Corabia
La țărm, corabia oprită
E ninsă de zăpada lunii
Și marea tace odihnită,
De biciuirile furtunii.
Catarg și pânze argintate
Abia ușor sunt legănate...
Magia nopții este sfântă...
Verzuiele unde dormitează.
Novicii râd... — Cârmaciul oftează,
Matrozii melancolic cântă.
Orașul întreg scânteiază
Cu felinarele aprinse...
Muzicile vesel vibrează,
Curse priveghează-ntinse.
Novicii în port se coboară,
Spre râs și petrecere zboară;
Răscoala etății-i frământă...
Safire pe ceruri lăcrămează.
Din cap mișcând, cârmaciul oftează,
Matrozii melancolic cântă.