Dicționar de regionalisme și arhaisme din Maramureș/Stratul slav

 

În a doua jumătate a mileniului I (mai precis după sec. al VI-lea) un nou val de migratori atinge Europa – slavii. O parte vor înainta spre centrul continentului (cehii, slovacii și polonezii – așa numiții "slavi de vest"), alții vor migra la sud de Dunăre (bulgarii, sârbii, croații, macedonenii, slovenii și muntenegrenii), iar alții se vor instala în estul Europei (rușii, ucrainenii și bielorușii de astăzi).

Arheologii au stabilit că primele valuri de slavi au atins mai întâi Basarabia și nordul Moldovei, abia apoi lunca Siretului și câmpiile de sud. Cert este că "prin sec. al VI-lea, din grupul de slavi ce se îndrepta spre Slovacia s-au infiltrat grupuri mai mici în Maramureș" (Istoria României, 2007, p.101). Cu toate acestea, se apreciază că "influența slavă în limba română nu s-a exercitat înainte de sec. IX-X" (idem, 105).

Teritoriile locuite de populația dacoromână a devenit cu timpul "o insulă într-o mare slavă". În acest context, este firesc ca slavismele să pătrundă adânc în interiorul limbii române. "De la slavi am împrumutat numele de voievod pentru funcția de duce, deja existentă, precum și multe alte cuvinte, care s-au acomodat naturii limbii românești și care au continuat să se mențină în mare parte datorită influenței de veacuri a limbii slavone, utilizată în biserica românească" (Filipașcu 1940: 25).

Influența e vădită și prin faptul că majoritatea numelor de botez maramureșene sunt de origine slavă: Balea, Bălin, Bogdan, Dragoș, Dunca, Bilțiu, Hodor, Iuga, Iura, Mih, Mihnea, Mihalca, Pașca, Ștețcu, Stan, Seneslau, Tomșa, Vlad șamd.

Cuvinte din slava veche sunt atestate atât în Țara Maramureșului, cât și în Chioar, Codru și Lăpuș, fiind semnalate în vorbirea curentă și în terminologia unor meserii vechi.

În general se apreciază că grupurile de slavi ce s-au stabilit în această parte a țării au fost cu timpul asimilate de băștinași: "În unele părți din Maramureș trăia o populație slavă rară, probabil, de dinaintea sec. al X-lea și care a creat un strat de toponime slave mult înaintea mențiunilor documentare privind pătrunderea ucrainenilor (sec. al XIV-lea, eventual sec. al XIII-lea) în Maramureș. Acești slavi aparțineau, probabil, unuia dintre triburile ucrainene, ulicii, menționat în istoriografia ucraineană și străină ca locuitor al Carpaților, alături de un alt trib ucrainean străvechi, karpii, astfel că, de la denumirea primului trib avem, probabil, și azi, numele maramureșean al unor familii Ulici, triburi care au fost de timpuriu asimilate de populația românească" (Eugen Janitsek, Contribuții la studiul relațiilor lingvistice româno-ucrainene, Cluj, 1978, 5).

Termeni de origine slavă atestați în regionalismele din județul Maramureș (selectiv):

-Gospodărie, casă: ujină "masa de la ora 17.00" (užina); naft “petrol lampant" (nafta); a nevedi “a potrivi firele de la urzeală" (navoditi); ocol “curte" (okolǔ); ogradă (ograda); laviță “bancă" (lavica); blid “farfurie" (blindǔ); coteț "adăpost pentru animale" (kotǐcǐ);

-Religie: aghiazmă “apă sfințită" (agiazma); zver “sfânt" (svetǔ); litie “rugăciune" (litija); diac “cântăreț bisericesc" (dijakǔ); troiță “răstignire" (troika); sobor “adunare" (sǔborǔ); parastas “recviem" (parastasǔ); candelă (kanǔdilo); capiște "casă de rugăciune; sinagogă" (kapište); colac "pâine rituală" (kolač);

-Configurația terenului: zapodie “canion, strâmtoare" (zapodǔ); iaz (jazǔ); iezer “lac de munte" (jezerǔ); obreja “pantă, mal" (obrežje); vârtop “groapă" (vrǔtǔpǔ); hotroapă “denivelare a terenului" (vrǔtǔpǔ);

-Altele: uium “plată în natură" (uimati); jeg “murdărie" (žegǔ); joardă “nuia" (žrǔdǐ); a zăbădi “a întârzia" (zabaviti); zăpor “îngrămădire de sloiuri de gheață" (zaporǔ); năclad “buștean, buturugă" (naklada); năjit “nevralgie" (nežitǔ); a năposti “a elibera" (napustiti); nedeie “târg de munte" (nedělja); norod “popor, mulțime" (narodǔ); a ibdi “a iubi" (ljubiti); ierugă “jgheab la moară" (jaruga); a izdeni “a face, a naște" (izdirati); obadă “lemn arcuit" (obedǔ); obdeală “cârpă" (objalo); oblu “drept" (oblǔ); ocnă “mină" (okno); omăt “zăpadă" (ometǔ); osârdie “zel, râvnă" (usrǔdije); șar “vopsea" (sarǔ); șumăn “pilit, beat" (sǔmǐnǔ); leac “medicament" (lěkǔ); lotru “hoț" (lotrǔ); vrâstă “dungă" (vrǔsta); a tihni “a trăi în liniște" (tichnati); tină “noroi" (tina); mezdă “răzor" (mežda); sâmbră “asociație" (sǔmbrǔ); slatină “apă sărată" (slatina).