Dicționar de regionalisme și arhaisme din Maramureș/Stratul maghiar

Dicționar de regionalisme și arhaisme din Maramureș de Dorin Ștef
Stratul maghiar

La mijlocul secolului al IX-lea, maghiarii ajung, din stepa euroasiatică (împinși de pecengi) în Etelköz ("teritoriul dintre râuri"), în regiunea mărginită de râurile Siret, Nistru și Pucr. În anul 862 maghiarii trec Carpații (prin Ucraina) și se stabilesc în Moravia Magna (aproximativ teritoriul de azi al Ungariei) – câmpia Panonică.

Regatul Maghiar a fost înființat de Ștefan I al Ungariei (997-1038). Tot în acea perioadă a început convertirea ungurilor la creștinism, dar și adoptarea unor forme de organizare politică de tip apusean. Aceste decizii va face mai eficientă expansiunea maghiară spre teritoriile învecinate. Regii maghiari au ajuns în Maramureș și nordul Transilvaniei atrași de vânatul bogat din pădurile din zonă, iar ulterior au descoperit zăcămintele de sare (din perimetrul Ocna Șugatag - Coștiui), precum și bazinul minier Baia Mare - Baia Sprie. Din acest motiv au decis să colonizeze această regiune cu germani și maghiari, pentru a asigura o exploatare eficientă a resurselor.

"Venirea maghiarilor în aceste locuri se petrece începând cu sfârșitul secolului al XIII-lea. Acești coloniști regali pătrund în depresiunea Maramureșului și în câteva centre din nordul Transilvaniei" (Mirescu 2006: p.24). Regiunea s-a aflat sub dominație maghiară începând cu secolul al XIV-lea. Influența (asupra lexicului) nu s-a datorat atât factorului politic, administrativ sau militar, cât conviețuirii populației autohtone cu grupurile de coloniști maghiari, în ultimele șapte secole. De aceea, în majoritatea graiurilor transilvănene, elementele împrumutate din limba maghiară au cea mai mare frecvență și reprezintă cea mai mare cantitate (v. Gh. Radu 1970). De remarcat, totuși, faptul că acestea s-au fixat preponderent la nivel de regionalisme – afectate în prezent de un accelerat proces de dezintegrare.

Încă în 1970, prof. Gheorghe Radu remarca: "Influența maghiară se datorește în cea mai mare parte contactului românilor maramureșeni cu populația maghiară, de aceea cele mai numeroase elemente maghiare au pătruns pe calea acestui contact direct. Au intrat elemente, desigur, și pe cale cultural-administrativă, prin intermediul școlii, armatei, administrației sau al altor instituții din perioada dominației habsburgice. Aceste elemente sunt aproape în întregime învechite, multe dintre ele au dispărut de la data atestării lor, fiind înlocuite cu termeni corespunzători din limba națională" (Gh. Radu, Observații asupra lexicului subdialectului maramureșean pe baza NALR - Maramureș, în Studii și articole, Baia Mare, 1970, 21-24).

Pe teritoriul actualului județ Maramureș există în prezent mai multe localități în care populația maghiară predomină: Arduzel (în Codru), Coltău și Berchez (în Chioar), Dămăcușeni, Groșii Țibleșului și Băiuț (în Lăpuș), respectiv Câmpulung la Tisa, Coștiui și Piatra (în Maramureșul Istoric). De asemenea există o populație reprezentativă de etnici maghiari în orașele importante: Baia Mare, Baia Sprie, Sighetu Marmației, Seini, Tg. Lăpuș și Ulmeni, precum și în comuna Ocna Șugatag.

Termeni de origine maghiară atestați în regionalismele din județul Maramureș (selectiv):

-Gospodărie, casă: videre “găleată" (vödör); fioc “sertar" (fiók); voșorlău “fier de călcat" (vasaló); târnaț “pridvor" (tornac); meci “opaiț" (mécses); dună “plapumă" (dunyha); iosag “avere" (jószág);

-Bucătărie, gastronomie: jufă “semințe zdrobite" (zsufa); țipou “colac mic" (cipó); fedeu “capac" (fedél); ratotă “papară" (rántotta); socaci “bucătar" (szakács); pecie “carne" (peczenye); călbaș "cârnaț" (kolbász);

-Administrație: așchiutoiu “ajutor de jurat" (askudt); oarmeghe “provincie, comitat" (vármegye); șârghin “telegramă" (sürgöny); șpan “prefect" (spán); vidic “ținut, regiune" (vidék); birău “primar" (biró); solgăbirău “pretor" (szolgabiró);

-Militărie: cătană "soldat" (katona); adeu “tun" (ágyú); tist “ofițer" (tiszt); hatijac “raniță" (hátizsák); săbăceag “concediu militar" (szabadság); sorozlaș “recutare" (sorozás);

-Indeletniciri, meserii (și obiecte adiacente): șagău “lucrător în mină" (sovago); răeș “luntraș“ (révész); ilău “nicovală" (ülő); iucastău “dorn" (jukasztó); șaitău “teasc" (sajtó); feisă “secure" (fejsze); firez “ferăstrău" (fürész); fogauă “clește" (fogó); târboanță “roabă" (targonca); teglă “cărămidă" (tégla);

-Altele: aldămaș “băutură de cinste în urma unui târg" (áldomás); ținterim “cimitir" (cinterem); jeb “buzunar" (zseb); jeler “colonist; chiriaș“ (zsellér); nemeș “țăran cu rang de noblețe" (nemes); imaș “fânațe" (nymás); șogor “cumnat" (sógor); șohan “niciodată" (soha); vileag “mulțime" (világ); făgădi “a promite" (fogadni); fârtai “sfert" (fertály); felelui “a răspunde, a comenta" (felelet); fodor “încrețitură" (fodor); dărab “bucată" (darab); dilcoș “tâlhar" (gyilkoló); diliș “adunare" (gyũlés); dobă “tobă" (dob); dohan “tutun" (dohány); tămădui “a vindeca" (támadni); tău “lac" (tó); tizaș “garant" (kezes); bai “necaz" (baj); beteag “bolnav" (beteg); hadă “neam, tagmă" (had); haznă “folos" (haszon); hibă “cusur" (hiba); hireș “mândru" (hires); minten “imediat" (mintan); musai “neapărat" (muszáj);