Constituția României (1948)

 

România

Acest text face parte din seria:
Constituția României

1864 · 1866 · 1923 · 1938
1948 · 1952 · 1965
1991 · 2003

Titlul I – Republica Populară Română

Art. 1.

Republica Populară Română este un Stat popular, unitar, independent și suveran.

Art. 2.

Republica Populară Română a luat ființă prin lupta dusă de popor, în frunte cu clasa muncitoare, împotriva fascismului, reacțiunii și imperialismului.

Art. 3.

În Republica Populară Română întreaga putere de stat emană de la popor și aparține poporului.

Poporul își exercită puterea prin organe reprezentative, alese prin vot universal, egal, direct și secret.

Art. 4.

Reprezentanții poporului în toate organele puterii de Stat sunt răspunzători în fața poporului și pot fi revocați prin voința alegătorilor, în condițiile stabilite de lege.

Titlul II – Structura social-economică

Art. 5.

În Republica Populară Română, mijloacele de producție aparțin sau Statului, ca bunuri ale întregului popor, sau organizațiilor cooperative, sau particularilor, persoane fizice sau juridice.

Art. 6.

Bogățiile de orice natură ale subsolului, zăcămintele miniere, pădurile, apele, izvoarele de energie naturală, căile de comunicație ferate, rutiere, pe apă și în aer, poșta, telegraful, telefonul și radio-ul aparțin Statului, ca bunuri comune ale poporului. Prin lege se vor stabili modalitățile de trecere în proprietatea Statului, a bunurilor enumerate în alineatul precedent, care, la data intrării în vigoare a prezentei Constituții, se aflau în mâini particulare.

Art. 7.

Bunurile comune ale poporului constituiesc temelia materială a propășirii economice și a independenței naționale a Republicii Populare Române. Apărarea și dezvoltarea bunurilor comune ale poporului sunt o îndatorire a fiecărui cetățean.

Art. 8.

Proprietatea particulară și dreptul de moștenire sunt recunoscute și garantate prin lege. Proprietatea particulară, agonisită prin muncă și economisire, se bucură de o protecție specială.

Art. 9.

Pământul aparține celor ce-l muncesc. Statul protejează proprietatea de muncă țărănească. El încurajează și sprijină cooperația sătească. Pentru a stimula ridicarea agriculturii, statul poate crea întreprinderi agricole, proprietatea statului.

Art. 10.

Pot fi făcute exproprieri pentru cauza de utilitate publică pe baza unei legi și cu o dreaptă despăgubire stabilită de justiție.

Art. 11.

Când interesul general cere, mijloacele de producție, băncile și societățile de asigurare, care sunt proprietate particulară a persoanelor fizice sau juridice, pot deveni proprietatea Statului, adică bun al poporului, în condițiunile prevăzute de lege.

Art. 12.

Munca este factorul de bază al vieții economice a Statului. Ea este o datorie a fiecărui cetățean. Statul acordă sprijin tuturor celor ce muncesc, pentru a-i apăra împotriva exploatării și a ridica nivelul lor de trai.

Art. 13.

Statul acordă protecție inițiativei particulare puse în slujba intereselor generale.

Art. 14.

Comerțul intern și extern este reglementat și controlat de stat și se exercită de întreprinderi comerciale de stat, particulare și cooperative.

Art. 15.

Statul îndrumează și planifică economia națională în vederea dezvoltării puterii economice a țării, asigurării bunei stări a poporului și garantării independenței naționale.

Titlul III – Drepturile și îndatoririle fundamentale ale cetățenilor

Art. 16.

Toți cetățenii Republicii Populare Române, fără deosebire de sex, naționalitate, rasă, religie sau grad de cultură, sunt egali în fața legii.

Art. 17.

Orice propovăduire sau manifestare a urei de rasă sau de naționalitate se pedepsește de lege.

Art. 18.

Toti cetățenii, fără deosebire de sex, naționalitate, rasă, religie, grad de cultură, profesiune, inclusiv militarii, magistrații și funcționarii publici, au dreptul să aleagă și să fie aleși în toate organele Statului.

Dreptul de a alege îl au toți cetățenii care au împlinit vârsta de 18 ani, iar dreptul de a fi aleși, cei care au împlinit vârsta de 23 ani.

Nu se bucură de dreptul de vot persoanele interzise, lipsite de drepturi civile și politice și nedemne, declarate ca atare de organele în drept, conform legii.

Art. 19.

Cetățenii au drept la muncă. Statul asigură treptat acest drept prin organizarea și dezvoltarea planificată a economiei naționale.

Art. 20.

Cetățenii au drept la odihnă. Dreptul la odihnă este asigurat prin reglementarea orelor de muncă, prin concedii plătite, în conformitate cu legea, prin organizarea de case de odihnă, sanatorii, cluburi, parcuri, terenuri de sport și așezăminte special amenajate.

Art. 21.

Femeia are drepturi egale cu bărbatul în toate domeniile vieții de Stat, economic, social, cultural politic și de drept privat.

La muncă egală femeia are drept de salarizare egală cu bărbatul.

Art. 22.

În Republica Populară Română, toți cetățenii au drept la învățătură.

Statul asigură îndeplinirea acestui drept prin organizarea și dezvoltarea învățământului primar obligatoriu și gratuit, prin burse de Stat acordate elevilor și studenților meritoși și prin organizarea și dezvoltarea învățământului profesional și tehnic.

Art. 23.

Statul încurajează și sprijină dezvoltarea științei și a artei și organizează institute de cercetări, biblioteci, edituri, teatre, muzee, conservatoare.

Art. 24.

În Republica Populară Română se asigura naționalităților conlocuitoare dreptul de folosire a limbii materne și organizarea învățământului de toate gradele în limba maternă. Administrația și justiția, în circumscripțiile locuite și de populații de altă naționalitate decât cea română, vor folosi oral și scris și limba naționalității respective și vor face numiri de funcționari din sânul naționalității respective sau din altă naționalitate, care cunosc limba populației locale. Predarea limbii și literaturii române este obligatorie în școlile de orice grad.

Art. 25.

Statul poartă grijă de sănătatea publică prin înființarea și dezvoltarea de servicii sanitare și prin încurajarea și sprijinirea educației fizice.

Statul asigură ocrotire socială și asistență medicală pentru boală, accidente și invaliditate, rezultate din muncă, în timpul muncii sau în serviciul de apărare a patriei, precum și pentru bătrânețe, atât salariaților săi cat și acelora ai întreprinderilor particulare, a căror contribuție și drepturi se fixează prin lege.

Art. 26.

Căsătoria și familia se bucură de protecția Statului.

Mama, precum și copiii până la vârsta de 18 ani, se bucură de protecție deosebită, stabilită prin lege.

Părinții au aceleași îndatoriri față de copiii născuți în afara căsătoriei, ca și pentru cei născuți în căsătorie.

Sunt valabile numai actele de stare civilă, încheiate de organele Statului.

Art. 27.

Libertatea conștiinței și libertatea religioasă sunt garantate de Stat.

Cultele religioase sunt libere să se organizeze și pot funcționa liber dacă ritualul și practica lor nu sunt contrarii Constituției, securității publice sau bunelor moravuri.

Nici o confesiune, congregație sau comunitate religioasă nu poate deschide sau întreține instituții de învățământ general, ci numai școli speciale pentru pregătirea personalului cultului sub controlul Statului.

Biserica ortodoxă-română este autocefală și unitară în organizarea sa.

Modul de organizare și funcționare a cultelor religioase va fi reglementat prin lege.

Art. 28.

Libertatea individuală a cetățenilor este garantată.

Nimeni nu poate fi arestat și deținut mai mult de 48 ore, fără un mandat al parchetului, al organelor de instrucție, stabilite de lege, sau autorizarea instanțelor judecătorești, conform prevederilor legii.

Art. 29.

Domiciliul este inviolabil. Nimeni nu poate intra în domiciliul sau reședința cetățenilor fără învoirea acestora, decât în prezența lor și în baza unui ordin scris al autorității competente sau în caz de flagrant delict.

Art. 30.

Nimeni nu poate fi condamnat și ținut a executa o pedeapsă decât în baza hotărârii judecătorești, pronunțate în conformitate cu legea.

Art. 31.

Libertatea presei, a cuvântului, a întrunirilor, meetingurilor, cortegiilor și manifestațiilor este garantată.

Exercitarea acestor drepturi este asigurată prin faptul că mijloacele de tipărire, hârtia și locurile de întrunire sunt puse la dispoziția celor ce muncesc.

Art. 32.

Cetățenii au dreptul de a se asocia și organiza, dacă scopul urmărit nu este îndreptat în contra ordinei democratice stabilită prin Constituție.

Orice asociație cu caracter fascist sau antidemocratic este interzisă și pedepsită de lege.

Art. 33.

Secretul corespondenței este garantat. Numai în caz de instrucție penală, sub stare de asediu, sau în caz de mobilizare, corespondența poate fi controlată.

Art. 34.

Orice cetățean are dreptul de petiționare, precum și dreptul de a cere organelor prevăzute de legi trimiterea în judecată a oricărui funcționar public, pentru infracțiunile săvârșite în timpul exercitării serviciului.

Art. 35.

Republica Populară Română acordă drept de refugiu tuturor străinilor urmăriți pentru activitatea lor democratică, pentru lupta de eliberare națională, pentru activitate științifică sau culturală.

Art. 36.

Apărarea patriei este o datorie de onoare a tuturor cetățenilor.

Serviciul militar este obligatoriu pentru toți cetățenii, în conformitate cu legea.

Trădarea de patrie, – călcarea jurământului, trecerea în slujba dușmanului, aducerea de prejudicii puterii militare a Statului, – constituie crima cea mai gravă față de popor și se pedepsește cu toată asprimea legii.

Titlul IV – Organul suprem al puterii de Stat

Art. 37.

Organul suprem al puterii de Stat a Republicii Populare Române este Marea Adunare Națională a R. P. R.

Art. 38.

Marea Adunare Națională a R. P. R. este unicul organ legislativ al Republicii Populare Române.

Art. 39.

Marea Adunare Națională a Republicii Populare Române are în competința sa directă:

1. Alegerea Prezidiului Marii Adunări Naționale a Republicii Populare Române;
2. Formarea Guvernului R. P. R.;
3. Modificarea Constituției;
4. Stabilirea numărului, atribuțiunilor și denumirii ministerelor și desființarea, contopirea sau noua denumire a celor existente;
5. Votarea bugetului Statului, a încheierii exercițiilor bugetare, fixarea impozitelor și a modului lor de percepere;
6. Chestiunile războiului și ale păcii;
7. Să decidă consultarea poporului prin referendum;
8. Acordarea amnistiei.

Art. 40.

Marea Adunare Națională a Republicii Populare Române alege din sânul său Prezidiul Marii Adunări Naționale a Republicii Populare Române.

Prezidiul se alege cu jumătate plus unul din numărul total al deputaților.

Art. 41.

Prezidiul Marii Adunări Naționale a Republicii Populare Române se compune dintr-un președinte, trei vice-președinți, un secretar și din 14 membri aleși direct de Marea Adunare Națională a R. P. R.

Art. 42.

Prezidiul Marii Adunări Naționale al R. P. R., în totalitatea lui, sau oricare din membrii săi, sunt revocabili oricând de Marea Adunare Națională a Republicii Populare Române cu majoritatea prevăzuta de Art. 40.

Art. 43.

Prezidiul Marii Adunări Naționale a Republicii Populare Române este răspunzător de întreaga sa activitate față de Marea Adunare Națională a Republicii Populare Române.

Art. 44.

Prezidiul Marii Adunări Naționale a Republicii Populare Române are următoarele atribuțiuni:

1. Convoacă Marea Adunare Națională a Republicii Populare Române în sesiuni ordinare și extraordinare;
2. Emite decrete;
3. Interpretează legile votate de Marea Adunare Națională a Republicii Populare Române;
4. Exercită dreptul de grațiere și comută pedepsele;
5. Conferă decorațiile și medaliile Republicii Populare Române;
6. Reprezintă Republica Populară Română în relațiile internaționale;
7. Acreditează și recheamă, la propunerea guvernului, pe reprezentanții diplomatici ai Republicii Populare Române;
8. Primește scrisorile de acreditare și rechemare ale reprezentanților diplomatici ai Statelor străine, acreditați pe lânga ei;
9. În intervalul dintre sesiunile Marii Adunări Naționale a Republicii Populare Române, numește și revocă pe miniștri, la propunerea Președintelui Consiliului de Miniștri;
10. Stabilește gradele militare, rangurile diplomatice și titlurile onorifice, la propunerea guvernului;
11. Face numiri și confirmări în funcțiunile publice, la propunerea miniștrilor de resort sau a guvernului, conform legii;
12. În intervalul dintre sesiunile Marii Adunări Naționale a Republicii Populare Române, la propunerea guvernului, declară starea de razboi și mobilizarea parțială sau generală, în caz de agresiune împotriva Republicii Populare Române, sau împotriva unui alt Stat, față de care are obligații de aparăre mutuală ce decurg din tratatele internaționale;
13. Ratifică sau denunță tratatele internaționale, la propunerea guvernului;
14. Rezolvă orice chestiune cu care este însărcinat de către Marea Adunare Națională a Republicii Populare Române și exercită orice atribuție ce i se dă prin lege.

Art. 45.

Prezidiul Marii Adunări Naționale a Republicii Populare Române ia hotărâri valabile cu majoritatea simplă a membrilor săi.

Decretele vor fi semnate de către președintele și secretarul Prezidiului Marii Adunări Naționale a R. P. R.

În caz de împiedicare a acestora, președintele va fi înlocuit de unul dintre vicepreședinți, iar secretarul, de unul dintre membrii desemnați de Prezidiu, din sânul său.

Art. 46.

Dupa expirarea mandatului Marii Adunări Naționale a R. P. R., sau în caz de dizolvare înainte de termen, Prezidiul Marii Adunări Naționale a R. P. R. își continuă funcțiunile sale până la alegerea noului Prezidiu.

Art. 47.

Marea Adunare Națională a R. P. R. se alege pe timp de 4 ani. Ea se compune din reprezentanții poporului (deputați), aleși potrivit normelor ce se stabilesc prin legea electorală.

Art. 48.

Sesiunile ordinare ale Marii Adunări Naționale a R. P. R. au loc cel puțin de două ori pe an și durează până la terminarea lucrărilor.

Convocarea Marii Adunări Naționale a R. P. R., se face prin decret, de către Prezidiul Marii Adunări Naționale a R. P. R.

Art. 49.

Marea Adunare Națională a R. P. R. poate fi convocată în sesiuni extraordinare printr-un decret al Prezidiului, la cererea cel puțin a unei treimi din numărul deputaților.

Art. 50.

Dupa validarea deputaților, Marea Adunare Națională a R. P. R. își alege un birou pentru conducerea dezbaterilor, compus dintr-un președinte, 3 vice-președinți și secretari. Biroul Marii Adunări Naționale a R. P. R., se alege pentru fiecare sesiune a Marii Adunări Naționale a R. P. R.

Dezbaterile Marii Adunări Naționale a R. P. R. vor fi prezidate de președinte, sau de unul din vicepreședinții biroului, conform regulamentului elaborat de Marea Adunare Națională a R. P. R.

Art. 51.

Marea Adunare Națională a R. P. R. lucrează valabil cu jumătate plus unul din numărul total al deputaților și ia hotărâri valabile cu majoritatea simplă a deputaților prezenți, afară de cazul când Constituția sau regulamentul prevede un alt număr.

Art. 52.

Votarea se poate face prin vot secret, prin ridicare de mâini sau aclamații, după cum va hotărî Marea Adunare Națională a R. P. R.

Art. 53.

Marea Adunare Națională a R. P. R. validează alegerea deputaților. Votul deputaților este valabil și înainte de validare.

Art. 54.

Deputații validați depun în fața Marii Adunări Naționale a R. P. R. următorul jurământ:

„Jur că voi servi poporul și Republica Populară Română cu tot devotamentul și puterea mea de muncă, că voi păzi și respecta Constituția și legile țării;

Că voi păstra secretele de Stat și voi apăra interesele poporului și ale Statului, libertățile democratice și independența patriei”. Același jurământ va fi depus de membrii Prezidiului Marii Adunări Naționale a R. P. R. și de către membrii guvernului la intrarea în funcție.

Art. 55.

Inițiativa legislativă aparține guvernului. De asemenea, deputații, în număr de cel puțin o cincime din numărul total, pot lua inițiativa oricărei legi.

Art. 56.

După votarea legilor de către Marea Adunare Națională a R. P. R., ele se semnează de către președintele și secretarul Prezidiului și se publică în Monitorul Oficial. Legea intră în vigoare la termenul arătat în cuprinsul ei sau a treia zi după publicarea în Monitorul Oficial.

Art. 57.

Ședințele Marii Adunări Naționale a R. P. R. sunt publice, afară de cazul când Marea Adunare Națională a R. P. R. decide ședința secretă.

Art. 58.

Marea Adunare Națională a R. P. R. are dreptul a face anchete și cercetări în orice domeniu, prin comisiile ce vor fi alese din sânul sau.

Toate autoritățile și organele de Stat, precum și persoanele particulare, sunt obligate a da orice informații și a pune la dispoziție orice acte cerute de către comisiile de anchetă.

Art. 59.

Nici un deputat nu poate fi reținut, arestat sau urmărit, fără autorizarea Marii Adunări Naționale a R. P. R., în timpul sesiunilor, sau a Prezidiului Marii Adunări Naționale a R. P. R., între sesiuni, pentru orice fapte penale, afară de cazurile de flagrant delict, când se va cere de îndată aprobarea Marii Adunări Naționale a R. P. R. sau a Prezidiului Marii Adunări Naționale a R. P. R.

Art. 60.

Marea Adunare Națională a R. P. R. se consideră dizolvată la expirarea mandatului pentru care a fost aleasă. Marea Adunare Națională a R. P. R. se poate dizolva singură înainte de această dată.

Art. 61.

În caz de război sau în alte împrejurări excepționale, Marea Adunare Națională a R. P. R. poate să-și prelungească mandatul pentru timpul cât va dura starea excepțională.^[1]

Art. 62.

În cazul când războiul ar izbucni sau o altă împrejurare excepțională s-ar produce în timpul cât Marea Adunare Națională a R. P. R. este dizolvată, Prezidiul Marii Adunări Naționale dizolvate o va convoca din nou și Marea Adunare Națională a R. P. R., astfel convocată, își poate prelungi mandatul, conform Art. 61.

Art. 63.

Cel mai târziu în 3 luni de la dizolvarea Marii Adunări Naționale a R. P. R., se fac alegeri pentru o nouă Mare Adunare Națională a R. P. R.

Art. 64.

Deputații primesc o îndemnizație ce se fixează de Marea Adunare Națională a R. P. R.

Art. 65.

Orice deputat are dreptul a pune întrebări sau a interpela guvernul sau pe miniștri în parte. Primul ministru sau ministrul întrebat și interpelat este obligat a răspunde, în aceeași ședință sau în altă ședință, ce se va fixa de către Marea Adunare Națională a R. P. R.

Titlul V – Organele administrației de stat: Consiliul de Miniștri și ministerele

Art. 66.

Organul suprem executiv și administrativ al R. P. R. este guvernul. Guvernul se compune din: Președintele Consiliului de Miniștri (Primul ministru), din unul sau mai multi vicepreședinți și din miniștri, care împreună alcătuiesc Consiliul de Miniștri.

Art. 67.

Ministerele și atribuțiile lor se stabilesc de Marea Adunare Națională a R. P. R., conform Art. 39, al. 4.

Art. 68.

Prezidiul Marii Adunări Naționale a R. P. R., poate numi, la propunerea Consiliului de Miniștri, miniștri adjuncți la orice ministere.

Art. 69.

Guvernul este responsabil de activitatea sa și dă seamă de ea în fața Marii Adunări Naționale a R. P. R., iar în intervalul dintre sesiuni, în fața prezidiului Marii Adunări Naționale a R. P. R.

Art. 70.

Membrii guvernului depun jurământul în fața Prezidiului Marii Adunări Naționale a R. P. R.

Art. 71.

Miniștrii vor fi desemnați dintre deputați sau dintre persoane nefăcând parte din Marea Adunare Națională a R. P. R. Miniștrii care nu fac parte din Marea Adunare Națională a R. P. R. pot participa, la orice deliberare a Marii Adunări Naționale a R. P. R., dar fără drept de vot.

Art. 72.

Guvernul are în sarcina sa conducerea administrativă a Statului.

El coordonează și dă directive generale ministerelor de resort, dirijează și planifică economia națională, realizează bugetul Statului, asigură ordinea publică și securitatea Statului.

Guvernul conduce politica generală a Statului în domeniul relațiilor internaționale.

El organizează și înzestrează forțele armate.

Pentru anumite domenii de activitate, guvernul poate organiza și conduce servicii speciale de orice fel, care vor depinde direct de Consiliul de Miniștri.

Consiliul de Miniștri poate anula deciziile ministeriale neconforme cu Constituția sau cu legile.

Prezidiul Marii Adunări Naționale a R. P. R. poate anula deciziile Consiliului de Miniștri, neconforme cu Constituția sau cu legile. Deciziunile Consiliului de Miniștri sunt obligatorii pe întreg teritoriul R. P. R.

Art. 73.

Miniștrii sunt răspunzători de faptele lor penale săvârșite în exercițiul funcțiunii.

O lege specială va statornici modul de urmărire și judecare a miniștrilor.

Art. 74.

Miniștrii conduc departamentele respective pe baza directivelor generale, date de Consiliul de Miniștri. Ei dau, în conformitate cu legea, decizii obligatorii pentru toți cetățenii.

Titlul VI – Organele locale ale puterii de Stat

Art. 75.

Teritoriul Republicii Populare Române se împarte din punct de vedere administrativ, în: comune, plăși, județe și regiuni. Prin lege se pot aduce modificări acestor împărțiri.

Art. 76.

Organele locale ale puterii de Stat sunt consiliile populare locale.

Art. 77.

Consiliile populare locale sunt organe reprezentative, alese pe 4 ani, prin vot universal, direct, egal și secret.

Art. 78.

Consiliile populare locale îndrumează și conduc activitatea economică, socială și culturală locală, potrivit legilor și dispozițiunilor organelor administrative superioare.

Ele elaborează și execută, planul economic și bugetul local, ținând seama de planul general național și de bugetul general al Statului, se îngrijesc de buna administrare a bunurilor și întreprinderilor locale, de păstrarea ordinei publice, de apărarea drepturilor locuitorilor, de respectul și aplicarea legilor, precum și de luarea măsurilor necesare bunului mers al gospodăriei locale.

Art. 79.

În executarea atribuțiilor lor, consiliile populare se sprijină pe inițiativa și larga participare a maselor populare.

Art. 80.

Consiliile populare locale fac dări de seamă în fața poporului.

Art. 81.

Consiliile populare locale se întrunesc în sesiuni ordinare și extraordinare de lucru.

Art. 82.

Organele de direcție și execuție ale consiliilor populare locale sunt comitetele executive.

Ele se aleg din sânul consiliilor populare locale respective și se alcătuesc și funcționează în modul stabilit prin lege.

Art. 83.

Comitetele executive sunt răspunzătoare în fața consiliilor populare locale respective.

Art. 84.

Consiliile populare și comitetele executive locale își desfășoară activitatea în conformitate cu legile și sunt subordonate consiliilor populare și comitetelor executive superioare, precum și organelor administrative centrale de Stat.

Art. 85.

Se pot înființa secțiuni ale consiliilor populare pe ramuri de activitate, acestea fiind subordonate în activitatea lor de orice fel consiliilor populare și comitetelor executive, pe lângă care funcționează, iar în ce privește îndrumarea tehnică de specialitate, secțiunilor corespunzătoare de pe lângă consiliile populare superioare, precum și organelor administrative centrale de Stat competente.

Titlul VII – Organele judecătorești și parchetul

Art. 86.

Instanțele judecătorești sunt: Curtea Supremă, una pentru întreaga țară, Curțile, Tribunalele și Judecătoriile populare.

Art. 87.

Se pot înființa prin lege, instanțe speciale pentru anumite ramuri de activitate.

Art. 88.

La toate instanțele, cu excepția Curții Supreme, judecarea are loc cu asesori populari afara de cazurile cand legea dispune altfel.

Art. 89.

Primul președinte, președinții și membrii Curții Supreme sunt numiți de Prezidiul Marii Adunări Naționale a R. P. R., la propunerea guvernului.

Art. 90.

Curtea Supremă supraveghează activitatea judiciară a instanțelor și organelor judiciare, în condițiile legii.

Art. 91.

La toate instanțele de judecată desbaterile sunt publice, afară de cazurile și condițiunile prevăzute de lege.

Art. 92.

Dreptul de apărare în fața tuturor instanțelor este garantat.

Art. 93.

Judecătorii de orice grad se supun în exercitarea atribuțiilor lor numai legii și aplică legile egal față de toți cetățenii.

Art. 94.

O lege va determina organizarea și modul de funcționare a instanțelor judecătorești, precum și modul de numire și îndepărtare a judecătorilor de orice grad.

Art. 95.

În Republica Populară Română, parchetul supraveghează respectarea legilor penale, atât de către funcționarii publici cât și de către ceilalți cetățeni.

Art. 96.

Parchetul veghează îndeosebi la urmărirea și pedepsirea crimelor împotriva ordinei și libertății democratice, a intereselor economice, a independenței naționale și a suveranității Statului Român.

Art. 97.

Parchetul se compune dintr-un procuror general al Republicii Populare Române și mai mulți procurori. Prin lege se vor determina modul de organizare, atribuțiile și functionarea parchetului.

Art. 98.

Procurorul general al Republicii Populare Române se numește de Prezidiul Marii Adunări Naționale a R. P. R., la propunerea guvernului.

Titlul VIII – Stema, Sigiliul, Drapelul și Capitala

Art. 99.

Stema Republicii Populare Române reprezintă munții împăduriți, deasupra cărora se ridică soarele. În mijloc se află o sondă, iar în jurul stemei o coroană de spice de grâu.

Art. 100.

Pe sigiliul Statului este reprezentată stema țării.

Art. 101.

Drapelul Republicii Populare Române se compune din culorile: albastru, galben și roșu, așezate vertical.

În mijloc este așezată stema țării.

Art. 102.

Capitala Republicii Populare Române este orașul București.

Titlul IX – Modificarea Constituției

Art. 103.

Constituția Republicii Populare Române poate fi modificată, în parte sau în total, la propunerea guvernului sau a unei treimi din membrii Marii Adunări Naționale a R. P. R.

Art. 104.

Proiectul de lege asupra modificării Constituției se consideră adoptat dacă a fost votat de două treimi din numărul total al membrilor Marii Adunări Naționale a R. P. R.

Titlul X – Dispozițiuni tranzitorii

Art. 105.

Se vor revizui toate codicele și legile existente spre a le pune de acord cu Constituția.

Dela data intrării în vigoare a Constituției, prin publicarea ei în Monitorul Oficial, se desființează toate dispozițiile din legi, decrete, regulamente și orice alte dispozițiuni contrare prevederilor Constituției.

Această Constituție s'a votat de Marea Adunare Națională, în ședința dela 13 Aprilie 1948, și s'a aprobat cu unanimitate de 401 voturi.

Notă

Prin Legea nr. 363 din 30 decembrie 1947 pentru constituirea Statului Român în Republica Populară Română, promulgată prin Decretul nr. 2299 din 30 decembrie 1947 și publicată în Monitorul Oficial nr. 300 bis din 30 decembrie 1947, Constituția din 1923, repusă parțial în vigoare în septembrie 1944 și modificată prin acte ulterioare, a fost expres abrogată, Adunarea Deputaților stabilind că urmează a fi aleasă, la o dată ce o va hotărî ulterior, o Adunare Constituantă care va hotărî asupra noii Constituții a Republicii Populare Române.

Adunarea Deputaților, aleasă în noiembrie 1946 pe baza Decretului nr. 2218/1946 și a Legii nr. 560/1946, hotărăște, prin Legea nr. 32/1948 pentru dizolvarea Adunării Deputaților, reglementarea convocării Marii Adunări Naționale și trecerea puterii legislative asupra Guvernului, promulgată prin Decretul nr. 372 din 25 februarie 1948 și publicată în Monitorul Oficial nr. 46 din 25 februarie 1948, să se autodizolve pe data publicării legii. Prin același act normativ se stabilesc alegerile pentru Marea Adunare Națională la 28 martie 1948, desfășurate pe baza Legii nr. 560/1946, se convoacă Marea Adunare Națională la 6 aprilie 1948 și se stabilește că aceasta va elabora Constituția Republicii Populare Române și apoi va exercita atribuțiile Adunarii Legislative Ordinare.

În ședința din 13 aprilie 1948, Marea Adunare Națională votează Constituția Republicii Populare Române (Legea nr. 114/1948), cu unanimitate de 401 voturi.

Constituția a fost promulgată prin Decretul nr. 729 din 13 aprilie 1948 al Prezidiumului Provizoriu al Republicii Populare Române, semnat de Președintele Prezidiumului Provizoriu, C. I. Parhon, și de Secretarul Prezidiumului Provizoriu, G. C. Stere, contrasemnat de Președintele Consiliului de Miniștri, dr. Petru Groza, și de ministrul justiției, Avram Bunaciu. Ea a fost publicată în Monitorul Oficial, partea I, nr. 87 bis din 13 aprilie 1948 și a intrat în vigoare la aceeași dată.

Constituția Republicii Populare Române era compusă din 105 articole, grupate în 10 titluri. Constituția din 1948 a fost amendată prin Legea nr. 3/1952 privitoare la modificarea Art. 61 din Constituția Republicii Populare Române, publicată în Buletinul Oficial: r. 16 din 29 martie 1952.

Constituția Republicii Populare Române din 1948 a fost abrogată implicit la data de 24 septembrie 1952, prin intrarea în vigoare a Constituției din 1952.

Textul Constituției din 1948 este reprodus după Monitorul Oficial, partea I, nr. 87 bis din 13 aprilie 1948.

Note de subsol

1. Marea Adunare Națională își poate prelungi mandatul cu încă șase luni, când interesele economiei naționale o cer.