poruncă cu privire la arderi-de-tot și jertfe în ziua când i-am scos din țara Egiptului. 23 Ci iată porunca pe care le-am dat-o: «Ascultați glasul[293] Meu, și Eu voi fi[294] Dumnezeul vostru, iar voi veți fi poporul Meu; umblați pe toate căile pe care vi le-am poruncit, ca să fiți fericiți!» 24 Dar[295] ei n-au ascultat și n-au luat aminte, ci au urmat[296] sfaturile și pornirile inimii lor rele, au dat înapoi[297] și n-au mers înainte. 25 Din ziua când au ieșit părinții voștri din Egipt până în ziua de azi, v-am trimis[298] pe toți slujitorii Mei, prorocii, i-am trimis în fiecare zi, de[299] dimineață. 26 Dar ei nu M-au ascultat[300], n-au luat aminte, și-au înțepenit[301] gâtul și au făcut[302] mai rău decât părinții lor. 27 Și, chiar dacă le vei spune[303] toate aceste lucruri, tot nu te vor asculta și, dacă vei striga la ei, nu-ți vor răspunde. 28 De aceea, spune-le: «Acesta este poporul care n-ascultă glasul Domnului, Dumnezeului său, și care nu[304] vrea să ia învățătură; s-a dus adevărul[305], a fugit din gura lor.» 29 Acum, tunde-ți[306] părul, Ierusalime, și aruncă-l departe; suie-te pe înălțimi și fă o cântare de jale! Căci Domnul leapădă și îndepărtează neamul de oameni care I-a ațâțat urgia. 30 Căci copiii lui Iuda au făcut ce este rău înaintea Mea, zice Domnul, și-au așezat urâciunile[307] lor în Casa peste care este chemat Numele Meu, ca s-o spurce. 31 Au zidit și locuri înalte la Tofet[308], în valea Ben-Hinom, ca să-și ardă[309] în foc fiii și fiicele – lucru pe care Eu nu-l poruncisem[310] și nici nu-Mi trecuse prin minte. 32 De aceea, iată[311], vin zile, zice Domnul, când nu se va mai zice Tofet și valea Ben-Hinom, ci se va zice Valea Măcelului și se vor îngropa[312] morții la Tofet, din lipsă de loc. 33 Trupurile moarte[313] ale acestui popor vor fi hrana păsărilor cerului și a fiarelor pământului, și nimeni nu le va speria. 34 Voi face astfel să înceteze[314] în cetățile lui Iuda și pe ulițele Ierusalimului strigătele de bucurie și strigătele de veselie, cântecele mirelui și cântecele miresei, căci țara[315] va ajunge un pustiu!’
8 1 ‘În vremea aceea, zice Domnul, se vor scoate din mormintele lor oasele împăraților lui Iuda, oasele căpeteniilor lui, oasele preoților, oasele prorocilor și oasele locuitorilor Ierusalimului. 2 Le vor întinde în fața Soarelui, în fața Lunii și în fața întregii oștiri a cerurilor, pe care i-au iubit ei, cărora le-au slujit[316], pe care i-au urmat, pe care i-au căutat și înaintea cărora s-au închinat. Nu le vor mai strânge[317], nici nu le vor mai îngropa, și se vor face gunoi[318] pe pământ. 3 Toți cei ce vor rămâne din acest neam rău vor dori mai degrabă moartea[319] decât viața, în toate locurile unde îi voi izgoni’, zice Domnul oștirilor. 4 Spune-le: ‘Așa vorbește Domnul: «Cine cade și nu se mai scoală? Sau cine se abate fără să se întoarcă iarăși?» 5 Pentru ce dar poporul acesta al Ierusalimului se lasă dus în necurmate rătăciri[320], stăruie în înșelătorie[321] și nu vrea să se întoarcă[322] la Dumnezeu? 6 Căci Eu[323] sunt cu luare-aminte și aud că ei nu vorbesc cum ar trebui; niciunul nu se căiește de răutatea lui și nu zice: «Ce am făcut?» Ci toți își încep din nou alergarea, ca un cal care se aruncă la luptă. 7 Chiar și cocostârcul[324] își cunoaște vremea pe ceruri; turtureaua[325], rândunica și cocorul își păzesc vremea venirii lor, dar poporul Meu[326] nu cunoaște Legea Domnului! 8 Cum puteți voi să ziceți: «Suntem înțelepți și Legea[327] Domnului este cu noi?» Cu adevărat, degeaba s-a pus la lucru pana mincinoasă a cărturarilor. 9 Înțelepții[328] sunt dați de rușine, sunt uimiți, sunt prinși, căci au nesocotit Cuvântul Domnului, și ce înțelepciune au ei? 10 De aceea, pe nevestele[329] lor le voi da altora și ogoarele lor, altor stăpâni. Căci, de la cel mai mic până la cel mai mare, toți sunt lacomi de câștig[330] mârșav, de la proroc până la preot, toți înșală! 11 Leagă în chip ușuratic[331] rana fiicei poporului Meu, zicând: «Pace[332]! Pace!» Și totuși pace nu este. 12 Vor fi dați de rușine[333], căci săvârșesc astfel de urâciuni; nu roșesc și nu știu de rușine, de aceea vor cădea împreună cu cei ce cad și vor fi răsturnați când îi voi pedepsi, zice Domnul. 13 Vreau să isprăvesc cu ei, zice Domnul. Nu vor mai fi struguri în vie[334], nici smochine în smochin[335] și frunzele se vor vesteji. Le voi da celor ce vor trece peste ele’.” 14 „Pentru ce ședem jos? Strângeți-vă[336] și haidem în cetățile întărite, ca să pierim acolo! Căci Domnul, Dumnezeul nostru, ne sortește la moarte, ne dă să bem ape otrăvite[337], pentru că am păcătuit împotriva Domnului. 15 Așteptam[338] pacea, și nu vine nimic mai bun; o vreme de vindecare, și iată groaza!” 16 „Sforăitul cailor săi se aude dinspre Dan[339] și de vuietul nechezatului lor[340] se cutremură toată țara; vin, mănâncă țara și ce cuprinde ea, cetatea și pe cei ce o locuiesc. 17 ‘Căci iată că trimit între voi niște șerpi, niște basilici, împotriva cărora nu[341] este niciun descântec, și vă vor mușca’ ”, zice Domnul. 18 „Aș vrea să-mi alin durerea, dar mă doare inima în mine. 19 Iată, strigătele fiicei poporului meu răsună dintr-o țară[342] depărtată.” „Nu mai este Domnul în Sion? Nu mai este în ea împăratul ei?” „Pentru ce M-au mâniat[343] ei cu chipurile lor cioplite, cu idoli străini?” 20 „Secerișul a trecut, vara s-a isprăvit, și noi tot nu suntem mântuiți!” 21 „Sunt zdrobit[344] de durerea fiicei poporului meu, mă doare[345], m-apucă groaza. 22 Nu este niciun leac alinător[346] în Galaad? Nu este niciun doctor acolo? Pentru ce nu se face dar vindecarea fiicei poporului meu?”
9 1 „O, de mi-ar fi capul plin[347] cu apă, de mi-ar fi ochii un izvor de lacrimi, aș plânge zi și noapte pe morții fiicei poporului meu! 2 O, dac-aș avea un han de călători în pustie, aș părăsi pe poporul meu și m-aș depărta de el! Căci toți sunt niște preacurvari[348] și o ceată de mișei.” 3 „Au limba întinsă[349] ca un arc și aruncă minciuna, și nu prin adevăr sunt ei puternici în țară, căci merg din răutate în răutate și nu[350] Mă cunosc, zice Domnul. 4 Fiecare să se păzească[351] de prietenul lui și să nu se încreadă în niciunul din frații săi, căci orice frate caută să înșele și orice prieten umblă cu[352] bârfeli. 5 Se trag pe sfoară unii pe alții și nu spun adevărul; își deprind limba să mintă și se trudesc să facă rău. 6 Locuința ta este în mijlocul fățărniciei și, de fățarnici ce sunt, nu vor să Mă cunoască, zice Domnul. 7 De aceea, așa vorbește Domnul oștirilor: Iată, îi voi topi[353] în cuptor și îi voi încerca. Căci cum aș putea[354] să mă port altfel cu fiica poporului Meu? 8 Limba lor este o săgeată ucigătoare, nu spun decât[355] minciuni; cu gura vorbesc[356] aproapelui lor de pace, și în fundul inimii îi întind curse. 9 Să nu-i pedepsesc[357] Eu pentru aceste lucruri, zice Domnul, să nu Mă răzbun Eu pe un asemenea popor?” 10 „Munții vreau să-i plâng și să gem pentru ei, pentru câmpiile pustiite[358] vreau să fac o jelanie, căci sunt arse de tot și nimeni nu mai trece prin ele; nu se mai aude în ele behăitul turmelor; păsările cerului și dobitoacele[359] au fugit și au pierit.” 11 „Voi face și Ierusalimul un morman[360] de pietre, o vizuină de șacali[361], și cetățile lui Iuda le voi preface într-un pustiu fără locuitori. 12 Unde[362] este omul înțelept care să înțeleagă aceste lucruri? Să spună acela căruia i-a vorbit gura Domnului, pentru ce este nimicită țara, arsă ca un pustiu pe unde nu mai trece nimeni?” 13 Domnul zice: „Pentru că au părăsit Legea Mea pe care le-o pusesem înainte; pentru că n-au ascultat glasul Meu și nu l-au urmat, 14 ci au umblat[363] după aplecările inimii lor și au mers după Baali, cum i-au[364] învățat părinții lor.” 15 De aceea, așa vorbește Domnul oștirilor, Dumnezeul lui Israel: „Iată, voi hrăni[365] poporul acesta cu pelin[366] și-i voi da să bea ape otrăvite. 16 Îi voi risipi[367] printre niște neamuri pe care nu le-au cunoscut nici ei, nici părinții lor și voi trimite[368] sabia în urma lor până-i voi nimici.” 17 Așa vorbește Domnul oștirilor: „Căutați și chemați plângătoarele[369] să vină! Trimiteți la femeile iscusite ca să vină! 18 Să se grăbească să facă o cântare de jale asupra noastră, ca să ne curgă lacrimile din[370] ochi și să curgă apa din pleoapele noastre! 19 Căci strigăte de jale se aud din Sion: ‘Cât suntem de prăpădiți! Cât de jalnic[371] suntem acoperiți de rușine! Trebuie să părăsim țara, căci ne-au surpat locuințele!’ ” 20 „Ascultați, femeilor, Cuvântul Domnului și să prindă urechea voastră ce spune gura Lui! Învățați pe copiii voștri cântece de jale, învățați-vă plângeri unele pe altele! 21 Căci moartea s-a suit pe ferestrele noastre, a pătruns în casele noastre împărătești; a nimicit pe copii[372] pe uliță și pe tineri în piețe.” 22 Spune: „Așa vorbește Domnul: ‘Trupurile moarte ale oamenilor vor cădea ca gunoiul[373] pe câmpii, cum cade înapoia secerătorului un snop pe care nu-l strânge nimeni!’ 23 Așa vorbește Domnul: ‘Înțeleptul[374] să nu se laude cu înțelepciunea lui, cel tare să nu se laude cu tăria lui, bogatul să nu se laude cu bogăția lui. 24 Ci[375] cel ce se laudă să se laude că are pricepere și că Mă cunoaște, că știe că Eu sunt Domnul, care fac milă, judecată și dreptate pe pământ! Căci[376] în acestea găsesc plăcere Eu, zice Domnul. 25 Iată, vin zilele, zice Domnul, când[377] voi pedepsi pe toți cei tăiați împrejur, care nu sunt tăiați împrejur cu inima, 26 pe egipteni, pe iudei, pe edomiți, pe amoniți, pe moabiți, pe toți cei ce își rad[378] colțurile bărbii, pe cei ce locuiesc în pustie, căci toate neamurile sunt netăiate împrejur și toată casa lui Israel are inima[379] netăiată împrejur’.”
10 1 „Ascultați Cuvântul pe care vi-l vorbește Domnul, casa lui Israel! 2 Așa vorbește Domnul: ‘Nu[380] vă luați după felul de viețuire al neamurilor și nu vă temeți de semnele cerului, pentru că neamurile se tem de ele. 3 Căci obiceiurile popoarelor sunt deșarte. Taie[381] un lemn din pădure; mâna meșterului îl lucrează cu securea; 4 îl împodobește cu argint și aur, și ei îl țintuiesc[382] cu cuie și ciocane, ca să nu se clatine. 5 Dumnezeii aceștia sunt ca o sperietoare de păsări într-un ogor de castraveți[383][384] și nu[385] vorbesc; sunt duși [386] de alții, pentru că nu pot să meargă. Nu vă temeți de ei, căci nu pot să facă niciun[387] rău și nu sunt în stare să facă niciun bine.’ ” 6 „Niciunul nu este ca Tine[388], Doamne! Mare ești Tu și mare este Numele Tău prin puterea Ta. 7 Cine[389] să nu se teamă de Tine, Împărate al neamurilor? Ție Ți se cuvine teama, căci între[390] toți înțelepții neamurilor și în toate împărățiile lor, niciunul nu este ca Tine. 8 Toți, laolaltă, sunt proști[391] și fără minte, știința idolilor nu este decât deșertăciune, e lemn! 9 Ei aduc din Tarsis foițe de argint și aur[392] din Ufaz; meșterul și mâna argintarului le pun în lucru; hainele acestor dumnezei sunt de materii vopsite în albastru și în purpură, toate sunt lucrate[393] de meșteri iscusiți. 10 Dar Domnul este Dumnezeu cu adevărat, este un Dumnezeu[394] viu și un Împărat[395] veșnic. Pământul tremură de mânia Lui și neamurile nu pot să sufere urgia lui.” 11 „Așa să le vorbiți: ‘Dumnezeii[396] care n-au făcut nici cerurile, nici pământul vor pieri[397] de pe pământ și de sub ceruri. 12 Dar El a făcut[398] pământul prin puterea Lui, a întemeiat[399] lumea prin înțelepciunea Lui, a întins[400] cerurile prin priceperea Lui. 13 La tunetul[401] Lui, urlă apele în ceruri; El ridică[402] norii de la marginile pământului, dă naștere fulgerelor și ploii și scoate vântul din cămările Lui. 14 Atunci[403] se arată omul cât este de prost[404] cu știința lui și orice argintar[405] rămâne de rușine cu chipul lui cioplit, căci idolii[406] lui nu sunt decât minciună și nu este nicio suflare în ei; 15 sunt un lucru de nimic, o lucrare înșelătoare, și vor pieri[407] când va veni pedeapsa. 16 Dar Cel ce este partea[408] lui Iacov nu este ca ei, căci El a întocmit totul, și Israel[409] este seminția moștenirii Lui –, Domnul oștirilor este Numele[410] Lui’.”
17 „Ia din țară legătura[411] cu ce este al tău, tu, care ești în strâmtorare! 18 Căci așa vorbește Domnul: ‘Iată, de data aceasta voi arunca[412] departe pe locuitorii țării. Îi voi strânge de aproape, ca[413] să simtă.’ 19 ‘Vai de[414] mine! Sunt zdrobită! Mă doare rana!’ Dar eu zic: ‘O nenorocire[415] a dat peste mine[416] și o voi suferi! 20 Cortul[417] îmi este dărâmat, toate funiile îmi sunt rupte, fiii mei m-au părăsit, nu mai sunt; n-am pe nimeni care să-mi întindă cortul din nou sau să-mi ridice pânzele! 21 Păstorii s-au prostit, n-au căutat pe Domnul, pentru aceea n-au propășit și li se risipesc toate turmele. 22 Iată, se aude un vuiet! O mare zarvă vine de la miazănoapte[418] să prefacă cetățile lui Iuda într-un pustiu, într-o vizuină[419] de șacali. 23 Știu, Doamne, că soarta omului[420] nu este în puterea lui; nici nu stă în puterea omului când umblă să-și îndrepte pașii spre țintă. 24 Pedepsește-mă, Doamne[421], dar cu măsură, și nu în mânia Ta, ca să nu mă nimicești! 25 Varsă-Ți[422] urgia peste neamurile care[423] nu Te cunosc și peste popoarele care nu cheamă Numele Tău! Căci mănâncă[424] pe Iacov, îl înghit, îl topesc și-i pustiesc locuința’.”
11 1 Iată Cuvântul Domnului care a vorbit lui Ieremia din partea Domnului astfel: 2 „Ascultați cuvintele acestui legământ și spuneți-le oamenilor lui Iuda și locuitorilor Ierusalimului! 3 Zi-le: Așa vorbește Domnul, Dumnezeul lui Israel: ‘Blestemat[425] să fie omul care n-ascultă cuvintele legământului acestuia 4 pe care l-am poruncit părinților voștri în ziua când i-am scos din țara Egiptului, din[426] cuptorul de fier, zicând: «Ascultați[427] glasul Meu și faceți tot ce vă voi porunci, și veți fi poporul Meu, iar Eu voi fi Dumnezeul vostru», 5 atunci voi împlini jurământul[428] pe care l-am făcut părinților voștri că le voi da o țară în care curge lapte și miere, cum vedeți astăzi’.” Și eu am răspuns: „Amin, Doamne!” 6 Domnul mi-a zis iarăși: „Vestește toate cuvintele acestea în cetățile lui Iuda și pe ulițele Ierusalimului și zi: ‘Ascultați cuvintele legământului acestuia și[429] împliniți-le! 7 Căci am înștiințat pe părinții voștri din ziua când i-am scos din țara Egiptului și până în ziua de azi; i-am înștiințat în toate[430] diminețile zicând: «Ascultați glasul Meu!» 8 Dar ei n-au[431] ascultat, n-au luat aminte, ci au urmat[432] fiecare pornirile inimii lor rele. De aceea am împlinit asupra lor toate cuvintele legământului acestuia pe care le poruncisem să-l păzească, și pe care nu l-au păzit’.” 9 Domnul mi-a zis: „Este o uneltire între bărbații lui Iuda și între locuitorii Ierusalimului. 10 S-au întors la[433] nelegiuirile celor dintâi părinți ai lor, care n-au vrut să asculte cuvintele Mele și s-au dus și ei după alți dumnezei ca să le slujească. Casa lui Israel și casa lui Iuda au călcat legământul Meu pe care-l făcusem cu părinții lor. 11 De aceea, așa vorbește Domnul: ‘Iată, voi aduce peste ei niște nenorociri din care nu vor putea să scape. Vor striga[434] la Mine, dar nu-i voi asculta! 12 Cetățile lui Iuda și locuitorii Ierusalimului se vor duce să cheme[435] pe dumnezeii cărora le aduc tămâie, dar nu-i vor scăpa la vremea nenorocirii lor. 13 Căci câte cetăți[436] ai, atâția dumnezei ai, Iuda! Și câte uliți are Ierusalimul, atâtea altare ați ridicat idolilor, altare ca să aduceți tămâie lui Baal!… 14 Tu însă nu mijloci[437] pentru poporul acesta, nu înălța nici cereri, nici rugăciuni pentru ei, căci nu-i voi asculta nicidecum când Mă vor chema din pricina nenorocirii lor. 15 Ce ar putea[438] să facă preaiubitul Meu popor în Casa Mea? Să facă o mulțime de nelegiuiri[439] în ea? Vor îndepărta juruințele și carnea sfântă[440] răutatea dinaintea ta? Atunci ai putea să te[441] bucuri! 16 Măslin[442] verde, gras și cu roade frumoase și plăcute este numele pe care ți-l dăduse Domnul, dar cu vuietul unei mari trosnituri îl arde cu foc și ramurile lui sunt sfărâmate. 17 Căci Domnul oștirilor, care te-a sădit[443], cheamă nenorocirea peste tine din pricina răutății casei lui Israel și a casei lui Iuda, pe care au făcut-o ca să Mă mânie, aducând tămâie lui Baal’.” 18 „Domnul mi-a dat de știre și am știut; atunci Tu mi-ai arătat faptele lor. 19 Dar eu eram ca un miel blând pe care-l duci la măcelărie și nu știam planurile rele[444] pe care le urzeau ei împotriva mea, zicând: ‘Să nimicim pomul cu rodul lui, să-l stârpim[445] din pământul[446] celor vii, ca să nu i se mai pomenească numele.’ 20 ‘O, Doamne, Dumnezeul oștirilor, Tu, care ești un judecător drept, care cercetezi[447] rărunchii și inimile, fă-mă să văd răzbunarea Ta împotriva lor, căci Ție îți încredințez pricina mea!’ 21 De aceea, așa vorbește Domnul împotriva oamenilor din Anatot, care vor să-ți ia viața[448] și zic: ‘Nu proroci[449] în Numele Domnului, căci vei muri ucis de mâna noastră!’ 22 De aceea, așa vorbește Domnul oștirilor: ‘Iată, îi voi pedepsi; tinerii vor muri uciși de sabie, iar fiii și fiicele lor vor muri de foamete. 23 Și niciunul din ei nu va scăpa, căci voi aduce nenorocirea peste oamenii din Anatot în anul când îi voi[450] pedepsi’.”
12 1 „Tu ești prea drept[451], Doamne, ca să mă cert cu Tine; vreau totuși să Te întreb asupra orânduirilor Tale. Pentru ce propășește[452] calea celor răi și toți mișeii trăiesc în pace? 2 I-ai sădit, au prins rădăcină, cresc, fac rod. Ce-i drept, ești aproape[453] de gura lor, dar departe de inima lor! 3 Totuși Tu, Doamne, mă[454] cunoști, mă vezi, îmi cercetezi[455] inima și vezi că este cu Tine. Ia-i ca pe niște oi care trebuie tăiate și pregătește-i pentru ziua[456] măcelului! 4 Până când să se jelească[457] țara și să se usuce iarba de pe toate câmpiile? Pier vitele[458] și păsările din pricina răutății[459] locuitorilor. Căci ei zic: ‘El (Ieremia) n-are să ne vadă sfârșitul!’ 5 Dacă, alergând cu cei ce aleargă pe picioare, ei te obosesc, cum vei putea să te iei la întrecere cu niște cai? Și dacă nu te crezi la adăpost decât într-o țară liniștită, ce vei face pe malurile îngâmfate ale[460] Iordanului? 6 Căci chiar frații[461] tăi și casa tatălui tău te vând, ei înșiși strigă în gura mare după tine. Nu-i crede[462] când îți vor spune vorbe prietenoase.”
7 „Mi-am părăsit casa și Mi-am lăsat moștenirea, Mi-am dat pe iubita Mea în mâinile vrăjmașilor ei. 8 Moștenirea Mea a ajuns pentru Mine ca un leu în pădure, a mugit împotriva Mea, și de aceea o urăsc. 9 A ajuns oare moștenirea Mea pentru Mine o pasăre de pradă pestriță, în jurul căreia se strâng păsările de pradă? Duceți-vă[463] și strângeți toate fiarele câmpului, și aduceți-le ca s-o mănânce!” 10 „Un mare[464] număr de păstori îmi pustiesc via[465], îmi calcă[466] ogorul în picioare; ogorul meu cel plăcut îl prefac într-un pustiu părăsit. 11 Îl pustiesc, și el stă[467] trist și pustiit înaintea mea. Toată țara este pustiită, căci nimeni[468] nu ia seama la ea. 12 Peste toate înălțimile pustiei vin pustiitori, căci sabia Domnului mănâncă țara de la un capăt la altul, și nimeni nu-i lăsat în pace. 13 Au semănat[469] grâu, și seceră spini, s-au ostenit fără folos. Să vă fie rușine de ce culegeți în urma mâniei aprinse a Domnului!” 14 „Așa vorbește Domnul despre toți vecinii mei cei răi, care se ating[470] de moștenirea pe care am dat-o poporului Meu Israel: ‘Iată, îi voi smulge[471] din țara lor și voi smulge casa lui Iuda din mijlocul lor. 15 Dar[472], după ce-i voi smulge, voi avea iarăși milă de ei și-i voi aduce înapoi[473] pe fiecare în moștenirea lui și pe fiecare în țara lui. 16 Și, dacă vor învăța căile poporului Meu, dacă vor jura[474] pe Numele Meu zicând: «Viu este Domnul!» cum au învățat pe poporul Meu să jure pe Baal, atunci vor fi fericiți[475] în mijlocul poporului Meu. 17 Dar, dacă nu vor asculta[476] nimic, voi nimici cu desăvârșire pe un astfel de popor, îl voi nimici și îl voi pierde’, zice Domnul.”
13 1 „Așa mi-a vorbit Domnul: ‘Du-te de cumpără-ți un brâu de in și pune-l în jurul coapselor tale, dar să nu-l moi în apă!’ 2 Am cumpărat brâul, după porunca Domnului, și l-am pus în jurul coapselor mele. 3 Apoi Cuvântul Domnului mi-a vorbit a doua oară astfel: 4 ‘Ia brâul pe care l-ai cumpărat și pe care l-ai pus în jurul coapselor tale, scoală-te, du-te la Eufrat și ascunde-l acolo în crăpătura unei stânci.’ 5 M-am dus și l-am ascuns la Eufrat, cum îmi poruncise Domnul. 6 După mai multe zile, Domnul mi-a zis: ‘Scoală-te, du-te la Eufrat și ia de acolo brâul pe care-ți poruncisem să-l ascunzi acolo!’ 7 M-am dus la Eufrat, am săpat și am luat brâul din locul în care-l ascunsesem, dar iată că brâul era stricat și nu mai era bun de nimic. 8 Cuvântul Domnului mi-a vorbit astfel: 9 ‘Așa vorbește Domnul: «Așa voi[477] nimici mândria lui Iuda și mândria peste măsură de mare a Ierusalimului. 10 Poporul acesta este un popor rău, nu vrea să asculte cuvintele Mele, urmează[478] pornirile inimii lui și merge după alți dumnezei, ca să le slujească și să se închine înaintea lor, de aceea va ajunge întocmai ca brâul acesta, care nu mai este bun de nimic! 11 Căci, cum se lipește brâul de coapsele unui om, așa Îmi lipisem Eu toată casa lui Israel și toată casa lui Iuda, zice Domnul, ca să fie[479] poporul Meu, Numele[480] Meu, lauda Mea și slava Mea, dar nu M-au ascultat.» 12 De aceea spune-le cuvintele acestea: Așa vorbește Domnul, Dumnezeul lui Israel: «Toate vasele se vor umple cu vin!» Și ei îți vor zice: «Crezi că noi nu știm că toate vasele se vor umple cu vin?» 13 Atunci spune-le: Așa vorbește Domnul: «Iată, voi umple pe toți locuitorii țării acesteia, pe împărații care stau pe scaunul de domnie al lui David, pe preoți, pe proroci și pe toți locuitorii Ierusalimului, îi voi umple de[481] beție. 14 Îi voi sfărâma[482] pe unii de alții, pe părinți și pe fii laolaltă, zice Domnul. Nu-i voi cruța, nu voi avea milă de ei, nu Mă voi îndura de ei, nimic nu Mă va împiedica să-i nimicesc»’.” 15 „Ascultați și luați aminte! Nu fiți mândri, căci Domnul vorbește! 16 Dați slavă[483] Domnului, Dumnezeului vostru, până nu vine întunericul[484], până nu vi se lovesc picioarele de munții nopții! Veți aștepta lumina[485], dar El o va preface în umbra[486] morții și o va preface în negură adâncă. 17 Iar dacă nu vreți să ascultați, voi plânge în ascuns pentru mândria voastră; mi se vor topi ochii în[487] lacrimi, pentru că turma Domnului va fi dusă în robie. 18 Spune împăratului[488] și împărătesei: ‘Ședeți pe pământ! Căci v-a căzut de pe cap cununa împărătească ce vă slujea ca podoabă.’ 19 Cetățile de la miazăzi sunt închise, și nu-i cine să deschidă. Tot Iuda este dus în robie, da, în întregime este dus în robie.” 20 „Ridică-ți ochii și privește pe cei ce vin[489] de la miazănoapte. Unde este turma care-ți fusese dată, turma de care erai așa de mândru? 21 Ce vei zice când va pune mai-mari peste tine pe străinii aceia pe care i-ai obișnuit să-ți fie prieteni de aproape? Nu te vor apuca durerile[490], cum apucă pe o femeie la naștere? 22 Și, dacă vei zice în inima ta: ‘Pentru ce[491] mi se întâmplă lucrul acesta?’ – din pricina mulțimii nelegiuirilor tale, ți s-au ridicat poalele[492] hainelor și ți se dezgolesc călcâiele cu sila. 23 Poate un etiopian să-și schimbe pielea sau un pardos să-și schimbe petele? Tot așa, ați putea voi să faceți binele, voi, care sunteți deprinși să faceți răul? 24 De aceea, îi voi risipi ca pleava[493] luată de vântul pustiei. 25 Iată-ți soarta[494], partea pe care ți-o măsor, zice Domnul, pentru că M-ai uitat și ți-ai pus încrederea în[495] minciună. 26 De aceea îți voi ridica[496] poalele și ți le voi da peste cap, ca să ți se vadă rușinea. 27 Am văzut preacurviile și nechezăturile[497] tale, curviile nelegiuite pe dealuri[498] și în ogoare, ți-am văzut urâciunile! Vai de tine, Ierusalime! Nu vrei să te cureți? Cât vei mai zăbovi?”
14 1 Cuvântul Domnului spus lui Ieremia cu prilejul secetei: 2 „Iuda jelește, cetățile[499] lui sunt pustiite, triste, posomorâte[500] și strigătele Ierusalimului se[501] înalță. 3 Cei mari trimit pe cei mici să aducă apă, dar cei mici, când se duc la fântâni, nu găsesc apă și se întorc cu vasele goale: rușinați[502] și roșiți, își[503] acoperă capul. 4 Pământul crapă, pentru că nu cade ploaie în țară, și plugarii, înșelați în nădejdea lor, își acoperă capul. 5 Chiar și cerboaica de pe câmp naște și își părăsește puii, pentru că nu găsește verdeață. 6 Măgarii sălbatici[504] stau pe locuri înalte și pleșuve, trăgând aer ca niște șerpi; li se topesc ochii, pentru că nu este iarbă.” 7 „Dacă nelegiuirile noastre mărturisesc împotriva noastră, lucrează pentru[505] Numele Tău, Doamne! Căci abaterile noastre sunt multe, am păcătuit împotriva Ta. 8 Tu, care ești nădejdea[506] lui Israel, Mântuitorul lui la vreme de nevoie, pentru ce să fii ca un străin în țară, ca un călător care intră doar să petreacă noaptea în ea? 9 De ce să fii ca un om încremenit, ca un viteaz care[507] nu ne poate ajuta? Și totuși Tu ești în mijlocul[508] nostru, Doamne, și Numele Tău este chemat peste noi. De aceea nu ne părăsi!” 10 Iată ce spune Domnul despre poporul acesta: „Le place[509] să alerge încoace și încolo. Nu-și cruță picioarele, de aceea Domnul n-are plăcere de ei; acum Își aduce[510] aminte de nelegiuirile lor și le pedepsește păcatele!” 11 Și Domnul mi-a zis: „Nu mijloci[511] pentru poporul acesta! 12 Căci, chiar dacă vor[512] posti, tot nu le voi asculta rugăciunile și chiar dacă vor aduce[513] arderi-de-tot și jertfe de mâncare, nu le voi primi, ci vreau să-i nimicesc[514] cu sabia, cu foametea și cu ciuma.” 13 Eu am[515] răspuns: „Ah, Doamne Dumnezeule! Iată că prorocii lor le zic: ‘Nu veți vedea sabie și nu veți avea foamete, ci Domnul vă va da în locul acesta o pace trainică’.” 14 Dar Domnul mi-a răspuns: „Prorocii lor prorocesc[516] minciuni în Numele Meu; Eu nu i-am[517] trimis, nu le-am dat poruncă și nu le-am vorbit, ci ei vă prorocesc niște vedenii mincinoase, prorociri deșarte, înșelătorii și închipuiri scoase din inima lor. 15 De aceea așa vorbește Domnul despre prorocii care, măcar că nu i-am trimis Eu, prorocesc totuși în Numele Meu și[518] zic: ‘Nu va fi nici sabie, nici foamete în țara aceasta’. Prorocii aceștia vor pieri uciși de sabie și de foamete! 16 Iar aceia cărora le prorocesc ei vor fi întinși pe ulițele Ierusalimului de foamete și sabie; nu va avea cine să-i îngroape[519], nici pe ei, nici pe nevestele lor, nici pe fiii lor, nici pe fiicele lor; voi turna astfel răutatea lor asupra lor.” 17 „Spune-le lucrul acesta: ‘Îmi varsă lacrimi[520] ochii zi și noapte și nu se opresc. Căci fecioara[521], fiica poporului meu, este greu lovită cu o rană foarte usturătoare. 18 Dacă ies la câmp[522], dau peste oameni străpunși de sabie. Dacă intru în cetate, dau peste niște ființe sleite de foamete; chiar și prorocul și preotul cutreieră țara, fără să știe unde merg.’” 19 „Ai lepădat[523] Tu de tot pe Iuda și a urât sufletul Tău atât de mult Sionul? Pentru ce ne lovești așa, că[524] nu mai este nicio vindecare pentru noi? Trăgeam[525] nădejde de pace, și nu vine nimic bun; așteptam o vreme de vindecare, și nu-i decât groază! 20 Doamne, ne recunoaștem răutatea noastră și nelegiuirea părinților noștri, căci am păcătuit[526] împotriva Ta. 21 Pentru Numele Tău, nu nesocoti, nu necinsti scaunul de domnie al slavei Tale! Nu uita[527], nu rupe legământul Tău cu noi! 22 Este[528] oare printre idolii[529] neamurilor vreunul care să aducă ploaie? Sau poate cerul să dea ploaie? Nu dai[530] Tu ploaie, Doamne, Dumnezeul nostru? Noi nădăjduim în Tine, căci Tu ai făcut toate aceste lucruri!”
15 1 Domnul mi-a zis: „Chiar[531] dacă Moise[532] și[533] Samuel s-ar înfățișa înaintea Mea, tot n-aș fi binevoitor față de poporul acesta. Izgonește-l dinaintea Mea, ducă-se! 2 Și dacă-ți vor zice: ‘Unde să ne ducem?’ să le răspunzi: Așa vorbește Domnul: ‘La moarte[534] cei sortiți la moarte, la sabie cei sortiți sabiei, la foamete cei sortiți foametei, la robie cei sortiți robiei!’ 3 Căci voi trimite[535] împotriva lor patru feluri de nenorociri, zice Domnul: sabia ca să-i ucidă, câinii ca să-i sfâșie, păsările[536] cerului și fiarele pământului ca să-i mănânce și să-i nimicească. 4 Îi voi face de pomină[537] pentru toate împărățiile pământului din pricina lui Manase[538], fiul lui Ezechia, împăratul lui Iuda, și pentru tot ce a făcut el în Ierusalim. 5 Căci cine[539] să aibă milă de tine, Ierusalime, cine să te plângă? Cine să meargă să te întrebe de sănătate?” 6 „M-ai[540] părăsit, zice Domnul, ai dat[541] înapoi, de aceea Îmi întind mâna împotriva ta și te nimicesc: sunt sătul[542] de milă. 7 Îi vântur cu lopata la porțile țării; îi lipsesc de copii, pierd pe poporul Meu, căci nu s-au[543] abătut de la căile lor. 8 Văduvele lor sunt mai multe decât boabele de nisip din mare; peste mama tânărului, aduc un pustiitor ziua nămiaza mare; fac să cadă deodată peste ea necazul și groaza. 9 Cea[544] care născuse șapte fii tânjește, își dă sufletul; soarele ei apune[545] când este încă ziuă: este roșie, acoperită de rușine. Pe cei ce mai rămân, îi dau pradă sabiei înaintea vrăjmașilor lor”, zice Domnul. 10 „Vai de mine[546], mamă, că m-ai născut pe mine, om de ceartă și de pricină pentru toată țara! Nu iau cu împrumut, nici nu dau cu împrumut, și totuși toți mă blestemă!” 11 Domnul a răspuns: „Da, vei avea un viitor fericit; da, voi sili pe vrăjmaș[547] să te roage la vreme de nenorocire și la vreme de necaz! 12 Poate fierul să frângă fierul de la miazănoapte și arama? 13 Averile și comorile tale le voi da pradă fără despăgubire[548] din pricina tuturor păcatelor tale, pe tot ținutul tău. 14 Te voi duce rob la vrăjmașul tău, într-o țară[549] pe care n-o cunoști, căci focul mâniei[550] Mele s-a aprins și arde peste voi!” 15 „Tu știi tot[551], Doamne! Adu-ți aminte de mine, nu mă uita, răzbună-mă[552] pe prigonitorii mei! Nu mă lua, după îndelunga Ta răbdare. Gândește-Te că sufăr ocara[553] din pricina Ta! 16 Când am primit cuvintele Tale, le-am[554] înghițit; cuvintele[555] Tale au fost bucuria și veselia inimii mele, căci după Numele Tău sunt numit, Doamne, Dumnezeul oștirilor! 17 N-am șezut în adunarea[556] celor ce petrec, ca să mă veselesc cu ei: de frica puterii Tale, am stat singur la o parte, căci mă umpluseși de mânie. 18 Pentru ce nu mai contenește suferința[557] mea? Pentru ce mă ustură rana și nu vrea să se vindece? Să fii Tu pentru mine ca[558] un izvor înșelător, ca o apă[559] care seacă?” 19 De aceea așa vorbește Domnul: „Dacă te vei lipi[560] iarăși de Mine, îți voi răspunde iarăși și vei sta înaintea[561] Mea; dacă vei despărți[562] ce este de preț de ce este fără preț, vei fi ca gura Mea. Ei să se întoarcă la tine, nu tu să te întorci la ei! 20 Te voi face pentru poporul acesta ca un zid tare[563] de aramă; ei se vor război cu tine, dar nu[564] te vor birui; căci Eu voi fi cu tine, ca să te scap și să te izbăvesc, zice Domnul. 21 Te voi izbăvi din mâna celor răi și te voi scăpa din mâna asupritorilor.”
16 1 Cuvântul Domnului mi-a vorbit astfel: 2 „Să nu-ți iei nevastă și să n-ai în locul acesta nici fii, nici fiice! 3 Căci așa vorbește Domnul despre fiii și fiicele care se vor naște în locul acesta, despre mamele care-i vor naște și despre tații lor care le vor da naștere în țara aceasta: 4 vor muri doborâți de boală[565] rea. Nimeni nu-i va plânge[566], nici nu-i va îngropa, ci vor fi ca un gunoi[567] pe pământ; vor pieri de sabie și de foamete, și trupurile[568] lor moarte vor sluji ca hrană păsărilor cerului și fiarelor pământului. 5 Căci așa vorbește Domnul: ‘Să nu intri în nicio casă[569] de jale, să nu plângi în ea și nici să nu te bocești cu ei, căci Mi-am luat înapoi de la poporul acesta pacea Mea, zice Domnul, bunătatea și îndurarea Mea. 6 Și mari, și mici, toți vor muri în țara aceasta și nu vor fi îngropați: nimeni nu-i va plânge[570], nimeni nu-și va face tăieturi[571] din pricina lor și nu se va[572] rade pentru ei. 7 Nimeni nu le va pune masa în timpul jelirii ca să-i mângâie pentru cel mort și nimeni nu le va întinde paharul[573] mângâierii pentru tatăl sau pentru mama lor. 8 Să nu intri nici într-o casă de petrecere, ca să te așezi cu ei, să mănânci și să bei. 9 Căci așa vorbește Domnul oștirilor, Dumnezeul lui Israel: Iată, voi face să înceteze[574] în locul acesta, sub ochii voștri și în zilele voastre, strigătele de bucurie și strigătele de veselie, cântecele mirelui și cântecele miresei.’ 10 Când vei vesti poporului acestuia toate aceste lucruri, ei îți vor zice: ‘Pentru ce[575] ne amenință Domnul cu toate aceste mari nenorociri? Ce nelegiuire și ce păcat am făcut împotriva Domnului, Dumnezeului nostru?’ 11 Atunci să le răspunzi: ‘Părinții voștri[576] M-au părăsit, zice Domnul, s-au dus după alți dumnezei, le-au slujit și s-au închinat înaintea lor, iar pe Mine M-au părăsit și n-au păzit Legea Mea! 12 Și voi ați făcut și mai rău[577] decât părinții voștri, căci iată că fiecare[578] umblați după pornirile inimii voastre rele și nu M-ascultați. 13 De aceea[579], vă voi muta din țara aceasta într-o țară[580] pe care n-ați cunoscut-o nici voi, nici părinții voștri și acolo veți sluji altor dumnezei, zi și noapte, căci nu vă voi ierta! 14 De aceea, iată, vin[581] zile, zice Domnul, când nu se va mai zice: «Viu este Domnul, care a scos din țara Egiptului pe copiii lui Israel!» 15 Ci se va zice: «Viu este Domnul, care a scos pe copiii lui Israel din țara de la miazănoapte și din toate țările unde-i izgonise!» Căci[582] îi voi aduce înapoi în țara lor, pe care o dădusem părinților lor. 16 Iată, trimit o mulțime[583] de pescari, zice Domnul, și-i vor pescui, și, după aceea, voi trimite o mulțime de vânători și-i vor vâna pe toți munții și pe toate dealurile și în crăpăturile stâncilor. 17 Căci ochii[584] Mei sunt cu luare-aminte la toate căile lor; ele nu sunt ascunse înaintea Feței Mele și nelegiuirea lor nu este ascunsă de privirile Mele. 18 De aceea le voi răsplăti mai întâi îndoit nelegiuirea[585] și păcatul lor, pentru că Mi-au spurcat[586] țara, pentru că Mi-au umplut moștenirea cu trupurile moarte ale jertfelor aduse idolilor lor și cu urâciunile lor.’ ” 19 „Doamne, tăria[587], cetățuia și scăparea[588] mea în ziua necazului! Neamurile vor veni la Tine de la marginile pământului și vor zice: ‘Părinții noștri n-au moștenit decât minciună, idoli deșerți, care nu sunt de niciun[589] ajutor!’ ” 20 „Cum poate omul să-și facă dumnezei care nu sunt[590] dumnezei? 21 De aceea iată că le arăt de data aceasta și-i fac să știe puterea și tăria Mea, și vor cunoaște că Numele Meu[591] este Domnul.
17 1 Păcatul lui Iuda este scris cu un priboi[592] de fier, cu un vârf de diamant; este săpat[593] pe tabla inimii lor și pe coarnele altarelor lor. 2 Cum se gândesc la copiii lor, așa se gândesc la altarele lor și la idolii și Astarteele[594] lor, lângă copacii verzi, pe dealurile înalte. 3 Eu dau la pradă[595] muntele Meu și ogoarele lui, avuțiile tale, toate vistieriile și înălțimile tale, din pricina păcatelor tale, pe tot ținutul tău! 4 Din vina ta vei pierde moștenirea pe care ți-o dădusem; te voi face să slujești vrăjmașului tău într-o țară[596] pe care n-o cunoști, căci ai aprins focul[597] mâniei Mele, care va arde totdeauna.” 5 Așa vorbește Domnul: „Blestemat[598] să fie omul care se încrede în om, care se sprijină pe un muritor[599] și își abate inima de la Domnul! 6 Căci este ca un nenorocit[600] în pustie și nu[601] vede venind fericirea; locuiește în locurile arse ale pustiei, într-un pământ[602] sărat și fără locuitori. 7 Binecuvântat[603] să fie omul care se încrede în Domnul și a cărui nădejde este Domnul! 8 Căci el este ca un pom[604] sădit lângă ape, care-și întinde rădăcinile spre râu; nu se teme de căldură, când vine, și frunzișul lui rămâne verde; în anul secetei, nu se teme și nu încetează să aducă rod.” 9 „Inima este nespus de înșelătoare și de deznădăjduit de rea. Cine poate s-o cunoască?” 10 „Eu, Domnul, cercetez[605] inima și cerc rărunchii, ca să[606] răsplătesc fiecăruia după purtarea lui, după rodul faptelor lui.” 11 „Ca o potârniche care clocește niște ouă pe care nu le-a ouat ea, așa este cel ce agonisește bogății pe nedrept; trebuie să le părăsească[607] în mijlocul zilelor sale, și la urmă nu este decât un[608] nebun. 12 Scaun de domnie plin de slavă, înălțat de la început, loc al Sfântului nostru Locaș, 13 Doamne, nădejdea[609] lui Israel! Toți cei ce[610] Te părăsesc vor fi acoperiți de rușine.” „Cei ce se abat de la Mine vor fi scriși[611] pe pământ, căci părăsesc pe Domnul, izvorul[612] de apă vie.” 14 „Vindecă-mă Tu, Doamne, și voi fi vindecat; mântuiește-mă Tu, și voi fi mântuit, căci Tu[613] ești slava mea! 15 Iată, ei îmi zic: ‘Unde[614] este Cuvântul Domnului? Să se împlinească dar!’ 16 Și eu, ca să Te ascult, n-am[615] vrut să nu fiu păstor, nici n-am dorit ziua nenorocirii, știi, și ce a ieșit din buzele mele este descoperit înaintea Ta. 17 De aceea, nu fi o pricină de groază pentru mine, căci Tu ești scăparea[616] mea în ziua nenorocirii! 18 Prigonitorii mei să fie acoperiți de rușine[617], dar să nu fiu rușinat[618] eu; să tremure ei, dar să nu tremur eu! Adu peste ei ziua nenorocirii, lovește-i[619] cu o îndoită urgie!”
19 Așa mi-a vorbit Domnul: „Du-te și stai la poarta copiilor poporului, pe care intră și ies împărații lui Iuda, și la toate porțile Ierusalimului 20 și spune-le: ‘Ascultați[620] Cuvântul Domnului, împărați ai lui Iuda, tot Iuda, și toți locuitorii Ierusalimului, care intrați pe aceste porți! 21 Așa vorbește Domnul: «Luați seama[621], în sufletele voastre, să nu purtați nicio povară în ziua Sabatului și să n-o aduceți înăuntru pe porțile Ierusalimului. 22 Să nu scoateți din casele voastre nicio povară în ziua Sabatului și să nu faceți nicio lucrare, ci sfințiți ziua Sabatului, cum am poruncit[622] părinților voștri.» 23 Dar[623] ei n-au ascultat și n-au luat aminte, ci și-au înțepenit gâtul, ca să n-asculte și să nu ia învățătură. 24 «Dacă Mă veți asculta în adevăr, zice Domnul, și nu veți aduce nicio sarcină înăuntru, pe porțile acestei cetăți, în ziua Sabatului, ci veți sfinți ziua Sabatului și nu veți face nicio lucrare în ziua aceasta, 25 atunci pe porțile acestei cetăți vor[624] intra împărați și voievozi care vor ședea pe scaunul de domnie al lui David; ei vor veni în care și călări pe cai, ei și voievozii lor, oamenii lui Iuda și locuitorii Ierusalimului, și cetatea aceasta va fi locuită în veci. 26 Vor veni din cetățile lui Iuda și din împrejurimile[625] Ierusalimului, din țara lui Beniamin, din vale, de pe munte și de la miazăzi[626], ca să aducă arderi-de-tot și jertfe[627], să aducă daruri de mâncare și tămâie și să aducă jertfe de mulțumire[628] în Casa Domnului. 27 Dar, dacă nu veți asculta când vă poruncesc să sfințiți ziua Sabatului, să nu duceți nicio povară și să n-o aduceți înăuntru pe porțile Ierusalimului, în ziua Sabatului, atunci voi aprinde[629] un foc la porțile cetății, care[630] va arde casele cele mari ale Ierusalimului și nu se va stinge»’.”
18 1 Cuvântul vorbit de Ieremia din partea Domnului și care sună astfel: 2 „Scoală-te și pogoară-te în casa olarului; acolo te voi face să auzi cuvintele Mele!” 3 Când m-am pogorât în casa olarului, iată că el lucra pe roată. 4 Vasul pe care-l făcea n-a izbutit – cum se întâmplă cu lutul în mâna olarului. Atunci, el a făcut un alt vas, cum i-a plăcut lui să-l facă. 5 Și Cuvântul Domnului mi-a vorbit astfel: 6 „Nu pot Eu să fac cu voi ca olarul acesta casă[631] a lui Israel?” zice Domnul. „Iată, cum[632] este lutul în mâna olarului, așa sunteți voi în mâna Mea, casă a lui Israel! 7 Deodată zic despre un neam, despre o împărăție, că-l voi smulge[633], că-l voi surpa și că-l voi nimici, 8 dar, dacă neamul acesta[634] despre care am vorbit astfel se întoarce de la răutatea lui, atunci și Mie Îmi pare rău[635] de răul pe care Îmi pusesem în gând să i-l fac. 9 Tot așa însă, deodată zic despre un neam, sau despre o împărăție, că-l voi zidi sau că-l voi sădi. 10 Dar, dacă neamul acesta face ce este rău înaintea Mea și n-ascultă glasul Meu, atunci Îmi pare rău și de binele pe care aveam de gând să i-l fac. 11 De aceea, vorbește acum oamenilor lui Iuda și locuitorilor Ierusalimului și zi: ‘Așa vorbește Domnul: «Iată, pregătesc o nenorocire împotriva voastră și fac un plan împotriva voastră. De aceea, întoarceți-vă[636] fiecare de la calea voastră cea rea, îndreptați-vă umbletele și faptele!»’ 12 Dar ei zic: ‘Degeaba[637]! Căci noi ne vom urma gândurile noastre și vom lucra fiecare după pornirile inimii noastre rele!’ ” 13 De aceea, așa vorbește Domnul: „Întrebați[638] pe neamuri! Cine a auzit vreodată asemenea lucruri? Fecioara lui Israel a făcut grozave[639] blestemății. 14 Părăsește zăpada Libanului stânca ogoarelor? Sau se văd secând apele care vin de departe proaspete și curgătoare? 15 Totuși poporul Meu M-a uitat[640] și aduce tămâie idolilor[641]; s-a abătut din căile lui, a părăsit vechile cărări[642] și a apucat pe cărări și drumuri nebătute, 16 făcând astfel din țara lor o pustietate[643], o veșnică batjocură[644]; toți cei ce trec prin ea sunt uimiți și dau din cap. 17 Ca[645] vântul de la răsărit îi voi risipi[646] înaintea vrăjmașului, iar în ziua necazului lor, le voi întoarce[647] spatele și nu Mă voi uita la ei!” 18 Atunci ei au zis: „Veniți[648] să urzim rele împotriva lui Ieremia! Căci[649] doar nu va pieri Legea din lipsă de preoți, nici sfatul din lipsă de înțelepți, nici cuvântul din lipsă de proroci. Haidem să-l ucidem cu vorba și să nu luăm seama la toate vorbirile lui!” 19 Ascultă-mă, Doamne, și auzi glasul potrivnicilor mei! 20 Cu rău[650] se răsplătește binele? Căci au săpat[651] o groapă ca să-mi ia viața. Adu-Ți aminte că am stat înaintea Ta ca să vorbesc bine pentru ei și să abat mânia Ta de la ei. 21 De aceea, dă[652] pe copiii lor pradă foametei și doboară-i cu sabia! Nevestele lor să fie lipsite de copii și să rămână văduve, și bărbații lor să fie luați de ciumă; tinerii lor să fie uciși de sabie în luptă! 22 Să se audă strigăte ieșind din casele lor când cetele aduse de Tine vor cădea deodată peste ei! Căci au săpat[653] o groapă ca să mă prindă și mi-au întins lațuri sub picioare. 23 Dar Tu, Doamne, cunoști toate uneltirile lor făcute ca să mă omoare. Nu le ierta[654] nelegiuirea și nu le șterge păcatul dinaintea Ta, ci să fie doborâți în Fața Ta! Lucrează împotriva lor la vremea mâniei Tale!
19 1 Așa a vorbit Domnul: „Du-te de cumpără de la un olar un vas de pământ și ia cu tine pe câțiva din bătrânii poporului și din bătrânii preoților. 2 Du-te în valea[655] Ben-Hinom, care este la intrarea porții olăriei, și acolo să vestești cuvintele pe care ți le voi spune. 3 Să spui[656]: ‘Ascultați Cuvântul Domnului, împărați ai lui Iuda și locuitori ai Ierusalimului! Așa vorbește Domnul oștirilor, Dumnezeul lui Israel: «Iată, voi aduce peste locul acesta o nenorocire care va face să țiuie urechile[657] oricui va auzi vorbindu-se de ea. 4 Pentru că M-au părăsit[658], au spurcat locul acesta, au adus în el tămâie altor dumnezei pe care nu-i cunoșteau nici ei, nici părinții lor, nici împărații lui Iuda și au umplut locul acesta cu sânge[659] nevinovat. 5 Au zidit[660] și înălțimi lui Baal, ca să ardă pe copiii lor în foc ca arderi-de-tot lui Baal – lucru pe care nici nu-l poruncisem[661], nici nu-l rânduisem și nici nu-Mi trecuse prin minte. 6 De aceea, iată, vin zile, zice Domnul, când locul acesta nu se va mai numi Tofet, nici[662] Valea Ben-Hinom, ci se va numi Valea Măcelului! 7 În locul acesta voi zădărnici sfatul lui Iuda și al Ierusalimului, îi voi face[663] să cadă uciși de sabie înaintea vrăjmașilor lor și de mâna celor ce vor să le ia viața. Trupurile lor moarte[664] le voi da hrană păsărilor cerului și fiarelor pământului. 8 Voi face din cetatea aceasta o groază și o batjocură[665]; așa că toți cei ce vor trece pe lângă ea se vor îngrozi și vor șuiera când vor vedea toate rănile ei. 9 Îi voi face să mănânce carnea[666] fiilor și fiicelor lor, așa că își vor mânca unii carnea altora, în mijlocul necazului și strâmtorării în care-i vor aduce vrăjmașii lor și cei ce vor să le ia viața».’ 10 Să spargi[667] apoi vasul sub ochii oamenilor care vor merge cu tine. 11 Și să le spui: ‘Așa vorbește Domnul oștirilor: «Tocmai așa voi zdrobi[668] pe poporul acesta și cetatea aceasta cum se sparge vasul unui olar, fără să poată fi făcut la loc. Și morții vor fi îngropați[669] în Tofet din lipsă de loc pentru îngropare. 12 Așa voi face locului acestuia, zice Domnul, și locuitorilor lui și voi face cetatea aceasta ca Tofetul. 13 Casele Ierusalimului și casele împăraților lui Iuda vor fi necurate ca[670] Tofetul, toate casele pe acoperișul[671] cărora se aducea tămâie întregii oștiri a cerurilor și se turnau jertfe de băutură[672] altor dumnezei!»’ ”
14 Ieremia s-a întors din Tofet, unde-l trimisese Domnul să prorocească. Apoi a stat în curtea[673] Casei Domnului și a zis întregului popor: 15 „Așa vorbește Domnul oștirilor, Dumnezeul lui Israel: ‘Iată, voi aduce peste cetatea aceasta și peste toate cetățile care țin de ea toate nenorocirile pe care i le-am vestit mai dinainte, pentru că și-au înțepenit gâtul[674] ca să n-asculte cuvintele Mele’.”
20 1 Pașhur, fiul lui Imer[675], preot și priveghetor de căpetenie în Casa Domnului, a auzit pe Ieremia prorocind aceste lucruri. 2 Și Pașhur a lovit pe prorocul Ieremia și l-a aruncat în temnița cu butuci, care era la poarta de sus a lui Beniamin, în Casa Domnului. 3 Dar a doua zi, Pașhur a scos pe Ieremia din temniță. Și Ieremia i-a zis: „Domnul nu te mai numește Pașhur (Noroc din toate părțile), ci Magor-Misabib (Spaimă din toate părțile). 4 Căci așa vorbește Domnul: ‘Iată, te voi face de groază, pe tine și pe toți prietenii tăi; ei vor cădea uciși de sabia vrăjmașilor lor, și ochii tăi vor vedea lucrul acesta. Voi da, de asemenea, pe tot Iuda în mâinile împăratului Babilonului, care-i va duce robi la Babilon și-i va ucide cu sabia. 5 Toate bogățiile cetății acesteia, tot rodul muncii ei, tot ce are ea mai scump și toate vistieriile împăraților lui Iuda le voi da[676] în mâinile vrăjmașilor lor; aceștia le vor jefui, le vor lua și le vor duce la Babilon. 6 Chiar și tu, Pașhur, și toți cei ce locuiesc în casa ta veți merge la Babilon în robie; acolo vei muri și acolo vei fi îngropat, tu și toți prietenii tăi cărora le-ai prorocit[677] minciuni’.”
7 M-ai înduplecat, Doamne, și m-am lăsat înduplecat; ai[678] fost mai tare decât mine și m-ai biruit! În fiecare zi sunt o pricină de râs[679], toată lumea își bate joc de mine. 8 Căci ori de câte ori vorbesc, trebuie să[680] strig: „Silnicie și apăsare!” Așa încât Cuvântul Domnului îmi aduce numai ocară și batjocură toată ziua. 9 Dacă zic: „Nu voi mai pomeni de El și nu voi mai vorbi în Numele Lui!” iată că în inima mea este ca un foc[681] mistuitor, închis în oasele mele. Caut să-l opresc, dar nu[682] pot. 10 Căci aud[683] vorbele rele ale multora, spaima care domnește împrejur. „Învinuiți-l”, strigă ei. „Haidem să-l învinuim!” Toți cei ce trăiau în pace[684] cu mine pândesc să vadă dacă mă clatin și zic: „Poate că se va lăsa prins, vom pune mâna pe el și ne vom răzbuna pe el!” 11 Dar Domnul[685] este cu mine ca un viteaz puternic, de aceea prigonitorii mei se vor poticni și nu vor[686] birui. Se vor umple de rușine că n-au lucrat cu chibzuință; de o veșnică rușine[687], care nu se va uita! 12 Și acum, Doamne, Dumnezeul oștirilor, care încerci pe cel[688] neprihănit, care pătrunzi rărunchii și inimile, fă-mă[689] să văd răzbunarea Ta împotriva lor! Căci Ție îmi încredințez pricina. 13 Cântați Domnului, lăudați pe Domnul! Căci El izbăvește[690] sufletul celui nenorocit din mâna celor răi. 14 Blestemată[691] să fie ziua când m-am născut! Ziua în care m-a născut mama să nu fie binecuvântată! 15 Blestemat să fie omul care a adus vestea aceasta tatălui meu: „Ți s-a născut un copil de parte bărbătească”, și l-a umplut de bucurie cu ea! 16 Omul acela să ajungă precum cetățile pe care le-a nimicit[692] Domnul fără milă! Să audă gemete dimineața[693] și strigăte de război la amiază! 17 De ce n-am fost[694] omorât în pântecele mamei, ca să-mi fi fost ea mormântul meu! De ce n-a rămas ea veșnic însărcinată cu mine? 18 Pentru ce am ieșit[695] din pântecele mamei ca să văd[696] numai suferință și durere și să-mi isprăvesc zilele în rușine?
21 1 Cuvântul spus lui Ieremia din partea Domnului, când i-a trimis împăratul Zedechia pe Pașhur[697], fiul lui Malchia, și pe Țefania[698], fiul lui Maaseia, preotul, ca să-i zică: 2 „Întreabă pe Domnul[699] pentru noi, căci Nebucadnețar, împăratul Babilonului, este în război cu noi! Poate că Domnul va face pentru noi vreuna din minunile Lui, ca să-l depărteze de la noi.” 3 Ieremia le-a răspuns: „Să spuneți lui Zedechia: 4 Așa vorbește Domnul, Dumnezeul lui Israel: ‘Iată, voi întoarce armele de război care sunt în mâinile voastre și cu care vă luptați în afară de ziduri, împotriva împăratului Babilonului și împotriva haldeenilor care vă împresoară și le voi strânge[700] în mijlocul cetății acesteia. 5 Apoi Eu Însumi voi lupta împotriva voastră, cu mâna întinsă[701] și cu braț tare, cu mânie, urgie și mare supărare. 6 Voi lovi pe locuitorii cetății acesteia, atât oameni, cât și dobitoace, și vor muri de o ciumă grozavă. 7 După aceea, zice Domnul, voi[702] da pe Zedechia, împăratul lui Iuda, pe slujitorii lui, pe popor și pe cei ce vor scăpa în cetatea aceasta de ciumă, de sabie și de foamete, îi voi da în mâinile lui Nebucadnețar, împăratul Babilonului, în mâinile vrăjmașilor lor, în mâinile celor ce vor să le ia viața, și Nebucadnețar îi va trece prin ascuțișul sabiei, nu-i va cruța[703], nu va avea nicio milă de ei și nu se va îndura de ei.’ 8 Iar poporului acestuia să-i spui: ‘Așa vorbește Domnul: «Iată că vă pun[704] înainte calea vieții și calea morții. 9 Cine va[705] rămâne în cetatea aceasta va muri ucis de sabie, de foamete sau de ciumă, dar cine va ieși să se ducă la haldeenii care vă împresoară va scăpa cu viață, care va fi singura[706] lui pradă. 10 Căci Eu Îmi îndrept privirile[707] împotriva cetății acesteia că să-i fac rău, nu bine, zice Domnul; ea va fi dată în mâinile[708] împăratului Babilonului, care o va arde[709] cu foc».’ 11 Și să spui casei împăratului lui Iuda: ‘Ascultați Cuvântul Domnului, 12 casă a lui David! Așa vorbește Domnul: «Faceți dreptate[710] dis-de-dimineață[711] și scoateți pe cel asuprit din mâinile asupritorului, ca să nu izbucnească mânia Mea ca un foc și să se aprindă, fără să se poată stinge, din pricina răutății faptelor voastre! 13 Iată, am necaz pe[712] tine, cetate așezată în vale, pe stânca din câmpie», zice Domnul, pe voi care ziceți: «Cine[713] se va pogorî împotriva noastră? Cine va intra în locuințele noastre?». 14 Vă voi pedepsi după rodul[714] faptelor voastre, zice Domnul; voi pune foc pădurii voastre și va mânca toate[715] împrejurimile’.”
22 1 Așa vorbește Domnul: „Pogoară-te în casa împăratului lui Iuda și acolo rostește cuvintele acestea. 2 Să spui: ‘Ascultă Cuvântul[716] Domnului, împărat al lui Iuda, care stai pe scaunul de domnie al lui David, tu, slujitorii tăi și tot poporul care intrați pe porțile acestea!’ ” 3 Așa vorbește Domnul: „Faceți dreptate[717] și judecată; scoateți pe cel asuprit din mâinile asupritorului; nu chinuiți[718] pe străin, pe orfan și pe văduvă; nu apăsați și nu vărsați sânge nevinovat în locul acesta! 4 Căci, dacă lucrați după cuvântul acesta, vor intra[719] pe porțile casei acesteia împărați care stau pe scaunul de domnie al lui David, suiți în care și călări pe cai, ei, slujitorii lor și poporul lor. 5 Dar, dacă nu veți asculta cuvintele acestea, pe Mine Însumi[720] jur, zice Domnul, că această casă va ajunge o dărâmătură!” 6 Căci așa vorbește Domnul asupra casei împăratului lui Iuda: „Tu ești pentru Mine precum Galaadul, ca vârful Libanului, dar, cu adevărat, voi face din tine un pustiu, o cetate fără locuitori! 7 Pregătesc împotriva ta niște nimicitori, fiecare cu armele lui: ei vor tăia cei mai frumoși[721] cedri ai tăi și-i vor[722] arunca în foc. 8 Multe neamuri vor trece pe lângă cetatea aceasta și vor zice unul altuia: ‘Pentru ce a făcut Domnul[723] așa acestei cetăți mari?’ 9 Și se va răspunde: ‘Pentru că[724] au părăsit legământul Domnului, Dumnezeului lor, pentru că s-au închinat înaintea altor dumnezei și le-au slujit!’ 10 Nu plângeți pe cel[725] mort și nu vă bociți pentru el, ci plângeți mai degrabă pe cel ce se duce[726], care nu se va mai întoarce și nu-și va mai vedea țara de naștere!” 11 Căci așa vorbește Domnul despre Șalum[727], fiul lui Iosia, împăratul lui Iuda, care domnea în locul tatălui său Iosia și care[728] a ieșit din locul acesta: „Nu se va mai întoarce în el, 12 ci va muri în locul unde este dus rob și nu va mai vedea țara aceasta. 13 Vai[729] de cel ce își zidește casa cu nedreptate și odăile cu nelegiuire; care pune[730] pe aproapele său să lucreze degeaba, fără să-i dea plata; 14 care zice: ‘Îmi voi zidi o casă mare și odăi încăpătoare’ și-i face ferestre multe, o căptușește cu cedru și o vopsește cu roșu! 15 Împărat ești tu oare, de te întreci în cedri? Nu mânca tatăl[731] tău și nu bea și el? Și totuși el făcea dreptate și judecată, și era[732] fericit! 16 Judeca pricina săracului și a celui lipsit și era fericit. Nu înseamnă lucrul acesta a Mă cunoaște? zice Domnul. 17 Dar tu n-ai ochi[733] și inimă decât ca să te dedai la lăcomie, ca să verși sânge nevinovat și să întrebuințezi asuprire și silnicie.” 18 De aceea, așa vorbește Domnul despre Ioachim, fiul lui Iosia, împăratul lui Iuda: „Nu-l vor[734] plânge zicând: ‘Vai[735], fratele meu! Vai, sora mea!’ Nici nu-l vor plânge zicând: ‘Vai, doamne! Vai, Măria Sa!’ 19 Ci va[736] fi înmormântat ca un măgar, va fi târât și aruncat afară din porțile Ierusalimului! 20 Suie-te pe Liban și strigă! Înalță-ți glasul de pe Basan! Și strigă de pe înălțimea Abarim! Căci toți cei ce te iubeau sunt zdrobiți! 21 Ți-am vorbit când îți mergea bine, dar tu ziceai: ‘Nu pot s-ascult!’ Așa ai lucrat[737] din tinerețea ta și n-ai ascultat glasul Meu. 22 Pe toți păstorii[738] tăi îi va paște vântul și cei ce te iubesc[739] vor merge în robie. Atunci vei fi acoperit de rușine și vei roși din pricina întregii tale răutăți. 23 Tu, care locuiești pe Liban acum, care îți ai cuibul în cedri, cum vei geme când te vor ajunge durerile, dureri[740] ca ale unei femei în munci! 24 Pe viața Mea, zice Domnul, că, și chiar dacă[741] Ieconia[742], fiul lui Ioiachim, împăratul lui Iuda, ar fi un inel[743] de pecetluit în mâna Mea cea dreaptă, te-aș scoate și de acolo. 25 Te voi da[744] în mâinile celor ce vor să-ți ia viața, în mâinile acelora înaintea cărora tremuri, în mâinile lui Nebucadnețar, împăratul Babilonului, în mâinile[745] haldeenilor. 26 Te voi arunca, pe tine și pe mamă-ta care te-a născut, într-o altă țară, unde nu v-ați născut și acolo veți muri! 27 Dar, în țara în care vor dori să se întoarcă, nu se vor mai întoarce! 28 Este un vas disprețuit, sfărâmat, acest Ieconia? Este el un lucru[746] căruia nu-i dai niciun preț? Pentru ce sunt aruncați oare, el și sămânța lui, și azvârliți într-o țară pe care n-o cunosc?” 29 Țară[747], țară, țară, ascultă glasul Domnului! 30 Așa vorbește Domnul: „Scrieți pe omul acesta ca lipsit de[748] copii, ca un om căruia nu-i va merge bine toată viața lui, căci niciunul din urmașii lui nu va izbuti să șadă pe scaunul de domnie al lui David[749] și să domnească peste Iuda.”
23 1 „Vai de păstorii[750] care nimicesc și risipesc turma pășunii Mele”, zice Domnul. 2 De aceea, așa vorbește Domnul, Dumnezeul lui Israel, împotriva păstorilor care pasc pe poporul meu: „Pentru că Mi-ați risipit oile, le-ați izgonit și nu v-ați îngrijit de ele, iată[751] că vă voi pedepsi din pricina răutății faptelor voastre”, zice Domnul. 3 „Și Eu Însumi voi strânge[752] rămășița oilor Mele din toate țările în care le-am izgonit; le voi aduce înapoi în pășunea lor și vor crește și se vor înmulți. 4 Voi pune peste ele păstori[753] care le vor paște; nu le va mai fi teamă, nici groază și nu va mai lipsi niciuna din ele”, zice Domnul. 5 „Iată[754] vin zile, zice Domnul, când voi ridica lui David o Odraslă neprihănită. El va împărăți, va lucra cu înțelepciune și va face dreptate[755] și judecată în țară. 6 În vremea Lui, Iuda[756] va fi mântuit și Israel va avea liniște[757] în locuința lui; și iată Numele[758] pe care i-L vor da: Domnul, Neprihănirea noastră! 7 De aceea iată vin[759] zile, zice Domnul, când nu se va mai zice: ‘Viu este Domnul, care a scos din țara Egiptului pe copiii lui Israel!’ 8 Ci se va zice: ‘Viu este Domnul, care a scos și a adus înapoi sămânța casei lui Israel din țara de la miazănoapte și din toate țările[760] în care îi risipisem!’ Și vor locui în țara lor.” 9 Asupra prorocilor. „Inima îmi este zdrobită în mine, toate oasele[761] îmi tremură; sunt ca un om beat, ca un om amețit de vin, din pricina Domnului și din pricina sfintelor Lui cuvinte. 10 Căci țara[762] este plină de preacurvii și țara se jelește din pricina jurămintelor[763]; câmpiile[764] pustiei sunt uscate. Toată alergătura lor țintește numai la rău și toată vitejia lor este pentru nelegiuire!” 11 „Prorocii[765] și preoții sunt stricați; le-am găsit răutatea chiar și în[766] Casa Mea, zice Domnul. 12 De aceea, calea[767] lor va fi lunecoasă și întunecoasă, vor fi împinși și vor cădea, căci voi aduce nenorocirea[768] peste ei în anul când îi voi pedepsi, zice Domnul. 13 În prorocii Samariei am văzut următoarea nebunie: au prorocit pe[769] Baal și au rătăcit[770] pe poporul Meu Israel! 14 Dar în prorocii Ierusalimului am văzut lucruri grozave. Sunt preacurvari[771], trăiesc în[772] minciună, întăresc[773] mâinile celor răi, așa că niciunul nu se mai întoarce de la răutatea lui; toți sunt înaintea Mea ca Sodoma[774] și locuitorii Ierusalimului, ca Gomora.” 15 De aceea, așa vorbește Domnul oștirilor despre proroci: „Iată, îi voi hrăni cu[775] pelin și le voi da să bea ape otrăvite; căci prin prorocii Ierusalimului s-a răspândit nelegiuirea în toată țara.” 16 Așa vorbește Domnul oștirilor: „N-ascultați cuvintele prorocilor care vă prorocesc! Ei vă leagănă în închipuiri zadarnice; spun[776] vedenii ieșite din inima lor, nu ce vine din gura Domnului. 17 Ei spun celor ce Mă nesocotesc: ‘Domnul a zis: «Veți avea[777] pace!»’ și zic tuturor celor ce trăiesc după aplecările inimii lor: ‘Nu[778] vi se va întâmpla niciun rău.’ 18 Cine[779] a fost de față la sfatul Domnului ca să vadă și să asculte cuvântul Lui? Cine a plecat urechea la cuvântul Lui și cine l-a auzit? 19 Iată că furtuna[780] Domnului, urgia izbucnește, se năpustește vijelia și cade peste capul celor răi! 20 Mânia[781] Domnului nu se va potoli până nu va împlini și va înfăptui planurile inimii Lui. Veți înțelege în totul lucrul acesta în cursul[782] vremurilor. 21 Eu n-am trimis[783] pe prorocii aceștia, și totuși ei au alergat; nu le-am vorbit, și totuși au prorocit. 22 Dacă ar fi fost[784] de față la sfatul Meu, ar fi trebuit să spună cuvintele Mele poporului Meu și să-i întoarcă[785] de la calea lor rea, de la răutatea faptelor lor! 23 Sunt Eu numai un Dumnezeu de aproape, zice Domnul, și nu sunt Eu și un Dumnezeu de departe? 24 Poate cineva să stea într-un loc ascuns[786] fără să-l văd Eu? zice Domnul. Nu umplu[787] Eu cerurile și pământul? zice Domnul. 25 Am auzit ce spun prorocii care prorocesc minciuni în Numele Meu, zicând: ‘Am avut un vis! Am visat un vis!’ 26 Până când vor prorocii aceștia să prorocească minciuni, să prorocească înșelătoriile inimii lor? 27 Cred ei oare că pot face pe poporul Meu să uite Numele Meu, prin visele pe care le istorisește fiecare din ei, aproapelui lor, cum[788] Mi-au uitat părinții lor Numele din pricina lui Baal? 28 Prorocul care a avut un vis să istorisească visul acesta și cine a auzit Cuvântul Meu să spună întocmai Cuvântul Meu! Pentru ce să amesteci paiele cu grâul? zice Domnul. 29 Nu este Cuvântul Meu ca un foc, zice Domnul, și ca un ciocan care sfărâmă stânca? 30 De aceea, iată, zice Domnul, am necaz[789] pe prorocii care își ascund unul altuia cuvintele Mele. 31 Iată, zice Domnul, am necaz pe prorocii care iau cuvântul lor și-l dau drept cuvânt al Meu. 32 Iată, zice Domnul, am necaz pe cei ce prorocesc vise neadevărate, care le istorisesc și rătăcesc pe poporul Meu cu minciunile și cu îndrăzneala[790] lor; nu i-am trimis Eu, nu Eu le-am dat poruncă, și nu sunt de niciun folos poporului acestuia, zice Domnul. 33 Dacă poporul acesta sau un proroc, sau un preot te va întreba: ‘Care este amenințarea[791] Domnului?’ să le spui care este această amenințare: ‘Vă voi[792] lepăda’, zice Domnul. 34 Și pe prorocul, pe preotul sau pe acela din popor care va zice: ‘O amenințare a Domnului’, îl voi pedepsi, pe el și casa lui! 35 Așa să spuneți însă, fiecare aproapelui său, fiecare fratelui său: ‘Ce a răspuns Domnul?’ sau: ‘Ce a zis Domnul?’ 36 Dar să nu mai ziceți: ‘O amenințare a Domnului’, căci cuvântul fiecăruia va fi o amenințare pentru el, dacă veți suci astfel cuvintele Dumnezeului celui viu, cuvintele Domnului oștirilor, Dumnezeului nostru! 37 Așa să zici prorocului: ‘Ce ți-a răspuns Domnul?’ sau: ‘Ce a zis Domnul?’ 38 Dar, dacă veți mai zice: ‘O amenințare a Domnului’, atunci așa vorbește Domnul: ‘Pentru că spuneți cuvintele acestea: «O amenințare a Domnului», măcar că am trimis să vă spună: Să nu mai ziceți: «O amenințare a Domnului»’, 39 din pricina aceasta[793], iată, vă voi uita și vă voi lepăda[794] pe voi și cetatea pe care v-o dădusem vouă și părinților voștri, vă voi arunca dinaintea Mea 40 și voi pune peste voi o[795] veșnică ocară și o veșnică necinste, care nu se va uita.”
24 1 Domnul[796] mi-a arătat două coșuri cu smochine puse înaintea Templului Domnului, după ce Nebucadnețar, împăratul[797] Babilonului, strămutase din Ierusalim și dusese în Babilon pe Ieconia[798], fiul lui Ioiachim, împăratul lui Iuda, pe căpeteniile lui Iuda, pe lemnari și fierari. 2 Unul din coșuri avea smochine foarte bune, ca smochinele care se coc întâi, iar celălalt coș avea smochine foarte rele, care nu se puteau mânca de rele ce erau. 3 Domnul mi-a zis: „Ce vezi, Ieremio?” Eu am răspuns: „Niște smochine! Smochinele cele bune sunt foarte bune, iar cele rele sunt foarte rele și, de rele ce sunt, nu se pot mânca.” 4 Cuvântul Domnului mi-a vorbit astfel: 5 „Așa vorbește Domnul, Dumnezeul lui Israel: ‘Cum deosebești tu aceste smochine bune, așa voi deosebi Eu, ca să le dau îndurare, pe prinșii de război ai lui Iuda, pe care i-am trimis din locul acesta în țara haldeenilor. 6 Îi voi privi cu un ochi binevoitor și-i voi aduce[799] înapoi în țara aceasta; îi voi așeza[800] și nu-i voi mai nimici, îi voi sădi și nu-i voi mai smulge. 7 Le voi da o inimă[801] ca să înțeleagă faptul că Eu sunt Domnul. Ei vor fi poporul[802] Meu, iar Eu voi fi Dumnezeul lor, dacă se vor întoarce la Mine[803] cu toată inima lor. 8 Și ca smochinele cele rele[804], care, de rele ce sunt, nu se pot mânca, zice Domnul, așa voi face să ajungă Zedechia, împăratul lui Iuda, căpeteniile lui și rămășița Ierusalimului, cei ce au rămas în țara aceasta și cei ce locuiesc[805] în țara Egiptului. 9 Îi voi face de pomină[806], o pricină de nenorocire pentru toate împărățiile pământului, de ocară[807], de batjocură, de râs și de blestem[808] în toate locurile unde îi voi izgoni. 10 Voi trimite în ei sabia, foametea și ciuma, până vor pieri din țara pe care le-o dădusem lor și părinților lor’.”
25 1 Cuvântul care a fost spus lui Ieremia despre tot poporul lui Iuda în al patrulea[809] an al lui Ioiachim, fiul lui Iosia, împăratul lui Iuda – acesta era cel dintâi an al lui Nebucadnețar, împăratul Babilonului –, 2 cuvânt pe care l-a rostit Ieremia înaintea întregului popor al lui Iuda și înaintea tuturor locuitorilor Ierusalimului, zicând: 3 „De la al treisprezecelea an[810] al lui Iosia, fiul lui Amon, împăratul lui Iuda, sunt douăzeci și trei de ani de când mi-a vorbit Cuvântul Domnului; v-am vorbit de dimineață, și n-ați[811] ascultat. 4 Domnul v-a trimis pe toți slujitorii Săi prorocii, i-a trimis dis-de-dimineață[812], și n-ați ascultat, n-ați plecat urechea să ascultați. 5 Ei au zis: ‘Întoarceți-vă fiecare[813] de la calea voastră cea rea și de la răutatea faptelor voastre, și veți rămâne în țara pe care v-am dat-o vouă și părinților voștri, din veșnicie în veșnicie; 6 nu vă duceți după alți dumnezei, ca să le slujiți și să vă închinați înaintea lor, nu Mă mâniați prin lucrarea mâinilor voastre, și nu vă voi face niciun rău!’ 7 ‘Dar nu M-ați ascultat, zice Domnul, ci M-ați mâniat[814] prin lucrarea mâinilor voastre, spre nenorocirea voastră’.” 8 De aceea, așa vorbește Domnul oștirilor: „Pentru că n-ați ascultat cuvintele Mele, 9 iată, voi trimite să aducă toate[815] popoarele de la miazănoapte, zice Domnul, și voi trimite la robul[816] Meu Nebucadnețar, împăratul Babilonului; îi voi aduce împotriva acestei țări și împotriva locuitorilor ei, și împotriva tuturor acestor neamuri de jur împrejur, ca să le nimicească cu desăvârșire și să facă din ele un pustiu[817] și o pricină de batjocură, niște dărâmături veșnice. 10 Voi face să înceteze între ei strigătele de bucurie[818] și strigătele de veselie, cântecele mirelui și cântecele miresei, uruitul morii[819] și lumina lămpii. 11 Toată țara aceasta va fi o paragină, un pustiu, și neamurile acestea vor fi supuse împăratului Babilonului timp de șaptezeci de ani. 12 Dar, când se vor împlini[820] acești șaptezeci de ani, voi pedepsi pe împăratul Babilonului și pe neamul acela, zice Domnul, pentru nelegiuirile lor; voi pedepsi țara haldeenilor și o voi preface în niște dărâmături[821] veșnice. 13 Voi aduce peste țara aceea toate lucrurile pe care le-am vestit despre ea, tot ce este scris în cartea aceasta, tot ce a prorocit Ieremia despre toate neamurile. 14 Căci[822] neamuri puternice și împărați[823] mari le vor supune[824] și pe ele, și le voi răsplăti[825] după faptele și lucrarea mâinilor lor.” 15 Căci așa mi-a vorbit Domnul, Dumnezeul lui Israel: „Ia[826] din mâna Mea acest potir plin cu vinul mâniei Mele și dă-l să-l bea toate neamurile la care te voi trimite. 16 Vor bea[827] și se vor ameți și vor fi ca niște nebuni la vederea sabiei pe care o voi trimite în mijlocul lor!” 17 Eu am luat potirul din mâna Domnului și l-am dat să-l bea toate neamurile la care mă trimitea Domnul: 18 Ierusalimului și cetăților lui Iuda, împăraților și căpeteniilor sale, ca să le prefacă în dărâmături[828], într-un pustiu, să-i facă de batjocură și de blestem[829], cum se vede lucrul acesta astăzi; 19 lui Faraon[830], împăratul Egiptului, slujitorilor lui, căpeteniilor lui și tot poporului lui; 20 la toată Arabia[831], tuturor împăraților țării Uț[832], tuturor împăraților[833] țării filistenilor, Ascalonului, Gazei, Ecronului și celor ce au mai rămas[834] din Asdod; 21 Edomului[835], Moabului[836] și copiilor lui Amon[837]; 22 tuturor împăraților Tirului[838], tuturor împăraților Sidonului și împăraților ostroavelor care sunt dincolo de mare[839]; 23 Dedanului[840], Temei, Buzului și tuturor celor ce își rad colțurile bărbii, 24 tuturor împăraților Arabiei[841] și tuturor împăraților arabilor[842] care locuiesc în pustie; 25 tuturor împăraților Zimrei, tuturor împăraților Elamului[843] și tuturor împăraților Mediei; 26 tuturor împăraților[844] de la miazănoapte, de aproape sau de departe, și unora, și altora, și tuturor împărățiilor lumii care sunt pe fața pământului. Iar împăratul Șeșacului[845] va bea după ei. 27 „Să le spui: ‘Așa vorbește Domnul oștirilor, Dumnezeul lui Israel: «Beți[846], îmbătați-vă[847] și vărsați și cădeți fără să vă mai ridicați la vederea sabiei pe care o voi trimite în mijlocul vostru!»’ 28 Și, dacă nu vor vrea să ia din mâna ta potirul ca să bea, spune-le: ‘Așa vorbește Domnul oștirilor: «Beți!» 29 Căci iată că, în cetatea[848] peste care se cheamă Numele Meu, încep[849] să fac rău. Și voi să rămâneți nepedepsiți? Nu veți rămâne nepedepsiți, căci voi chema[850] sabia peste toți locuitorii pământului’, zice Domnul oștirilor. 30 Și tu să le prorocești toate aceste lucruri și să le spui: ‘Domnul va răcni[851] de sus; din Locașul Lui[852] cel Sfânt va face să-I răsune glasul; va răcni împotriva locului[853] locuinței Lui; va striga[854], precum cei ce calcă în teasc, împotriva tuturor locuitorilor pământului. 31 Vuietul ajunge până la marginea pământului, căci Domnul Se ceartă cu[855] neamurile, intră[856] la judecată împotriva oricărei făpturi și dă pe cei răi pradă sabiei’, zice Domnul. 32 Așa vorbește Domnul oștirilor: ‘Iată, nenorocirea merge din popor în popor și o mare furtună[857] se ridică de la marginile pământului. 33 Cei pe care-i va ucide[858] Domnul în ziua aceea vor fi întinși de la un capăt al pământului până la celălalt; nu vor fi nici jeliți[859], nici adunați[860], nici îngropați, ci vor fi un gunoi de pământ. 34 Gemeți[861], păstori, și strigați! Tăvăliți-vă în cenușă, povățuitori ai turmelor! Căci au venit zilele junghierii voastre. Vă voi zdrobi, și veți cădea la pământ ca un vas de preț. 35 Nu mai este niciun loc de adăpost pentru păstori! Nu mai este nicio scăpare pentru povățuitorii turmelor! 36 Se aud strigătele păstorilor și gemetele povățuitorilor turmelor, căci Domnul le pustiește locul de pășune 37 și colibele cele liniștite sunt nimicite de mânia aprinsă a Domnului. 38 El Și-a părăsit locuința[862], ca un pui de leu vizuina; așa că țara le este prefăcută în pustie de urgia nimicitorului și de mânia lui aprinsă’.”
26 1 La începutul domniei lui Ioiachim, fiul lui Iosia, împăratul lui Iuda, a fost rostit următorul cuvânt din partea Domnului: 2 „Așa vorbește Domnul: ‘Stai în curtea[863] Casei Domnului și spune acelora care vin din toate cetățile lui Iuda să se închine în Casa Domnului, toate cuvintele[864] pe care-ți poruncesc să li le spui; nu lăsa[865] niciun cuvânt din ele. 3 Poate[866] că vor asculta, și se va întoarce fiecare de la calea lui cea rea; atunci Mă voi căi[867] de răul pe care mă gândisem să li-l fac din pricina răutății faptelor lor.’ 4 Să le spui: ‘Așa vorbește Domnul: «Dacă nu[868] Mă ascultați când vă poruncesc să urmați Legea Mea, pe care v-am pus-o înainte; 5 dacă nu ascultați cuvintele robilor Mei proroci pe care vi-i trimit, pe care vi i-am trimis[869] dis-de-dimineață și pe care nu i-ați ascultat, 6 atunci voi face Casei acesteia ca lui Silo[870] și voi face din cetatea aceasta o pricină de blestem[871] pentru toate neamurile pământului»’.” 7 Preoții, prorocii și tot poporul au auzit pe Ieremia rostind aceste cuvinte în Casa Domnului. 8 Și, când a isprăvit de spus Ieremia tot ce-i poruncise Domnul să spună întregului popor, preoții, prorocii și tot poporul au pus mâna pe el și au zis: „Trebuie să mori negreșit! 9 Pentru ce prorocești în Numele Domnului și zici: ‘Casa aceasta va ajunge ca Silo și cetatea aceasta va fi pustiită și lipsită de locuitori?’ ” Tot poporul s-a îngrămădit în jurul lui Ieremia în Casa Domnului. 10 Când au auzit căpeteniile lui Iuda aceste lucruri, s-au suit din casa împăratului la Casa Domnului și au șezut la intrarea porții celei noi a Casei Domnului. 11 Atunci, preoții și prorocii au vorbit căpeteniilor și întregului popor: „Omul acesta este vinovat de pedeapsa cu moartea, căci[872] a prorocit împotriva cetății acesteia, cum ați auzit voi înșivă cu urechile voastre!” 12 Ieremia a zis tuturor căpeteniilor și întregului popor: „Domnul m-a trimis să prorocesc împotriva Casei acesteia și împotriva cetății acesteia toate lucrurile pe care le-ați auzit voi. 13 Acum îndreptați-vă[873] căile și faptele, ascultați glasul Domnului, Dumnezeului vostru, și Domnul Se va căi[874] de răul pe care l-a rostit împotriva voastră! 14 Cât despre mine, iată-mă[875] în mâinile voastre; faceți-mi ce vi se va părea că este bine și drept! 15 Numai să știți că, dacă mă veți omorî, vă veți face vinovați de sânge nevinovat, voi, cetatea aceasta și locuitorii ei; căci Domnul m-a trimis în adevăr la voi să rostesc în auzul vostru toate aceste cuvinte!” 16 Căpeteniile și tot poporul au zis preoților și prorocilor: „Omul acesta nu este vinovat de pedeapsa cu moartea, căci ne-a vorbit în Numele Domnului, Dumnezeului nostru!” 17 Și unii din bătrânii țării s-au sculat[876] și au zis întregii adunări a poporului: 18 „Mica[877] din Moreșet prorocea pe vremea lui Ezechia, împăratul lui Iuda, și spunea întregului popor al lui Iuda: ‘Așa vorbește Domnul oștirilor: «Sionul[878] va fi arat ca un ogor, Ierusalimul va ajunge un morman de pietre și muntele Casei Domnului, o înălțime acoperită cu păduri».’ 19 L-au omorât însă oare Ezechia, împăratul lui Iuda, și tot Iuda? Nu s-a temut[879] Ezechia de Domnul? Nu s-a rugat el Domnului? Și atunci, Domnul S-a căit[880] de răul pe care-l rostise împotriva lor. Și noi[881] să ne împovărăm sufletul cu o nelegiuire așa de mare?” 20 (A mai fost însă un om care prorocea în Numele Domnului: Urie, fiul lui Șemaia, din Chiriat-Iearim. El a prorocit împotriva cetății acesteia și împotriva țării acesteia tocmai aceleași lucruri ca Ieremia. 21 Împăratul Ioiachim, toți vitejii lui și toate căpeteniile lui au auzit cuvintele lui, și împăratul a căutat să-l omoare. Dar Urie, care a fost înștiințat de lucrul acesta, s-a temut, a fugit și s-a dus în Egipt. 22 Împăratul Ioiachim a trimis niște oameni în Egipt, și anume: pe Elnatan, fiul lui Acbor, și pe alții împreună cu el în Egipt. 23 Aceștia au scos din Egipt pe Urie și l-au adus la împăratul Ioiachim, care l-a omorât cu sabia și i-a aruncat trupul mort în mormintele copiilor poporului.) 24 Totuși mâna[882] lui Ahicam, fiul lui Șafan, a fost cu Ieremia, și el n-a lăsat să fie dat pe mâna poporului ca să fie omorât.
27 1 La începutul domniei lui Ioiachim, fiul lui Iosia, împăratul[883] lui Iuda, a fost rostit către Ieremia, din partea Domnului, următorul cuvânt: 2 Așa mi-a vorbit Domnul: „Fă-ți niște legături și niște juguri și puneți-le[884] la gât. 3 Trimite-le împăratului Edomului, împăratului Moabului, împăratului copiilor lui Amon, împăratului Tirului și împăratului Sidonului, prin trimișii care au venit la Ierusalim, la Zedechia, împăratul lui Iuda. 4 Și spune-le să spună stăpânilor lor: Așa vorbește Domnul oștirilor, împăratul lui Israel. Iată ce să spuneți stăpânilor voștri: 5 ‘Eu am[885] făcut pământul, pe oameni și dobitoacele care sunt pe pământ, cu puterea Mea cea mare și cu brațul Meu întins, și dau[886] pământul cui Îmi place. 6 Acum[887] dau toate aceste țări în mâinile robului[888] Meu Nebucadnețar, împăratul Babilonului; îi dau chiar și fiarele[889] câmpului ca să-i fie supuse. 7 Toate[890] neamurile vor fi supuse lui, fiului său și fiului fiului său, până va veni și vremea[891] țării lui și o vor supune[892] neamuri puternice și împărați mari. 8 Dar, dacă un popor sau o împărăție nu se va supune lui Nebucadnețar, împăratul Babilonului, și nu-și va pleca grumazul sub jugul împăratului Babilonului, voi pedepsi pe poporul acela cu sabie, cu foamete și cu ciumă, zice Domnul, până îl voi nimici prin mâna lui. 9 De aceea, să n-ascultați pe prorocii voștri, pe ghicitorii voștri, pe visătorii voștri, pe cititorii voștri în stele și pe vrăjitorii voștri, care vă zic: «Nu veți fi supuși împăratului Babilonului!» 10 Căci[893] ei vă prorocesc minciuni, ca să fiți depărtați din țara voastră, ca să vă izgonesc și să pieriți. 11 Dar, pe poporul care își va pleca grumazul sub jugul împăratului Babilonului și care-i va fi supus, îl voi lăsa în țara lui, zice Domnul, ca s-o lucreze și să locuiască în ea’.” 12 Am spus întocmai aceleași lucruri lui Zedechia[894], împăratul lui Iuda: „Plecați-vă grumazul sub jugul împăratului Babilonului, supuneți-vă lui și poporului lui, și veți trăi. 13 Pentru ce să muriți[895], tu și poporul tău, de sabie, de foamete și de ciumă, cum a hotărât Domnul asupra poporului care nu se va supune împăratului Babilonului? 14 N-ascultați de cuvintele prorocilor care vă zic: ‘Nu veți fi supuși împăratului Babilonului!’ Căci ei vă prorocesc[896] minciuni.” 15 „Nu i-am trimis Eu, zice Domnul, ci prorocesc minciuni în Numele Meu, ca să vă izgonesc și să pieriți, voi și prorocii care vă prorocesc!” 16 Am vorbit și preoților și întregului popor și le-am spus: „Așa vorbește Domnul: ‘N-ascultați de cuvintele prorocilor voștri, care vă prorocesc și zic: «Iată că uneltele[897] Casei Domnului vor fi aduse în curând din Babilon!» Căci ei vă prorocesc minciuni. 17 Nu-i ascultați; supuneți-vă împăratului Babilonului, și veți trăi. Pentru ce să ajungă cetatea aceasta o dărâmătură? 18 Dacă sunt ei proroci și dacă este cu ei Cuvântul Domnului, să mijlocească la Domnul oștirilor, pentru ca uneltele care au mai rămas în Casa Domnului, în casa împăratului lui Iuda și în Ierusalim să nu se ducă în Babilon.’ 19 Căci așa vorbește Domnul oștirilor cu privire la stâlpi[898], la marea de aramă, la temelii și la toate celelalte unelte care au mai rămas în cetatea aceasta 20 și care n-au fost ridicate de Nebucadnețar, împăratul Babilonului, când a luat robi din Ierusalim[899] în Babilon pe Ieconia, fiul lui Ioiachim, împăratul lui Iuda, și pe toți mai-marii lui Iuda și ai Ierusalimului; 21 așa vorbește Domnul oștirilor, Dumnezeul lui Israel, despre uneltele, care au mai rămas în Casa Domnului, în casa împăratului lui Iuda și în Ierusalim: 22 ‘Ele vor fi duse[900] în Babilon și vor rămâne acolo până în ziua când le voi căuta[901] Eu, zice Domnul, când le voi ridica[902] iarăși și le voi aduce înapoi în locul acesta’.”
28 1 În același[903] an, la începutul domniei lui Zedechia, împăratul lui Iuda, în luna a cincea a anului al patrulea, Hanania, fiul lui Azur, proroc din Gabaon, mi-a zis în Casa Domnului, în fața preoților și a întregului popor: 2 „Așa vorbește Domnul oștirilor, Dumnezeul lui Israel: ‘Eu sfărâm jugul[904] împăratului Babilonului! 3 Peste doi[905] ani, voi aduce înapoi în locul acesta toate uneltele Casei Domnului, pe care le-a ridicat Nebucadnețar, împăratul Babilonului, din locul acesta și le-a dus în Babilon. 4 Și voi aduce înapoi, în locul acesta, zice Domnul, pe Ieconia, fiul lui Ioiachim, împăratul lui Iuda, și pe toți prinșii de război ai lui Iuda, care s-au dus în Babilon, căci voi sfărâma jugul împăratului Babilonului’.” 5 Prorocul Ieremia a răspuns prorocului Hanania în fața preoților și a întregului popor, care stăteau în Casa Domnului. 6 Ieremia, prorocul, a zis: „Amin![906] Așa să facă Domnul! Să împlinească Domnul cuvintele pe care le-ai prorocit tu și să aducă înapoi din Babilon în locul acesta uneltele Casei Domnului și pe toți prinșii de război! 7 Numai ascultă cuvântul pe care-l rostesc eu în auzul tău și în auzul întregului popor: 8 ‘Prorocii care au fost înaintea mea și înaintea ta din vremurile străvechi au prorocit război, foamete și ciumă împotriva unor țări puternice și împotriva unor împărății mari. 9 Dar, dacă un proroc[907] prorocește pacea, numai după împlinirea celor ce prorocește se va cunoaște că este cu adevărat trimis de Domnul’.” 10 Atunci, prorocul Hanania a ridicat jugul[908] de pe grumazul prorocului Ieremia și l-a sfărâmat. 11 Și Hanania a zis în fața întregului popor: „Așa vorbește Domnul: ‘Așa voi sfărâma peste doi ani de pe[909] grumazul tuturor neamurilor jugul lui Nebucadnețar, împăratul Babilonului!’ ” Prorocul Ieremia a plecat. 12 După ce a sfărâmat prorocul Hanania jugul de pe grumazul prorocului Ieremia, Cuvântul Domnului a vorbit lui Ieremia astfel: 13 „Du-te și spune lui Hanania: ‘Așa vorbește Domnul: «Ai sfărâmat un jug de lemn, dar cu aceasta ai făcut în locul lui un jug de fier!» 14 Căci așa vorbește Domnul oștirilor, Dumnezeul lui Israel: «Pun un jug de fier[910] pe grumazul tuturor acestor neamuri, ca să fie subjugate de Nebucadnețar, împăratul Babilonului, și-i vor sluji și-i dau chiar[911] și fiarele câmpului!»’ ” 15 Și prorocul Ieremia a zis prorocului Hanania: „Ascultă, Hanania! Domnul nu te-a trimis, ci tu[912] insufli poporului o încredere mincinoasă. 16 De aceea, așa vorbește Domnul: ‘Iată, te izgonesc de pe pământ și vei muri chiar în anul acesta, căci cuvintele tale sunt o răzvrătire[913] împotriva Domnului’.” 17 Și prorocul Hanania a murit chiar în anul acela, în luna a șaptea.
29 1 Iată cuprinsul epistolei pe care a trimis-o prorocul Ieremia din Ierusalim către rămășița bătrânilor din robie, preoților, prorocilor și întregului popor pe care-i dusese în robie Nebucadnețar, din Ierusalim la Babilon, 2 după ce împăratul Ieconia[914], împărăteasa, famenii dregători, căpeteniile lui Iuda și ale Ierusalimului, lemnarii și fierarii au părăsit Ierusalimul. 3 Le-a trimis-o prin Eleasa, fiul lui Șafan, și prin Ghemaria, fiul lui Hilchia, trimiși la Babilon de Zedechia, împăratul lui Iuda, la Nebucadnețar, împăratul Babilonului. Ea cuprindea următoarele: 4 „Așa vorbește Domnul oștirilor, Dumnezeul lui Israel, către toți prinșii de război pe care i-am dus din Ierusalim la Babilon: 5 ‘Zidiți[915] case și locuiți-le; sădiți grădini și mâncați din roadele lor! 6 Luați-vă neveste și faceți fii și fiice; însurați-vă fiii și măritați-vă fetele, să facă fii și fiice, ca să vă înmulțiți acolo unde sunteți, și să nu vă împuținați. 7 Urmăriți binele cetății în care v-am dus în robie și rugați-vă[916] Domnului pentru ea, pentru că fericirea voastră atârnă de fericirea ei!’ 8 Căci așa vorbește Domnul oștirilor, Dumnezeul lui Israel: ‘Nu vă lăsați[917] amăgiți de prorocii voștri, care sunt în mijlocul vostru, nici de ghicitorii voștri; n-ascultați nici de visătorii voștri, ale căror vise voi le pricinuiți! 9 Căci ei[918] vă prorocesc minciuni în Numele Meu. Eu nu i-am trimis’, zice Domnul. 10 Dar iată ce zice Domnul: ‘De îndată ce vor trece șaptezeci[919] de ani ai Babilonului, Îmi voi aduce aminte de voi și voi împlini față de voi făgăduința Mea cea bună, aducându-vă înapoi în locul acesta. 11 Căci Eu știu gândurile pe care le am cu privire la voi, zice Domnul, gânduri de pace, și nu de nenorocire, ca să vă dau un viitor și o nădejde. 12 Voi Mă veți chema[920], și veți pleca; Mă veți ruga, și vă voi asculta. 13 Mă veți[921] căuta, și Mă veți găsi dacă Mă veți căuta cu toată[922] inima. 14 Mă voi lăsa[923] să fiu găsit de voi, zice Domnul, și voi aduce înapoi pe prinșii voștri de război; vă voi strânge[924] din toate neamurile și din toate locurile în care v-am izgonit, zice Domnul, și vă voi aduce înapoi în locul de unde v-am dus în robie. 15 Totuși voi ziceți: «Dumnezeu ne-a ridicat proroci în Babilon!»’ 16 Așa vorbește Domnul asupra împăratului care șade pe scaunul de domnie al lui David, asupra întregului popor care locuiește în cetatea aceasta, asupra fraților voștri care n-au mers cu voi în robie, 17 așa vorbește Domnul oștirilor: ‘Iată, voi trimite între ei sabie[925], foamete și ciumă și-i voi face ca niște smochine[926] grozave care, de rele ce sunt, nu se pot mânca. 18 Îi voi urmări[927] cu sabie, cu foamete și cu ciumă, îi voi face o pricină de spaimă pentru toate împărățiile pământului, de blestem[928], de pustiire, de batjocură și de ocară printre toate neamurile pe unde îi voi izgoni, 19 pentru că n-au ascultat cuvintele Mele, zice Domnul, ei, cărora în nenumărate rânduri le-am trimis[929] pe robii Mei, prorocii, dar n-ați vrut să ascultați, zice Domnul’. 20 Voi însă ascultați Cuvântul Domnului, voi, toți prinșii de război pe care v-am trimis din Ierusalim în Babilon! 21 Așa vorbește Domnul oștirilor, Dumnezeul lui Israel, despre Ahab, fiul lui Colaia, și despre Zedechia, fiul lui Maaseia, care vă prorocesc minciuni în Numele Meu: ‘Iată, îi dau în mâinile lui Nebucadnețar, împăratul Babilonului, și-i va omorî sub ochii voștri. 22 Vor sluji ca prilej de blestem[930] între toți prinșii de război ai lui Iuda care sunt la Babilon. Și se va zice: «Să-ți facă Domnul ca lui Zedechia și ca lui Ahab, pe care[931] împăratul Babilonului i-a fript în foc!» 23 Și lucrul acesta se va întâmpla pentru că au făcut o[932] mișelie în Israel, preacurvind cu nevestele aproapelui lor, și pentru că au spus minciuni în Numele Meu, când Eu nu le dădusem nicio poruncă. Știu lucrul acesta și sunt martor, zice Domnul.’ 24 Iar lui Șemaia, Nehelamitul, să-i spui: 25 Așa vorbește Domnul oștirilor, Dumnezeul lui Israel: Tu ai trimis în numele tău întregului popor din Ierusalim, lui[933] Țefania, fiul lui Maaseia, preotul, și tuturor preoților, o scrisoare cu următorul cuprins: 26 ‘Domnul te-a pus preot în locul preotului Iehoiada, ca să priveghezi[934] în Casa Domnului peste toți nebunii[935] și peste toți cei ce se dau drept proroci, ca să-i arunci în butuci[936] și în fiare. 27 Acum, pentru ce nu pedepsești pe Ieremia din Anatot, care prorocește printre voi? 28 Ba încă a trimis chiar să ne spună în Babilon: «Robia va fi lungă; zidiți[937] case și locuiți-le; sădiți grădini și mâncați din roadele lor!»’.” 29 (Preotul Țefania citise în adevăr scrisoarea aceasta în fața prorocului Ieremia.) 30 Și Cuvântul Domnului a vorbit lui Ieremia astfel: 31 „Trimite să spună tuturor celor din robie: ‘Așa vorbește Domnul despre Șemaia, Nehelamitul: «Pentru că Șemaia vă prorocește fără[938] să-l fi trimis Eu și vă insuflă o încredere mincinoasă, 32 iată ce zice Domnul: Voi pedepsi pe Șemaia, Nehelamitul, și sămânța lui: niciunul din ai lui nu va locui în mijlocul poporului acestuia și nu va vedea binele pe care-l voi face poporului Meu, zice Domnul, căci[939] el a propovăduit răzvrătire împotriva Domnului»’.”
30 1 Iată Cuvântul rostit lui Ieremia din partea Domnului: 2 „Așa vorbește Domnul, Dumnezeul lui Israel: ‘Scrie într-o carte toate cuvintele pe care ți le-am spus. 3 Iată, vin zile, zice Domnul, când voi aduce înapoi[940] prinșii de război ai poporului Meu Israel și Iuda, zice Domnul; îi voi aduce înapoi[941] în țara pe care am dat-o părinților lor și o vor stăpâni’.” 4 Iată însă cuvintele pe care le-a rostit Domnul asupra lui Israel și asupra lui Iuda: 5 „Așa vorbește Domnul: ‘Auzim strigăte de groază; e spaimă, nu este pace! 6 Întrebați și vedeți dacă nu cumva naște vreun bărbat! Pentru ce văd pe toți bărbații cu mâinile pe coapse, ca o femeie[942] la facere? Pentru ce s-au îngălbenit toate fețele? 7 Vai, căci[943] ziua aceea este mare. Niciuna n-a fost[944] ca ea? Este o vreme de necaz pentru Iacov, dar Iacov va fi izbăvit din ea. 8 În ziua aceea, zice Domnul oștirilor, voi sfărâma jugul de pe grumazul lui, îi voi rupe legăturile, și străinii nu-l vor mai supune. 9 Ci vor sluji Domnului, Dumnezeului lor, și împăratului lor[945] David, pe care li-l voi scula[946]. 10 De aceea, nu[947] te teme, robul Meu Iacov, zice Domnul, și nu te speria, Israele! Căci te voi izbăvi din[948] țara cea depărtată și îți voi izbăvi sămânța din țara în care este roabă; Iacov se va întoarce iarăși, va avea odihnă și liniște și nu-l va mai tulbura nimeni. 11 Căci Eu sunt cu tine, zice Domnul, ca să te izbăvesc; voi nimici[949] pe toate neamurile printre care te-am risipit, dar pe tine[950] nu te voi nimici; te voi pedepsi cu dreptate[951], nu pot să te las nepedepsit’.” 12 „Așa vorbește Domnul: ‘Lovitura[952] ta este de nevindecat și rana ta este usturătoare. 13 Niciunul nu-ți apără pricina, ca să-ți lege rana; nu-i niciun leac[953], niciun mijloc de vindecare! 14 Toți cei ce te iubeau[954] te uită, niciunuia nu-i pasă de tine, căci te-am lovit cum lovesc pe un vrăjmaș[955], te-am pedepsit cu putere[956] din pricina mulțimii[957] nelegiuirilor tale și a marelui număr al păcatelor tale. 15 De ce te[958] plângi de rana ta, de durerea pe care ți-o pricinuiește boala ta? Pentru mulțimea nelegiuirilor tale, pentru marele număr al păcatelor tale, te-am făcut să suferi aceste lucruri! 16 Totuși toți cei ce te mănâncă[959] vor fi mâncați și toți vrăjmașii tăi, toți, vor merge în robie; cei ce te jefuiesc vor fi jefuiți și voi da pradă pe toți cei ce te pradă. 17 Dar[960] te voi vindeca și îți voi lega rănile, zice Domnul. Căci ei te numesc: «Cel izgonit, Sionul acela de care nimănui nu-i pasă».’ ” 18 „Așa vorbește Domnul: ‘Iată, aduc înapoi[961] pe prinșii de război ai corturilor lui Iacov și Mi-e milă[962] de locașurile lui; cetatea va fi zidită iarăși pe dealurile ei și casa împărătească va fi locuită iarăși cum era. 19 Din mijlocul[963] lor se vor înălța mulțumiri și strigăte de bucurie; Îi voi[964] înmulți și nu se vor împuțina; îi voi cinsti și nu vor fi disprețuiți. 20 Fiii lui vor fi ca altădată[965], adunarea lui va rămâne înaintea Mea și voi pedepsi pe toți asupritorii lui. 21 Căpetenia lui va fi din mijlocul lui și[966] stăpânitorul lui va ieși din mijlocul lui; îl voi apropia[967], și va veni la Mine, căci cine ar îndrăzni să se apropie din capul lui de Mine? zice Domnul. 22 Voi veți fi poporul[968] Meu, și Eu voi fi Dumnezeul vostru’.” 23 „Iată furtuna[969] Domnului, urgia izbucnește, se năpustește vijelia și cade peste capul celor răi! 24 Mânia aprinsă a Domnului nu se va potoli până ce va împlini și va înfăptui gândurile inimii Lui. Veți înțelege în totul lucrul acesta în[970] cursul vremurilor.”
31 1 „În vremea[971] aceea, zice Domnul, Eu voi fi[972] Dumnezeul tuturor semințiilor lui Israel, și ei vor fi poporul meu.” 2 „Așa vorbește Domnul: ‘Poporul celor ce-au scăpat de sabie a căpătat trecere în pustie: Israel merge[973] spre locul lui de odihnă’.” 3 „Domnul mi Se arată de departe: ‘Te iubesc[974] cu o iubire[975] veșnică, de aceea îți păstrez[976] bunătatea Mea! 4 Te voi așeza[977] din nou, și vei fi așezată din nou, fecioara lui Israel! Te vei împodobi iarăși cu timpanele[978] tale și vei ieși în mijlocul jocurilor voioase. 5 Vei sădi[979] iarăși vii pe înălțimile Samariei; cei ce le vor sădi le vor culege și roadele. 6 Căci vine ziua când străjerii vor striga pe muntele lui Efraim: «Sculați-vă[980] să ne suim în Sion, la Domnul, Dumnezeul nostru!» 7 Căci așa vorbește Domnul: Strigați[981] de bucurie asupra lui Iacov, chiuiți de veselie în fruntea neamurilor! Înălțați-vă glasurile, cântați laude și ziceți: «Doamne, izbăvește pe poporul Tău, pe rămășița lui Israel!» 8 Iată, îi aduc înapoi din țara[982] de la miazănoapte, îi adun[983] de la marginile pământului: între ei este și orbul și șchiopul, femeia însărcinată și cea în durerile nașterii; o mare mulțime se întoarce înapoi aici! 9 Plângând vin[984] și îi duc în mijlocul rugăciunilor lor; îi duc la[985] râuri de apă, pe un drum neted pe care nu se poticnesc. Căci Eu sunt Tatăl lui Israel, și Efraim este întâiul Meu născut[986]’.” 10 „Ascultați Cuvântul Domnului, neamuri, și vestiți-l în ostroave depărtate! Spuneți: ‘Cel ce a risipit pe Israel îl va aduna[987] și-l va păzi cum își păzește păstorul turma. 11 Căci Domnul[988] răscumpără pe Iacov și-l izbăvește din[989] mâna unuia mai tare decât el.’ 12 Ei vor veni și vor chiui de bucurie pe înălțimile[990] Sionului; vor alerga la bunătățile[991] Domnului, la grâu, la must, la untdelemn, la oi și boi; sufletul le va fi ca o grădină bine[992] udată și nu vor mai[993] tânji. 13 Atunci, fetele se vor veseli la joc, tinerii și bătrânii se vor bucura și ei; le voi preface jalea în veselie, și-i voi mângâia, le voi da bucurie după necazurile lor. 14 Voi sătura de grăsime sufletul preoților și poporul Meu se va sătura de bunătățile Mele, zice Domnul.” 15 „Așa vorbește Domnul: ‘Un țipăt[994] se aude la Rama[995], plângeri și lacrimi amare: Rahela își plânge copiii și nu vrea să se mângâie pentru copiii ei, căci nu mai[996] sunt!’ ” 16 „Așa vorbește Domnul: ‘Oprește-ți plânsul, oprește-ți lacrimile din ochi, căci truda îți va fi răsplătită, zice Domnul; ei se vor întoarce[997] iarăși din țara vrăjmașului. 17 Este nădejde pentru urmașii tăi, zice Domnul; copiii tăi se vor întoarce în ținutul lor! 18 Aud pe Efraim bocindu-se: «M-ai pedepsit și am fost pedepsit ca un junc nedeprins la jug; întoarce-mă[998] Tu, și mă voi întoarce, căci Tu ești Domnul, Dumnezeul meu! 19 După ce m-am întors[999], m-am căit și, după ce mi-am recunoscut greșelile, mă bat pe pulpă; sunt rușinat și roșu de rușine, căci port ocara tinereții mele.» 20 Îmi este Efraim un fiu scump, un copil iubit de Mine? Căci, când vorbesc de el, Îmi aduc aminte cu gingășie de el, de aceea Îmi arde[1000] inima în Mine pentru el și voi avea milă[1001] negreșit de el, zice Domnul. 21 Ridică semne pe drum, pune stâlpi, ia[1002] seama la cale, la drumul pe care l-ai urmat… Întoarce-te, fecioara lui Israel, întoarce-te în cetățile acestea care sunt ale tale! 22 Până când[1003] vei fi pribeagă, fiică rătăcită[1004]? Căci Domnul face un lucru nou pe pământ: femeia va peți pe bărbat’.”
23 „Așa vorbește Domnul oștirilor, Dumnezeul lui Israel: ‘Iată ce se va zice iarăși în țara lui Iuda și în cetățile sale, când voi aduce înapoi pe prinșii lor de război: «Domnul[1005] să te binecuvânteze, locaș al neprihănirii, munte[1006] sfânt!» 24 Iuda va locui acolo fără teamă în toate[1007] cetățile lui, plugarii și cei ce umblă cu turmele la pășune. 25 Căci voi răcori sufletul însetat și voi sătura orice suflet lihnit de foame’.” 26 (La aceste lucruri m-am trezit și am privit, și somnul îmi fusese dulce.) 27 „Iată vin zile, zice Domnul, când voi însămânța[1008] casa lui Israel și casa lui Iuda cu o sămânță de oameni și o sămânță de dobitoace. 28 Și cum am vegheat[1009] asupra lor ca să-i smulg[1010], să-i tai, să-i dărâm, să-i nimicesc și să le fac rău, tot așa voi veghea asupra lor că să-i zidesc și să-i[1011] sădesc, zice Domnul. 29 În zilele[1012] acelea, nu se va mai zice: ‘Părinții au mâncat aguridă, și copiilor li s-au sterpezit dinții’, 30 ci fiecare[1013] va muri pentru nelegiuirea lui; oricărui om care va mânca aguridă i se vor sterpezi dinții!
31 Iată[1014], vin zile, zice Domnul, când voi face cu casa lui Israel și cu casa lui Iuda un legământ nou. 32 Nu ca legământul pe care l-am încheiat cu părinții lor în ziua[1015] când i-am apucat de mână să-i scot din țara Egiptului, legământ pe care l-au călcat, măcar că aveam drepturi de soț asupra lor, zice Domnul. 33 Ci iată legământul[1016] pe care-l voi face cu casa lui Israel după zilele acelea, zice Domnul: Voi[1017] pune Legea Mea înăuntrul lor, o voi scrie în inima lor, și Eu voi fi Dumnezeul[1018] lor, iar ei vor fi poporul Meu. 34 Niciunul nu va mai învăța pe aproapele sau pe fratele său, zicând: ‘Cunoaște pe Domnul!’ Ci toți[1019] Mă vor cunoaște, de la cel mai mic până la cel mai mare, zice Domnul, căci le voi ierta[1020] nelegiuirea și nu-Mi voi mai aduce aminte de păcatul lor.”
35 „Așa vorbește Domnul, care a făcut soarele[1021] să lumineze ziua, care a rânduit luna și stelele să lumineze noaptea, care întărâtă[1022] marea și face valurile ei să urle, El, al cărui Nume este Domnul[1023] oștirilor: 36 ‘Dacă vor înceta aceste legi[1024] dinaintea Mea, zice Domnul, și neamul lui Israel va înceta pe vecie să mai fie un neam înaintea Mea!’ ” 37 „Așa vorbește Domnul: ‘Dacă cerurile sus[1025] pot fi măsurate și dacă temeliile pământului jos pot fi cercetate, atunci voi lepăda și Eu pe tot neamul lui Israel, pentru tot ce a făcut, zice Domnul. 38 Iată, vin zile, zice Domnul, când cetatea va fi zidită iarăși în cinstea Domnului, de la turnul lui Hananeel[1026] până la Poarta Unghiului. 39 Frânghia[1027] de măsurat va trece încă pe dinaintea ei până la dealul Gareb și de acolo va face un ocol înspre Goat. 40 Toată valea unde se aruncă trupurile moarte și cenușa și toate ogoarele până la pârâul Chedron, până la unghiul porții[1028] cailor la răsărit, vor fi închinate[1029] Domnului și nu vor mai fi niciodată nici surpate, nici nimicite’.”
32 1 Iată cuvântul spus lui Ieremia din partea Domnului în al zecelea[1030] an al lui Zedechia, împăratul lui Iuda. Acesta era anul al optsprezecelea al lui Nebucadnețar. 2 Oastea împăratului Babilonului împresura pe atunci Ierusalimul și prorocul Ieremia era închis în curtea[1031] temniței, care ținea de casa împăratului lui Iuda. 3 Zedechia, împăratul lui Iuda, pusese să-l închidă și-i zisese: „Pentru ce prorocești și zici: ‘Așa vorbește Domnul: «Iată[1032], dau cetatea aceasta în mâinile împăratului Babilonului, și o va lua; 4 Zedechia, împăratul lui Iuda, nu va[1033] scăpa de haldeeni, ci va fi dat în mâinile împăratului Babilonului, îi va vorbi gură către gură și se vor vedea față în față. 5 Împăratul Babilonului va duce pe Zedechia la Babilon, unde va rămâne până când[1034] Îmi voi aduce Eu aminte de el, zice Domnul. Chiar dacă[1035] vă bateți împotriva haldeenilor, nu veți avea izbândă.» ’?” 6 Ieremia a zis: „Cuvântul Domnului mi-a vorbit astfel: 7 ‘Iată că Hanameel, fiul unchiului tău Șalum, va veni la tine să-ți spună: «Cumpără ogorul meu care este la Anatot, căci tu ai drept[1036] de răscumpărare ca să-l cumperi».’ 8 Și Hanameel, fiul unchiului meu, a venit la mine, după Cuvântul Domnului, în curtea temniței și mi-a zis: ‘Cumpără ogorul meu, care este la Anatot, în țara lui Beniamin, căci tu ai drept de moștenire și de răscumpărare. Cumpără-l!’ Am cunoscut că era Cuvântul Domnului. 9 Și am cumpărat de la Hanameel, fiul unchiului meu, ogorul de la Anatot și i-am cântărit[1037] argintul – șaptesprezece sicli de argint. 10 Am scris un zapis, pe care l-am pecetluit, am pus martori și am cântărit argintul într-o cumpănă. 11 Am luat apoi zapisul de cumpărare, pe cel care era pecetluit după lege și obiceiuri și pe cel ce era deschis 12 și am dat zapisul de cumpărare lui[1038] Baruc, fiul lui Neriia, fiul lui Mahseia, în fața lui Hanameel, fiul unchiului meu, în fața martorilor[1039] care iscăliseră zapisul de cumpărare și în fața tuturor iudeilor care se aflau în curtea temniței. 13 Și am dat lui Baruc înaintea lor următoarea poruncă: 14 ‘Așa vorbește Domnul oștirilor, Dumnezeul lui Israel: «Ia zapisurile acestea de cumpărare, cel pecetluit și cel deschis, și pune-le într-un vas de pământ, ca să se păstreze multă vreme!»’ 15 Căci așa vorbește Domnul oștirilor, Dumnezeul lui Israel: ‘Iarăși[1040] se vor mai cumpăra case, ogoare și vii în țara aceasta.’ 16 După ce am dat zapisul de cumpărare lui Baruc, fiul lui Neriia, am făcut Domnului această rugăciune: 17 ‘Ah, Doamne Dumnezeule, iată, Tu ai făcut[1041] cerurile și pământul cu puterea Ta cea mare și cu brațul Tău întins: nimic nu este de mirat[1042] din partea Ta! 18 Tu dai îndurare până la al miilea[1043] neam de oameni și pedepsești nelegiuirea părinților în sânul copiilor lor după ei. Tu ești Dumnezeul cel mare, cel puternic[1044], al cărui Nume este Domnul[1045] oștirilor! 19 Tu ești mare[1046] la sfat și puternic la faptă, Tu ai ochii[1047] deschiși asupra tuturor căilor copiilor oamenilor, ca să[1048] dai fiecăruia după căile lui, după rodul faptelor lui. 20 Tu ai făcut minuni și semne mari în țara Egiptului și până în ziua de azi și în Israel și printre oameni și Ți-ai făcut un Nume[1049] așa cum este astăzi. 21 Ai scos[1050] din țara Egiptului pe poporul tău Israel, cu minuni și semne mari, cu mână tare și cu braț întins și cu o mare groază. 22 Tu le-ai dat țara[1051] aceasta pe care juraseși părinților lor că le-o vei da, țară în care curge lapte și miere. 23 Ei au venit și au luat-o în stăpânire. Dar n-au[1052] ascultat de glasul Tău, n-au păzit Legea Ta și n-au făcut tot ce le porunciseși să facă. Și atunci ai trimis peste ei toate aceste nenorociri! 24 Iată, șanțurile de apărare se înalță împotriva cetății și o amenință; cetatea va fi[1053] dată în mâinile haldeenilor, care luptă împotriva ei, biruită de sabie[1054], de foamete și de ciumă. Ce ai spus Tu s-a întâmplat: Tu Însuți vezi! 25 Și totuși, Doamne, Dumnezeule, Tu mi-ai zis: «Cumpără-ți un ogor cu argint și pune și martori!», când totuși cetatea este[1055] dată în mâinile haldeenilor!’ ” 26 Cuvântul Domnului a vorbit atunci lui Ieremia astfel: 27 „Iată, Eu sunt Domnul, Dumnezeul[1056] oricărei făpturi. Este ceva de mirat[1057] din partea Mea?” 28 De aceea, așa vorbește Domnul: „Iată, dau[1058] cetatea aceasta în mâinile haldeenilor și în mâinile lui Nebucadnețar, împăratul Babilonului, și o va lua. 29 Haldeenii, care luptă împotriva cetății acesteia vor intra, îi vor pune[1059] foc și o vor arde, împreună cu casele pe acoperișul[1060] cărora au adus tămâie lui Baal și au turnat jertfe de băutură altor dumnezei, ca să Mă mânie. 30 Căci copiii lui Israel și copiii lui Iuda n-au făcut din tinerețea lor decât ce este rău[1061] înaintea Mea; copiii lui Israel numai M-au mâniat întruna cu lucrarea mâinilor lor, zice Domnul. 31 Căci cetatea aceasta Îmi ațâță mânia și urgia din ziua când s-a zidit și până azi, de aceea vreau s-o iau[1062] dinaintea Feței Mele, 32 din pricina tot răului pe care l-au făcut copiii lui Israel și copiii lui Iuda ca să Mă mânie, ei[1063], împărații lor, căpeteniile lor, preoții lor și prorocii lor, oamenii lui Iuda și locuitorii Ierusalimului. 33 Mi-au întors[1064] spatele, nu s-au uitat la Mine; i-am învățat[1065], i-am învățat întruna, dar n-au ascultat și nu s-au învățat. 34 Ci și-au pus urâciunile[1066] idolești în Casa peste care este chemat Numele Meu și au spurcat-o. 35 Au zidit înălțimi lui Baal în valea Ben-Hinom, ca să treacă prin[1067] foc lui Moloh[1068] pe fiii și fiicele lor; lucru pe care nu[1069] li-l poruncisem și nici nu-Mi trecuse prin gând, că au să facă asemenea grozăvii ca să ducă pe Iuda în păcat.” 36 „Și acum, așa vorbește Domnul, Dumnezeul lui Israel, despre cetatea aceasta, despre care ziceți: ‘Va[1070] fi dată în mâinile împăratului Babilonului, biruită prin sabie, prin foamete și prin ciumă’: 37 ‘Iată, îi voi strânge[1071] din toate țările unde i-am izgonit în mânia Mea, în urgia Mea și în marea Mea supărare; îi voi aduce înapoi în locul acesta și-i voi face să locuiască în[1072] liniște acolo. 38 Ei vor[1073] fi poporul Meu, și Eu voi fi Dumnezeul lor. 39 Le voi da o inimă[1074] și o cale ca să se teamă de Mine totdeauna, spre fericirea lor și a copiilor lor după ei. 40 Voi încheia[1075] cu ei un legământ veșnic, că nu Mă voi mai întoarce de la ei, ci le voi face bine și le voi pune în inimă frica[1076] de Mine, ca să nu se depărteze de Mine. 41 Mă voi[1077] bucura să le fac bine, îi voi sădi[1078] cu adevărat în țara aceasta, din toată inima și din tot sufletul Meu’.” 42 „Căci așa vorbește Domnul: ‘După cum[1079] am adus peste poporul acesta toate aceste mari nenorociri, tot așa voi aduce peste ei tot binele pe care li-l făgăduiesc. 43 Se vor cumpăra[1080] iarăși ogoare în țara aceasta, despre[1081] care ziceți că este o pustie fără oameni și fără dobitoace și că este dată în mâinile haldeenilor. 44 Se vor cumpăra iarăși ogoare pe argint, se vor scrie zapisuri, se vor pecetlui, se vor pune martori în țara[1082] lui Beniamin și în împrejurimile Ierusalimului, în cetățile lui Iuda, în cetățile de la munte, în cetățile de la câmpie și în cetățile de la miazăzi, căci voi aduce[1083] înapoi pe prinșii lor de război, zice Domnul’.”
33 1 Cuvântul Domnului a vorbit lui Ieremia a doua oară pe când era încă închis[1084] în curtea temniței: 2 „Așa vorbește Domnul, care[1085] face aceste lucruri, Domnul, care le urzește și le înfăptuiește, El, al cărui Nume este Domnul[1086]: 3 ‘Cheamă-Mă[1087], și-ți voi răspunde și îți voi vesti lucruri mari, lucruri ascunse, pe care nu le cunoști.’ 4 Căci așa vorbește Domnul, Dumnezeul lui Israel, despre casele cetății acesteia și despre casele împăraților lui Iuda, care vor fi surpate ca să facă loc pentru șanțurile de întărire[1088] și pentru săbii, 5 când vor înainta să lupte[1089] împotriva haldeenilor și când se vor umple cu trupurile moarte ale oamenilor pe care-i voi lovi în mânia Mea și în urgia Mea și din pricina răutății cărora Îmi voi ascunde Fața de această cetate: 6 ‘Iată, îi voi da vindecare[1090] și sănătate, îi voi vindeca și le voi deschide un izvor bogat în pace și credincioșie. 7 Voi aduce[1091] înapoi pe prinșii de război ai lui Iuda și pe prinșii de război ai lui Israel și-i voi așeza iarăși ca odinioară[1092]. 8 Îi voi curăți[1093] de toate nelegiuirile pe care le-au săvârșit împotriva Mea, le voi ierta[1094] toate nelegiuirile prin care M-au supărat și prin care s-au răzvrătit împotriva Mea. 9 Cetatea aceasta[1095] va fi pentru Mine o pricină de laudă și de slavă printre toate neamurile pământului. Ele vor afla tot binele pe care li-l voi face, vor rămâne mirate[1096] și uimite de toată fericirea și de toată propășirea pe care le-o voi da’. 10 Așa vorbește Domnul: ‘Se vor mai auzi iarăși în locul acesta, despre[1097] care ziceți că este pustiu, că nu mai are oameni, nici dobitoace, se vor mai auzi iarăși în cetățile lui Iuda și pe ulițele Ierusalimului, pustiite, lipsite de oameni, de locuitori, de dobitoace, 11 strigătele[1098] de bucurie și strigătele de veselie, cântecele mirelui și cântecele miresei, glasul celor ce zic: «Lăudați[1099] pe Domnul oștirilor, căci Domnul este bun, căci în veac ține îndurarea Lui!» Glasul celor ce aduc jertfe[1100] de mulțumire în Casa Domnului. Căci voi aduce înapoi[1101] pe prinșii de război ai țării și îi voi așeza iarăși ca odinioară’, zice Domnul. 12 Așa vorbește Domnul oștirilor: ‘În locul[1102] acesta pustiu, fără oameni și fără dobitoace, și în toate cetățile lui, vor mai fi iarăși locuințe de păstori, care-și vor odihni turmele. În cetățile de la munte[1103], 13 în cetățile din câmpie, în cetățile de la miazăzi, în țara lui Beniamin și în împrejurimile Ierusalimului, și în cetățile lui Iuda, vor mai trece iarăși[1104] oile pe sub mâna celui ce le numără, zice Domnul. 14 Iată[1105], vin zile, zice Domnul, când voi împlini[1106] cuvântul cel bun pe care l-am spus despre casa lui Israel și despre casa lui Iuda. 15 În zilele acelea și în vremurile acelea voi face să răsară lui David o Odraslă[1107] neprihănită, care va înfăptui dreptatea și judecata în țară. 16 În zilele[1108] acelea, Iuda va fi mântuit și Ierusalimul va locui în liniște’. Și iată cum Îl vor numi: ‘Domnul, Neprihănirea[1109] noastră’. 17 Căci așa vorbește Domnul: ‘David nu va[1110] fi lipsit niciodată de un urmaș care să stea pe scaunul de domnie al casei lui Israel. 18 Nici preoții și leviții nu vor fi lipsiți niciodată înaintea Mea de urmași care să aducă arderi-de-tot[1111], să ardă tămâie împreună cu darurile de mâncare și să aducă jertfe în toate zilele’.” 19 Cuvântul Domnului a vorbit lui Ieremia astfel: 20 „Așa vorbește Domnul: ‘Dacă puteți[1112] să rupeți legământul Meu cu ziua și legământul Meu cu noaptea, așa încât ziua și noaptea să nu mai fie la vremea lor, 21 atunci se va putea rupe și legământul[1113] Meu cu robul Meu David, așa încât să nu mai aibă fii care să domnească pe scaunul lui de domnie, și legământul Meu cu leviții, preoții, care Îmi fac slujba. 22 Ca[1114] oștirea cerurilor, care nu se poate număra, și ca nisipul mării, care nu se poate măsura, așa voi înmulți sămânța robului Meu David și pe leviții care-Mi slujesc’.” 23 Cuvântul Domnului a vorbit lui Ieremia astfel: 24 „N-ai băgat de seamă ce zic oamenii aceștia: ‘A lepădat Domnul cele[1115] două familii pe care le alesese’? Atât de mult disprețuiesc ei pe poporul Meu că nu-l mai privesc ca un popor. 25 Așa vorbește Domnul: ‘Dacă n-am făcut legământul[1116] Meu cu ziua și cu noaptea, dacă n-am așezat[1117] legile cerurilor și ale pământului, 26 atunci[1118] voi lepăda și sămânța lui Iacov și a robului Meu David și nu voi mai lua din sămânța lui pe cei ce vor stăpâni peste urmașii lui Avraam, lui Isaac și lui Iacov, căci voi aduce înapoi[1119] pe prinșii lor de război și voi avea milă de ei!’ ”
34 1 Iată cuvântul spus lui Ieremia din partea Domnului când[1120] Nebucadnețar, împăratul Babilonului, cu toată oștirea sa și toate împărățiile[1121] pământului de sub stăpânirea lui și toate popoarele făceau război împotriva Ierusalimului și împotriva tuturor cetăților care țineau de el: 2 Așa vorbește Domnul, Dumnezeul lui Israel: „Du-te de spune lui Zedechia, împăratul lui Iuda, și zi-i: ‘Așa vorbește Domnul: «Iată[1122], dau cetatea aceasta în mâinile împăratului Babilonului și o va[1123] arde cu foc. 3 Și tu[1124] nu vei scăpa din mâinile lui, ci vei fi luat și dat în mâna lui, vei da ochi cu împăratul Babilonului, el îți va vorbi gură către gură și vei merge la Babilon.» 4 Numai, ascultă Cuvântul Domnului, Zedechia, împăratul lui Iuda!’ Așa vorbește Domnul despre tine: ‘Nu vei muri ucis de sabie, 5 ci vei muri în pace și, cum au ars miresme[1125] pentru părinții tăi, vechii împărați, care au fost înaintea ta, tot așa vor arde[1126] și pentru tine și te vor[1127] jeli, zicând: «Vai, doamne!» Căci Eu am rostit cuvântul acesta’, zice Domnul.” 6 Prorocul Ieremia a spus toate aceste cuvinte lui Zedechia, împăratul lui Iuda, la Ierusalim, 7 pe când oastea împăratului Babilonului lupta împotriva Ierusalimului și împotriva tuturor celorlalte cetăți ale lui Iuda, împotriva Lachisului și Azechei, căci acestea erau cetățile[1128] care mai rămăseseră din toate cetățile întărite ale lui Iuda.
8 Iată cuvântul spus lui Ieremia din partea Domnului, după ce împăratul Zedechia făcuse o învoială cu tot poporul Ierusalimului ca să vestească slobozenia[1129] robilor, 9 pentru ca[1130] fiecare să lase slobozi pe robul și roaba sa, pe evreu și pe evreică, și nimeni[1131] să nu mai țină în robie pe fratele său iudeu. 10 Toate căpeteniile și tot poporul care făcuseră învoiala s-au legat să lase slobozi fiecare pe robul și roaba lui și să nu-i mai țină în robie. Ei au ascultat și le-au dat drumul. 11 Dar, mai pe urmă[1132], s-au răzgândit, au luat înapoi pe robii și roabele pe care-i sloboziseră și i-au silit să le fie iarăși robi și roabe. 12 Atunci, Cuvântul Domnului a vorbit lui Ieremia din partea Domnului astfel: 13 „Așa vorbește Domnul, Dumnezeul lui Israel: ‘Eu am făcut un legământ cu părinții voștri în ziua când i-am scos din țara Egiptului, din casa robiei și le-am zis: 14 «După șapte[1133] ani, fiecare din voi să lase slobod pe fratele său evreu care i se vinde lui; șase ani să-ți slujească și apoi să-l lași slobod de la tine.» Dar părinții voștri nu M-au ascultat și n-au luat aminte la Mine. 15 Voi v-ați întors astăzi în voi înșivă, ați făcut ce este bine înaintea Mea, vestind fiecare slobozenia pentru aproapele său, și ați făcut o învoială[1134] înaintea Mea, în Casa[1135] peste care este chemat Numele Meu. 16 Dar pe urmă v-ați luat vorba îndărăt și Mi-ați pângărit[1136] Numele, luând iarăși înapoi fiecare pe robii și roabele pe care-i sloboziserăți și-i lăsaserăți în voia lor, și i-ați silit să vă fie iarăși robi și roabe.’ 17 De aceea așa vorbește Domnul: ‘Nu M-ați ascultat ca să vestiți slobozenia[1137] fiecare pentru fratele său, fiecare pentru aproapele său. Iată, Eu vestesc împotriva voastră, zice Domnul, slobozenia sabiei[1138], ciumei și foametei și vă voi face de pomină printre toate împărățiile[1139] pământului. 18 Și pe oamenii care au călcat legământul Meu, care n-au păzit îndatoririle învoielii pe care o făcuseră înaintea Mea, tăind[1140] un vițel în două și trecând printre cele două jumătăți ale lui, 19 și anume pe căpeteniile lui Iuda și pe căpeteniile Ierusalimului, pe famenii dregători, pe preoți și pe tot poporul țării, care au trecut printre bucățile vițelului, 20 îi voi da în mâinile vrăjmașilor lor, în mâinile celor ce vor să le ia viața, și trupurile lor moarte[1141] vor sluji ca hrană păsărilor cerului și fiarelor câmpului. 21 Dar pe Zedechia, împăratul lui Iuda, și pe căpeteniile lui, îi voi da în mâinile vrăjmașilor lor, în mâinile celor ce vor să le ia viața, în mâinile oștirii împăratului Babilonului, care[1142] a plecat de la voi! 22 Iată[1143], voi da poruncă, zice Domnul, și-i voi aduce înapoi împotriva cetății acesteia; o vor[1144] bate, o vor lua și o vor arde cu foc. Și voi preface[1145] cetățile lui Iuda într-un pustiu fără locuitori’.”
35 1 Cuvântul rostit către Ieremia din partea Domnului pe vremea lui Ioiachim, fiul lui Iosia, împăratul lui Iuda, sună astfel: 2 „Du-te la casa Recabiților[1146], vorbește cu ei și adu-i în Casa Domnului, în una din chilii[1147], și dă-le să bea vin!” 3 Am luat pe Iaazania, fiul lui Ieremia, fiul lui Habazinia, pe frații săi, pe toți fiii săi și toată casa Recabiților 4 și i-am dus la Casa Domnului, în chilia fiilor lui Hanan, fiul lui Igdalia, omul lui Dumnezeu, lângă chilia căpeteniilor, deasupra chiliei lui Maaseia, fiul lui Șalum, ușierul[1148]. 5 Am pus înaintea fiilor casei Recabiților niște vase pline cu vin și pahare și le-am zis: „Beți vin!” 6 Dar ei au răspuns: „Noi nu bem vin! Căci Ionadab[1149], fiul lui Recab, tatăl nostru, ne-a dat următoarea poruncă: ‘Să nu beți niciodată vin, nici voi, nici fiii voștri, 7 și nici să nu zidiți case, să nu semănați nicio sămânță, să nu sădiți vii, nici să nu stăpâniți vii, ci toată viața voastră să locuiți în corturi, ca să[1150] trăiți multă vreme în țara în care sunteți străini.’ 8 Astfel, noi ascultăm tot ce ne-a poruncit Ionadab, fiul lui Recab, tatăl nostru; nu bem vin toată viața noastră, nici noi, nici nevestele noastre, nici fiii, nici fiicele noastre; 9 nu zidim nici case ca locuințe pentru noi și nu stăpânim nici vii, nici ogoare, nici pământuri însămânțate, 10 ci locuim în corturi și urmăm și împlinim tot ce ne-a poruncit tatăl nostru Ionadab. 11 Când s-a suit însă Nebucadnețar, împăratul Babilonului, împotriva țării acesteia, am zis: ‘Haidem să fugim la Ierusalim de oastea haldeenilor și de oastea Siriei’. Așa se face că acum locuim la Ierusalim.” 12 Atunci, Cuvântul Domnului a vorbit lui Ieremia astfel: 13 „Așa vorbește Domnul oștirilor, Dumnezeul lui Israel: ‘Du-te și spune oamenilor lui Iuda și locuitorilor Ierusalimului: «Nu voiți[1151] să luați învățătură ca să ascultați de cuvintele Mele?» zice Domnul. 14 Cuvintele lui Ionadab, fiul lui Recab, care a poruncit fiilor săi să nu bea vin, sunt păzite, căci ei nu beau vin până în ziua de azi și ascultă astfel de porunca tatălui lor. Iar[1152] Eu v-am vorbit și de vreme[1153], și târziu, și nu M-ați ascultat! 15 V-am[1154] trimis pe toți slujitorii Mei prorocii, i-am trimis întruna la voi, să vă spună: «Întoarceți-vă[1155], fiecare, de la calea voastră cea rea, îndreptați-vă faptele, nu mergeți după alți dumnezei, ca să le slujiți, și veți rămâne în țara pe care v-am dat-o vouă și părinților voștri!» Dar voi n-ați luat aminte și nu M-ați ascultat. 16 Da, fiii lui Ionadab, fiul lui Recab, păzesc porunca pe care le-a dat-o tatăl lor, însă poporul acesta nu M-ascultă!’ 17 De aceea, așa vorbește Domnul, Dumnezeul oștirilor, Dumnezeul lui Israel: ‘Iată, voi aduce peste Iuda și peste toți locuitorii Ierusalimului toate nenorocirile pe care le-am vestit cu privire la ei, pentru că[1156] le-am vorbit, și nu M-au ascultat, pentru că i-am chemat, și n-au răspuns!’ ” 18 Și Ieremia a zis casei Recabiților: „Așa vorbește Domnul oștirilor, Dumnezeul lui Israel: ‘Pentru că ați ascultat de poruncile tatălui vostru Ionadab, pentru că ați păzit toate orânduirile lui și ați făcut tot ce v-a poruncit el; 19 pentru aceasta, așa vorbește Domnul oștirilor, Dumnezeul lui Israel: «Ionadab, fiul lui Recab, nu va fi lipsit niciodată de urmași care să stea[1157] înaintea Mea!»’ ”
36 1 În al patrulea an al lui Ioiachim, fiul lui Iosia, împăratul lui Iuda, următorul cuvânt a fost rostit către Ieremia din partea Domnului: 2 „Ia[1158] un sul de carte și scrie[1159] în ea toate cuvintele pe care ți le-am spus cu privire la Israel, cu privire la Iuda și cu privire la toate[1160] neamurile din ziua când ți-am vorbit, pe vremea lui Iosia[1161], până în ziua de azi! 3 Poate[1162] că, dacă va auzi casa lui Iuda tot răul pe care am de gând să i-l fac, se vor întoarce[1163] fiecare de la calea lor cea rea, și le voi ierta astfel nelegiuirea și păcatul.” 4 Ieremia a chemat[1164] pe Baruc, fiul lui Neriia, și Baruc[1165] a scris într-o carte, după cum spunea Ieremia, toate cuvintele pe care le spusese lui Ieremia Domnul. 5 Apoi Ieremia a dat următoarea poruncă lui Baruc: „Eu sunt închis și nu pot să merg la Casa Domnului. 6 De aceea, du-te tu însuți și citește din carte ce ai scris în ea după spusele mele, și anume cuvintele Domnului citește-le în auzul poporului, în Casa Domnului; în ziua[1166] postului să le citești și în auzul tuturor acelora din Iuda care vor veni din cetățile lor. 7 Poate[1167] că se vor smeri cu rugăciuni înaintea Domnului și se va întoarce fiecare de la calea sa cea rea. Căci mare este mânia și urgia cu care a amenințat Domnul pe poporul acesta!” 8 Baruc, fiul lui Neriia, a făcut tot ce-i poruncise prorocul Ieremia și a citit din carte cuvintele Domnului, în Casa Domnului. 9 În al cincilea an al lui Ioiachim, fiul lui Iosia, împăratul lui Iuda, în luna a noua, au chemat la un post înaintea Domnului pe tot poporul Ierusalimului și pe tot poporul venit din cetățile lui Iuda la Ierusalim. 10 Atunci, Baruc a citit din carte cuvintele lui Ieremia în auzul întregului popor, în Casa Domnului, în chilia lui Ghemaria, fiul lui Șafan, logofătul, în curtea de sus, la intrarea[1168] porții celei noi a Casei Domnului. 11 Însă Mica, fiul lui Ghemaria, fiul lui Șafan, auzind toate cuvintele Domnului cuprinse în carte, 12 s-a pogorât la casa împăratului, în odaia de scris a logofătului, unde stăteau toate căpeteniile: logofătul Elișama, Delaia, fiul lui Șemaia, Elnatan, fiul lui Acbor, Ghemaria, fiul lui Șafan, Zedechia, fiul lui Hanania, și toate celelalte căpetenii. 13 Și Mica le-a spus toate cuvintele pe care le auzise când citea Baruc din carte în auzul poporului. 14 Atunci, toate căpeteniile au trimis la Baruc pe Iehudi, fiul lui Netania, fiul lui Șelemia, fiul lui Cuși, să-i spună: „Ia în mână cartea din care ai citit în auzul poporului și vino!” Baruc, fiul lui Neriia, a luat cartea în mână și s-a dus la ei. 15 Ei i-au zis: „Șezi și citește-o în auzul nostru.” Astfel, Baruc a citit-o în auzul lor. 16 Când au auzit ei toate cuvintele, s-au uitat cu groază unii la alții și au zis lui Baruc: „Vom spune împăratului toate cuvintele acestea.” 17 Și au mai pus lui Baruc următoarea întrebare: „Spune-ne cum ai scris toate cuvintele acestea după spusele lui?” 18 Baruc le-a răspuns: „El îmi spunea cu gura lui toate cuvintele acestea, și eu le-am scris în cartea aceasta cu cerneală.” 19 Căpeteniile au zis lui Baruc: „Du-te de te ascunde, tu și Ieremia, ca să nu știe nimeni unde sunteți.” 20 Ei s-au dus apoi la împăratul în curte, lăsând cartea în odaia de scris a logofătului Elișama și au spus toate cuvintele din ea în auzul împăratului. 21 Împăratul a trimis pe Iehudi să ia cartea. Iehudi a luat-o din odaia logofătului Elișama și a citit-o în auzul împăratului și în auzul tuturor căpeteniilor care stăteau împrejurul împăratului. 22 Împăratul ședea în casa[1169] de iarnă, căci era în luna a noua, și înaintea lui era un foc de cărbuni aprinși. 23 După ce Iehudi a citit trei sau patru foi, împăratul a tăiat cartea cu briceagul logofătului și a aruncat-o în jăraticul de cărbuni, unde a fost arsă de tot. 24 Împăratul și toți slujitorii lui care au auzit toate cuvintele acelea nu s-au înspăimântat și nu și-au sfâșiat[1170] hainele. 25 Elnatan, Delaia și Ghemaria stăruiseră de împărat să nu ardă cartea, dar el nu i-a ascultat. 26 Ci împăratul a poruncit lui Ierahmeel, fiul împăratului, lui Seraia, fiul lui Azriel, și lui Șelemia, fiul lui Abdel, să pună mâna pe logofătul Baruc și pe prorocul Ieremia. Dar Domnul i-a ascuns. 27 După ce a ars împăratul cartea care cuprindea cuvintele pe care le scrisese Baruc după spusele lui Ieremia, Cuvântul Domnului a vorbit astfel lui Ieremia: 28 „Ia din nou o altă carte și scrie în ea toate cuvintele care erau în cea dintâi carte pe care a ars-o Ioiachim, împăratul lui Iuda. 29 Și despre Ioiachim, împăratul lui Iuda, spune: ‘Așa vorbește Domnul: Tu ai ars cartea aceasta, zicând: Pentru ce ai scris în ea cuvintele acestea: «Împăratul Babilonului va veni, va nimici țara aceasta și va nimici din ea oamenii și dobitoacele»?’ 30 De aceea, așa vorbește Domnul despre Ioiachim, împăratul lui Iuda: ‘Niciunul[1171] din ai lui nu va ședea pe scaunul de domnie al lui David. Trupul lui mort va fi lăsat la căldură[1172] ziua și la frig noaptea. 31 Îl voi pedepsi pe el, sămânța lui și pe slujitorii lui pentru nelegiuirea lor și voi aduce peste ei, peste locuitorii Ierusalimului și peste oamenii lui Iuda toate nenorocirile cu care i-am amenințat, fără ca ei să fi vrut să Mă asculte!’ ” 32 Ieremia a luat o altă carte și a dat-o lui Baruc, fiul lui Neriia, logofătul. Baruc a scris în ea, după spusele lui Ieremia, toate cuvintele din cartea pe care o arsese în foc Ioiachim, împăratul lui Iuda. Multe alte cuvinte de felul acesta au mai fost adăugate la ea.
37 1 În locul lui Ieconia, fiul lui Ioiachim, a început să domnească Zedechia[1173], fiul lui Iosia. El a fost pus împărat în țara lui Iuda de Nebucadnețar, împăratul Babilonului. 2 Dar[1174] nici el, nici slujitorii lui, nici poporul din țară n-au ascultat cuvintele pe care le-a rostit Domnul prin prorocul Ieremia. 3 Împăratul Zedechia a trimis pe Iucal, fiul lui Șelemia, și pe Țefania[1175], fiul lui Maaseia, preotul, la prorocul Ieremia, să-i spună: „Mijlocește pentru noi la Domnul, Dumnezeul nostru.” 4 Pe atunci, Ieremia umbla slobod prin popor: nu-l aruncaseră încă în temniță. 5 Oastea[1176] lui Faraon ieșise din Egipt, și haldeenii[1177], care împresurau Ierusalimul, când auziseră vestea aceasta, plecaseră din Ierusalim. 6 Atunci, Cuvântul Domnului a vorbit prorocului Ieremia astfel: 7 „Așa vorbește Domnul, Dumnezeul lui Israel: ‘Iată ce să spuneți împăratului lui Iuda, care[1178] v-a trimis la Mine să Mă întrebați: «Iată că oastea lui Faraon, care pornise să vă ajute, se întoarce în țara ei, în Egipt; 8 iar[1179] haldeenii se vor întoarce, vor bate iarăși cetatea aceasta, o vor lua și o vor arde cu foc».’ ” 9 „Așa vorbește Domnul: ‘Nu vă înșelați zicând: «Haldeenii se vor depărta de la noi!» Căci nu se vor depărta! 10 Și chiar dacă[1180] ați bate toată oastea haldeenilor, care se războiesc cu voi, chiar dacă n-ar mai rămâne din ei decât vreo câțiva oameni răniți, tot s-ar ridica fiecare din cortul lui și ar arde cetatea aceasta cu foc’.” 11 Pe când se depărtase oastea[1181] haldeenilor de Ierusalim de frica oastei lui Faraon, 12 Ieremia a vrut să iasă din Ierusalim, ca să se ducă în țara lui Beniamin și să scape din mijlocul poporului. 13 Când a ajuns însă la poarta lui Beniamin, căpitanul străjerilor, numit Ireia, fiul lui Șelemia, fiul lui Hanania, era acolo și a pus mâna pe prorocul Ieremia, zicând: „Tu vrei să treci la haldeeni!” 14 Ieremia a răspuns: „Nu este adevărat! Nu vreau să trec la haldeeni!” Dar Ireia n-a vrut să-l creadă, ci a apucat pe Ieremia și l-a dus înaintea căpeteniilor. 15 Căpeteniile, mâniate pe Ieremia, l-au lovit și l-au aruncat în temniță[1182], în casa logofătului Ionatan, căci o prefăcuseră în temniță. 16 Așa a intrat[1183] Ieremia în temniță și în gherlă, unde a stat multă vreme. 17 Împăratul Zedechia a trimis să-l aducă și l-a întrebat în taină la el acasă. El a zis: „Ai vreun cuvânt din partea Domnului?” Ieremia a răspuns: „Da”. Și a adăugat: „Vei fi dat în mâinile împăratului Babilonului!” 18 Ieremia a mai spus împăratului Zedechia: „Cu ce am păcătuit eu împotriva ta, împotriva slujitorilor tăi și împotriva poporului acestuia de m-ați aruncat în temniță? 19 Și unde sunt prorocii voștri care vă proroceau și ziceau: ‘Împăratul Babilonului nu va veni împotriva voastră, nici împotriva țării acesteia!’? 20 Acum ascultă, te rog, împărate, domnul meu! Fie bine primite înaintea ta rugămințile mele! Nu mă trimite iarăși în casa logofătului Ionatan, ca nu cumva să mor acolo!” 21 Împăratul Zedechia a poruncit să păzească pe Ieremia în curtea[1184] temniței și să-i dea în fiecare zi o pâine din ulița brutarilor, până[1185] s-a sfârșit toată pâinea din cetate. Astfel Ieremia a rămas în curtea temniței.
38 1 Șefatia, fiul lui Matan, Ghedalia, fiul lui Pașhur, Iucal[1186], fiul lui Șelemia, și Pașhur[1187], fiul lui Malchia, au auzit[1188] cuvintele pe care le spunea Ieremia întregului popor, zicând: 2 „Așa vorbește Domnul: ‘Cine[1189] va rămâne în cetatea aceasta va muri ucis de sabie, de foamete sau de ciumă, dar cine va ieși și se va duce la haldeeni va scăpa cu viață, va avea ca pradă viața lui și va trăi’. 3 Așa vorbește Domnul: ‘Cetatea[1190] aceasta va fi dată în mâna oștirii împăratului Babilonului, și o va lua!’ ” 4 Atunci, căpeteniile au zis împăratului: „Omul acesta ar trebui[1191] omorât! Căci moaie inima oamenilor de război care au mai rămas în cetatea aceasta și a întregului popor, ținându-le asemenea cuvântări; omul acesta nu urmărește binele poporului acestuia și nu-i vrea decât nenorocirea.” 5 Împăratul Zedechia a răspuns: „Iată-l că este în mâinile voastre, căci împăratul nu poate nimic împotriva voastră!” 6 Atunci[1192], ei au luat pe Ieremia și l-au aruncat în groapa lui Machia, fiul împăratului, care se afla în curtea temniței, și au pogorât în ea pe Ieremia cu funii. În groapă nu era apă, dar era noroi, și Ieremia s-a afundat în noroi. 7 Ebed-Melec, Etiopianul[1193], famen dregător la curtea împăratului, a auzit că Ieremia fusese aruncat în groapă. Împăratul stătea la poarta lui Beniamin. 8 Ebed-Melec a ieșit din casa împăratului și a vorbit împăratului astfel: 9 „Împărate, domnul meu, oamenii aceștia au făcut rău că s-au purtat așa cu prorocul Ieremia aruncându-l în groapă; are să moară de foame acolo unde este, căci în cetate nu este pâine!” 10 Împăratul a dat următoarea poruncă lui Ebed-Melec, Etiopianul: „Ia de aici treizeci de oameni cu tine și scoate din groapă pe prorocul Ieremia până nu moare!” 11 Ebed-Melec a luat cu el pe oamenii aceia și s-a dus la casa împăratului, într-un loc dedesubtul vistieriei; a luat de acolo niște petice de haine purtate și niște zdrențe de haine vechi și le-a pogorât lui Ieremia în groapă, cu niște funii. 12 Ebed-Melec, Etiopianul, a zis lui Ieremia: „Pune aceste petice purtate și aceste zdrențe sub subsuori, sub funii.” Și Ieremia a făcut așa. 13 Au tras[1194] astfel pe Ieremia cu funiile și l-au scos afară din groapă. Ieremia a rămas în curtea[1195] temniței. 14 Împăratul Zedechia a trimis după prorocul Ieremia și l-a adus la el, la intrarea a treia a Casei Domnului. Și împăratul a zis lui Ieremia: „Am să te întreb ceva, să nu-mi ascunzi nimic!” 15 Ieremia a răspuns lui Zedechia: „Dacă îți voi spune, mă vei omorî; iar dacă-ți voi da un sfat, nu mă vei asculta.” 16 Împăratul Zedechia a jurat în taină lui Ieremia și a zis: „Viu este Domnul, care ne-a dat viața[1196], că nu te voi omorî și nu te voi lăsa în mâinile oamenilor acestora, care vor să-ți ia viața!” 17 Ieremia a zis atunci lui Zedechia: „Așa vorbește Domnul, Dumnezeul oștirilor, Dumnezeul lui Israel: ‘Dacă te vei[1197] supune căpeteniilor[1198] împăratului Babilonului, vei scăpa cu viață și nici cetatea aceasta nu va fi arsă cu foc, iar tu vei trăi împreună cu casa ta. 18 Dar, dacă nu te vei supune căpeteniilor împăratului Babilonului, cetatea aceasta va fi dată în mâinile haldeenilor, care o vor arde cu foc, iar tu nu[1199] vei scăpa din mâinile lor!’ ” 19 Împăratul Zedechia a zis lui Ieremia: „Mă tem de iudeii care au trecut la haldeeni; mă tem să nu mă dea în mâinile lor și să mă[1200] batjocorească.” 20 Ieremia a răspuns: „Nu te vor da. Ascultă glasul Domnului în ce-ți spun, căci o vei duce bine și vei scăpa cu viață. 21 Dar, dacă nu vrei să ieși, iată ce mi-a descoperit Domnul: 22 ‘Toate nevestele care au mai rămas în casa împăratului lui Iuda vor fi luate de căpeteniile împăratului Babilonului și vor zice jelind: «Prietenii tăi cei buni te-au înșelat și te-au înduplecat, dar, când ți s-au afundat picioarele în noroi, ei au fugit!» 23 Toate nevestele tale și copiii[1201] tăi vor fi luați de haldeeni și nu[1202] vei scăpa de mâinile lor, ci vei fi prins de mâna împăratului Babilonului și cetatea aceasta va fi arsă cu foc’.” 24 Zedechia a zis lui Ieremia: „Să nu știe nimeni nimic din cuvintele acestea, și nu vei muri! 25 Dar, dacă vor auzi căpeteniile că ți-am vorbit și dacă vor veni și-ți vor zice: ‘Spune-ne ce ai spus împăratului și ce ți-a spus împăratul; nu ne ascunde nimic, și nu te vom omorî’, 26 să le răspunzi: ‘Am rugat[1203] pe împărat să nu mă trimită iarăși în casa lui Ionatan[1204], ca nu cumva să mor acolo!’ ” 27 Toate căpeteniile au venit la Ieremia și l-au întrebat. El le-a răspuns întocmai cum poruncise împăratul. Ei au tăcut atunci și au plecat, căci nimeni n-auzise nimic. 28 Ieremia însă a rămas[1205] în curtea temniței până în ziua luării Ierusalimului.
39 1 Ierusalimul a fost luat. În al nouălea[1206] an al lui Zedechia, împăratul lui Iuda, în luna a zecea, a venit Nebucadnețar, împăratul Babilonului, cu toată oștirea lui înaintea Ierusalimului, și l-a împresurat, 2 iar în anul al unsprezecelea al lui Zedechia, în ziua a noua a lunii a patra, au pătruns în cetate. 3 Atunci au înaintat toate căpeteniile[1207] împăratului Babilonului și au cuprins poarta de la mijloc. Erau: Nergal-Șarețer, Samgar-Nebu, Sarsechim, căpetenia famenilor dregători, Nergal-Șarețer, căpetenia magilor, și toate celelalte căpetenii ale împăratului Babilonului. 4 Zedechia, împăratul lui Iuda, și toți oamenii de război, cum[1208] i-au văzut, au fugit și au ieșit noaptea din cetate, pe drumul grădinii împăratului, pe poarta dintre cele două ziduri, și au apucat pe drumul câmpiei. 5 Dar oastea haldeenilor i-a urmărit și a ajuns[1209] pe Zedechia în câmpiile Ierihonului. L-au luat și l-au dus la Nebucadnețar, împăratul Babilonului, la Ribla[1210], în țara Hamatului; el a dat o hotărâre împotriva lui. 6 Împăratul Babilonului a pus să junghie la Ribla pe fiii lui Zedechia înaintea lui, împreună cu toți mai-marii lui Iuda. 7 Apoi a pus să scoată[1211] ochii lui Zedechia și a pus să-l lege cu lanțuri de aramă, ca să-l ducă la Babilon. 8 Caldeenii[1212] au ars cu foc casa împăratului și casele poporului și au dărâmat zidurile Ierusalimului. 9 Nebuzaradan, căpetenia străjerilor, a luat robi la Babilon pe aceia din popor care rămăseseră[1213] în cetate, pe cei ce se supuseseră lui și pe rămășița poporului. 10 Dar Nebuzaradan, căpetenia străjerilor, a lăsat în țara lui Iuda pe unii din cei mai săraci din popor, pe cei ce n-aveau nimic, și le-a dat atunci vii și ogoare. 11 Nebucadnețar, împăratul Babilonului, dăduse porunca următoare cu privire la Ieremia, prin Nebuzaradan, căpetenia străjerilor: 12 „Ia-l, poartă-i de grijă și nu-i face niciun rău, ci fă-i ce-ți va cere!” 13 Nebuzaradan, căpetenia străjerilor, Nebușazban, căpetenia famenilor dregători, Nergal-Șarețer, căpetenie magilor, și toate căpeteniile împăratului Babilonului 14 au trimis să aducă[1214] pe Ieremia din curtea temniței și l-au încredințat lui Ghedalia[1215], fiul lui Ahicam[1216], fiul lui Șafan, ca să-l ducă acasă. Și a rămas în mijlocul poporului. 15 Cuvântul Domnului vorbise astfel lui Ieremia pe când era închis în curtea temniței: 16 „Du-te de vorbește lui Ebed-Melec[1217], Etiopianul, și spune-i: ‘Așa vorbește Domnul oștirilor, Dumnezeul lui Israel: «Iată, voi aduce[1218] peste cetatea aceasta lucrurile pe care le-am vestit în rău, și nu în bine; în ziua aceea ele se vor întâmpla înaintea ochilor tăi. 17 Dar pe tine te voi izbăvi în ziua aceea, zice Domnul, și nu vei fi dat în mâinile oamenilor de care te temi. 18 Te voi scăpa și nu vei cădea sub sabie, ci viața[1219] îți va fi prada ta de război, pentru că[1220] ai avut încredere în Mine, zice Domnul»’.”
40 1 Iată cuvântul spus lui Ieremia din partea Domnului, după ce[1221] Nebuzaradan, căpetenia străjerilor, i-a dat drumul din Rama. Când a trimis să-l aducă, Ieremia era încă legat cu lanțuri, împreună cu toți prinșii de război din Ierusalim și din Iuda, care aveau să fie duși în Babilon. 2 Căpetenia străjerilor a trimis să aducă pe Ieremia și i-a[1222] zis: „Domnul, Dumnezeul tău, a vestit mai dinainte aceste nenorociri împotriva locului acestuia; 3 Domnul a adus și a împlinit ce spusese, și lucrurile acestea vi s-au întâmplat pentru că[1223] ați păcătuit împotriva Domnului și n-ați ascultat glasul Lui. 4 Acum, iată, te izbăvesc astăzi din lanțurile pe care le ai la mâini; dacă vrei[1224] să vii cu mine la Babilon, vino, și voi îngriji de tine. Dar, dacă nu-ți place să vii cu mine la Babilon, nu veni. Iată, toată țara[1225] este înaintea ta, du-te unde vei crede și unde-ți place să te duci!” 5 Însă, fiindcă el zăbovea să răspundă, „Întoarce-te,” a adăugat el, „la Ghedalia, fiul lui Ahicam, fiul lui Șafan, pe care[1226] l-a pus împăratul Babilonului peste cetățile lui Iuda, și rămâi cu el în mijlocul poporului sau du-te oriunde vei vrea să te duci!” Căpetenia străjerilor i-a dat merinde și daruri și i-a dat drumul. 6 Ieremia[1227] s-a dus la Ghedalia, fiul lui Ahicam, la Mițpa[1228], și a rămas cu el în mijlocul poporului care rămăsese în țară.
7 Când au aflat[1229] toate căpeteniile oștirilor care rămăseseră pe câmp cu oamenii lor că împăratul Babilonului a pus ca dregător al țării pe Ghedalia, fiul lui Ahicam, și că i-a încredințat bărbații, femeile, copiii și pe aceia din săracii[1230] țării care nu fuseseră luați robi în Babilon, 8 s-au dus la Ghedalia, la Mițpa, și anume: Ismael[1231], fiul lui Netania, Iohanan și Ionatan, fiul lui Careah, Seraia, fiul lui Tanhumet, fiii lui Efai din Netofa, și Iezania, fiul unui Maacatit, ei și oamenii lor. 9 Ghedalia, fiul lui Ahicam, fiul lui Șafan, le-a jurat lor și oamenilor lor zicând: „Nu vă temeți să slujiți haldeenilor; rămâneți în țară, slujiți împăratului Babilonului, și o veți duce bine! 10 Iată că eu rămân la Mițpa, ca să fiu la porunca haldeenilor care vor veni la noi. Voi strângeți deci vinul, poamele de vară și untdelemnul, puneți-le în vasele voastre și locuiți în cetățile în care vă aflați!” 11 Toți iudeii care erau în țara Moabului, la amoniți, în țara Edomului și în toate țările au auzit că împăratul Babilonului lăsase o rămășiță în Iuda și că le dăduse ca dregător pe Ghedalia, fiul lui Ahicam, fiul lui Șafan. 12 Și toți iudeii aceștia s-au întors din toate locurile pe unde erau împrăștiați, au venit în țara lui Iuda la Ghedalia, la Mițpa, și au avut un mare belșug de vin și de poame de vară. 13 Iohanan, fiul lui Careah, și toate căpeteniile oștilor care mai erau pe câmp au venit la Ghedalia, la Mițpa, 14 și i-au zis: „Știți că Baalis[1232], împăratul amoniților, a însărcinat pe Ismael, fiul lui Netania, să te omoare?” Dar Ghedalia, fiul lui Ahicam, nu i-a crezut. 15 Și Iohanan, fiul lui Careah, a spus în taină lui Ghedalia, la Mițpa: „Dă-mi voie să mă duc să omor pe Ismael, fiul lui Netania. Nimeni n-are să știe. Pentru ce să te omoare el și să se risipească toți cei din Iuda care s-au strâns la tine și să piară rămășița lui Iuda?” 16 Ghedalia, fiul lui Ahicam, a răspuns lui Iohanan, fiul lui Careah: „Nu face lucrul acesta, căci ce spui tu despre Ismael nu este adevărat!”
41 1 În luna a șaptea[1233], Ismael, fiul lui Netania, fiul lui Elișama, din neamul împăratului, a venit cu mai-marii împăratului și cu zece oameni la Ghedalia, fiul lui Ahicam, la Mițpa. Și au mâncat împreună acolo, la Mițpa. 2 Atunci, Ismael, fiul lui Netania, s-a sculat cu cei zece oameni de care era însoțit și au lovit[1234] cu sabia pe Ghedalia, fiul lui Ahicam, fiul lui Șafan, și au omorât astfel pe acela pe care îl pusese împăratul Babilonului dregător peste țară. 3 Ismael a mai omorât pe toți iudeii care erau cu Ghedalia la Mițpa și pe haldeenii care se aflau acolo, oameni de război. 4 A doua zi după omorârea lui Ghedalia, pe când nimeni nu știa nimic, 5 au venit din Sihem, din Silo și din Samaria, optzeci de oameni cu barba rasă[1235] și cu haine sfâșiate, care își făcuseră tăieturi în piele; aveau daruri de mâncare și tămâie, ca să le aducă la Casa[1236] Domnului. 6 Ismael, fiul lui Netania, le-a ieșit înainte din Mițpa și mergea plângând. Când i-a întâlnit, le-a zis: „Veniți la Ghedalia, fiul lui Ahicam!” 7 Și, când au ajuns ei în mijlocul cetății, Ismael, fiul lui Netania, i-a junghiat și i-a aruncat în groapă cu ajutorul oamenilor care-l însoțeau. 8 Dar s-au găsit printre ei zece oameni care au zis lui Ismael: „Nu ne omorî, căci mai avem merinde ascunse în câmp: grâu, orz, untdelemn și miere!” Atunci, el i-a cruțat și nu i-a omorât împreună cu frații lor. 9 Groapa în care a aruncat Ismael toate trupurile moarte ale oamenilor pe care i-a ucis, afară de Ghedalia, este groapa aceea mare pe care o făcuse[1237] împăratul Asa când se temea de Baeșa, împăratul lui Israel; groapa aceasta a umplut-o Ismael, fiul lui Netania, cu cei uciși. 10 Ismael a luat prinși de război pe toți cei ce mai rămăseseră la Mițpa din popor, pe fiicele[1238] împăratului și pe toți aceia din popor care locuiau acolo și pe[1239] care-i încredințase Nebuzaradan, căpetenia străjerilor, lui Ghedalia, fiul lui Ahicam; Ismael, fiul lui Netania, i-a luat prinși de război și a plecat ca să treacă la[1240] amoniți. 11 Dar Iohanan, fiul lui Careah, și toate căpeteniile[1241] oștirilor care erau cu el au fost înștiințați de tot răul pe care-l făcuse Ismael, fiul lui Netania. 12 Au luat pe toți oamenii și au pornit să bată pe Ismael, fiul lui Netania, pe care l-au găsit lângă apele cele mari[1242] ale Gabaonului. 13 Când a văzut tot poporul care era cu Ismael pe Iohanan, fiul lui Careah, și pe toate căpeteniile oștirilor care erau cu el, s-a bucurat, 14 și tot poporul pe care-l luase Ismael din Mițpa s-a întors și a venit de s-a unit cu Iohanan, fiul lui Careah. 15 Dar Ismael, fiul lui Netania, a scăpat de Iohanan cu opt oameni și s-a dus la amoniți. 16 Iohanan, fiul lui Careah, și toate căpeteniile oștirilor care erau cu el au luat toată rămășița poporului pe care l-au izbăvit din mâinile lui Ismael, fiul lui Netania, când îl ducea din Mițpa, după ce ucisese pe Ghedalia, fiul lui Ahicam, și anume pe oamenii de război, pe femei, pe copii, pe famenii dregători, pe care i-a adus Iohanan înapoi din Gabaon. 17 Au pornit și s-au oprit la hanul lui Chimham[1243], lângă Betleem, ca să plece apoi în Egipt, 18 departe de haldeeni, de care se temeau, pentru că Ismael, fiul lui Netania, ucisese pe Ghedalia, fiul lui Ahicam, pe care-l[1244] pusese împăratul Babilonului dregător peste țară.
42 1 Toate căpeteniile oștilor, Iohanan[1245], fiul lui Careah, Iezania, fiul lui Hosea, și tot poporul, de la cel mai mic până la cel mai mare, au înaintat 2 și au zis prorocului Ieremia: „Fie bine primită înaintea ta rugămintea noastră! Mijlocește[1246] pentru noi la Domnul, Dumnezeul tău, pentru toți cei ce au mai rămas, căci eram mulți[1247], dar am mai rămas numai un mic număr, cum bine vezi tu însuți cu ochii tăi. 3 Binevoiască Domnul, Dumnezeul tău, să ne arate drumul[1248] pe care trebuie să mergem și să ne spună ce avem de făcut!” 4 Prorocul Ieremia le-a zis: „Am auzit! Iată că mă voi ruga Domnului, Dumnezeului vostru, după cererea voastră, și vă voi face cunoscut, fără să vă ascund[1249] ceva, tot[1250] ce vă va răspunde Domnul!” 5 Atunci, ei au zis lui Ieremia: „Domnul[1251] să fie un martor adevărat și credincios împotriva noastră dacă nu vom face tot ce-ți va porunci Domnul, Dumnezeul tău, să ne spui! 6 Fie bine, fie rău, noi vom asculta de glasul Domnului, Dumnezeului nostru, la care te trimitem, ca să fim fericiți[1252] ascultând de glasul Domnului, Dumnezeului nostru!” 7 După zece zile, Cuvântul Domnului a vorbit lui Ieremia. 8 Și Ieremia a chemat pe Iohanan, fiul lui Careah, pe toate căpeteniile oștilor care erau cu el și pe tot poporul, de la cel mai mic până la cel mai mare, 9 și le-a zis: „Așa vorbește Domnul, Dumnezeul lui Israel, la care m-ați trimis să-I aduc înainte rugăciunile voastre: 10 ‘Dacă veți rămâne în țara aceasta, vă voi face să propășiți[1253] în ea, și nu vă voi nimici; vă voi sădi, și nu vă voi smulge, căci Îmi[1254] pare rău de răul pe care vi l-am făcut! 11 Nu vă temeți de împăratul Babilonului, de care vă este frică; nu vă temeți de el, zice Domnul, căci[1255] Eu sunt cu voi ca să vă scap și să vă scot din mâna lui. 12 Îi voi insufla milă[1256] de voi, și se va îndura de voi și vă va lăsa să locuiți în țara voastră. 13 Dar, dacă nu veți asculta de glasul Domnului, Dumnezeului vostru, și dacă veți zice[1257]: «Nu vrem să rămânem în țara aceasta, 14 nu, ci vom merge în țara Egiptului, unde nu vom vedea nici războiul, nici nu vom auzi glasul trâmbiței, nici nu vom duce lipsă de pâine și acolo vom locui!», 15 atunci, ascultați Cuvântul Domnului, rămășițe ale lui Iuda: Așa vorbește Domnul oștirilor, Dumnezeul lui Israel: Dacă[1258] vă veți îndrepta[1259] fața să mergeți în Egipt, dacă vă veți duce să locuiți pentru o vreme acolo, 16 sabia de care[1260] vă temeți vă va ajunge acolo, în țara Egiptului, foametea de care vă este frică se va lipi de voi acolo, în Egipt, și veți muri acolo. 17 Toți cei ce își vor îndrepta fața să meargă în Egipt ca să locuiască pentru o vreme acolo vor muri[1261] de sabie, de foamete sau de ciumă; niciunul[1262] nu va rămâne și nu va scăpa de nenorocirile pe care le voi aduce peste ei!’ 18 Căci așa vorbește Domnul oștirilor, Dumnezeul lui Israel: ‘Cum s-au vărsat[1263] mânia și urgia Mea peste locuitorii Ierusalimului, așa se va vărsa urgia Mea și peste voi, dacă veți merge în Egipt; veți fi o pricină de afurisenie, de groază, de blestem[1264] și de ocară și nu veți mai vedea niciodată locul acesta!’ 19 Rămășițe ale lui Iuda, Domnul vă zice: ‘Nu[1265] vă duceți în Egipt!’ Băgați bine de seamă că vă opresc lucrul acesta astăzi. 20 Căci vă înșelați singuri dacă m-ați trimis la Domnul, Dumnezeul vostru, zicând: ‘Mijlocește[1266] pentru noi la Domnul, Dumnezeul nostru, fă-ne cunoscut tot ce va spune Domnul, Dumnezeul nostru, și vom face!’ 21 Eu v-am spus astăzi, dar voi n-ascultați glasul Domnului, Dumnezeului vostru, nici tot ce m-a însărcinat El să vă spun. 22 De aceea să știți că veți[1267] muri de sabie, de foamete sau de ciumă în locul unde voiți să vă duceți să locuiți!”
43 1 Când a isprăvit Ieremia de spus întregului popor toate cuvintele Domnului, Dumnezeului lor, toate cuvintele pe care-l însărcinase Domnul, Dumnezeul lor, să le spună, 2 Azaria[1268], fiul lui Hosea, Iohanan, fiul lui Careah, și toți oamenii aceia îngâmfați au zis lui Ieremia: „Minți! Nu Domnul, Dumnezeul nostru, te-a însărcinat să ne spui: ‘Nu vă duceți în Egipt ca să locuiți acolo pentru o vreme!’ 3 Ci Baruc, fiul lui Neriia, te ațâță împotriva noastră, ca să ne dai în mâinile haldeenilor să ne omoare sau să ne ducă robi la Babilon!” 4 Astfel, Iohanan, fiul lui Careah, toate căpeteniile oștilor și tot poporul n-au ascultat de glasul Domnului, care le poruncea să rămână în țara lui Iuda. 5 Și Iohanan, fiul lui Careah, și toate căpeteniile oștilor au luat[1269] pe toate rămășițele lui Iuda, care, din împrăștiate cum erau printre toate neamurile, se întorseseră să locuiască în țara lui Iuda, 6 și anume pe bărbații, femeile, copiii, fiicele[1270] împăratului și pe toate[1271] sufletele pe care le lăsase Nebuzaradan, căpetenia străjerilor, cu Ghedalia, fiul lui Ahicam, fiul lui Șafan, precum și pe prorocul Ieremia și pe Baruc, fiul lui Neriia. 7 Au plecat dar în țara Egiptului, căci n-au ascultat de porunca Domnului, și au ajuns până la Tahpanes[1272].
8 Cuvântul Domnului a vorbit lui Ieremia, la Tahpanes, astfel: 9 „Ia în mână niște pietre mari și ascunde-le în fața iudeilor, în lutul cuptorului de cărămizi care este la intrarea casei lui Faraon din Tahpanes. 10 Și spune iudeilor: ‘Așa vorbește Domnul oștirilor, Dumnezeul lui Israel: «Iată, voi trimite să aducă pe robul Meu[1273] Nebucadnețar, împăratul Babilonului, și voi pune scaunul lui de domnie peste aceste pietre pe care le-am ascuns și își va întinde covorul peste ele. 11 El[1274] va veni și va lovi țara Egiptului: va omorî pe cei sortiți[1275] să moară, va duce în robie pe cei sortiți robiei și va ucide cu sabia pe cei sortiți la sabie! 12 Voi pune foc caselor dumnezeilor[1276] Egiptului; Nebucadnețar le va arde, va duce robi pe idoli, se va înveli cu țara Egiptului cum se învelește păstorul cu haina lui și va ieși în pace din ea. 13 Va sfărâma stâlpii din Bet-Șemeș, din țara Egiptului, și va arde cu foc casele dumnezeilor Egiptului»’.”
44 1 Iată cuvântul spus lui Ieremia cu privire la toți iudeii care locuiau în țara Egiptului, la Migdol[1277], la Tahpanes[1278], la Nof[1279] și în țara Patros: 2 „Așa vorbește Domnul oștirilor, Dumnezeul lui Israel: ‘Ați văzut toate nenorocirile pe care le-am adus asupra Ierusalimului și asupra tuturor cetăților lui Iuda: iată că astăzi ele nu mai sunt decât niște dărâmături[1280] și nimeni nu mai locuiește în ele 3 din pricina răutății cu care au lucrat, ca să Mă mânie, ducându-se să tămâieze[1281] și să slujească[1282] altor dumnezei, care nu erau cunoscuți nici de ei, nici de voi, nici de părinții voștri. 4 V-am[1283] trimis întruna pe toți slujitorii Mei prorocii ca să vă spună: «Nu faceți aceste urâciuni, pe care le urăsc.» 5 Dar ei n-au vrut s-asculte, n-au luat aminte, nu s-au întors de la răutatea lor și n-au încetat să aducă tămâie altor dumnezei. 6 De aceea s-a vărsat[1284] urgia Mea și a izbucnit mânia Mea și în cetățile lui Iuda și în ulițele Ierusalimului, care nu mai sunt decât niște dărâmături și un pustiu, cum se vede astăzi.’ 7 Acum, așa vorbește Domnul, Dumnezeul oștirilor, Dumnezeul lui Israel: ‘Pentru ce vă faceți voi singuri un rău[1285] atât de mare, ca să se nimicească din mijlocul lui Iuda bărbați, femei, copii și prunci și să nu mai rămână nicio rămășiță din voi? 8 Pentru ce Mă mâniați[1286] voi prin lucrările mâinilor voastre, aducând tămâie altor dumnezei ai țării Egiptului, unde ați venit să locuiți pentru o vreme, ca să fiți nimiciți și să ajungeți o pricină de blestem[1287] și de ocară printre toate neamurile pământului? 9 Ați uitat nelegiuirile părinților voștri, nelegiuirile împăraților lui Iuda, nelegiuirile nevestelor lor, nelegiuirile voastre și nelegiuirile nevestelor voastre săvârșite în țara lui Iuda și pe ulițele Ierusalimului? 10 Ei nu s-au smerit nici până în ziua de azi, n-au frică[1288], nu urmează Legea Mea și poruncile Mele, pe care le-am pus înaintea voastră și înaintea părinților voștri.’ 11 De aceea, așa vorbește Domnul oștirilor, Dumnezeul lui Israel: ‘Iată, Îmi întorc[1289] Fața împotriva voastră ca să vă fac rău și să nimicesc pe tot Iuda. 12 Voi lua rămășițele lui Iuda care și-au îndreptat fața ca să meargă în țara Egiptului, să locuiască acolo pentru o vreme; toți vor fi nimiciți și vor cădea în țara Egiptului; vor fi nimiciți[1290] de sabie, de foamete, de la cel mai mic până la cel mai mare; vor pieri de sabie și de foamete și vor fi o pricină de afurisenie, de spaimă, de blestem[1291] și de ocară. 13 Voi pedepsi[1292] astfel pe cei ce locuiesc în țara Egiptului, cum am pedepsit Ierusalimul, cu sabie, cu foamete și cu ciumă. 14 Nu va rămâne și nu va scăpa niciunul din rămășițele lui Iuda, care au venit să locuiască pentru o vreme în țara Egiptului cu gând să se întoarcă iarăși în țara lui Iuda, unde doresc să se întoarcă iarăși să se așeze; nu se vor mai întoarce[1293] decât vreo câțiva, care vor scăpa!’ ” 15 Toți bărbații care știau că nevestele lor aduceau tămâie altor dumnezei, toate femeile care se aflau acolo în mare număr și tot poporul care locuia în țara Egiptului, la Patros, au răspuns așa lui Ieremia: 16 „Nu[1294] te vom asculta în nimic din cele ce ne-ai spus în Numele Domnului. 17 Ci voim să facem cum am spus cu gura noastră[1295], și anume să aducem tămâie împărătesei[1296] cerului și să-i turnăm jertfe de băutură, cum am făcut noi și părinții noștri, împărații noștri și căpeteniile noastre, în cetățile lui Iuda și în ulițele Ierusalimului. Atunci aveam pâine de ne săturam, eram fericiți și nu treceam prin nicio nenorocire! 18 Dar, de când am încetat să aducem tămâie împărătesei cerului și să-i turnăm jertfe de băutură, am dus lipsă de toate și am fost nimiciți de sabie și de foamete… 19 De altfel, când[1297] aducem tămâie împărătesei cerului și-i turnăm jertfe de băutură, oare fără voia bărbaților noștri îi pregătim noi turte ca s-o cinstim făcându-i chipul și-i aducem jertfe de băutură?” 20 Ieremia a zis atunci întregului popor, bărbaților, femeilor și tuturor celor ce-i dăduseră răspunsul acesta: 21 „Nu Și-a adus aminte Domnul și nu I-a venit Lui în minte tămâia pe care ați ars-o în cetățile lui Iuda și în ulițele Ierusalimului, voi și părinții voștri, împărații voștri și căpeteniile voastre, și poporul din țară? 22 Domnul n-a putut să mai sufere lucrul acesta din pricina răutății faptelor voastre, din pricina urâciunilor pe care le-ați săvârșit, și de aceea țara voastră a ajuns o paragină, un pustiu[1298], o pricină de blestem, cum vedeți[1299] astăzi. 23 Tocmai pentru că ați ars tămâie și ați păcătuit împotriva Domnului, pentru că n-ați ascultat glasul Domnului și n-ați păzit Legea, poruncile și învățăturile Lui, tocmai pentru aceea[1300] vi s-au întâmplat aceste nenorociri, cum se vede astăzi.” 24 Ieremia a mai zis întregului popor și tuturor femeilor: „Ascultați Cuvântul Domnului, voi toți cei din Iuda care sunteți[1301] în țara Egiptului! 25 Așa vorbește Domnul, Dumnezeul lui Israel: ‘Voi[1302] și nevestele voastre ați mărturisit cu gurile voastre și ați împlinit cu mâinile voastre ce spuneți: «Vrem să împlinim juruințele pe care le-am făcut, să aducem tămâie împărătesei cerului și să-i turnăm jertfe de băutură!» 26 De aceea, acum, după ce v-ați împlinit juruințele și v-ați înfăptuit făgăduințele, ascultați Cuvântul Domnului, voi toți cei din Iuda, care locuiți în țara Egiptului! Iată, jur[1303] pe Numele Meu cel mare, zice Domnul, că Numele Meu[1304] nu va mai fi chemat de gura niciunuia din oamenii lui Iuda și în toată țara Egiptului niciunul nu va zice: «Viu este Domnul, Dumnezeu!» 27 Iată, voi veghea[1305] asupra lor ca să le fac rău, și nu bine, și toți oamenii lui Iuda care sunt în țara Egiptului vor fi nimiciți[1306] de sabie și de foamete până vor pieri de tot. 28 Aceia, în mic număr, care[1307] vor scăpa de sabie se vor întoarce din țara Egiptului în țara lui Iuda. Dar toată rămășița lui Iuda, toți cei ce au venit să locuiască în țara Egiptului, vor vedea dacă se va împlini Cuvântul[1308] Meu sau al lor. 29 Și iată, zice Domnul, un semn după care veți cunoaște că vă voi pedepsi în locul acesta, ca să știți că vorbele Mele se vor împlini[1309] peste voi, spre nenorocirea voastră. 30 Așa vorbește Domnul: Iată, voi[1310] da pe Faraon Hofra, împăratul Egiptului, în mâinile vrăjmașilor lui, în mâinile celor ce vor să-l omoare, cum am dat pe Zedechia[1311], împăratul lui Iuda, în mâinile lui Nebucadnețar, împăratul Babilonului, vrăjmașul său, care voia să-l omoare’.”
45 1 Cuvântul[1312] pe care l-a spus prorocul Ieremia către Baruc, fiul lui Neriia, când a scris într-o carte cuvintele acestea, după spusele lui Ieremia, în al patrulea an al lui Ioiachim, fiul lui Iosia, împăratul lui Iuda, sună astfel: 2 „Așa vorbește Domnul, Dumnezeul lui Israel, despre tine, Baruc: 3 ‘Tu zici: «Vai de mine! Căci Domnul a adus întristare peste durerea mea; îmi sleiesc puterile suspinând și nu găsesc odihnă!»’ 4 Spune-i: ‘Așa vorbește Domnul: «Iată că ce am zidit[1313] voi dărâma; ce am sădit voi smulge, și anume țara aceasta. 5 Și tu umbli după lucruri mari? Nu umbla după ele! Căci iată[1314], voi aduce nenorocirea peste orice făptură, zice Domnul, dar ție îți voi da ca pradă[1315] de război viața ta în toate locurile unde vei merge»’.”
46 1 Cuvântul Domnului spus prorocului Ieremia asupra[1316] neamurilor: 2 asupra Egiptului, împotriva oastei[1317] lui Faraon Neco, împăratul Egiptului, care era lângă râul Eufratului, la Carchemiș, și care a fost bătută de Nebucadnețar, împăratul Babilonului, în al patrulea an al lui Ioiachim, fiul lui Iosia, împăratul lui Iuda: 3 „Pregătiți scutul[1318] și pavăza și mergeți la luptă; 4 înhămați caii și încălecați, călăreți; arătați-vă cu coifurile voastre, lustruiți-vă sulițele, îmbrăcați-vă cu platoșa!… 5 Ce văd? Li-i frică, dau înapoi; vitejii lor sunt bătuți; fug fără să se mai uite înapoi… Groaza[1319] se răspândește în toate părțile, zice Domnul. 6 Cel mai iute nu scapă prin fugă, cel mai viteaz nu poate scăpa! La miazănoapte, pe malurile Eufratului, se clatină[1320] și cad! 7 Cine este acela care înaintează ca[1321] Nilul și ale cărui ape se rostogolesc ca râurile? 8 Este Egiptul. El se umflă ca Nilul și apele lui se rostogolesc ca râurile. El zice: ‘Mă voi sui, voi acoperi țara, voi nimici cetățile și pe locuitorii lor.’ 9 Suiți-vă, cai! Năpustiți-vă, care! Să iasă vitejii cei din Etiopia și din Put, care mânuiesc scutul, și cei din Lud, care[1322] mânuiesc și întind arcul! 10 Această zi este a Domnului, Dumnezeului oștirilor; este o zi[1323] de răzbunare, în care Se răzbună El pe vrăjmașii Săi. Sabia[1324] mănâncă, se satură și se îmbată cu sângele lor. Căci Domnul, Dumnezeul oștirilor, are o jertfă[1325] în țara de la miazănoapte, pe malurile Eufratului. 11 Suie-te în Galaad[1326] și adu leac alinător, fecioară[1327], fiica Egiptului! Degeaba întrebuințezi atâtea leacuri, căci nu este vindecare[1328] pentru tine! 12 Neamurile aud rușinea ta și este plin pământul de strigătele tale, căci războinicii se poticnesc unul de altul, cad cu toții laolaltă.” 13 Iată cuvântul spus de Domnul către prorocul Ieremia despre venirea lui Nebucadnețar, împăratul Babilonului, ca să[1329] lovească țara Egiptului: 14 „Dați de știre în Egipt, dați de veste la Migdol și vestiți la Nof și la Tahpanes! Ziceți: ‘Scoală-te[1330], pregătește-te, căci sabia[1331] mănâncă în jurul tău! 15 Pentru ce ți-au căzut vitejii tăi? Nu pot să țină piept, căci Domnul îi răstoarnă!’ 16 El face pe mulți să se poticnească; cad[1332] unul peste altul și zic: ‘Haidem să ne întoarcem la poporul nostru, în țara noastră de naștere, departe de sabia nimicitorului!’ 17 Acolo strigă: ‘Faraon, împăratul Egiptului, nu este decât un pustiu, căci a lăsat să treacă clipa potrivită.’ 18 Pe viața Mea, zice Împăratul al[1333] cărui Nume este Domnul oștirilor, ca Taborul printre munți, cum înaintează Carmelul în mare, așa va veni. 19 Fă-ți calabalâcul pentru[1334] robie, locuitoare[1335], fiica Egiptului! Căci Noful va ajunge un pustiu, va fi pustiit și nu va mai avea locuitori. 20 Egiptul este o juncană[1336] foarte frumoasă… Nimicitorul vine de la[1337] miazănoapte peste ea… 21 Simbriașii lui, de asemenea, sunt ca niște viței îngrășați în mijlocul lui. Dar și ei dau dosul, fug toți fără să poată ține piept. Căci vine peste ei ziua[1338] nenorocirii lor, ziua pedepsirii lor! 22 I se aude glasul[1339] ca fâșâitul unui șarpe! Căci ei înaintează cu o oștire și vin cu topoare împotriva lui, ca niște tăietori de lemne. 23 Tăiați-i[1340] pădurea, zice Domnul, măcar că este fără capăt! Căci sunt mai mulți decât lăcustele[1341] și nu-i poți număra! 24 Fiica Egiptului este acoperită de rușine și este dată în mâinile poporului de la[1342] miazănoapte. 25 Domnul oștirilor, Dumnezeul lui Israel, zice: ‘Iată, voi pedepsi pe Amon din[1343] No, pe Faraon și Egiptul, pe dumnezeii[1344] și împărații lui, pe Faraon și pe cei ce se încred în el. 26 Îi voi da[1345] în mâinile celor ce vor să-i omoare, în mâinile lui Nebucadnețar, împăratul Babilonului, și în mâinile slujitorilor lui. După aceea însă, Egiptul va fi[1346] locuit ca în zilele de altădată, zice Domnul. 27 Iar[1347] tu, robul Meu Iacov, nu te teme, și nu te înspăimânta, Israele! Căci te voi izbăvi din pământul depărtat și-ți voi izbăvi sămânța din țara în care este roabă. Iacov se va întoarce iarăși, va locui liniștit și fără teamă și nu-l va mai tulbura nimeni. 28 Nu te teme, robul Meu Iacov, zice Domnul, căci Eu sunt cu tine. Voi nimici toate neamurile printre care te-am împrăștiat, dar pe tine nu[1348] te voi nimici, ci Te voi pedepsi cu dreptate, nu pot să te las nepedepsit’.”
47 1 Iată Cuvântul Domnului spus prorocului Ieremia cu privire la[1349] filisteni, înainte ca[1350] Faraon să bată Gaza. 2 „Așa vorbește Domnul: ‘Iată, se ridică niște ape[1351] de la miazănoapte[1352], cresc ca un râu ieșit din matcă, îneacă țara și ce cuprinde ea, cetatea și locuitorii ei. Țipă oamenii și se bocesc toți locuitorii țării 3 de tropăitul[1353] copitelor cailor lui puternici, de uruitul carelor lui și de scârțâitul roților; părinții nu se mai întorc spre copiii lor, atât le sunt de slăbite mâinile, 4 pentru că vine ziua când vor fi nimiciți toți filistenii și stârpiți toți cei ce slujeau ca ajutoare Tirului[1354] și Sidonului. Căci Domnul va nimici pe filisteni, rămășițele[1355] ostrovului[1356] Caftor. 5 Gaza a ajuns[1357] pleșuvă, Ascalonul[1358] piere cu rămășița văilor lui! «Până când îți vei face[1359] tăieturi de jale în piele?» 6 «Ah! Sabie[1360] a Domnului, când te vei odihni odată? Întoarce-te în teacă, oprește-te și fii liniștită!»’ 7 Dar cum ar putea să se odihnească? Când Domnul[1361] doar îi poruncește și o îndreaptă[1362] împotriva Ascalonului și coastei mării.”
48 1 Asupra Moabului[1363]. Așa vorbește Domnul oștirilor, Dumnezeul lui Israel: „Vai de Nebo[1364], căci este pustiit! Chiriataimul[1365] este acoperit de rușine, este luat; cetățuia este acoperită de rușine și zdrobită! 2 S-a dus[1366] fala Moabului, la Hesbon[1367] i se pune la cale pieirea: ‘Haidem să-l nimicim din mijlocul neamurilor!’ ‘Și tu vei fi nimicit, Madmenule, sabia va merge după tine!’ 3 Se aud strigăte[1368] din Horonaim: prăpăd și nimicire! 4 Moabul este zdrobit! Chiar și cei mici ai lui strigă. 5 Căci într-un plâns necurmat suie suișul[1369] Luhitului și se aud strigăte de durere la pogorâșul Horonaimului din pricina nimicirii! 6 Fugiți[1370], scăpați-vă viața și fiți ca un nevoiaș[1371] desțărat în pustie! 7 Căci, pentru că te-ai încrezut în faptele și în vistieriile tale, vei fi luat și tu, și Chemoșul[1372] va merge în robie, cu preoții[1373] și căpeteniile lui. 8 Pustiitorul[1374] va intra în fiecare cetate, și nicio cetate nu va scăpa. Valea va pieri și câmpia va fi nimicită, cum a spus Domnul. 9 Dați[1375] aripi Moabului să plece în zbor! Cetățile lui sunt prefăcute în pustie, nu vor mai avea locuitori. 10 Blestemat[1376] să fie cel ce face cu nebăgare de seamă lucrarea Domnului, blestemat să fie cel ce își oprește sabia de la măcel! 11 Moabul era netulburat din tinerețea lui și se odihnea[1377] fără teamă pe drojdiile lui, nu era turnat dintr-un vas în altul și nu era dus în robie. De aceea i s-a păstrat gustul și nu i s-a schimbat mirosul. 12 De aceea, iată, vin zile, zice Domnul, când îi voi trimite oameni care-l vor pritoci; îi vor goli vasele și vor face să-i plesnească burdufurile. 13 Moabul va fi dat de rușine cu Chemoș[1378], cum a fost dată de rușine[1379] casa lui Israel cu Betel[1380], în care își punea încrederea. 14 Cum puteți să ziceți: ‘Suntem viteji[1381], ostași gata de luptă?’ 15 Moabul[1382] este pustiit, cetățile lui se înalță în fum, floarea tinerimii lui este[1383] înjunghiată, zice Împăratul[1384] al cărui Nume este Domnul oștirilor. 16 Pieirea Moabului este aproape să vină, nenorocirea lui vine în grabă mare. 17 Bociți-l, toți cei ce-l înconjurați, toți care-i cunoașteți numele! Și ziceți: ‘Cum[1385] a fost sfărâmat acest puternic toiag de cârmuire, acest toiag măreț!’ 18 Pogoară-te din locașul slavei, șezi jos pe pământul uscat, locuitoare[1386], fiica Dibonului[1387]! Căci pustiitorul[1388] Moabului se suie împotriva ta și-ți nimicește cetățuile. 19 Stai[1389] pe drum și pândește, locuitoarea Aroerului[1390]! Întreabă pe fugar și pe cel scăpat și zi: ‘Ce s-a întâmplat?’ 20 Moabul este acoperit de rușine, căci este zdrobit. Gemeți[1391] și strigați! Vestiți în Arnon[1392] că Moabul este pustiit! 21 A venit pedeapsa și peste țara câmpiei[1393], peste Holon, peste Iahaț, peste Mefaat, 22 peste Dibon, peste Nebo, peste Bet-Diblataim, 23 peste Chiriataim, peste Bet-Gamul, peste Bet-Meon, 24 peste Cheriiot[1394], peste Boțra, peste toate cetățile din țara Moabului, fie depărtate, fie apropiate. 25 Tăria[1395] [1396] Moabului este frântă și brațul[1397] lui, zdrobit, zice Domnul. 26 Îmbătați-l[1398], căci s-a semețit împotriva Domnului! De aceea, prăvălească-se Moabul în vărsătura lui și să ajungă de râs și el! 27 N-a fost Israel[1399] de râsul tău? A fost[1400] prins el oare printre hoți, de dai din cap ori de câte ori vorbești de el? 28 Părăsiți cetățile și locuiți în stânci[1401], locuitori ai Moabului! Și fiți ca porumbeii[1402] care își fac cuibul pe marginea peșterilor! 29 Am auzit de fudulia[1403] mândrului Moab, de înfumurarea lui, de trufia lui, de semețirea lui și de inima lui îngâmfată. 30 Cunosc, zice Domnul, înfumurarea lui, lăudăroșeniile lui deșarte și faptele[1404] lui de nimic. 31 De aceea gem[1405] pentru Moab și mă jelesc pentru tot Moabul; oamenii suspină pentru cei din Chir-Heres. 32 Vie[1406] din Sibma, te plâng mai mult decât Iaezerul; ramurile tale se întindeau dincolo de mare, se întindeau până la marea Iaezerului, dar pustiitorul s-a aruncat peste strângerea roadelor tale și peste culesul viilor tale. 33 Și astfel, s-au dus bucuria[1407] și veselia din câmpiile și din țara roditoare a Moabului. Am secat vinul din teascuri, zice Domnul; nimeni nu mai calcă teascul cu strigăte de bucurie; sunt strigăte de război, nu strigăte de bucurie. 34 Strigătele Hesbonului[1408] răsună până la Eleale și glasul lor se aude până la Iahaț, de la Țoar[1409] până la Horonaim, până la Eglat-Șelișia, căci și apele Nimrimului sunt prefăcute în pustiu. 35 Vreau s-o isprăvesc în Moab, zice Domnul, cu cel ce se[1410] suie pe înălțimile de jertfă și aduce tămâie dumnezeului său. 36 De aceea îmi jelește inima[1411] ca un fluier pentru Moab, îmi jelește inima ca un fluier pentru oamenii din Chir-Heres, pentru că toate avuțiile pe care le-au strâns[1412] sunt pierdute. 37 Căci toate capetele sunt rase[1413], toate bărbile sunt tăiate; pe toate mâinile sunt tăieturi de jale și pe coapse[1414], saci. 38 Pe toate acoperișurile Moabului și în piețe sunt numai bocete, pentru că am sfărâmat Moabul ca pe un vas[1415] fără preț, zice Domnul. 39 Cât este de sfărâmat Moabul! Gemeți! Cât de rușinos întoarce Moabul spatele! Moabul ajunge astfel de râs și de pomină pentru toți cei ce-l înconjoară. 40 Căci așa vorbește Domnul: ‘Iată că vrăjmașul zboară ca vulturul[1416] și își întinde[1417] aripile asupra Moabului! 41 Cheriiotul este luat, cetățuile[1418] sunt cucerite și, în ziua aceea, inima[1419] vitejilor Moabului este ca inima unei femei în durerile nașterii. 42 Astfel, Moabul va fi nimicit de tot și nu[1420] va mai fi un popor, căci s-a semețit împotriva Domnului. 43 Groaza[1421], groapa și lațul sunt peste tine, locuitor al Moabului, zice Domnul. 44 Cel ce fuge de groază cade în groapă și cel ce se ridică din groapă se prinde în laț, căci aduc[1422] asupra lui, asupra Moabului, anul pedepsei lui, zice Domnul. 45 Fugarii se opresc sleiți de puteri la umbra Hesbonului, dar din Hesbon iese[1423] un foc, o flacără iese din mijlocul Sihonului, și mistuie laturile[1424] Moabului și creștetul capului celor ce se fălesc. 46 Vai de tine[1425], Moabule! Poporul din Chemoș este pierdut! Căci fiii tăi sunt luați prinși de război și fiicele tale, prinse de război. 47 Dar, în vremurile[1426] de apoi, voi aduce înapoi pe prinșii de război ai Moabului, zice Domnul’.” Aceasta este judecata asupra Moabului.
49 1 Asupra copiilor[1427] lui Amon. Așa vorbește Domnul: „N-are Israel fii? Și n-are moștenitori? Atunci pentru ce stăpânește Malcom Gadul[1428] și locuiește poporul lui în cetățile lui? 2 De aceea, iată că vin zile, zice Domnul, când voi face să răsune strigătul de război împotriva Rabei[1429] copiilor lui Amon. Ea va ajunge un morman de dărâmături, și satele sale vor fi arse de foc. Atunci, Israel va izgoni pe cei ce-l izgoniseră, zice Domnul. 3 Gemi, Hesbonule, căci Ai este pustiit! Strigați, fiicele Rabei, îmbrăcați-vă[1430] cu saci și bociți-vă, alergând încoace și încolo de-a lungul zidurilor! Căci Malcom se duce în robie cu preoții[1431] și căpeteniile sale! 4 Ce te lauzi cu văile? Valea ta se scurge, fiică[1432] răzvrătită, care te încredeai în vistieriile tale și[1433] ziceai: ‘Cine va veni împotriva mea?’ 5 Iată, voi aduce groaza peste tine, zice Domnul, Dumnezeul oștirilor; ea va veni din toate împrejurimile tale, fiecare din voi va fi izgonit drept înainte, și nimeni nu va strânge pe fugari! 6 Dar, după aceea[1434], voi aduce înapoi pe prinșii de război ai copiilor lui Amon, zice Domnul.” 7 Asupra[1435] Edomului. Așa vorbește Domnul oștirilor: „Nu[1436] mai este înțelepciune în Teman? A pierit[1437] chibzuința de la oamenii pricepuți? S-a dus înțelepciunea lor? 8 Fugiți[1438], dați dosul, plecați în peșteri, locuitori ai[1439] Dedanului! Căci voi aduce nenorocirea peste Esau la vremea când îl voi pedepsi. 9 Oare, dacă ar veni niște[1440] culegători de struguri la tine, nu ți-ar lăsa nimic de cules pe urma culegătorilor? Dacă ar veni niște hoți noaptea, n-ar pustii decât până s-ar sătura! 10 Dar[1441] Eu Însumi voi despuia pe Esau, îi voi descoperi ascunzătorile și[1442] nu va putea să se ascundă. Copiii lui, frații lui, vecinii lui, vor pieri și el nu va mai fi! 11 Lasă pe orfanii tăi! Eu îi voi ține în viață și văduvele tale să se încreadă în Mine! 12 Căci așa vorbește Domnul: Iată[1443] că cei ce nu trebuiau să bea potirul totuși îl vor bea, și tu să rămâi nepedepsit? Nu, nu vei rămâne nepedepsit, ci îl vei bea și tu! 13 Căci pe Mine Însumi jur[1444], zice Domnul, că Boțra[1445] va fi dată pradă pustiirii, ocării, nimicirii și blestemului, și toate cetățile ei se vor preface în niște dărâmături veșnice.” 14 Am auzit o veste[1446] de la Domnul și un sol a fost trimis printre neamuri: „Strângeți-vă și porniți împotriva ei! Sculați-vă pentru război! 15 Căci iată, te voi face mic printre neamuri, disprețuit printre oameni. 16 Înfumurarea ta, îngâmfarea inimii tale, te-a rătăcit pe tine, care locuiești în crăpăturile stâncilor și care stai pe vârful dealurilor. Dar, chiar[1447] dacă ți-ai așeza cuibul[1448] tot atât de sus ca al vulturului, și de acolo[1449] te voi prăbuși, zice Domnul. 17 Edomul va fi pustiit; toți[1450] cei ce vor trece pe lângă el se vor mira și vor fluiera pentru toate rănile lui. 18 Ca[1451] și Sodoma și Gomora și cetățile vecine care au fost nimicite, zice Domnul, nici el nu va mai fi locuit și nimeni nu se va mai așeza acolo… 19 Iată[1452], vrăjmașul se suie ca un leu de pe malurile[1453] îngâmfate ale Iordanului împotriva locuinței tale tari; deodată voi face Edomul să fugă de acolo și voi pune peste el pe acela pe care l-am ales. Căci cine[1454] este ca Mine? Cine-Mi[1455] va porunci? Cine-Mi va sta împotrivă?” 20 De aceea[1456], ascultați hotărârea pe care a luat-o Domnul împotriva Edomului și planurile pe care le-a făcut împotriva locuitorilor din Teman: „Cu adevărat, îi vor târî ca pe niște oi slabe, cu adevărat li se va pustii locuința! 21 De vuietul căderii lor se cutremură[1457] pământul; strigătul lor se aude până la Marea Roșie… 22 Iată[1458], ca vulturul înaintează vrăjmașul și zboară, își întinde aripile peste Boțra și în ziua aceea inima vitejilor Edomului este ca inima unei femei în durerile nașterii.” 23 Asupra Damascului[1459]. Hatmanul și Arpadul sunt roșii de rușine, căci au auzit o veste rea și tremură; frica lor este ca[1460] o mare înfuriată, care nu se poate potoli. 24 Damascul este topit, se întoarce să fugă, îl ia groaza, îl apucă neliniștea[1461] și durerile, ca pe o femeie în durerile nașterii. 25 „Ah, cum nu este cruțată cetatea[1462] slăvită, cetatea bucuriei mele[1463]!” – 26 „De aceea tinerii[1464] ei vor cădea pe ulițe și toți bărbații ei de război vor pieri în ziua aceea, zice Domnul oștirilor. 27 Voi pune foc[1465] zidurilor Damascului și va mistui casele împărătești din Ben-Hadad.” 28 Asupra Chedarului[1466] și împărățiilor Hațorului, pe care le-a bătut Nebucadnețar, împăratul Babilonului. Așa vorbește[1467] Domnul: „Sculați-vă, suiți-vă împotriva Chedarului și nimiciți pe fiii Răsăritului! 29 Le vor lua corturile[1468] și turmele, le vor ridica pânzele, tot calabalâcul și cămilele și le vor striga: ‘Spaimă[1469], de jur împrejur!’ 30 Fugiți[1470], fugiți din toate puterile voastre, căutați o locuință deoparte, locuitori ai Hațorului, zice Domnul, căci Nebucadnețar, împăratul Babilonului, a luat o hotărâre împotriva voastră, a făcut un plan împotriva voastră! 31 Sculați-vă, suiți-vă împotriva unui neam[1471] liniștit, care locuiește fără teamă, zice Domnul; n-are nici porți, nici zăvoare și locuiește[1472] singur. 32 Cămilele lor vor fi de jaf și mulțimea turmelor lor vor fi o pradă. Voi risipi[1473] în toate vânturile pe ei, cei ce-și rad[1474] colțurile bărbii, și le voi aduce pieirea din toate părțile, zice Domnul. 33 Hațorul[1475] va fi astfel vizuina șacalilor, un pustiu pe vecie; nimeni[1476] nu va locui în el și niciun om nu va ședea în el.” 34 Cuvântul Domnului, care a fost spus prorocului Ieremia, asupra Elamului[1477], la începutul domniei lui Zedechia, împăratul lui Iuda, sună astfel: 35 „Așa vorbește Domnul oștirilor: ‘Iată, voi sfărâma arcul Elamului[1478], puterea lui de căpetenie. 36 Voi aduce asupra Elamului cele patru vânturi de la cele patru margini ale cerului, îi voi risipi în toate vânturile[1479] acestea și nu va fi niciun popor la care să n-ajungă fugari din Elam. 37 Voi face ca locuitorii Elamului să tremure înaintea vrăjmașilor lor și înaintea celor ce vor să-i omoare. Voi aduce nenorociri peste ei, mânia Mea aprinsă, zice Domnul, și-i voi urmări[1480] cu sabia, până ce îi voi nimici. 38 Îmi voi așeza scaunul de domnie în Elam[1481] și-i voi nimici împăratul și căpeteniile, zice Domnul. 39 Dar în zilele de apoi[1482] voi aduce înapoi pe prinșii de război ai Elamului, zice Domnul’.”
50 1 Iată cuvântul rostit de Domnul asupra[1483] Babilonului, asupra țării haldeenilor, prin prorocul Ieremia: 2 „Dați de știre printre neamuri, dați de veste și înălțați un steag! Vestiți, n-ascundeți nimic! Spuneți: ‘Babilonul este luat! Bel[1484] este acoperit de rușine, Merodac este zdrobit! Idolii[1485] lui sunt acoperiți de rușine, idolii lui sunt sfărâmați!’ 3 Căci împotriva lui se suie un neam[1486] de la[1487] miazănoapte, care-i va preface țara într-o pustie și nu va mai fi locuită; atât oamenii, cât și dobitoacele fug și se duc. 4 În zilele acelea, în vremurile acelea, zice Domnul, copiii lui Israel și copiii lui Iuda[1488] se vor întoarce împreună; vor merge[1489] plângând și vor căuta[1490] pe Domnul, Dumnezeul lor. 5 Vor întreba de drumul Sionului, își vor întoarce privirile spre el și vor zice: ‘Veniți să ne alipim de Domnul printr-un legământ[1491] veșnic care să nu fie uitat niciodată!’ 6 Poporul Meu era o turmă de oi[1492] pierdute; păstorii lor îi rătăceau, îi făceau să cutreiere[1493] munții; treceau de pe munți pe dealuri, uitându-și staulul. 7 Toți cei ce-i găseau îi mâncau[1494] și vrăjmașii lor[1495] ziceau: ‘Noi nu[1496] suntem vinovați, fiindcă au păcătuit împotriva Domnului, Locașul neprihănirii[1497], împotriva Domnului, Nădejdea[1498] părinților lor.’ 8 Fugiți[1499] din Babilon, ieșiți din țara haldeenilor, și mergeți ca niște țapi în fruntea turmei! 9 Căci iată[1500] că voi ridica și voi aduce împotriva Babilonului o mulțime de neamuri mari din țara de la miazănoapte; se vor înșirui[1501] în șiruri de bătaie împotriva lui și vor pune stăpânire pe el; săgețile lui sunt ca ale unui războinic iscusit, care nu se întoarce cu mâinile[1502] goale. 10 Astfel va fi dată pradă jafului Haldeea, și toți[1503] cei ce o vor jefui se vor sătura de jaf, zice Domnul. 11 Căci voi v-ați bucurat[1504] și v-ați veselit când Mi-ați jefuit moștenirea Mea! Da, săreați ca o juncană[1505] în iarbă, nechezați ca niște armăsari focoși! 12 Mama voastră este acoperită de rușine, cea care v-a născut roșește de rușine; iată, ea este coada neamurilor, este un pustiu, un pământ uscat și fără apă! 13 Din pricina mâniei Domnului nu va mai fi locuită și va fi[1506] o pustietate. Toți[1507] cei ce vor trece pe lângă Babilon se vor mira și vor fluiera pentru toate rănile lui. 14 Înșiruiți-vă[1508] de bătaie împrejurul Babilonului voi, toți[1509] arcașii! Trageți împotriva lui, nu faceți economie de săgeți! Căci a păcătuit împotriva Domnului. 15 Scoateți din toate părțile un strigăt de război împotriva lui! El întinde[1510] mâinile; temeliile i se prăbușesc; zidurile[1511] i se surpă. Căci este răzbunarea[1512] Domnului. Răzbunați-vă pe el! Faceți-i cum[1513] a făcut și el! 16 Nimiciți cu desăvârșire din Babilon pe cel ce seamănă și pe cel ce mânuiește secera la vremea secerișului! Înaintea sabiei nimicitorului, fiecare[1514] să se întoarcă la poporul său, fiecare să fugă spre țara lui. 17 Israel este o oaie rătăcită[1515] pe care au gonit-o[1516] leii; împăratul[1517] Asiriei a mâncat-o cel dintâi și acesta din urmă i-a zdrobit oasele, acest Nebucadnețar[1518], împăratul Babilonului.” 18 De aceea, așa vorbește Domnul oștirilor, Dumnezeul lui Israel: „Iată, voi pedepsi pe împăratul Babilonului și țara lui cum am pedepsit pe împăratul Asiriei. 19 Voi aduce înapoi[1519] pe Israel în pășunea lui; va paște pe Carmel și pe Basan și își va potoli foamea pe muntele lui Efraim și în Galaad. 20 În zilele acelea, în vremea aceea, zice Domnul, se va căuta nelegiuirea[1520] lui Israel, și nu va mai fi și păcatul lui Iuda, și nu se va mai găsi, căci voi ierta rămășița[1521] pe care o voi lăsa. 21 Suie-te împotriva țării de două ori răzvrătită[1522], împotriva locuitorilor ei și pedepsește-i! Urmărește-i, măcelărește-i, nimicește-i, zice Domnul, și împlinește în totul poruncile[1523] Mele! 22 Strigăte de război[1524] răsună în țară și prăpădul este mare. 23 Cum s-a rupt și s-a sfărâmat ciocanul[1525] întregului pământ! Babilonul este nimicit în mijlocul neamurilor! 24 Ți-am întins o cursă, și ai fost prins, Babilonule, fără[1526] să te aștepți. Ai fost ajuns, apucat, pentru că ai luptat împotriva Domnului. 25 Domnul Și-a deschis casa de arme și a scos din ea armele[1527] mâniei Lui, căci aceasta este o lucrare a Domnului, Dumnezeul oștirilor, în țara haldeenilor. 26 Pătrundeți din toate părțile în Babilon, deschideți-i grânarele, faceți-le niște mormane ca niște grămezi de snopi și nimiciți-le. Nimic să nu mai rămână din el! 27 Ucideți-i toți taurii[1528] și înjunghiați-i! Vai de ei! Căci le-a venit ziua, vremea pedepsirii[1529] lor! 28 Ascultați strigătele fugarilor, ale celor ce scapă din țara Babilonului, ca să vestească[1530] în Sion răzbunarea Domnului, Dumnezeului nostru, răzbunarea pentru Templul Său! 29 Chemați împotriva Babilonului pe arcași, voi toți[1531] care încordați arcul! Tăbărâți în jurul lui, ca nimeni să nu scape, răsplătiți-i[1532] după faptele lui, faceți-i întocmai cum a făcut și el! Căci[1533] s-a semețit împotriva Domnului, împotriva Sfântului lui Israel! 30 De aceea[1534], tinerii lui vor cădea pe ulițe și toți oamenii lui de război vor pieri în ziua aceea, zice Domnul. 31 Iată, am necaz pe tine, îngâmfatule, zice Domnul, Dumnezeul oștirilor, căci ți-a sosit ziua[1535], vremea pedepsirii tale! 32 Îngâmfatul acela se va poticni și va cădea și nimeni nu-l va ridica, voi pune[1536] foc cetăților lui, și-i va mistui toate împrejurimile.” 33 Așa vorbește Domnul oștirilor: „Copiii lui Israel și copiii lui Iuda sunt apăsați împreună; toți cei ce i-au dus robi îi opresc și nu vor să le dea drumul. 34 Dar[1537] puternic este Răzbunătorul lor, El, al cărui Nume[1538] este Domnul oștirilor. El le va apăra pricina, ca să dea odihnă țării și să facă pe locuitorii Babilonului să tremure. 35 Sabia împotriva haldeenilor, zice Domnul, împotriva locuitorilor Babilonului, împotriva căpeteniilor[1539] și înțelepților[1540] lui! 36 Sabia împotriva prorocilor minciunii[1541], ca să ajungă ca niște oameni fără minte! Sabia împotriva vitejilor lui, ca să rămână încremeniți! 37 Sabia împotriva cailor și carelor lui, împotriva oamenilor[1542] de tot felul care sunt în mijlocul lui, ca să ajungă[1543] ca femeile! Sabia împotriva vistieriilor lui, ca să fie jefuite! 38 Seceta[1544] peste apele lui, ca să sece! Căci este o țară de idoli[1545] și au înnebunit cu idolii lor. 39 De aceea[1546], fiarele pustiei se vor așeza acolo împreună cu șacalii și struții vor locui acolo; nu va mai fi locuit niciodată, ci veșnic va rămâne nelocuit[1547]. 40 Ca[1548] și Sodoma și Gomora și cetățile vecine pe care le-a nimicit Dumnezeu, zice Domnul, așa nu va mai fi locuit nici el și nimeni nu se va mai așeza acolo. – 41 Iată[1549], vine un popor de la miazănoapte și un neam mare și niște împărați puternici se ridică de la marginile pământului. 42 Poartă[1550] arc și suliță, sunt[1551] necruțători și fără milă; glasul[1552] le mugește ca marea; sunt călări pe cai, ca un om gata de luptă împotriva ta, fiica Babilonului! 43 Împăratul Babilonului aude vestea, mâinile i se slăbesc și îl apucă groaza[1553], ca durerea pe o femeie care naște… 44 Iată, vrăjmașul[1554] se suie ca un leu de pe malurile îngâmfate ale Iordanului împotriva locuinței tale tari; deodată îi voi izgoni de acolo și voi pune peste ei pe acela pe care l-am ales. Căci cine[1555] este ca Mine? Cine-Mi va porunci? Și care căpetenie Îmi va sta împotrivă?” 45 De aceea, ascultați hotărârea[1556] pe care a luat-o Domnul împotriva Babilonului și planurile pe care le-a făcut El împotriva țării haldeenilor: „Cu adevărat, îi vor târî ca pe niște oi slabe, cu adevărat, le vor pustii locuința. 46 De strigătul[1557] luării Babilonului se cutremură pământul și se aude un strigăt de durere printre neamuri.”
51 1 Așa vorbește Domnul: „Iată, ridic împotriva Babilonului și împotriva locuitorilor Haldeii un vânt[1558] nimicitor. 2 Trimit împotriva Babilonului niște vânturători[1559] care-l vor vântura și-i vor goli țara. Vor veni din toate părțile asupra lui în ziua[1560] nenorocirii. 3 Să se întindă arcul împotriva celui ce[1561] își întinde arcul, împotriva celui ce se mândrește în platoșa lui! Nu cruțați pe tinerii lui! Nimiciți cu desăvârșire toată[1562] oștirea lui! 4 Să cadă uciși în țara haldeenilor, străpunși[1563] de lovituri pe ulițele Babilonului! 5 Căci Israelul și Iuda nu sunt părăsiți de Dumnezeul lor, de Domnul oștirilor, și țara haldeenilor este plină de nelegiuiri împotriva Sfântului lui Israel. 6 Fugiți[1564] din Babilon și fiecare să-și scape viața, ca nu cumva să pieriți în pieirea lui! Căci aceasta este o vreme[1565] de răzbunare pentru Domnul! El îi va[1566] răsplăti după faptele lui. 7 Babilonul[1567] era în mâna Domnului un potir de aur, care îmbăta tot pământul; neamurile au băut[1568] din vinul lui, de aceea au fost neamurile ca într-o[1569] nebunie. 8 Deodată cade[1570] Babilonul și este zdrobit! Văitați-l[1571], aduceți leac alinător[1572] pentru rana lui; poate că se va vindeca!” 9 „Am voit să vindecăm Babilonul, dar nu s-a vindecat! Părăsiți-l[1573] și haidem fiecare în țara noastră, căci pedeapsa[1574] lui a ajuns până la ceruri și se înalță până la nori.” 10 „Domnul scoate[1575] la lumină dreptatea pricinii noastre: veniți să istorisim[1576] în Sion lucrarea Domnului, Dumnezeului nostru.” 11 „Ascuțiți[1577] săgețile, prindeți scuturile! Domnul[1578] a ațâțat duhul împăraților Mediei, pentru că vrea[1579] să nimicească Babilonul, căci aceasta este răzbunarea[1580] Domnului, răzbunarea pentru Templul Său. 12 Înălțați[1581] un steag împotriva zidurilor Babilonului! Întăriți-i străjile, puneți caraule, întindeți curse! Căci Domnul a luat o hotărâre și aduce la îndeplinire ce a rostit împotriva locuitorilor Babilonului.” 13 „Ție[1582], care locuiești lângă ape mari și care ai vistierii nemărginite, ți-a venit sfârșitul, și lăcomia ta a ajuns la capăt!” 14 Domnul[1583] oștirilor a jurat pe Sine Însuși: „Da, te voi umple de oameni ca[1584] de niște lăcuste, și vor scoate[1585] strigăte de război împotriva ta.” 15 El a făcut[1586] pământul cu puterea Lui, a întemeiat lumea cu înțelepciunea Lui, a întins[1587] cerurile cu priceperea Lui. 16 De glasul[1588] Lui, urlă apele în ceruri; El ridică[1589] norii de la marginile pământului, dă naștere la fulgere și ploaie și scoate vântul din cămările lui. 17 Atunci, orice om[1590] se vede cât este de prost cu știința lui, orice argintar rămâne rușinat de chipurile lui cioplite, căci idolii[1591] lui nu sunt decât minciună și n-au nicio suflare în ei! 18 Sunt o nimica[1592] toată și o lucrare de râs: când le vine pedeapsa, pier cu desăvârșire! 19 Dar Cel ce este[1593] partea lui Iacov nu este ca ei, căci El a întocmit totul, și Israel este seminția moștenirii Lui: Domnul oștirilor este Numele Lui. 20 „Tu[1594] Mi-ai fost un ciocan și o unealtă de război. Am zdrobit neamuri prin tine, am nimicit împărății prin tine. 21 Prin tine am sfărâmat pe cal și pe călărețul lui; 22 prin tine am sfărâmat carul și pe cel ce ședea în el. Prin tine am sfărâmat pe bărbat și pe femeie; prin tine am sfărâmat pe bătrân[1595] și pe copil; prin tine am sfărâmat pe tânăr și pe fată. 23 Prin tine am sfărâmat pe păstor și turma lui; prin tine am sfărâmat pe plugar și boii lui; prin tine am sfărâmat pe cârmuitori și pe căpeteniile lui. 24 Dar acum, voi răsplăti[1596] Babilonului și tuturor locuitorilor Haldeii tot răul pe care l-au făcut Sionului sub ochii voștri, zice Domnul. 25 Iată, am necaz pe tine, munte[1597] nimicitor, zice Domnul, pe tine, care nimiceai tot pământul! Îmi voi întinde mâna peste tine, te voi prăvăli de la înălțimea stâncilor și te voi preface[1598] într-un munte aprins. 26 Nu se vor mai scoate din tine nici pietre din capul unghiului clădirii, nici pietre pentru temelii, căci vei fi[1599] o dărâmătură veșnică”, zice Domnul… 27 „Înălțați[1600] un steag pe pământ! Sunați din trâmbiță printre neamuri! Pregătiți[1601] neamurile împotriva lui, chemați împotriva lui împărățiile[1602] Araratului, Miniului și Așchenazului! Puneți căpetenii de oaste împotriva lui! Faceți să înainteze caii ca niște lăcuste zbârlite! 28 Pregătiți împotriva lui pe neamuri, pe împărații[1603] Mediei, pe cârmuitorii lui și pe toate căpeteniile lui și toată țara de sub stăpânirea lor! 29 Se clatină pământul, se cutremură, căci planul Domnului împotriva Babilonului se împlinește și El va face[1604] din țara Babilonului un pustiu nelocuit. 30 Vitejii Babilonului nu mai luptă, ci stau în cetățui; puterea le este sleită și au ajuns[1605] ca niște femei. Vrăjmașii pun foc locuințelor lor și le sfărâmă[1606] zăvoarele! 31 Se întâlnesc alergătorii[1607], se încrucișează solii ca să vestească împăratului Babilonului că cetatea lui este luată din toate părțile, 32 că trecătorile[1608] sunt luate, bălțile cu trestie sunt uscate de foc și oamenii de război, îngroziți.” 33 Căci așa vorbește Domnul oștirilor, Dumnezeul lui Israel: „Fiica Babilonului este ca[1609] o arie pe vremea când este călcată cu picioarele[1610]: încă o clipă, și va[1611] veni pentru ea vremea secerișului.” 34 „Nebucadnețar, împăratul Babilonului, m-a mâncat[1612], m-a nimicit; m-a făcut ca un vas gol; m-a înghițit ca un balaur, și-a umplut pântecele cu ce aveam mai scump și m-a izgonit. 35 Silnicia făcută față de mine și față de carnea mea sfâșiată să se întoarcă asupra Babilonului”, zice locuitoarea Sionului. „Sângele meu să cadă asupra locuitorilor Haldeii”, zice Ierusalimul. 36 De aceea, așa vorbește Domnul: „Iată, îți voi apăra pricina[1613] și te voi răzbuna! Voi seca[1614] marea Babilonului și-i voi usca izvorul. 37 Babilonul[1615] va ajunge un morman de dărâmături, o vizuină de șacali, un pustiu[1616] și o batjocură și nu va mai avea locuitori. 38 Vor răcni împreună ca niște lei, vor țipa ca niște pui de lei. 39 Când vor fi încălziți de vin, le voi da să bea și-i voi îmbăta[1617], ca să se veselească și apoi să adoarmă somnul cel de veci, ca să nu se mai scoale, zice Domnul. 40 Îi voi pogorî ca pe niște miei la tăiere, ca pe niște berbeci și niște țapi. 41 Cum s-a luat Șeșacul[1618]! Cum a fost cucerit acela a cărui slavă[1619] umplea tot pământul! Cum a fost nimicit Babilonul din mijlocul neamurilor! 42 Marea s-a înălțat peste Babilon; Babilonul a fost acoperit de mulțimea[1620] valurilor sale. 43 Cetățile[1621] lui au ajuns un pustiu; un pământ fără apă și pustiu, o țară unde nimeni nu locuiește și pe unde niciun om nu trece. 44 Voi pedepsi[1622] pe Bel în Babilon, îi voi smulge din gură ce a înghițit, și neamurile nu se vor mai îngrămădi în el: chiar și zidul[1623] Babilonului va cădea! 45 Ieșiți[1624] din mijlocul lui, poporul Meu, și fiecare să-și scape viața, scăpând de mânia aprinsă a Domnului! 46 Să nu vi se tulbure inima și nu vă înspăimântați de zvonurile[1625] care se răspândesc în țară, căci anul acesta va veni un zvon, iar anul următor un alt zvon; în țară va domni silnicia și un stăpânitor se va ridica împotriva altui stăpânitor. 47 De aceea, iată, vin zile când voi pedepsi[1626] idolii Babilonului. Atunci toată țara lui va fi acoperită de rușine și toți morții lui vor cădea în mijlocul lui. 48 Cerurile și pământul[1627], cu tot ce cuprind ele, vor striga de bucurie asupra Babilonului, căci pustiitorii[1628] se vor arunca de la miazănoapte asupra lui”, zice Domnul. 49 „Chiar și Babilonul va cădea, o, morți ai lui Israel, cum a făcut și el să cadă morții din toată țara. 50 Cei care ați scăpat[1629] de sabie, plecați, nu zăboviți! Cei din pământul depărtat, gândiți-vă la Domnul, și Ierusalimul să fie în inimile voastre!” 51 „Ne rușinam[1630] când auzeam ocara; ne ascundeam fețele de rușine când au venit niște străini în Sfântul Locaș al Casei Domnului.” 52 „De aceea, iată, vin zile, zice Domnul, când[1631] îi voi pedepsi idolii, și în toată țara lui vor geme răniții. 53 Chiar dacă Babilonul[1632] s-ar înălța până la ceruri, chiar dacă ar face cu neputință de ajuns cetățuile lui cele înalte, tot voi trimite pe pustiitori împotriva lui”, zice Domnul… 54 Răsună strigăte[1633] din Babilon și un mare prăpăd în țara haldeenilor. 55 Căci Domnul pustiește Babilonul și face să-i înceteze zarva cea mare. Valurile pustiitorilor urlă ca niște ape mari, al căror vuiet tulburat se aude. 56 Da, pustiitorul se aruncă asupra lui, asupra Babilonului; vitejii Babilonului sunt prinși și li se sfărâmă arcurile. Căci Domnul[1634] este un Dumnezeu care răsplătește! El va da negreșit fiecăruia plata cuvenită lui! 57 „Și anume, voi îmbăta[1635] pe voievozii și înțelepții lui, pe cârmuitorii, pe căpeteniile și vitejii lui; vor adormi somnul cel de veci și nu se vor mai trezi”, zice Împăratul[1636], al cărui Nume este Domnul oștirilor. 58 Așa vorbește Domnul oștirilor: „Zidurile[1637] cele largi ale Babilonului vor fi surpate și porțile lui cele înalte vor fi arse cu foc. Astfel, popoarele muncesc degeaba[1638] și neamurile se trudesc pentru foc!” 59 Iată porunca dată de prorocul Ieremia lui Seraia, fiul lui Neriia, fiul lui Mahseia, când s-a dus la Babilon cu Zedechia, împăratul lui Iuda, în al patrulea an al domniei lui Zedechia. Seraia era cel mai mare cămăraș. 60 Ieremia a scris într-o carte toate nenorocirile care aveau să vină asupra Babilonului, toate cuvintele acestea scrise asupra Babilonului. 61 Ieremia a zis lui Seraia: „Când vei ajunge la Babilon, vezi să citești toate cuvintele acestea 62 și să zici: ‘Doamne, Tu ai spus că locul acesta are să fie nimicit și că n-are să mai[1639] fie locuit nici de oameni, nici de dobitoace, ci are să ajungă un pustiu pentru totdeauna.’ 63 Și când vei isprăvi citirea cărții acesteia, să[1640] legi de ea o piatră și s-o arunci în Eufrat 64 și să zici: ‘Așa va fi înecat Babilonul și nu se va mai ridica din nenorocirile pe care le voi aduce asupra lui; vor[1641] cădea sleiți de puteri!’ ” Până aici sunt cuvintele lui Ieremia.
52 1 Zedechia avea douăzeci și unu[1642] de ani când a ajuns împărat și a domnit unsprezece ani la Ierusalim. Mamă-sa se chema Hamutal, fiica lui Ieremia, din Libna. 2 El a făcut ce este rău înaintea Domnului, întocmai cum făcuse Ioiachim. 3 Și lucrul acesta s-a întâmplat din pricina mâniei Domnului împotriva Ierusalimului și împotriva lui Iuda, pe care voia să-i lepede de la Fața Lui. Și Zedechia s-a răsculat împotriva împăratului Babilonului. 4 În al nouălea an[1643] al domniei lui Zedechia, în ziua a zecea a lunii a zecea, a venit Nebucadnețar, împăratul Babilonului, cu toată oștirea lui împotriva Ierusalimului; au tăbărât înaintea lui și au ridicat șanțuri de apărare de jur împrejurul lui. 5 Cetatea a stat împresurată până în anul al unsprezecelea al împăratului Zedechia. 6 În ziua a noua a lunii a patra, era mare foamete în cetate, așa că poporul țării nu mai avea pâine deloc. 7 Atunci s-a făcut o spărtură în cetate, și toți oamenii de război au fugit și au ieșit din cetate noaptea, pe drumul porții dintre cele două ziduri de lângă grădina împăratului, pe când înconjurau haldeenii cetatea. Fugarii au apucat pe drumul câmpiei. 8 Dar oastea haldeenilor a urmărit pe împărat și au ajuns pe Zedechia în câmpiile Ierihonului, după ce toată oștirea lui se risipise de la el. 9 Au pus mâna pe împărat[1644] și l-au dus la împăratul Babilonului la Ribla, în țara Hamatului, și el a rostit o hotărâre împotriva lui. 10 Împăratul Babilonului a pus să junghie[1645] pe fiii lui Zedechia în fața lui; a pus să taie la Ribla și pe toate căpeteniile lui Iuda. 11 Apoi a pus să scoată ochii lui Zedechia și a pus să-l lege cu lanțuri de aramă. Apoi împăratul Babilonului l-a dus la Babilon și l-a ținut în temniță până în ziua morții lui. 12 În ziua[1646] a zecea a lunii a cincea, în al nouăsprezecelea an[1647] al domniei lui Nebucadnețar, împăratul Babilonului, a venit[1648] la Ierusalim Nebuzaradan, căpetenia străjerilor, care era în slujba împăratului Babilonului. 13 El a ars Casa Domnului, casa împăratului și toate casele Ierusalimului; a dat foc tuturor caselor mai mari. 14 Toată oastea haldeenilor care era cu căpetenia străjerilor a dărâmat, de asemenea, toate zidurile dimprejurul Ierusalimului. 15 Nebuzaradan[1649], căpetenia străjerilor, a luat prinși de război o parte din cei mai săraci din popor, pe aceia din popor care rămăseseră în cetate, pe cei ce se supuseseră împăratului Babilonului, cealaltă rămășiță a mulțimii. 16 Totuși Nebuzaradan, căpetenia străjerilor, a lăsat ca vieri și ca plugari pe unii din cei mai săraci din țară. 17 Haldeenii au sfărâmat[1650] stâlpii[1651] de aramă care erau în Casa Domnului, temeliile, marea de aramă care era în Casa Domnului și toată arama lor au dus-o în Babilon. 18 Au luat oalele[1652], lopețile, cuțitele, potirele, ceștile și toate uneltele de aramă cu care se făcea slujba. 19 Căpetenia străjerilor a mai luat și lighenele, tămâietoarele, potirele, cenușarele, sfeșnicele, ceștile și paharele, tot ce era de aur și ce era de argint. 20 Cei doi stâlpi, marea și cei doisprezece boi de aramă care slujeau drept temelie și pe care-i făcuse împăratul Solomon pentru Casa Domnului, toate aceste unelte de aramă[1653] aveau o greutate care nu se putea cântări. 21 Înălțimea unuia din stâlpi[1654] era de optsprezece coți și un fir de doisprezece coți îl cuprindea; era gol și gros de patru degete; 22 deasupra lui era un acoperiș de aramă, și înălțimea unui acoperiș era de cinci coți; împrejurul acoperișului era o rețea și rodii, toate de aramă; tot așa era și al doilea stâlp și avea și el rodii. 23 Erau nouăzeci și șase de rodii de fiecare parte și toate rodiile[1655] dimprejurul rețelei erau în număr de o sută. 24 Căpetenia[1656] străjerilor a luat pe marele preot Seraia, pe[1657] Țefania, al doilea preot, și pe cei trei ușieri. 25 Și din cetate a luat pe un famen care avea sub porunca lui pe oamenii de război, șapte oameni din cei ce făceau parte din sfetnicii împăratului și care au fost găsiți în cetate, apoi pe logofătul căpeteniei oștirii, care era însărcinat să scrie la oaste poporul din țară, și șaizeci de oameni din poporul țării, care se aflau în cetate. 26 Nebuzaradan, căpetenia străjerilor, i-a luat și i-a dus la împăratul Babilonului la Ribla. 27 Împăratul Babilonului i-a lovit și i-a omorât la Ribla, în țara Hamatului. Astfel a fost dus rob Iuda departe de țara lui. 28 Iată poporul[1658] pe care l-a dus Nebucadnețar în robie: în al șaptelea[1659] an – trei mii douăzeci și trei[1660] de iudei; 29 în al optsprezecelea an[1661] al lui Nebucadnețar, a luat din Ierusalim opt sute treizeci și doi de inși; 30 în al douăzeci și treilea an al lui Nebucadnețar, Nebuzaradan, căpetenia străjerilor, a luat șapte sute patruzeci și cinci de iudei; de toți: patru mii șase sute de inși. 31 În al treizeci și șaptelea[1662] an al robiei lui Ioiachin, împăratul lui Iuda, în a douăzeci și cincea zi a lunii a douăsprezecea, Evil-Merodac, împăratul Babilonului, în anul întâi[1663] al domniei lui, a înălțat capul lui Ioiachin, împăratul lui Iuda, și l-a scos din temniță. 32 I-a vorbit cu bunătate și i-a așezat scaunul lui de domnie mai presus de scaunul de domnie al împăraților care erau cu el la Babilon. 33 A pus să-i schimbe hainele de temniță și Ioiachin a mâncat[1664] totdeauna la masa împăratului în tot timpul vieții sale. 34 Împăratul Babilonului a purtat grijă necontenită de hrana lui zilnică, până în ziua morții lui, în tot timpul vieții sale.
- ↑ Ios 21.18; 1 Cron 6.60; Ier 32.7-9
- ↑ Ier 25.3
- ↑ Ier 39.2
- ↑ Ier 52.12 15
- ↑ 2 Împ 25.8
- ↑ Isa 49.1 5
- ↑ Exod 33.12 17
- ↑ Luca 1.15 41; Gal 1.15 16
- ↑ Exod 4.10; 6.12 30; Isa 6.5
- ↑ Num 22.20 38; Mat 28.20
- ↑ Ezec 2.6; 3.9; Ier 1.17
- ↑ Exod 3.12; Deut 31.6 8; Ios 1.5; Ier 15.20; Fapte 26.17; Evr 13.6
- ↑ Isa 6.7
- ↑ Isa 51.16; Ier 5.14
- ↑ 1 Împ 19.17
- ↑ Ier 18.7; 2 Cor 10.4 5
- ↑ Ezec 11.3 7; 24.3
- ↑ Ier 4.6; 6.1
- ↑ Ier 5.15; 6.22; 10.22; 25.9
- ↑ Ier 39.3; 43.10
- ↑ Deut 28.20; Ier 17.13
- ↑ 1 Împ 18.46; 2 Împ 4.29; 9.1; Iov 38.3; Luca 12.35; 1 Pet 1.13
- ↑ Exod 3.12; Ier 1.8; Ezec 2.6
- ↑ Isa 50.7; Ier 6.27; 15.20
- ↑ Ier 1.8
- ↑ Ezec 16.8 22 60; 23.3 8 19; Osea 2.15
- ↑ Deut 2.7
- ↑ Exod 19.5 6
- ↑ Iac 1.18; Apoc 14.4
- ↑ Ier 12.14; 50.7
- ↑ Isa 5.4; Mica 6.3
- ↑ 2 Împ 17.15; Iona 2.8
- ↑ Isa 63.9 11 13; Osea 13.4
- ↑ Deut 8.15; 32.10
- ↑ Num 13.27; 14.7 8; Deut 8.7 8 9
- ↑ Lev 18.25 27 28; Num 35.33 34; Ps 78.58 59; 106.38; Ier 3.1; 16.18
- ↑ Mal 2.6 7; Rom 2.20
- ↑ Ier 23.13
- ↑ Ier 2.11; Hab 2.18
- ↑ Ezec 20.35 36; Mica 6.2
- ↑ Exod 20.5; Lev 20.5
- ↑ Mica 4.5
- ↑ Ps 115.4; Isa 37.19; Ier 16.20
- ↑ Ps 106.20; Rom 1.23
- ↑ Ier 2.8
- ↑ Isa 1.2; Ier 6.19
- ↑ Ps 36.9; Ier 17.13; 18.14; Ioan 4.14
- ↑ Exod 4.22
- ↑ Isa 1.7; Ier 4.7
- ↑ Ier 43.7-9
- ↑ Ier 4.18
- ↑ Deut 32.10
- ↑ Isa 30.1 2
- ↑ Ios 13.3
- ↑ Isa 3.9; Osea 5.5
- ↑ Exod 19.8; Ios 24.18; Iuda 10.16; 1 Sam 12.10
- ↑ Deut 12.2; Isa 57.5 7; Ier 3.6
- ↑ Exod 34.15 16
- ↑ Exod 15.17; Ps 44.2; 80.8; Isa 5.1; 60.21; Mat 21.33; Marc 12.1; Luca 20.9
- ↑ Deut 32.32; Isa 1.21; 5.4
- ↑ Iov 9.30
- ↑ Deut 32.34; Iov 14.17; Osea 13.12
- ↑ Prov 30.12
- ↑ Ier 7.31
- ↑ Iov 39.5-8; Ier 14.6
- ↑ Ier 18.12
- ↑ Deut 32.16; Ier 3.13
- ↑ Iuda 10.10; Ps 78.34; Isa 26.16
- ↑ Deut 32.37; Iuda 10.14
- ↑ Isa 45.20
- ↑ Ier 11.13
- ↑ Ier 2.23 35
- ↑ Isa 1.5; 9.13; Ier 5.3
- ↑ 2 Cron 36.16; Neem 9.26; Mat 23.29; Fapte 7.52; 1 Tes 2.15
- ↑ Ier 2.5
- ↑ Ps 12.4
- ↑ Deut 32.15
- ↑ Ps 106.21; Ier 13.25; Osea 8.14
- ↑ Ps 106.38; Ier 19.4
- ↑ Ier 2.23 29
- ↑ Ier 2.9
- ↑ Prov 28.13; 1 Ioan 1.8 10
- ↑ Ier 2.18; Ier 31.22; Osea 5.13; 12.1
- ↑ Isa 30.3; Ier 37.7
- ↑ 2 Cron 28.16 20 21
- ↑ 2 Sam 13.19
- ↑ Deut 24.4
- ↑ Ier 2.7
- ↑ Ier 2.20; Ezec 16.26 28 29
- ↑ Ier 4.1; Zah 1.3
- ↑ Deut 12.2; Ier 2.20
- ↑ Gen 38.14; Prov 23.28; Ezec 16.24 25
- ↑ Ier 2.7; 3.9
- ↑ Lev 26.19; Deut 28.23 24; Ier 9.12; 14.4
- ↑ Ier 5.3; 6.15; 8.12; Ezec 3.7; Țef 3.5
- ↑ Prov 2.17
- ↑ Ier 2.2; Osea 2.15
- ↑ Ps 77.7; 103.9; Isa 57.16; Ier 3.12
- ↑ Ier 3.11 14; Ier 7.24
- ↑ Ier 2.20
- ↑ 2 Împ 17.13
- ↑ Ezec 16.46; 23.2 4
- ↑ Ezec 23.9
- ↑ 2 Împ 17.6 18
- ↑ Ezec 23.11
- ↑ Ier 2.7; 3.2
- ↑ Ier 2.27
- ↑ 2 Cron 34.33; Osea 7.14
- ↑ Ezec 16.51; 23.11
- ↑ 2 Împ 17.6
- ↑ Ps 86.15; 103.8 9; Ier 3.5
- ↑ Lev 26.40; Deut 30.1 2; Prov 28.13
- ↑ Ier 3.2; Ezec 16.15 24 25
- ↑ Ier 2.25
- ↑ Deut 12.2
- ↑ Ier 31.32; Osea 2.19 20
- ↑ Rom 11.5
- ↑ Ier 23.4; Ezec 34.23; Efes 4.11
- ↑ Fapte 20.28
- ↑ Isa 65.17
- ↑ Isa 60.9; Ier 11.8
- ↑ Isa 11.13; Ezec 37.16-22; Osea 1.11
- ↑ Ier 3.12; Ier 31.8
- ↑ Amos 9.15
- ↑ Ps 106.24; Ezec 20.6; Dan 8.9; 11.16 41 45
- ↑ Isa 63.16
- ↑ Isa 48.8; Ier 5.11
- ↑ Isa 15.2
- ↑ Ier 3.14; Osea 14.1
- ↑ Osea 6.1; 14.4
- ↑ Ps 121.1 2
- ↑ Ps 3.8
- ↑ Ier 11.13; Osea 9.10
- ↑ Ezra 9.7
- ↑ Ier 22.21
- ↑ Ier 3.1 22; Ioel 2.12
- ↑ Deut 10.20; Isa 45.23; 65.16; Ier 5.2
- ↑ Isa 48.1; Zah 8.8
- ↑ Gen 22.18; Ps 72.17; Gal 3.8
- ↑ Isa 45.25; 1 Cor 1.31
- ↑ Osea 10.12
- ↑ Mat 13.7 22
- ↑ Deut 10.16; 30.6; Ier 9.26; Rom 2.28 29; Col 2.11
- ↑ Ier 8.14
- ↑ Ier 1.13-15; 6.1 22
- ↑ 2 Împ 24.1; Ier 5.6; Dan 7.4
- ↑ Ier 25.9
- ↑ Isa 1.7; Ier 2.15
- ↑ Isa 22.12; Ier 6.26
- ↑ Ezec 14.9; 2 Tes 2.11
- ↑ Ier 5.12; 14.13
- ↑ Ier 51.1; Ezec 11.17; Osea 13.15
- ↑ Ier 1.16
- ↑ Isa 5.28
- ↑ Deut 28.49; Plâng 4.19; Osea 8.1; Hab 1.8
- ↑ Isa 1.16; Iac 4.8
- ↑ Ier 8.16
- ↑ Ier 5.15
- ↑ 2 Împ 25.1 4
- ↑ Ps 107.17; Isa 50.1; Ier 2.17 19
- ↑ Isa 15.5; 16.11; 21.3; 22.4; Ier 9.1 10; Luca 19.42
- ↑ Ps 42.7; Ezec 7.26
- ↑ Ier 10.20
- ↑ Rom 16.19
- ↑ Isa 24.19
- ↑ Gen 1.2
- ↑ Isa 5.25; Ezec 38.20
- ↑ Țef 1.3
- ↑ Ier 5.10 18; 30.11; 46.28
- ↑ Osea 4.3
- ↑ Isa 5.30; 50.3
- ↑ Num 23.19; Ier 7.16
- ↑ 2 Împ 9.30; Ezec 23.40
- ↑ Ier 22.20 22; Plâng 1.2 19
- ↑ Isa 1.15; Plâng 1.17
- ↑ Ezec 22.30
- ↑ Gen 18.23; Ps 12.1
- ↑ Gen 18.26
- ↑ Tit 1.16
- ↑ Ier 4.2
- ↑ Ier 7.9
- ↑ 2 Cron 16.9
- ↑ Isa 1.5; 9.13; Ier 2.30
- ↑ Ier 7.28; Țef 3.2
- ↑ Ier 8.7
- ↑ Mica 3.1
- ↑ Ps 2.3
- ↑ Ier 4.7
- ↑ Ps 104.20; Hab 1.8; Țef 3.3
- ↑ Osea 13.7
- ↑ Ios 23.7; Țef 1.5
- ↑ Deut 32.21; Gal 4.8
- ↑ Deut 32.15
- ↑ Ezec 22.11
- ↑ Ier 13.27
- ↑ Ier 5.29; Ier 9.9
- ↑ Ier 44.22
- ↑ Ier 39.8
- ↑ Ier 4.27; 5.18
- ↑ Ier 3.20
- ↑ 2 Cron 36.16; Ier 4.10
- ↑ Isa 28.15
- ↑ Ier 14.13
- ↑ Ier 1.9
- ↑ Deut 28.49; Isa 5.26; Ier 1.15; 6.22
- ↑ Isa 39.3; Ier 4.16
- ↑ Lev 26.16; Deut 28.31 33
- ↑ Ier 4.27
- ↑ Deut 29.24; 1 Împ 9.8 9; Ier 23.22; 16.10
- ↑ Ier 2.13
- ↑ Deut 28.48
- ↑ Isa 6.9; Ezec 12.2; Mat 13.14; Ioan 12.40; Fapte 28.26; Rom 11.8
- ↑ Apoc 15.4
- ↑ Iov 26.10; 38.10 11; Ps 104.9; Prov 8.29
- ↑ Ps 147.8; Ier 14.22; Mat 5.45; Fapte 14.17
- ↑ Deut 11.14; Ioel 2.23
- ↑ Gen 8.22
- ↑ Ier 3.3
- ↑ Prov 1.11 17 18; Hab 1.15
- ↑ Deut 32.15
- ↑ Isa 1.23; Zah 7.10
- ↑ Iov 12.6; Ps 73.12; Ier 12.1
- ↑ Ier 5.9; Mal 3.5
- ↑ Ier 23.14; Osea 6.10
- ↑ Ier 14.14; 23.25 26; Ezec 13.6
- ↑ Mica 2.11
- ↑ Neem 3.14
- ↑ Ier 1.14; 4.6
- ↑ 2 Împ 25.1 4; Ier 4.17
- ↑ Ier 51.27; Ioel 3.9
- ↑ Ier 15.8
- ↑ Isa 57.20
- ↑ Ps 55.9-11; Ier 20.8; Ezec 7.11 23
- ↑ Ezec 23.18; Osea 9.12
- ↑ Ier 7.26; Fapte 7.51; Exod 6.12
- ↑ Ier 20.8
- ↑ Ier 20.9
- ↑ Ier 9.21
- ↑ Deut 28.30; Ier 8.10
- ↑ Isa 56.11; Ier 8.10; 14.18; 23.11; Mica 3.5 11
- ↑ Ier 8.11; Ezec 13.10
- ↑ Ier 4.10; 14.13; 23.17
- ↑ Ier 3.3; 8.12
- ↑ Isa 8.20; Ier 18.15; Mal 4.4; Luca 16.29
- ↑ Mat 11.29
- ↑ Isa 21.11; 58.1; Ier 25.4; Ezec 3.17; Hab 2.1
- ↑ Isa 1.2
- ↑ Prov 1.31
- ↑ Ps 40.6; 50.7 8 9; Isa 1.11; 63.3; Amos 5.21; Mica 6.6
- ↑ Isa 60.6
- ↑ Ier 7.21
- ↑ Ier 1.15; 5.15; 10.22; 50.41-43
- ↑ Isa 5.30
- ↑ Ier 4.31; 13.21; 49.24; 50.43
- ↑ Ier 4.8
- ↑ Ier 25.34; Mica 1.10
- ↑ Zah 12.10
- ↑ Ier 1.18; 15.20
- ↑ Ier 5.23
- ↑ Ier 9.4
- ↑ Ezec 22.18
- ↑ Isa 1.22
- ↑ Ier 26.2
- ↑ Ier 18.11; 26.13
- ↑ Mica 3.11
- ↑ Ier 22.3
- ↑ Deut 6.14 15; 8.19; 11.28; Ier 13.10
- ↑ Deut 4.40
- ↑ Ier 3.18
- ↑ Ier 7.4
- ↑ Ier 5.31; 14.13 14
- ↑ 1 Împ 18.21; Osea 4.1 2; Țef 1.5
- ↑ Exod 20.3; Ier 7.6
- ↑ Ezec 23.39
- ↑ Ier 7.11 14 30; Ier 32.34; 34.15
- ↑ Isa 56.7
- ↑ Mat 21.13; Marc 11.12; Luca 19.46
- ↑ Ios 18.1; Iuda 18.31
- ↑ Deut 12.11
- ↑ 1 Sam 4.10 11; Ps 78.60; Ier 26.6
- ↑ 2 Cron 36.15; Ier 7.25; Ier 11.7
- ↑ Prov 1.24; Isa 65.12; 66.4
- ↑ 1 Sam 4.10 11; Ps 78.60; Ier 26.6
- ↑ 2 Împ 17.23
- ↑ Ps 78.67 68
- ↑ Exod 32.10; Ier 11.14; 14.11
- ↑ Ier 15.1
- ↑ Ier 44.17 19
- ↑ Ier 19.13
- ↑ Deut 32.16 21
- ↑ Isa 1.11; Ier 6.20; Amos 5.21; Osea 8.13
- ↑ 1 Sam 15.22; Ps 51.16 17; Osea 6.6
- ↑ Exod 15.26; Deut 6.3; Ier 11.4 7
- ↑ Exod 19.5; Lev 26.12
- ↑ Ps 81.11; Ier 11.8
- ↑ Deut 29.19; Ps 81.12
- ↑ Ier 2.27; 32.33; Osea 4.16
- ↑ 2 Cron 36.15; Ier 25.4; 29.19
- ↑ Ier 7.13
- ↑ Ier 7.24; Ier 11.8; 17.23; 25.3 4
- ↑ Neem 9.17 29; Ier 19.15
- ↑ Ier 16.12
- ↑ Ezec 2.7
- ↑ Ier 5.3; 32.33
- ↑ Ier 9.3
- ↑ Iov 1.20; Isa 15.2; Ier 16.6; 48.37; Mica 1.16
- ↑ 2 Împ 21.4 7; 2 Cron 33.4 5 7; Ier 23.11; 32.34; Ezec 7.20; 8.5; Dan 9.27
- ↑ 2 Împ 23.10; Ier 19.5; 32.35
- ↑ Ps 106.38
- ↑ Deut 17.3
- ↑ Ier 19.6
- ↑ 2 Împ 23.10; Ier 19.11; Ezec 6.5
- ↑ Deut 28.26; Ps 79.2; Ier 12.9; 16.4; 34.20
- ↑ Isa 24.7 8; Ier 16.9; 25.10; 33.11; Ezec 26.13; Osea 2.11; Apoc 18.23
- ↑ Lev 26.23; Isa 1.7; 3.26
- ↑ 2 Împ 23.5; Ezec 8.16
- ↑ Ier 22.19
- ↑ 2 Împ 9.36; Ps 83.10; Ier 9.22; 16.4
- ↑ Iov 3.21 22; 7.15 16; Apoc 9.6
- ↑ Ier 7.24
- ↑ Ier 9.6
- ↑ Ier 5.3
- ↑ 2 Pet 3.9
- ↑ Isa 1.3
- ↑ Cânt 2.12
- ↑ Ier 5.4 5
- ↑ Rom 2.17
- ↑ Ier 6.15
- ↑ Deut 28.30; Ier 6.12; Amos 5.11; Țef 1.13
- ↑ Isa 56.11; Ier 6.13
- ↑ Ier 6.14
- ↑ Ezec 13.10
- ↑ Ier 3.3; 6.15
- ↑ Isa 5.1; Ioel 1.7
- ↑ Mat 21.19; Luca 13.6
- ↑ Ier 4.5
- ↑ Ier 9.15; 23.15
- ↑ Ier 14.19
- ↑ Ier 4.15
- ↑ Iuda 5.22; Ier 47.3
- ↑ Ps 58.4 5; Ecl 10.11
- ↑ Isa 39.3
- ↑ Deut 32.21; Isa 1.4
- ↑ Ier 4.19; 9.1; 14.17
- ↑ Ioel 2.6; Naum 2.10
- ↑ Gen 37.25; 43.11; Ier 46.11; 51.8
- ↑ Isa 22.4; Ier 4.19; 13.17; 14.17; Plâng 2.11; 3.48
- ↑ Ier 5.7 8
- ↑ Ps 64.3; Isa 59.4 13 15
- ↑ 1 Sam 2.12; Osea 4.1
- ↑ Ier 12.6; Mica 7.5 6
- ↑ Ier 6.28
- ↑ Isa 1.25; Mal 3.3
- ↑ Osea 11.8
- ↑ Ps 12.2; 120.3; Ier 9.3
- ↑ Ps 28.3; Ps 55.21
- ↑ Ier 5.9 29
- ↑ Ier 12.4; 23.10; Osea 4.3
- ↑ Ier 4.25
- ↑ Isa 25.2
- ↑ Isa 13.22; 34.13; Ier 10.22
- ↑ Ps 107.43; Osea 14.9
- ↑ Ier 3.17; 7.24
- ↑ Gal 1.14
- ↑ Ps 80.5
- ↑ Ier 8.14; 23.15; Plâng 3.15 19
- ↑ Lev 26.33; Deut 28.64
- ↑ Lev 26.33; Ier 44.27; Ezec 5.2 12
- ↑ 2 Cron 35.25; Iov 3.8; Ecl 12.5; Amos 5.16; Mat 9.23
- ↑ Ier 14.17
- ↑ Lev 18.28; 20.22
- ↑ Ier 6.11
- ↑ Ier 8.2; 16.4
- ↑ Ecl 9.11
- ↑ 1 Cor 1.31; 2 Cor 10.17
- ↑ Mica 6.8; 7.18
- ↑ Rom 2.8 9
- ↑ Ier 25.23; 49.32
- ↑ Lev 26.41; Ezec 44.7; Rom 2.28 29
- ↑ Lev 18.3; 20.23
- ↑ Isa 40.19 20; 44.9; 45.20
- ↑ Isa 41.7; 46.7
- ↑ Sau: ca un stâlp tras la strung.
- ↑ Ps 115.5; 135.16; Hab 2.19; 1 Cor 12.2
- ↑ Ps 115.7; Isa 46.1 7
- ↑ Ps 115.7; Isa 46.1 7
- ↑ Isa 41.23
- ↑ Exod 15.11; Ps 86.8 10
- ↑ Apoc 15.4
- ↑ Ps 89.6
- ↑ Ps 115.8; Isa 41.29; Hab 2.18; Zah 10.2; Rom 1.21 22
- ↑ Dan 10.5
- ↑ Ps 115.4
- ↑ 1 Tim 6.17
- ↑ Ps 10.16
- ↑ Ps 96.5
- ↑ Ier 10.15; Isa 2.18; Zah 13.2
- ↑ Gen 1.1 6 9; Ps 136.5 6; Ier 51.15
- ↑ Ps 93.1
- ↑ Iov 9.8; Ps 104.2; Isa 40.22
- ↑ Iov 38.34
- ↑ Ps 135.7
- ↑ Ier 51.17 18
- ↑ Prov 30.2
- ↑ Isa 42.17; 44.11; 45.16
- ↑ Hab 2.18
- ↑ Ier 10.11
- ↑ Ps 16.5; 73.26; 119.57; Ier 51.19; Plâng 3.24
- ↑ Deut 32.9; Ps 74.2
- ↑ Isa 47.4; 51.15; 54.5; Ier 31.35; 32.18; 50.34
- ↑ Ier 6.1; Ezec 12.3
- ↑ 1 Sam 25.29; Ier 16.13
- ↑ Ezec 6.10
- ↑ Ier 4.19; 8.21; 9.1
- ↑ Ps 77.10
- ↑ Mica 7.9
- ↑ Ier 4.20
- ↑ Ier 1.15; 4.6; 5.15; 6.22
- ↑ Ier 9.11
- ↑ Prov 16.1; 20.24
- ↑ Ps 6.1; 38.1; Ier 30.11
- ↑ Ps 79.6
- ↑ Iov 18.21; 1 Tes 4.5; 2 Tes 1.8
- ↑ Ier 8.16
- ↑ Deut 27.26; Gal 3.10
- ↑ Deut 4.20; 1 Împ 8.51
- ↑ Lev 26.3 12; Ier 7.23
- ↑ Deut 7.12 13; Ps 105.9 10
- ↑ Rom 2.13; Iac 1.22
- ↑ Ier 7.13 25; 35.15
- ↑ Ier 7.26
- ↑ Ier 3.17; 7.24; 9.14
- ↑ Ezec 20.18
- ↑ Ps 18.41; Prov 1.28; Isa 1.15; Ier 14.12; Ezec 8.18; Mica 3.4; Zah 7.13
- ↑ Deut 32.37 38
- ↑ Ier 2.28
- ↑ Exod 32.10; Ier 7.16; 14.11; 1 Ioan 5.16
- ↑ Ps 50.16; Isa 1.11
- ↑ Ezec 16.25
- ↑ Hag 2.12-14; Tit 1.15
- ↑ Prov 2.14
- ↑ Ps 52.8; Rom 11.17
- ↑ Isa 5.2; Ier 3.21
- ↑ Ier 18.18
- ↑ Ps 83.4
- ↑ Ps 27.13; 116.9; 142.5
- ↑ 1 Sam 16.7; 1 Cron 28.9; Ps 7.9; Ier 17.10; 20.12; Apoc 2.23
- ↑ Ier 12.5 6
- ↑ Isa 30.10; Amos 2.12; 7.13 16; Mica 2.6
- ↑ Ier 23.12; 46.21; 48.44; 50.27; Luca 19.44
- ↑ Ps 51.4
- ↑ Iov 12.6; 21.7; Ps 37.1 35; 73.3; Ier 5.28; Hab 1.4; Mal 3.15
- ↑ Isa 29.13; Mat 15.8; Marc 7.6
- ↑ Ps 17.3; 139.1
- ↑ Ier 11.20
- ↑ Iac 5.5
- ↑ Ier 23.10; Osea 4.3
- ↑ Ier 4.25; 7.20; 9.10; Osea 4.3
- ↑ Ps 107.34
- ↑ Ios 3.15; 1 Cron 12.15; Ier 48.19; 50.44
- ↑ Ier 9.4; 11.19 21
- ↑ Prov 26.25
- ↑ Isa 56.9; Ier 7.33
- ↑ Ier 6.3
- ↑ Isa 5.1 5
- ↑ Isa 63.18
- ↑ Ier 12.4
- ↑ Isa 42.25
- ↑ Lev 26.16; Deut 28.38; Mica 6.15; Hag 1.6
- ↑ Zah 2.8
- ↑ Deut 30.3; Ier 32.37
- ↑ Ezec 28.25
- ↑ Amos 9.14
- ↑ Ier 4.2
- ↑ Efes 2.20 21; 1 Pet 2.5
- ↑ Isa 60.12
- ↑ Lev 26.19
- ↑ Ier 9.14; 11.8; 16.12
- ↑ Exod 19.5
- ↑ Ier 33.9
- ↑ Isa 51.17; 63.6; Ier 25.27; 51.7
- ↑ Ps 2.9
- ↑ Ios 7.19
- ↑ Isa 5.30; 8.22; Amos 8.9
- ↑ Isa 59.9
- ↑ Ps 44.19
- ↑ Ier 9.1; 14.17; Plâng 1.2 16; 2.18
- ↑ 2 Împ 24.12; Ier 22.26
- ↑ Ier 6.22
- ↑ Ier 6.24
- ↑ Ier 5.19; 16.10
- ↑ Isa 3.17; 47.2 3; Ier 13.26; Ezec 16.37-39; Naum 3.5
- ↑ Ps 1.4; Osea 13.3
- ↑ Iov 20.29; Ps 11.6
- ↑ Ier 10.14
- ↑ Ier 13.22
- ↑ Ier 5.8
- ↑ Isa 65.7; Ier 2.20; 3.2 6; Ezec 6.13
- ↑ Isa 3.26
- ↑ Ier 8.21
- ↑ 1 Sam 5.12
- ↑ Ps 40.14
- ↑ 2 Sam 15.30
- ↑ Ier 2.24
- ↑ Ps 25.11
- ↑ Ier 17.13
- ↑ Isa 59.1
- ↑ Exod 29.45 46; Lev 26.11 12
- ↑ Ier 2.23-25
- ↑ Osea 8.13; 9.9
- ↑ Exod 32.10; Ier 7.16; 11.14
- ↑ Prov 1.28; Isa 1.15; 58.3; Ier 11.11; Ezec 8.18; Mica 3.4; Zah 7.13
- ↑ Ier 6.20; 7.21 22
- ↑ Ier 9.16
- ↑ Ier 4.10
- ↑ Ier 27.10
- ↑ Ier 23.21; 27.15; 29.8 9
- ↑ Ier 5.12 13
- ↑ Ps 79.3
- ↑ Ier 9.1; 13.17; Plâng 1.16; 2.18
- ↑ Ier 8.21
- ↑ Ezec 7.15
- ↑ Plâng 5.22
- ↑ Ier 15.18
- ↑ Ier 8.15
- ↑ Ps 106.6; Dan 9.8
- ↑ Ps 74.2 20; 106.45
- ↑ Zah 10.1 2
- ↑ Deut 32.21
- ↑ Ps 135.7; 147.8; Isa 30.23; Ier 5.24; 10.13
- ↑ Ezec 14.14
- ↑ Exod 32.11 12; Ps 99.6
- ↑ 1 Sam 7.9
- ↑ Ier 43.11; Ezec 5.2 12; Zah 11.9
- ↑ Lev 26.16
- ↑ Deut 28.26; Ier 7.33
- ↑ Deut 28.25; Ier 24.9; Ezec 23.46
- ↑ 2 Împ 21.11; 23.26; 24.3 4
- ↑ Isa 51.19
- ↑ Ier 2.13
- ↑ Ier 7.24
- ↑ Osea 13.14
- ↑ Isa 9.13; Ier 5.3; Amos 4.10 11
- ↑ 1 Sam 2.5
- ↑ Amos 8.9
- ↑ Iov 3.1; Ier 20.14
- ↑ Ier 39.11 12; 40.4 5
- ↑ Ps 44.12; Ier 17.3
- ↑ Ier 16.13; 17.4
- ↑ Deut 32.22
- ↑ Ier 12.3
- ↑ Ier 11.20; 20.12
- ↑ Ps 69.7
- ↑ Ezec 3.1 3; Apoc 10.9 10
- ↑ Iov 23.12; Ps 119.72 111
- ↑ Ps 1.1; 26.4 5
- ↑ Ier 30.15
- ↑ Ier 1.18 19
- ↑ Iov 6.15
- ↑ Zah 3.7
- ↑ Ier 15.1
- ↑ Ezec 22.26; Ezec 44.23
- ↑ Ier 1.18; 6.27
- ↑ Ier 20.11 12
- ↑ Ier 15.2
- ↑ Ier 22.18 19; 25.33
- ↑ Ps 83.10; Ier 8.2; 9.22
- ↑ Ps 79.2; Ier 7.33; 34.20
- ↑ Ezec 24.17 22 23
- ↑ Ier 22.18
- ↑ Lev 19.28; Deut 14.1; Ier 41.5; 47.5
- ↑ Isa 22.12; Ier 7.29
- ↑ Prov 31.6 7
- ↑ Isa 24.7 8; Ier 7.34; 25.10; Ezec 26.13; Osea 2.11; Apoc 18.23
- ↑ Deut 29.24; Ier 5.19; 13.22; 22.8
- ↑ Deut 29.25; Ier 22.9
- ↑ Ier 7.26
- ↑ Ier 13.10
- ↑ Deut 4.26-28; 28.36,63-65
- ↑ Ier 15.14
- ↑ Isa 43.18; Ier 23.7 8
- ↑ Ier 24.6; 30.3; 32.37
- ↑ Amos 4.2; Hab 1.15
- ↑ Iov 34.21; Prov 5.21; 15.3; Ier 32.19
- ↑ Isa 40.2; Ier 17.18
- ↑ Ezec 43.7 9
- ↑ Ps 18.2
- ↑ Ier 17.17
- ↑ Isa 44.10; Ier 2.11; 10.5
- ↑ Isa 37.19; Ier 2.11; Gal 4.8
- ↑ Exod 15.3; Ier 33.2; Amos 5.8
- ↑ Iov 19.24
- ↑ Prov 3.3; 2 Cor 3.3
- ↑ Iuda 3.7; 2 Cron 24.18; 33.3 19; Isa 1.29; 17.8; Ier 2.20
- ↑ Ier 15.13
- ↑ Ier 16.13
- ↑ Ier 15.14
- ↑ Isa 30.1 2; 31.1
- ↑ Isa 31.3
- ↑ Ier 48.6
- ↑ Iov 20.17
- ↑ Deut 29.23
- ↑ Ps 2.12; 34.8; 125.1; 146.5; Prov 16.20; Isa 30.18
- ↑ Iov 8.16; Ps 1.3
- ↑ 1 Sam 16.7; 1 Cron 28.9; Ps 7.9; 139.23 24; Prov 17.3; Ier 11.20; 20.12; Rom 8.27; Apoc 2.23
- ↑ Ps 62.12; Ier 32.19; Rom 2.6
- ↑ Ps 55.23
- ↑ Luca 12.20
- ↑ Ier 14.8
- ↑ Ps 73.27; Isa 1.28
- ↑ Luca 10.20
- ↑ Ier 2.13
- ↑ Deut 10.21; Ps 109.1; 148.14
- ↑ Isa 5.19; Ezec 12.22; Amos 5.18; 2 Pet 3.4
- ↑ Ier 1.4
- ↑ Ier 16.19
- ↑ Ps 35.4; 40.14; 70.2
- ↑ Ps 25.2
- ↑ Ier 11.20
- ↑ Ier 19.3; 22.2
- ↑ Num 15.32; Neem 13.19
- ↑ Exod 20.8; 23.12; 31.13; Ezec 20.12
- ↑ Ier 7.24 26; 11.10
- ↑ Ier 22.4
- ↑ Ier 32.44; 33.13
- ↑ Zah 7.7
- ↑ Zah 7.7
- ↑ Ps 107.22; 116.17
- ↑ Ier 21.14; 49.27; Plâng 4.11; Amos 1.4 7 10 12; 2.2 5
- ↑ 2 Împ 25.9; Ier 52.13
- ↑ Isa 45.9; Rom 9.20 21
- ↑ Isa 64.8
- ↑ Ier 1.10
- ↑ Ezec 18.21; 33.11
- ↑ Ier 26.3; Iona 3.10
- ↑ 2 Împ 17.13; Ier 7.3; 25.5; 26.13; 35.15
- ↑ Ier 2.25
- ↑ Ier 2.10; 1 Cor 5.1
- ↑ Ier 5.30
- ↑ Ier 2.13 32; 3.21; 13.25; 17.13
- ↑ Ier 10.15; 16.19
- ↑ Ier 6.16
- ↑ Ier 19.8; 49.13; 50.13
- ↑ 1 Împ 9.8; Plâng 2.15; Mica 6.16
- ↑ Ps 48.7
- ↑ Ier 13.24
- ↑ Ier 2.27
- ↑ Ier 11.19
- ↑ Lev 10.11; Mal 2.7; Ioan 7.48 49
- ↑ Ps 109.4 5
- ↑ Ps 35.7; 57.6; Ier 18.22
- ↑ Ps 109.9 10
- ↑ Ier 18.20
- ↑ Ps 35.4; 109.14; Ier 11.20; 15.15
- ↑ Ios 15.8; 2 Împ 23.10; Ier 7.31
- ↑ Ier 17.20
- ↑ 1 Sam 3.11; 2 Împ 21.12
- ↑ Deut 28.20; Isa 65.11; Ier 2.13 17 19; 15.6; 17.13
- ↑ 2 Împ 21.16; Ier 2.34
- ↑ Ier 7.31 32; 32.35
- ↑ Lev 18.21
- ↑ Ios 15.8
- ↑ Lev 26.17; Deut 28.25
- ↑ Ps 79.2; Ier 7.33; 16.4; 34.20
- ↑ Ier 18.16; 49.13; 50.13
- ↑ Lev 26.29; Deut 28.53; Isa 9.20; Plâng 4.10
- ↑ Ier 51.63 64
- ↑ Ps 2.9; Isa 30.14; Plâng 4.2
- ↑ Ier 7.32
- ↑ 2 Împ 23.10
- ↑ 2 Împ 23.12; Ier 32.29; Țef 1.5
- ↑ Ier 7.18
- ↑ 2 Cron 20.5
- ↑ Ier 7.26; 17.23
- ↑ 1 Cron 24.11
- ↑ 2 Împ 20.17; 24.12-16; 25.13; Ier 3.24
- ↑ Ier 14.13 14; 28.15; 29.21
- ↑ Ier 1.6 7
- ↑ Plâng 3.14
- ↑ Ier 6.7
- ↑ Iov 32.18 19; Ps 39.3
- ↑ Iov 32.18; Fapte 18.5
- ↑ Ps 31.13
- ↑ Iov 19.19; Ps 41.9; 55.13 14; Luca 11.53 54
- ↑ Ier 1.8 19
- ↑ Ier 15.20; 17.18
- ↑ Ier 23.40
- ↑ Ier 11.20; 17.10
- ↑ Ps 54.7; 59.10
- ↑ Ps 35.9 10; 109.30 31
- ↑ Iov 3.3; Ier 15.10
- ↑ Gen 19.25
- ↑ Ier 18.22
- ↑ Iov 3.10 11
- ↑ Iov 3.20
- ↑ Plâng 3.1
- ↑ Ier 38.1
- ↑ 2 Împ 25.18; Ier 29.25; 37.3
- ↑ Ier 37.3 7
- ↑ Isa 13.4
- ↑ Exod 6.6
- ↑ Ier 37.17; 39.5; 52.9
- ↑ Deut 28.50; 2 Cron 36.17
- ↑ Deut 30.19
- ↑ Ier 38.2 17 18
- ↑ Ier 39.18; 45.5
- ↑ Lev 17.10; Ier 44.11; Amos 9.4
- ↑ Ier 38.3
- ↑ Ier 34.2 22; 37.10; 38.18 23; 52.13
- ↑ Ier 22.3; Zah 7.9
- ↑ Ps 101.8
- ↑ Ezec 13.8
- ↑ Ier 49.4
- ↑ Prov 1.31; Isa 3.10 11
- ↑ 2 Cron 36.19; Ier 52.13
- ↑ Ier 17.20
- ↑ Ier 21.12
- ↑ Ier 22.17
- ↑ Ier 17.25
- ↑ Evr 6.13 17
- ↑ Isa 37.24
- ↑ Ier 21.14
- ↑ Deut 29.24 25; 1 Împ 9.8 9
- ↑ 2 Împ 22.17; 2 Cron 34.25
- ↑ 2 Împ 22.20
- ↑ Ier 22.11
- ↑ 1 Cron 3.15; 2 Împ 23.30
- ↑ 2 Împ 23.34
- ↑ 2 Împ 23.35; Ier 22.18
- ↑ Lev 19.13; Deut 24.14 15; Mica 3.10; Hab 2.9; Iac 5.4
- ↑ 2 Împ 23.25
- ↑ Ps 128.2; Isa 3.10
- ↑ Ezec 19.6
- ↑ Ier 16.4 6
- ↑ 1 Împ 13.30
- ↑ 2 Cron 36.6; Ier 36.30
- ↑ Ier 3.25; 7.23
- ↑ Ier 23.1
- ↑ Ier 22.20
- ↑ Ier 6.24
- ↑ 2 Împ 24.6 8; 1 Cron 3.16; Ier 37.1
- ↑ Sau: Ioiachin.
- ↑ Cânt 8.6; Hag 2.23
- ↑ Ier 34.20
- ↑ 2 Împ 24.15; 2 Cron 36.10
- ↑ Ps 31.12; Ier 48.38; Osea 8.8
- ↑ Deut 32.1; Isa 1.2; 34.1; Mica 1.2
- ↑ 1 Cron 3.16 17; Mat 1.12
- ↑ Ier 36.30
- ↑ Ier 10.21; 22.22; Ezec 34.2
- ↑ Exod 32.34
- ↑ Ier 32.37; Ezec 34.13
- ↑ Ier 3.15; Ezec 34.23
- ↑ Isa 4.2; 11.1; 40.10 11; Ier 33.14-16; Dan 9.24; Zah 3.8; 6.12; Ioan 1.45
- ↑ Ps 72.2; Isa 9.7; 32.1 18
- ↑ Deut 33.28; Zah 14.11
- ↑ Ier 32.37
- ↑ Ier 33.16; 1 Cor 1.30
- ↑ Ier 16.14 15
- ↑ Isa 43.5 6; Ier 23.3
- ↑ Hab 3.16
- ↑ Ier 5.7 8; 9.2
- ↑ Osea 4.2 3
- ↑ Ier 9.10; 12.4
- ↑ Ier 6.13; 8.10; Țef 3.4
- ↑ Ier 7.30; 11.15; 32.34; Ezec 8.11; 23.39
- ↑ Ps 35.6; Prov 4.19; Ier 13.16
- ↑ Ier 11.23
- ↑ Ier 2.8
- ↑ Isa 9.16
- ↑ Ier 29.23
- ↑ Ier 23.26
- ↑ Ezec 13.22
- ↑ Deut 32.32; Isa 1.9 10
- ↑ Ier 8.14; 9.15
- ↑ Ier 14.14; 23.21
- ↑ Ier 6.14; 8.11; Ezec 13.10; Zah 10.2
- ↑ Mica 3.11
- ↑ Iov 15.8; 1 Cor 2.16
- ↑ Ier 25.32; 30.23
- ↑ Ier 30.24
- ↑ Gen 49.1
- ↑ Ier 14.14; 27.15; 29.9
- ↑ Ier 23.18
- ↑ Ier 25.5
- ↑ Ps 139.7; Amos 9.2 3
- ↑ 1 Împ 8.27; Ps 139.7
- ↑ Iuda 3.7; 8.33 34
- ↑ Deut 18.20; Ier 14.14 15
- ↑ Țef 3.4
- ↑ Mal 1.1
- ↑ Ier 23.39
- ↑ Osea 4.6
- ↑ Ier 23.33
- ↑ Ier 20.11
- ↑ Amos 7.1 4; 8.1
- ↑ 2 Împ 24.12; 2 Cron 36.10
- ↑ Ier 22.24; 29.2
- ↑ Ier 12.15; 29.10
- ↑ Ier 32.41; 33.7; 42.10
- ↑ Deut 30.6; Ier 32.39; Ezec 11.19; 36.26 27
- ↑ Ier 30.22; 31.33; 32.38
- ↑ Ier 29.13
- ↑ Ier 29.17
- ↑ Ier 44.30
- ↑ Deut 28.25 37; 1 Împ 9.7; 2 Cron 7.20; Ier 15.4; 29.18; 34.17
- ↑ Ps 44.13 14
- ↑ Ier 29.18 22
- ↑ Ier 36.1
- ↑ Ier 1.2
- ↑ Ier 7.13; 11.7 8 10; 13.10 11; 16.12; 17.23; 18.12; 19.15; 22.21
- ↑ Ier 7.13 25; 26.5; 29.19
- ↑ 2 Împ 17.13; Ier 18.11; 35.15; Iona 3.8
- ↑ Deut 32.21; Ier 7.19; 32.30
- ↑ Ier 1.15
- ↑ Ier 27.1; 43.10; Isa 44.28; 45.1; Ier 40.2
- ↑ Ier 18.16
- ↑ Ier 2.24; 15.9; Ezec 16.13; Osea 2.11; Apoc 18.23
- ↑ Ecl 12.4
- ↑ 2 Cron 36.21 22; Ezra 1.1; Ier 29.10; Dan 9.2
- ↑ Isa 13.19; 14.23; 21.1; 47.1; Ier 50.3 13 23 39 40 45; 51.25 26
- ↑ Ier 50.9; 51.27 28
- ↑ Ier 50.41; 51.27
- ↑ Ier 27.7
- ↑ Ier 50.29; 51.6 21
- ↑ Iov 21.20; Ps 75.8; Isa 51.17; Apoc 14.10
- ↑ Ier 51.7; Ezec 23.34; Naum 3.11
- ↑ Ier 25.9 11
- ↑ Ier 24.9
- ↑ Ier 46.2 25
- ↑ Ier 25.24
- ↑ Iov 1.1
- ↑ Ier 47.1 5 7
- ↑ Isa 20.1
- ↑ Ier 49.7
- ↑ Ier 48.1
- ↑ Ier 49.1
- ↑ Ier 47.4
- ↑ Ier 49.23
- ↑ Ier 49.8
- ↑ 2 Cron 9.11
- ↑ Ier 25.20; Ier 49.31; 50.37; Ezec 30.5
- ↑ Ier 49.34
- ↑ Ier 50.9
- ↑ Ier 51.41
- ↑ Hab 2.16
- ↑ Isa 51.21; 63.6
- ↑ Dan 9.18 19
- ↑ Prov 11.31; Ier 49.12; Ezec 9.6; Obad 16; Luca 23.31; 1 Pet 4.17
- ↑ Ezec 38.21
- ↑ Isa 42.13; Ioel 3.16; Amos 1.2
- ↑ Ps 11.4; Ier 17.12
- ↑ 1 Împ 9.3; Ps 132.14
- ↑ Isa 16.9; Ier 48.33
- ↑ Osea 4.1; Mica 6.2
- ↑ Isa 66.16; Ioel 3.2
- ↑ Ier 23.19; 30.23
- ↑ Isa 66.16
- ↑ Ier 16.4 6
- ↑ Ps 79.3; Ier 8.2; Apoc 11.9
- ↑ Ier 4.8; 6.26
- ↑ Ps 76.2
- ↑ Ier 19.14
- ↑ Ezec 3.10; Mat 28.20
- ↑ Fapte 20.27
- ↑ Ier 36.3
- ↑ Ier 18.8; Iona 3.8 9
- ↑ Lev 26.14; Deut 28.15
- ↑ Ier 7.13 25; 11.7; 25.3 4
- ↑ 1 Sam 4.10 11; Ps 78.60; Ier 7.12 14
- ↑ Isa 65.15; Ier 24.9
- ↑ Ier 38.4
- ↑ Ier 7.3
- ↑ Ier 26.3 19
- ↑ Ier 38.5
- ↑ Fapte 5.34
- ↑ Mica 1.1
- ↑ Mica 3.12
- ↑ 2 Cron 32.26
- ↑ Exod 32.14; 2 Sam 24.16
- ↑ Fapte 5.39
- ↑ 2 Împ 22.12 14; Ier 39.14
- ↑ Ier 27.3 12 20; Ier 28.1
- ↑ Ier 28.10 12; Ezec 4.1; 12.3; 24.3
- ↑ Ps 115.15; 146.6; Isa 45.12
- ↑ Ps 115.16; Dan 4.17 25 32
- ↑ Ier 28.14
- ↑ Ier 25.9; 43.10; Ezec 29.18 20
- ↑ Ier 28.14; Dan 2.38
- ↑ 2 Cron 36.20
- ↑ Ier 25.12; 50.27; Dan 5.26
- ↑ Ier 25.14
- ↑ Ier 27.14
- ↑ Ier 28.1; 38.17
- ↑ Ezec 18.31
- ↑ Ier 14.14; 23.21; 29.8 9
- ↑ 2 Cron 36.7 10; Ier 28.3; Dan 1.2
- ↑ 2 Împ 25.13; Ier 52.17 20 21
- ↑ 2 Împ 24.14 15; Ier 24.1
- ↑ 2 Împ 25.13; 2 Cron 36.18
- ↑ 2 Cron 36.21; Ier 29.10; 32.5
- ↑ Ezra 1.7; 7.19
- ↑ Ier 27.1
- ↑ Ier 27.12
- ↑ Ier 27.16
- ↑ 1 Împ 1.36
- ↑ Deut 18.22
- ↑ Ier 27.2
- ↑ Ier 27.7
- ↑ Deut 28.48; Ier 27.7
- ↑ Ier 27.6
- ↑ Ier 29.31; Ezec 13.22
- ↑ Deut 13.5; Ier 29.32
- ↑ 2 Împ 24.12; Ier 22.26; 28.4
- ↑ Ier 29.28
- ↑ Ezra 6.10; 1 Tim 2.2
- ↑ Ier 14.14; 23.21; 27.14 15; Efes 5.6
- ↑ Ier 29.31
- ↑ 2 Cron 36.21 22; Ezra 1.1; Ier 25.12; 27.22; Dan 9.2
- ↑ Dan 9.3
- ↑ Lev 26.39 40; Deut 30.1
- ↑ Ier 24.7
- ↑ Deut 4.7; Ps 32.6; 46.1; Isa 55.6
- ↑ Ier 23.3 8; 30.3; 32.37
- ↑ Ier 24.10
- ↑ Ier 24.8
- ↑ Deut 28.25; 2 Cron 29.8; Ier 15.4; 24.9; 34.17
- ↑ Ier 26.6; 42.18
- ↑ Ier 25.4; 32.33
- ↑ Gen 48.20; Isa 65.15
- ↑ Dan 3.6
- ↑ Ier 23.14
- ↑ 2 Împ 25.18; Ier 21.1
- ↑ Ier 20.1
- ↑ 2 Împ 9.11; Fapte 26.24
- ↑ Ier 20.2
- ↑ Ier 29.5
- ↑ Ier 28.15
- ↑ Ier 28.16
- ↑ Ier 30.18; Ier 32.44; Ezec 39.25; Amos 9.14 15
- ↑ Ier 16.15
- ↑ Ier 4.31; 6.24
- ↑ Ioel 2.11 31; Amos 5.18; Țef 1.14
- ↑ Dan 12.1
- ↑ Isa 55.3 4; Ezec 34.23; 37.24; Osea 3.5
- ↑ Luca 1.69; Fapte 2.30; 13.23
- ↑ Isa 41.13; 43.5; 44.2; Ier 46.27 28
- ↑ Ier 3.18
- ↑ Amos 9.8
- ↑ Ier 4.27
- ↑ Ps 6.1; Isa 27.8; Ier 10.24; 46.28
- ↑ 2 Cron 36.16; Ier 15.18
- ↑ Ier 8.22
- ↑ Plâng 1.2
- ↑ Iov 13.24; 16.9; 19.11
- ↑ Iov 30.21
- ↑ Ier 5.6
- ↑ Ier 15.18
- ↑ Exod 23.22; Isa 33.1; 41.11; Ier 10.25
- ↑ Ier 33.6
- ↑ Ier 30.3; Ier 33.7 11
- ↑ Ps 102.13
- ↑ Isa 35.10; 51.11; Ier 31.4 12 13; 33.10 11
- ↑ Zah 10.8
- ↑ Isa 1.26
- ↑ Gen 49.10
- ↑ Num 16.5
- ↑ Ier 24.7; 31.1 33; 32.38; Ezec 11.20; 36.28; 37.27
- ↑ Ier 23.19 20; 25.32
- ↑ Gen 49.1
- ↑ Ier 30.24
- ↑ Ier 30.22
- ↑ Num 10.33; Deut 1.33; Ps 95.11; Isa 63.14
- ↑ Mal 1.2
- ↑ Rom 11.28 29
- ↑ Osea 11.4
- ↑ Ier 33.7
- ↑ Exod 15.20; Iuda 11.34; Ps 149.3
- ↑ Isa 65.21; Amos 9.14
- ↑ Isa 2.3; Mica 4.2
- ↑ Isa 12.5 6
- ↑ Ier 3.12 18; 23.8
- ↑ Ezec 20.34 41; 34.13
- ↑ Ps 126.5 6; Ier 50.4
- ↑ Isa 35.8; 43.19; 49.10 11
- ↑ Exod 4.22
- ↑ Isa 40.11; Ezec 34.12-14
- ↑ Isa 44.23; 48.20
- ↑ Isa 49.24 25
- ↑ Ezec 17.23; 20.40
- ↑ Osea 3.5
- ↑ Isa 58.11
- ↑ Isa 35.10; 65.19; Apoc 21.4
- ↑ Mat 2.17 18
- ↑ Ios 18.25
- ↑ Gen 42.13
- ↑ Ier 31.4 5; Ezra 1.5; Osea 1.11
- ↑ Plâng 5.21
- ↑ Deut 30.2
- ↑ Deut 32.36; Isa 63.15; Osea 11.8
- ↑ Isa 57.18; Osea 14.4
- ↑ Ier 50.5
- ↑ Ier 2.18 23 26
- ↑ Ier 3.6 8 11 12 14 22
- ↑ Ps 122.5-8; Isa 1.26
- ↑ Zah 8.3
- ↑ Ier 33.12 13
- ↑ Ezec 36.9-11; Osea 2.23; Zah 10.9
- ↑ Ier 44.27
- ↑ Ier 1.10; 18.7
- ↑ Ier 24.6
- ↑ Ezec 18.2 3
- ↑ Gal 6.5 7
- ↑ Ier 32.40; 33.14; Ezec 37.26; Evr 8.8-12; 10.16 17
- ↑ Deut 1.31
- ↑ Ier 32.40
- ↑ Ps 40.8; Ezec 11.19 20; 36.26 27; 2 Cor 3.3
- ↑ Ier 24.7; 30.22; 32.38
- ↑ Isa 54.13; Ioan 6.45; 1 Cor 2.10; 1 Ioan 2.20
- ↑ Ier 33.8; 50.20; Mica 7.18; Fapte 10.43; 13.39; Rom 11.27
- ↑ Gen 1.16; Ps 72.5 17; 89.2 36 37; 119.91
- ↑ Isa 51.15
- ↑ Ier 10.16
- ↑ Ps 148.6; Isa 54.9 10; Ier 33.20
- ↑ Ier 33.22
- ↑ Neem 3.1; Zah 14.10
- ↑ Ezec 40.8; Zah 2.1
- ↑ 2 Cron 23.15; Neem 3.28
- ↑ Ioel 3.17
- ↑ 2 Împ 25.1 2; Ier 39.1
- ↑ Neem 3.25; Ier 33.1; 37.21; 38.6; 39.14
- ↑ Ier 34.2
- ↑ Ier 34.3; 38.18 23; 39.5; 52.9
- ↑ Ier 27.22
- ↑ Ier 21.4; 33.5
- ↑ Lev 25.24 25 32; Rut 4.4
- ↑ Gen 23.16; Zah 11.12
- ↑ Ier 36.4
- ↑ Isa 8.2
- ↑ Ier 32.37 43
- ↑ 2 Împ 19.15
- ↑ Gen 18.14; Ier 32.27; Luca 1.37
- ↑ Exod 20.6; 34.7; Deut 5.9 10
- ↑ Isa 9.6
- ↑ Ier 10.16
- ↑ Isa 28.29
- ↑ Iov 34.21; Ps 33.13; Prov 5.21; Ier 16.17
- ↑ Ier 17.10
- ↑ Exod 9.16; 1 Cron 17.21; Isa 63.12; Dan 9.15
- ↑ Exod 6.6; 2 Sam 7.23; 1 Cron 17.21; Ps 136.11 12
- ↑ Exod 3.8 17; Ier 11.5
- ↑ Neem 9.26; Ier 11.8; Dan 9.10-14
- ↑ Ier 32.25 36
- ↑ Ier 14.12
- ↑ Ier 32.24
- ↑ Num 16.22
- ↑ Ier 32.17
- ↑ Ier 32.3
- ↑ Ier 12.10; 37.8 10; 52.13
- ↑ Ier 19.13
- ↑ Ier 2.7; 3.25; 7.22 26; 22.21; Ezec 20.28
- ↑ 2 Împ 23.27; 24.3
- ↑ Isa 1.4 6; Dan 9.8
- ↑ Ier 2.27; 7.24
- ↑ Ier 7.13
- ↑ Ier 7.30 31; 23.11; Ezec 8.5 6
- ↑ Ier 7.31; 19.5
- ↑ Lev 18.21; 1 Împ 11.33
- ↑ Ier 7.31
- ↑ Ier 32.24
- ↑ Deut 30.3; Ier 23.3; 29.14; 31.10; Ezec 37.21
- ↑ Ier 23.6; 33.16
- ↑ Ier 24.7; 30.22; 31.33
- ↑ Ier 24.7; Ezec 11.19 20
- ↑ Isa 55.3; Ier 31.31
- ↑ Ier 31.33
- ↑ Deut 30.9; Țef 3.17
- ↑ Ier 24.6; 31.28; Amos 9.15
- ↑ Ier 31.28
- ↑ Ier 32.15
- ↑ Ier 33.10
- ↑ Ier 17.26
- ↑ Ier 33.7 11 26
- ↑ Ier 32.2 3
- ↑ Isa 37.26
- ↑ Exod 15.3; Amos 5.8; 9.6
- ↑ Ps 91.15; Ier 29.12
- ↑ Ier 32.24
- ↑ Ier 32.5
- ↑ Ier 30.17
- ↑ Ier 30.3; 32.44; 33.11
- ↑ Isa 1.26; Ier 24.6; 30.20; 31.4 28; 42.10
- ↑ Ezec 36.25; Zah 13.1; Evr 9.13 14
- ↑ Ier 31.34; Mica 7.18
- ↑ Isa 62.7; Ier 13.11
- ↑ Isa 60.5
- ↑ Ier 32.43
- ↑ Ier 7.34; 16.9; 25.10; Apoc 18.23
- ↑ 1 Cron 16.8 34; 2 Cron 5.13; 7.3; Ezra 3.11; Ps 136.1; Isa 12.4
- ↑ Lev 7.12; Ps 107.22; 116.17
- ↑ Ier 33.7
- ↑ Isa 65.10; Ier 31.24; 50.19
- ↑ Ier 17.26; 32.44
- ↑ Lev 27.32
- ↑ Ier 23.5; 31.27 31
- ↑ Ier 29.10
- ↑ Isa 4.2; 11.1; Ier 23.5
- ↑ Ier 23.6
- ↑ Sau: Starea noastră după voia lui Dumnezeu.
- ↑ 2 Sam 7.16; 1 Împ 2.4; Ps 89.29 36; Luca 1.32 33
- ↑ Rom 12.1; 15.16; 1 Pet 2.5 9; Apoc 1.6
- ↑ Ps 89.37; Isa 54.9; Ier 31.36; 33.25
- ↑ Ps 89.34
- ↑ Gen 13.16; 15.5; 22.17; Ier 31.37
- ↑ Ier 33.21 22
- ↑ Ier 33.20; Gen 8.22
- ↑ Ps 74.16 17; Ps 104.19; Ier 31.35 36
- ↑ Ier 31.37
- ↑ Ier 33.7 11; Ezra 2.1
- ↑ 2 Împ 25.1; Ier 39.1; 52.4
- ↑ Ier 1.15
- ↑ Ier 21.10; 32.3 28
- ↑ Ier 32.29; 34.22
- ↑ Ier 32.4
- ↑ 2 Cron 16.14; 21.19
- ↑ Dan 2.46
- ↑ Ier 22.18
- ↑ 2 Împ 18.13; 19.8; 2 Cron 11.5 9
- ↑ Exod 21.2; Lev 25.10; Ier 34.14
- ↑ Neem 5.11
- ↑ Lev 25.39-46
- ↑ Ier 34.21; Ier 37.5
- ↑ Exod 21.2; 23.10; Deut 15.12
- ↑ 2 Împ 23.3; Neem 10.29
- ↑ Ier 7.10
- ↑ Exod 20.7; Lev 19.12
- ↑ Mat 7.2; Gal 6.7; Iac 2.13
- ↑ Ier 32.24 36
- ↑ Deut 28.25 64; Ier 29.18
- ↑ Gen 15.10 17
- ↑ Ier 7.33; 16.4; 19.7
- ↑ Ier 37.5 11
- ↑ Ier 37.8 10
- ↑ Ier 38.3; 39.1 2 8; 52.7 13
- ↑ Ier 9.11; 44.2 6
- ↑ 2 Împ 10.15; 1 Cron 2.55
- ↑ 1 Împ 6.5
- ↑ 2 Împ 12.9; 25.18; 1 Cron 9.18 19
- ↑ 2 Împ 10.15
- ↑ Exod 20.12; Efes 6.2 3
- ↑ Ier 32.33
- ↑ 2 Cron 36.15
- ↑ Ier 7.13; 25.3
- ↑ Ier 7.25; 25.4
- ↑ Ier 18.11; 25.5 6
- ↑ Prov 1.24; Isa 65.12; 66.4; Ier 7.13
- ↑ Ier 15.19
- ↑ Isa 8.1; Ezec 2.9; Zah 5.1
- ↑ Ier 30.2
- ↑ Ier 25.15
- ↑ Ier 25.3
- ↑ Ier 36.7; Ier 26.3
- ↑ Ier 18.8; Iona 3.8
- ↑ Ier 32.12
- ↑ Ier 45.1
- ↑ Lev 16.29; 23.27-32; Fapte 27.9
- ↑ Ier 36.3
- ↑ Ier 26.10
- ↑ Amos 3.15
- ↑ 2 Împ 22.11; Isa 36.22; 37.1
- ↑ Ier 22.30
- ↑ Ier 22.19
- ↑ 2 Împ 24.17; 2 Cron 36.10; Ier 22.24
- ↑ 2 Cron 36.12 14
- ↑ Ier 21.1 2; 29.25; 52.24
- ↑ 2 Împ 24.7; Ezec 17.15
- ↑ Ier 37.11; Ier 34.21
- ↑ Ier 21.2
- ↑ Ier 34.22
- ↑ Ier 21.4 5
- ↑ Ier 37.5
- ↑ Ier 38.26
- ↑ Ier 38.6
- ↑ Ier 32.2; 38.13 28
- ↑ Ier 38.9; 52.6
- ↑ Ier 21.1
- ↑ Ier 21.8
- ↑ Ier 37.3
- ↑ Ier 21.9
- ↑ Ier 21.10; 32.3
- ↑ Ier 26.11
- ↑ Ier 37.21
- ↑ Ier 39.16
- ↑ Ier 38.6
- ↑ Ier 37.21
- ↑ Isa 57.16
- ↑ 2 Împ 24.12
- ↑ Ier 39.3
- ↑ Ier 32.4; 34.3; 38.23
- ↑ 1 Sam 31.4
- ↑ Ier 39.6; 41.10
- ↑ Ier 38.18
- ↑ Ier 37.20
- ↑ Ier 37.15
- ↑ Ier 37.21; 39.14
- ↑ 2 Împ 25.1-4; Ier 52.4-7
- ↑ Ier 38.17
- ↑ 2 Împ 25.4; Ier 52.7
- ↑ Ier 32.4; 38.18 23
- ↑ 2 Împ 23.33
- ↑ Ezec 12.13; Ier 32.4
- ↑ 2 Împ 25.9; Ier 38.18; 52.13
- ↑ 2 Împ 25.11; Ier 52.15
- ↑ Ier 38.28
- ↑ Ier 40.5
- ↑ Ier 26.24
- ↑ Ier 38.7 12
- ↑ Dan 9.12
- ↑ Ier 21.9; 45.5
- ↑ 1 Cron 5.20; Ps 37.40
- ↑ Ier 39.14
- ↑ Ier 50.7
- ↑ Deut 29.24 25; Dan 9.11
- ↑ Ier 39.12
- ↑ Gen 20.15
- ↑ 2 Împ 25.22
- ↑ Ier 39.14
- ↑ Iuda 20.1
- ↑ 2 Împ 25.23
- ↑ Ier 39.10
- ↑ Ier 41.1
- ↑ Ier 41.10
- ↑ 2 Împ 25.25; Ier 40.6 8
- ↑ 2 Împ 25.25
- ↑ Lev 19.27 28; Deut 14.1; Isa 15.2
- ↑ 1 Sam 1.7; 2 Împ 25.9
- ↑ 1 Împ 15.22; 2 Cron 16.6
- ↑ Ier 43.6
- ↑ Ier 40.7
- ↑ Ier 40.14
- ↑ Ier 40.7 8 13
- ↑ 2 Sam 2.13
- ↑ 2 Sam 19.37 38
- ↑ Ier 40.5
- ↑ Ier 40.8 13; 41.11
- ↑ 1 Sam 7.8; 12.19; Isa 37.4; Iac 5.16
- ↑ Lev 26.22
- ↑ Ezra 8.21
- ↑ 1 Sam 3.18; Fapte 20.20
- ↑ 1 Împ 22.14
- ↑ Gen 31.50
- ↑ Deut 6.3; Ier 7.23
- ↑ Ier 24.6; 31.28; 33.7
- ↑ Deut 32.36; Ier 18.8
- ↑ Isa 43.5; Rom 8.31
- ↑ Ps 106.45 46
- ↑ Ier 44.16
- ↑ Deut 17.16; Ier 44.12-14
- ↑ Luca 9.51
- ↑ Ezec 11.8
- ↑ Ier 24.10; 42.22
- ↑ Ier 44.14 28
- ↑ Ier 7.20
- ↑ Ier 18.16; 24.9; 26.6; 29.18 22; 44.12; Zah 8.13
- ↑ Deut 17.16
- ↑ Ier 42.2
- ↑ Ier 42.17; Ezec 6.11
- ↑ Ier 42.1
- ↑ Ier 40.11 12
- ↑ Ier 41.10
- ↑ Ier 39.10; 40.7
- ↑ Ier 2.16; 44.1
- ↑ Ier 25.9; 27.6; Ezec 29.18 20
- ↑ Ier 44.13; 46.13
- ↑ Ier 15.2; Zah 11.9
- ↑ Ier 46.25
- ↑ Exod 14.2; Ier 46.14
- ↑ Ier 43.7
- ↑ Isa 19.13
- ↑ Ier 9.11; 34.22
- ↑ Ier 19.4
- ↑ Deut 13.6; 32.17
- ↑ 2 Cron 36.15; Ier 7.25; 25.4; 26.5; 29.19
- ↑ Ier 42.18
- ↑ Num 16.38; Ier 7.19
- ↑ Ier 25.6 7
- ↑ Ier 42.18; 44.12
- ↑ Prov 28.14
- ↑ Lev 17.10; 20.5 6; Ier 21.10; Amos 9.4
- ↑ Ier 42.15-17 22
- ↑ Ier 42.18
- ↑ Ier 43.11
- ↑ Ier 44.28
- ↑ Ier 6.16
- ↑ Num 30.12; Deut 23.23; Iuda 11.36; Ier 44.25
- ↑ Ier 7.18
- ↑ Ier 7.18
- ↑ Ier 25.11 18 38
- ↑ Ier 44.6
- ↑ Dan 9.11 12
- ↑ Ier 43.7; 44.15
- ↑ Ier 44.15
- ↑ Gen 22.16
- ↑ Ezec 20.39
- ↑ Ier 1.10; 31.28; Ezec 7.6
- ↑ Ier 44.12
- ↑ Ier 44.14; Isa 27.13
- ↑ Ier 44.17 25 26
- ↑ Ps 33.11
- ↑ Ier 46.25 26; Ezec 29.3; 30.21
- ↑ Ier 39.5
- ↑ Ier 36.1 4 32
- ↑ Isa 5.5
- ↑ Ier 25.26
- ↑ Ier 21.9; 38.2; 39.18
- ↑ Ier 25.15
- ↑ 2 Împ 23.29; 2 Cron 35.20
- ↑ Ier 51.11 12; Naum 2.1; 3.14
- ↑ Ier 6.25; 49.29
- ↑ Dan 11.19
- ↑ Isa 8.7 8; Ier 47.2; Dan 11.22
- ↑ Isa 66.19
- ↑ Isa 13.6; Ioel 1.15; 2.1
- ↑ Deut 32.42; Isa 34.6; Ezec 39.17
- ↑ Țef 1.7; Ezec 39.17
- ↑ Ier 8.22; 51.8
- ↑ Isa 47.1
- ↑ Ezec 30.21
- ↑ Isa 19.1; Ier 43.10 11; Ezec 29; 30; 32
- ↑ Ier 46.3 4
- ↑ Ier 46.10
- ↑ Lev 26.27
- ↑ Isa 47.4; 48.2; Ier 48.15
- ↑ Isa 20.4
- ↑ Ier 48.18
- ↑ Osea 10.11
- ↑ Ier 1.14; 47.2; 46.6 10
- ↑ Ps 37.13; Ier 50.27
- ↑ Isa 29.4
- ↑ Isa 10.34
- ↑ Iuda 6.5
- ↑ Ier 1.15
- ↑ Ezec 30.14-16; Naum 3.8
- ↑ Ier 43.12 13; Ezec 30.13
- ↑ Ier 44.30; Ezec 32.11
- ↑ Ezec 29.11 13 14
- ↑ Isa 41.13 14; 43.5; 44.2; Ier 30.10 11
- ↑ Ier 10.24; 30.11
- ↑ Ier 25.20; Ezec 25.15 16; Țef 2.4 5
- ↑ Amos 1.6 7 8
- ↑ Isa 8.7; Ier 46.7 8
- ↑ Ier 1.14; 46.20
- ↑ Ier 8.16; Zah 3.2
- ↑ Ier 25.22
- ↑ Ezec 25.16; Amos 1.8; 9.7
- ↑ Gen 10.14
- ↑ Amos 1.7; Mica 1.16; Țef 2.4 7; Zah 9.5
- ↑ Ier 25.20
- ↑ Ier 16.6; 41.5; 48.37
- ↑ Deut 32.41; Ezec 21.3 4 5
- ↑ Ezec 14.17
- ↑ Mica 6.9
- ↑ Isa 15; 16; Ier 25.21; 27.3; Ezec 25.9; Amos 2.1 2
- ↑ Num 32.38; 33.47; Isa 15.2
- ↑ Num 32.37
- ↑ Isa 16.4
- ↑ Isa 15.4
- ↑ Ier 48.5
- ↑ Isa 15.5
- ↑ Ier 51.6
- ↑ Ier 17.6
- ↑ Num 21.29; Iuda 11.24; Isa 46.1 2; Ier 43.12
- ↑ Ier 49.3
- ↑ Ier 6.26; 48.18
- ↑ Ps 55.6; Ier 48.28
- ↑ Iuda 5.23; 1 Sam 15.3 9; 1 Împ 20.42
- ↑ Țef 1.12
- ↑ Iuda 11.24; 1 Împ 11.7
- ↑ Osea 10.6
- ↑ 1 Împ 12.29
- ↑ Isa 16.6
- ↑ Ier 48.8 9 18
- ↑ Ier 50.27
- ↑ Ier 46.18; 51.57
- ↑ Isa 9.4; 14.4 5
- ↑ Isa 47.1; Ier 46.19
- ↑ Num 21.30; Isa 15.2
- ↑ Ier 48.8
- ↑ Deut 2.36
- ↑ 1 Sam 4.13 16
- ↑ Isa 16.7
- ↑ Num 21.13
- ↑ Ier 48.8
- ↑ Ier 48.41; Amos 2.2
- ↑ Evreiește: cornul.
- ↑ Ps 75.10
- ↑ Ezec 30.21
- ↑ Ier 25.15 27
- ↑ Țef 2.8
- ↑ Ier 2.26
- ↑ Ps 55.6 7; Ier 48.9
- ↑ Cânt 2.14
- ↑ Isa 16.6
- ↑ Isa 16.6; Ier 50.36
- ↑ Isa 15.5; 16.7 11
- ↑ Isa 16.8 9
- ↑ Isa 16.10; Ioel 1.12
- ↑ Isa 15.4-6
- ↑ Isa 15.5 6; Ier 48.5
- ↑ Isa 15.2; 16.12
- ↑ Isa 15.5; 16.11
- ↑ Isa 15.7
- ↑ Isa 15.2 3; Ier 47.5
- ↑ Gen 37.34
- ↑ Ier 22.28
- ↑ Deut 28.49; Ier 49.22; Dan 7.4; Osea 8.1; Hab 1.8
- ↑ Isa 8.8
- ↑ Ier 48.24; Isa 13.8
- ↑ Isa 21.3; Ier 30.6; 49.22 24; 50.43; 51.30; Mica 4.9
- ↑ Ps 83.4; Isa 7.8
- ↑ Isa 24.17 18
- ↑ Ier 11.23
- ↑ Num 21.28
- ↑ Num 24.17
- ↑ Num 21.29
- ↑ Ier 49.6 39
- ↑ Ezec 21.28; 25.2; Amos 1.13; Țef 2.8 9
- ↑ Amos 1.13
- ↑ Ezec 25.5; Amos 1.14
- ↑ Isa 32.11; Ier 4.8; 6.26
- ↑ Ier 48.7; Amos 1.15
- ↑ Ier 3.14; 7.24
- ↑ Ier 21.13
- ↑ Ier 49.39; Ier 48.47
- ↑ Ezec 25.12; Amos 1.11
- ↑ Obad 8
- ↑ Isa 19.1
- ↑ Ier 49.30
- ↑ Ier 25.23
- ↑ Obad 5
- ↑ Mal 1.3
- ↑ Isa 17.14
- ↑ Ier 25.29; Obad 16
- ↑ Gen 22.16; Isa 45.23; Amos 6.8
- ↑ Isa 34.6; 63.1
- ↑ Obad 1,2,3
- ↑ Obad 4
- ↑ Iov 39.27
- ↑ Amos 9.2
- ↑ Ier 18.16; 50.13
- ↑ Gen 19.25; Deut 29.23; Ier 50.40; Amos 4.11
- ↑ Ier 50.44
- ↑ Ier 12.5
- ↑ Exod 15.11
- ↑ Iov 41.10
- ↑ Ier 50.45
- ↑ Ier 50.46
- ↑ Ier 4.13; 48.40 41
- ↑ Isa 17.1; 37.13; Amos 1.3; Zah 9.1 2
- ↑ Isa 57.20
- ↑ Isa 13.8; Ier 4.31; 6.24; 30.6; 48.41; 49.22
- ↑ Ier 33.9; 51.41
- ↑ Ier 50.30; 51.4
- ↑ Amos 1.4
- ↑ Isa 21.13
- ↑ Iuda 6.3
- ↑ Iov 1.3
- ↑ Ps 120.5
- ↑ Ier 6.25; 46.5
- ↑ Ier 49.8
- ↑ Ezec 38.11
- ↑ Num 23.9; Deut 33.28; Mica 7.14
- ↑ Ier 49.36; Ezec 5.10
- ↑ Ier 9.26; Ier 25.23
- ↑ Ier 9.21; 10.22; Mal 1.3
- ↑ Ier 49.18
- ↑ Ier 25.25
- ↑ Isa 22.6
- ↑ Ier 49.32
- ↑ Ier 9.16; 48.2
- ↑ Ier 43.10
- ↑ Ier 48.47; 49.6
- ↑ Isa 13.1; 21.1; 47.1
- ↑ Isa 46.1; Ier 51.44
- ↑ Ier 43.12 13
- ↑ Isa 13.17 18 20; Ier 50.39 40
- ↑ Ier 51.48
- ↑ Osea 1.11
- ↑ Ezra 3.12 13; Ps 126.5 6; Ier 31.9; Zah 12.10
- ↑ Osea 3.5
- ↑ Ier 31.31; 32.40
- ↑ Isa 53.6; Ier 50.17; 1 Pet 2.25
- ↑ Ier 2.20; Ier 3.6 23
- ↑ Ps 79.7
- ↑ Ier 40.2 3; Zah 11.5
- ↑ Ier 2.3; Dan 9.16
- ↑ Ps 90.1; 91.1
- ↑ Ps 22.4
- ↑ Isa 48.20; Ier 51.6 45; Zah 2.6 7; Apoc 18.4
- ↑ Ier 25.14; 51.27; 50.3 41
- ↑ Ier 50.14 29
- ↑ 2 Sam 1.22
- ↑ Apoc 17.16
- ↑ Isa 47.6
- ↑ Osea 10.11
- ↑ Ier 25.12
- ↑ Ier 49.17
- ↑ Ier 50.9; Ier 51.2
- ↑ Ier 49.35; 50.29
- ↑ 1 Cron 29.24; 2 Cron 30.8; Plâng 5.6; Ezec 17.18
- ↑ Ier 51.58
- ↑ Ier 51.6 11
- ↑ Ps 137.8; Ier 50.29; Apoc 18.6
- ↑ Isa 13.14; Ier 51.9
- ↑ Ier 50.6
- ↑ Ier 2.15
- ↑ 2 Împ 17.6
- ↑ 2 Împ 24.10 14
- ↑ Isa 65.10; Ier 33.12; Ezec 34.13 14
- ↑ Ier 31.34
- ↑ Isa 1.9
- ↑ Ezec 23.23
- ↑ 2 Sam 16.11; 2 Împ 18.25; 2 Cron 36.23; Isa 10.6; 44.28; 48.14; Ier 34.22
- ↑ Ier 51.54
- ↑ Isa 14.6; Ier 51.20
- ↑ Ier 51.8 31 39 57; Dan 5.30 31
- ↑ Isa 13.5
- ↑ Ps 22.12; Isa 34.7; Ier 46.21
- ↑ Ier 48.44; 50.31
- ↑ Ier 51.10 11
- ↑ Ier 50.14
- ↑ Ier 50.15; Ier 51.56; Apoc 18.6
- ↑ Isa 47.10
- ↑ Ier 49.26; 51.4
- ↑ Ier 50.27
- ↑ Ier 21.14
- ↑ Apoc 18.8
- ↑ Isa 47.4
- ↑ Dan 5.30
- ↑ Isa 47.13
- ↑ Isa 44.25; Ier 48.30
- ↑ Ier 25.20 24; Ezec 30.5
- ↑ Ier 51.30; Naum 3.13
- ↑ Isa 44.27; Ier 51.32 36; Apoc 16.12
- ↑ Ier 50.2; Ier 51.44 47 52
- ↑ Isa 13.21 22; 34.14; Ier 51.37; Apoc 18.2
- ↑ Isa 13.20; Ier 25.12
- ↑ Gen 19.25; Isa 13.19; Ier 49.18; 51.26
- ↑ Ier 50.9; Ier 6.22; 25.14; 51.27; Apoc 17.16
- ↑ Ier 6.23
- ↑ Isa 13.18
- ↑ Isa 5.30
- ↑ Ier 49.24
- ↑ Ier 49.19
- ↑ Iov 41.10; Ier 49.19
- ↑ Isa 14.24; Ier 51.11
- ↑ Apoc 18.9
- ↑ 2 Împ 19.7; Ier 4.11
- ↑ Ier 15.7
- ↑ Ier 50.14
- ↑ Ier 50.14
- ↑ Ier 50.21
- ↑ Ier 49.26; 50.30 37
- ↑ Ier 50.8; Apoc 18.4
- ↑ Ier 50.15 28
- ↑ Ier 25.14
- ↑ Apoc 17.4
- ↑ Apoc 14.8
- ↑ Ier 25.16
- ↑ Isa 21.9; Apoc 14.8; 18.2
- ↑ Ier 48.20; Apoc 18.9 11 19
- ↑ Ier 46.11
- ↑ Ier 50.16
- ↑ Apoc 18.5
- ↑ Ps 37.6
- ↑ Ier 50.28
- ↑ Ier 46.4
- ↑ Isa 13.17; Ier 51.28
- ↑ Ier 50.45
- ↑ Ier 50.28
- ↑ Naum 2.1; 3.14
- ↑ Apoc 17.1 15
- ↑ Ier 49.13; Amos 6.8
- ↑ Naum 3.15
- ↑ Ier 50.15
- ↑ Gen 1.1 6; Ier 10.12
- ↑ Iov 9.8; Ps 104.2; Isa 40.22
- ↑ Ier 10.13
- ↑ Ps 135.7
- ↑ Ier 10.14
- ↑ Ier 50.2
- ↑ Ier 10.15
- ↑ Ier 10.16
- ↑ Isa 10.5 15; Ier 50.23
- ↑ 2 Cron 36.17
- ↑ Ier 50.15 29
- ↑ Isa 13.2; Zah 4.7
- ↑ Apoc 8.8
- ↑ Ier 50.40
- ↑ Isa 13.2
- ↑ Ier 25.14
- ↑ Ier 50.41
- ↑ Ier 51.11
- ↑ Ier 50.13 39 40; 51.43
- ↑ Isa 19.16; Ier 48.41; 50.37
- ↑ Plâng 2.9; Amos 1.5; Naum 3.13
- ↑ Ier 50.24
- ↑ Ier 50.38
- ↑ Isa 21.10; Amos 1.3; Mica 4.13
- ↑ Isa 41.15; Hab 3.12
- ↑ Isa 17.5; Osea 6.11; Ioel 3.13; Apoc 14.15 18
- ↑ Ier 50.17
- ↑ Ier 50.34
- ↑ Ier 50.38
- ↑ Isa 13.22; Ier 50.39; Apoc 18.2
- ↑ Ier 25.9 18
- ↑ Ier 51.57
- ↑ Ier 25.26
- ↑ Isa 13.19; Ier 49.25; Dan 4.30
- ↑ Isa 8.7 8
- ↑ Ier 50.39 40; 51.29
- ↑ Isa 46.1; Ier 50.2
- ↑ Ier 51.58
- ↑ Ier 51.6; Ier 50.8; Apoc 18.4
- ↑ 2 Împ 19.7
- ↑ Ier 50.2; 51.52
- ↑ Isa 44.23; 49.13; Apoc 18.20
- ↑ Ier 50.3 41
- ↑ Ier 44.28
- ↑ Ps 44.15 16; 79.4
- ↑ Ier 51.47
- ↑ Ier 49.16; Amos 9.2; Obad 4
- ↑ Ier 50.22
- ↑ Ps 94.1; Ier 50.29; 51.24
- ↑ Ier 51.39
- ↑ Ier 46.18; 48.15
- ↑ Ier 51.44
- ↑ Hab 2.13
- ↑ Ier 50.3 39; 51.29
- ↑ Apoc 18.21
- ↑ Ier 51.58
- ↑ 2 Împ 24.18
- ↑ 2 Împ 25.1-27; Ier 39.1; Zah 8.19
- ↑ Ier 32.4
- ↑ Ezec 12.13
- ↑ Zah 7.5; 8.19
- ↑ Ier 52.29
- ↑ Ier 39.9
- ↑ Ier 39.9
- ↑ Ier 27.19
- ↑ 1 Împ 7.15 23 27 50
- ↑ Exod 27.3; 2 Împ 25.14-16
- ↑ 1 Împ 7.47
- ↑ 1 Împ 7.15; 2 Împ 25.17; 2 Cron 3.15
- ↑ 1 Împ 7.20
- ↑ 2 Împ 25.18
- ↑ Ier 21.1; 29.25
- ↑ 2 Împ 24.2
- ↑ 2 Împ 24.12
- ↑ 2 Împ 24.14
- ↑ Ier 52.12; Ier 39.9
- ↑ 2 Împ 25.27-30
- ↑ Gen 40.13 20
- ↑ 2 Sam 9.13