Dicționar de regionalisme și arhaisme din Maramureș (ed. a II-a)/Forme onomatopeice

 

buhă "bufniță" (< rădăcina expresivă buh- "umflătură"); bulbuc "plantă erbacee cu flori galbene" (< bul- "rotunjime"); cârc "a nu zice nici cârc = a nu protesta"; cârcăi "a cârâi"; cea "strigăt cu care se mână animalele la dreapta"; crâșca "a scrâșni din dinți"; cronc "corb"; dârlăi "a cânta, a hori"; droangă "clopot din tablă"; dudăi "a șuiera, a bate"; forcoti "a fierbe"; froi "a sforăi"; goangă "insectă, gânganie"; ha "poftim?, ce e?"; hăi "termen de adresare"; hărst "comandă pentru oi ca să intre în staule" (cf. hârști, hârș "cuvânt care imită zgomotul produs de spintecarea aerului cu un bici"); hăuli "a chiui, a răsuna"; hâț "indică o mișcare bruscă"; ho "comandă pentru a sta pe loc"; hroi "a sforăi"; hurduca "a (se) scutura, a (se) zgâlțâi"; hurui "a face zgomot"; hututui "persoană naivă, năucă"; huzdup "cuvânt care imită căderea rapidă a unui corp greu"; ioi "vai"; îhî "da, de acord"; jojoti "a mocni"; jujăi "a șuiera, a fluiera"; lălăi "a cânta monoton o melodie"; lotoci "a lovi apa cu putere"; mâță "pisică" (creație expresivă, comună multor idiomuri); neneri "a alinta, a mângâia"; o "exclamație care exprimă o stare emotivă"; posăi "a respira zgomotos"; șepeli "a vorbi peltic"; șușurli "a vorbi în șoaptă"; truhu "cuvânt care imită sunetul trâmbiței"; țâțâi "a țipa, a striga"; țivli "a zbiera"; țuști "cuvânt care sugerează mișcarea bruscă"; ui "vai"; zguțăi "a scutura puternic ceva sau pe cineva".