Biblia/Vechiul Testament/Psalmii/Capitolul 5

Sari la navigare Sari la căutare
←←Cartea a patra Biblia de [[Autor:{{{autor}}}|{{{autor}}}]]
(Vechiul Testament, Psalmii, Capitolul 5)
Cartea a cincea
Proverbele, Capitolul 1→→



Psalmul 106[modifică]

  1. Lăudați pe Domnul că este bun, că în veac este mila Lui.
  2. Să spună cei izbăviți de Domnul, pe care i-a izbăvit din mâna vrăjmașului.
  3. Din țări i-a adunat pe ei, de la răsărit și de la apus, de la miazănoapte și de la miazăzi.
  4. Rătăcit-au în pustie, în pământ fără de apă și cale spre cetatea de locuit n-au găsit.
  5. Erau flămânzi și însetați; sufletul lor într-înșii se sfârșea;
  6. Dar au strigat către Domnul în necazurile lor și din nevoile lor i-a izbăvit pe ei
  7. Și i-a povățuit pe cale dreaptă, ca să meargă spre cetatea de locuit.
  8. Lăudat să fie Domnul pentru milele Lui, pentru minunile Lui, pe care le-a făcut fiilor oamenilor.
  9. Că a săturat suflet însetat și suflet flămând a umplut de bunătăți.
  10. Ședeau în întuneric și în umbra morții; erau ferecați de sărăcie și de fier,
  11. Pentru că au amărât cuvintele Domnului și sfatul Celui Preaînalt au întărâtat.
  12. El a umilit întru osteneli inima lor; slăbit-au și nu era cine să le ajute;
  13. Dar au strigat către Domnul în necazurile lor și din nevoile lor i-a izbăvit pe ei.
  14. Și i-a scos pe ei din întuneric și din umbra morții și legăturile lor le-a rupt.
  15. Lăudat să fie Domnul pentru milele Lui, pentru minunile Lui, pe care le-a făcut fiilor oamenilor!
  16. Că a sfărâmat porți de aramă și zăvoare de fier a frânt
  17. Și i-a ajutat să iasă din calea fărădelegii lor, căci pentru fărădelegile lor au fost umiliți.
  18. Urât-a sufletul lor orice mâncare și s-au apropiat de porțile morții.
  19. Dar au strigat către Domnul în necazurile lor și din nevoile lor i-a izbăvit.
  20. Trimis-a cuvântul Său și i-a vindecat pe ei și i-a izbăvit pe ei din stricăciunile lor.
  21. Lăudat să fie Domnul pentru milele Lui, pentru minunile Lui, pe care le-a făcut fiilor oamenilor!
  22. Și să-I jertfească Lui jertfă de laudă și să vestească lucrurile Lui, în bucurie.
  23. Cei ce se coboară la mare în corăbii, cei ce-și fac lucrarea lor în ape multe,
  24. Aceia au văzut lucrurile Domnului și minunile Lui întru adânc.
  25. El a zis și s-a pornit vânt furtunos și s-au înălțat valurile mării.
  26. Se urcau până la ceruri și se coborau până în adâncuri, iar sufletul lor întru primejdii încremenea.
  27. Se tulburau și se clătinau ca un om beat și toată priceperea lor a pierit.
  28. Dar au strigat către Domnul în necazurile lor și din nevoile lor ia izbăvit
  29. Și i-a poruncit furtunii și s-a liniștit și au tăcut valurile mării.
  30. Și s-au veselit ei, că s-au liniștit valurile și Domnul i-a povățuit pe ei la limanul dorit de ei.
  31. Lăudat să fie Domnul pentru milele Lui, pentru minunile Lui, pe care le-a făcut fiilor oamenilor!
  32. Înălțaii-L pe El în adunarea poporului și în scaunul bătrânilor lăudați-L pe El,
  33. Prefăcut-a râurile în pământ pustiu, izvoarele de apă în pământ însetat
  34. Și pământul cel roditor în pământ sărat, din pricina celor ce locuiesc pe el.
  35. Prefăcut-a pustiul în iezer de ape, iar pământul cel fără de apă în izvoare de ape,
  36. Și a așezat acolo pe cei flămânzi și au zidit cetate de locuit
  37. Și au semănat țarine și au sădit vii și au strâns belșug de roade
  38. Și i-a binecuvântat pe ei și s-au înmulțit foarte și vitele lor nu le-a împuținat.
  39. Și iarăși au fost împuținați și chinuiți de apăsarea necazurilor și a durerii.
  40. Aruncat-a dispreț asupra căpeteniilor lor și i-a rătăcit pe ei în loc neumblat și fără de cale.
  41. Dar pe sărac l-a izbăvit de sărăcie și i-a pus pe ei ca pe niște oi de moștenire.
  42. Vedea-vor drepții și se vor veseli și toată fărădelegea își va astupa gura ei.
  43. Cine este înțelept va păzi acestea și va pricepe milele Domnului.

Psalmul 107[modifică]

  1. Gata este inima mea, Dumnezeule, gata este inima mea; cânta-voi și voi lăuda întru inima mea.
  2. Deșteaptă-te slava mea! Deșteaptă-te psaltire și alăută! Deștepta-mă-voi dimineața.
  3. Lăuda-Te-voi între popoare, Doamne, cânta-voi ție între neamuri,
  4. Că mai mare decât cerurile este mila Ta și până la nori adevărul Tău.
  5. Înalță-Te peste ceruri, Dumnezeule, și peste tot pământul slava Ta, ca să se izbăvească cei plăcuți ai Tăi.
  6. Mântuiește-mă cu dreapta Ta și mă auzi. Dumnezeu a grăit în locul cel sfânt al Lui:
  7. Înălța-Mă-voi și voi împărți Sichemul și Valea Sucot o voi măsura.
  8. Al Meu este Galaad și al Meu este Manase și Efraim sprijinul capului Meu,
  9. Iuda, legiuitorul Meu; Moab, vas al spălării Mele;
  10. Spre Idumeea voi arunca încălțămintea Mea. Mie cei de alt neam Mi s-au supus".
  11. Cine mă va duce la cetatea întărită? Cine mă va povățui până în Idumeea?
  12. Oare, nu Tu, Dumnezeule, Cel ce ne-ai lepădat pe noi? Oare, nu vei ieși, Dumnezeule, cu oștirile noastre?
  13. Dă-ne nouă ajutor, ca să ieșim din necaz, că deșartă este izbăvirea cea de la oameni.
  14. Cu Dumnezeu vom birui și El va nimici pe vrăjmașii noștri.

Psalmul 108[modifică]

  1. Dumnezeule, lauda mea n-o ține sub tăcere. Că gura păcătosului și gura vicleanului asupra mea s-au deschis.
  2. Grăit-au împotriva mea cu limbă vicleană și cu cuvinte de ură m-au înconjurat și s-au luptat cu mine în zadar.
  3. În loc să mă iubească, mă cleveteau, iar eu mă rugam.
  4. Pus-au împotriva mea rele în loc de bune și ură în locul iubirii mele.
  5. Pune peste dânsul pe cel păcătos și diavolul să stea de-a dreapta lui.
  6. Când se va judeca să iasă osândit, iar rugăciunea lui să se prefacă în păcat.
  7. Să fie zilele lui puține și dregătoria lui să o ia altul;
  8. Să ajungă copiii lui orfani și femeia lui văduvă;
  9. Să fie strămutați copiii lui și să cerșească; să fie scoși din curțile caselor lor;
  10. Să smulgă cămătarul toată averea lui; să răpească străinii ostenelile lui;
  11. Să nu aibă sprijinitor și nici orfanii lui miluitor;
  12. Să piară copiii lui și într-un neam să se stingă numele lui;
  13. Să se pomenească fărădelegea părinților lui înaintea Domnului și păcatul maicii lui să nu se șteargă;
  14. Să fie înaintea Domnului pururea și să piară de pe pământ pomenirea lui, pentru că nu și-a adus aminte să facă milă.
  15. Și a prigonit pe cel sărman, pe cel sărac și pe cel smerit cu inima, ca să-l omoare.
  16. Și a iubit blestemul și va veni asupra lui; și n-a voit binecuvântarea și se va îndepărta de la el.
  17. Și s-a îmbrăcat cu blestemul ca și cu o haină și a intrat ca apa înlăuntrul lui și ca untdelemnul în oasele lui.
  18. Să-i fie lui ca o haină cu care se îmbracă și ca un brâu cu care pururea se încinge.
  19. Aceasta să fie răsplata celor ce mă clevetesc pe mine înaintea Domnului și grăiesc rele împotriva sufletului meu.
  20. Dar Tu, Doamne, fă cu mine milă, pentru numele Tău, că bună este mila Ta.
  21. Izbăvește-mă, că sărac și sărman sunt eu și inima mea s-a tulburat înlăuntrul meu.
  22. Ca umbra ce se înclină m-am trecut; ca bătaia de aripi a lăcustelor tremur.
  23. Genunchii mei au slăbit de post și trupul meu s-a istovit de lipsa untdelemnului
  24. Și eu am ajuns lor ocară. M-au văzut și au clătinat cu capetele lor.
  25. Ajută-mă, Doamne Dumnezeul meu, mântuiește-mă, după mila Ta,
  26. Și să cunoască ei că mâna Ta este aceasta și Tu, Doamne, ai făcut-o pe ea.
  27. Ei vor blestema și Tu vei binecuvânta. Cei ce se scoală împotriva mea să se rușineze, iar robul Tău să se veselească.
  28. Să se îmbrace cei ce mă clevetesc pe mine cu ocară și cu rușinea lor ca și cu un veșmânt să se învelească.
  29. Lăuda-voi pe Domnul foarte cu gura mea și în mijlocul multora Îl voi preaslăvi pe El,
  30. Că a stat de-a dreapta săracului, ca să izbăvească sufletul lui de cei ce-l prigonesc.

Psalmul 109[modifică]

  1. Zis-a Domnul Domnului Meu: "Șezi de-a dreapta Mea, până ce voi pune pe vrăjmașii Tăi așternut picioarelor Tale".
  2. Toiagul puterii Tale ți-l va trimite Domnul din Sion, zicând: "Stăpânește în mijlocul vrăjmașilor Tăi.
  3. Cu Tine este poporul Tău în ziua puterii Tale, întru strălucirile sfinților Tăi. Din pântece mai înainte de luceafăr Te-am născut".
  4. Juratu-S-a Domnul și nu-I va părea rău: "Tu ești preot în veac, după rânduiala lui Melchisedec".
  5. Domnul este de-a dreapta Ta; sfărâmat-a în ziua mâniei Sale împărați.
  6. Judeca-va între neamuri; va umple totul de ruini; va zdrobi capetele multora pe pământ.
  7. Din pârâu pe cale va bea; pentru aceasta va înălța capul.

Psalmul 110[modifică]

  1. Lăuda-Te-voi, Doamne, cu toată inima mea, în sfatul celor drepți și în adunare.
  2. Mari sunt lucrurile Domnului și potrivite tuturor voilor Lui.
  3. Laudă și măreție este lucrul Lui și dreptatea Lui rămâne în veacul veacului.
  4. Pomenire a făcut de minunile Sale. Milostiv și îndurat este Domnul.
  5. Hrană a dat celor ce se tem de Dânsul; aduceți-vă aminte în veac de legământul Lui.
  6. Tăria lucrurilor Sale a vestit-o poporului Său, ca să le dea lor moștenirea neamurilor.
  7. Lucrurile mâinilor Lui adevăr și judecată. Adevărate sunt toate poruncile Lui,
  8. Întărite în veacul veacului, făcute în adevăr și dreptate.
  9. Izbăvire a trimis poporului Său; poruncit-a în veac legământul Său; sfânt și înfricoșător este numele Lui.
  10. Începutul înțelepciunii este frica de Domnul; înțelegere bună este tuturor celor ce o fac pe ea. Lauda Lui rămâne în veacul veacului.

Psalmul 111[modifică]

  1. Fericit bărbatul care se teme de Domnul; întru poruncile Lui va voi foarte.
  2. Puternică va fi pe pământ seminția Lui; neamul drepților se va binecuvânta.
  3. Slavă și bogăție în casa lui și dreptatea lui rămâne în veacul veacului.
  4. Răsărit-a în întuneric lumină drepților, Cel milostiv, îndurat și drept.
  5. Bun este bărbatul care se îndură și împrumută; își rânduiește vorbele sale cu judecată, că în veac nu se va clinti.
  6. intru pomenire veșnică va fi dreptul; de vorbire de rău nu se va teme.
  7. Gata este inima lui a nădăjdui în Domnul; întărită este inima lui, nu se va teme, până ce va ajunge să disprețuiască pe vrăjmașii săi.
  8. Risipit-a, dat-a săracilor; dreptatea lui rămâne în veacul veacului.
  9. Puterea lui se va înălța întru slavă. 10. Păcătosul va vedea și se va mânia, va scrâșni din dinți și se va topi. Pofta păcătoșilor va pieri.

Psalmul 112[modifică]

  1. Lăudați, tineri, pe Domnul, lăudați numele Domnului.
  2. Fie numele Domnului binecuvântat de acum și până în veac.
  3. De la răsăritul soarelui până la apus, lăudat este numele Domnului.
  4. Înalt este peste toate neamurile Domnul, peste ceruri este slava Lui.
  5. Cine este ca Domnul Dumnezeul nostru, Cel ce locuiește întru cele înalte
  6. Și spre cele smerite privește, În cer și pe pământ?
  7. Cel ce scoate din pulbere pe cel sărac și ridică din gunoi pe cel sărman,
  8. Ca să-l așeze cu cei mari, cu cei mari ai poporului Său.
  9. Cel ce face să locuiască cea stearpă în casă, ca o mamă ce se bucură de fii.

Psalmul 113[modifică]

  1. La ieșirea lui Israel din Egipt, a casei lui Iacob dintr-un popor barbar,
  2. Ajuns-a Iuda sfințirea Lui, Israel stăpânirea Lui.
  3. Marea a văzut și a fugit, Iordanul s-a întors înapoi.
  4. Munții au săltat ca berbecii și dealurile ca mieii oilor.
  5. Ce-ți este ție, mare, că ai fugit? Și ție Iordane, că te-ai întors înapoi?
  6. Munților, că ați săltat ca berbecii și dealurilor, ca mieii oilor?
  7. De fața Domnului s-a cutremurat pământul, de fața Dumnezeului lui Iacob,
  8. Care a prefăcut stânca în iezer, iar piatra în izvoare de apă.
  9. Nu nouă, Doamne, nu nouă, ci numelui Tău se cuvine slavă, pentru mila Ta și pentru adevărul Tău,
  10. Ca nu cumva să zică neamurile: "Unde este Dumnezeul lor?"
  11. Dar Dumnezeul nostru e în cer; în cer și pe pământ toate câte a voit a făcut.
  12. Idolii neamurilor sunt argint și aur, lucruri de mâini omenești:
  13. Gură au și nu vor grăi; ochi au și nu vor vedea;
  14. Urechi au și nu vor auzi; nări au și nu vor mirosi;
  15. Mâini au și nu vor pipăi; picioare au și nu vor umbla, nu vor glăsui cu gâtlejul lor.
  16. Asemenea lor să fie cei ce-i fac pe ei și toți cei ce se încred în ei.
  17. Casa lui Israel a nădăjduit în Domnul; ajutorul lor și apărătorul lor este.
  18. Casa lui Aaron a nădăjduit în Domnul; ajutorul lor și apărătorul lor este.
  19. Cei ce se tem de Domnul au nădăjduit în Domnul; ajutorul lor și apărătorul lor este.
  20. Domnul și-a adus aminte de noi și ne-a binecuvântat pe noi; a binecuvântat casa lui Israel, a binecuvântat casa lui Aaron,
  21. A binecuvântat pe cei ce se tem de Domnul, pe cei mici împreună cu cei mari.
  22. Sporească-vă Domnul pe voi, pe voi și pe copiii voștri!
  23. Binecuvântați să fiți de Domnul, Cel ce a făcut cerul și pământul.
  24. Cerul cerului este al Domnului, iar pământul l-a dat fiilor oamenilor.
  25. Nu morții Te vor lăuda pe Tine, Doamne, nici toți cei ce se coboară în iad,
  26. Ci noi, cei vii, vom binecuvânta pe Domnul de acum și până în veac.

Psalmul 114[modifică]

  1. Iubit-am pe Domnul, că a auzit glasul rugăciunii mele,
  2. Că a plecat urechea Lui spre mine și în zilele mele Îl voi chema.
  3. Cuprinsu-m-au durerile morții, primejdiile iadului m-au găsit; necaz și durere am aflat
  4. Și numele Domnului am chemat: "O, Doamne, izbăvește sufletul meu!"
  5. Milostiv este Domnul și drept și Dumnezeul nostru miluiește.
  6. Cel ce păzește pe prunci este Domnul; umilit am fost și m-am izbăvit.
  7. Întoarce-te, suflete al meu, la odihna ta, că Domnul ți-a făcut ție bine;
  8. Că a scos sufletul meu din moarte, ochii mei din lacrimi și picioarele mele de la cădere.
  9. Bine voi plăcea înaintea Domnului, în pământul celor vii.

Psalmul 115[modifică]

  1. Crezut-am, pentru aceea am grăit, iar eu m-am smerit foarte.
  2. Eu am zis întru uimirea mea: "Tot omul este mincinos!"
  3. Ce voi răsplăti Domnului pentru toate câte mi-a dat mie?
  4. Paharul mântuirii voi lua și numele Domnului voi chema.
  5. Făgăduințele mele le voi plini Domnului, înaintea a tot poporului Său.
  6. Scumpă este înaintea Domnului moartea cuvioșilor Lui.
  7. O, Doamne, eu sunt robul Tău, eu sunt robul Tău și fiul roabei Tale; rupt-ai legăturile mele.
  8. Ție-ți voi aduce jertfă de laudă și numele Domnului voi chema.
  9. Făgăduințele mele le voi plini Domnului, înaintea a tot poporului Lui,
  10. În curțile casei Domnului, în mijlocul tău, Ierusalime.

Psalmul 116[modifică]

  1. Lăudați pe Domnul toate neamurile; lăudați-L pe El toate popoarele;
  2. Că s-a întărit mila Lui peste noi și adevărul Domnului rămâne în veac.

Psalmul 117[modifică]

  1. Lăudați pe Domnul că este bun, că în veac este mila Lui.
  2. Să zică, dar, casa lui Israel, că este bun, că în veac este mila Lui.
  3. Să zică, dar, casa lui Aaron, că este bun, că în veac este mila Lui.
  4. Să zică, dar, toți cei ce se tem de Domnul, că este bun, că în veac este mila Lui.
  5. În necaz am chemat pe Domnul și m-a auzit și m-a scos întru desfătare.
  6. Domnul este ajutorul meu, nu mă voi teme de ce-mi va face mie omul.
  7. Domnul este ajutorul meu și eu voi privi cu bucurie pe vrăjmașii mei.
  8. Mai bine este a Te încrede în Domnul, decât a Te încrede în om.
  9. Mai bine este a nădăjdui în Domnul, decât a nădăjdui în căpetenii.
  10. Toate neamurile m-au înconjurat și în numele Domnului i-am înfrânt pe ei.
  11. Înconjurând m-au înconjurat și în numele Domnului i-am înfrânt pe ei.
  12. Înconjuratu-m-au ca albinele fagurele, dar s-au stins ca focul de spini și în numele Domnului i-am înfrânt pe ei.
  13. Împingându-mă m-au împins să cad, dar Domnul m-a sprijinit.
  14. Tăria mea și lauda mea este Domnul și mi-a fost mie spre izbăvire.
  15. Glas de bucurie și de izbăvire în corturile drepților: "Dreapta Domnului a făcut putere,
  16. Dreapta Domnului m-a înălțat, dreapta Domnului a făcut putere!"
  17. Nu voi muri, ci voi fi viu și voi povesti lucrurile Domnului.
  18. Certând m-a certat Domnul, dar morții nu m-a dat.
  19. Deschideți-mi mie porțile dreptății, intrând în ele voi lăuda pe Domnul.
  20. Aceasta este poarta Domnului; drepții vor intra prin ea.
  21. Te voi lăuda, că m-ai auzit și ai fost mie spre izbăvire.
  22. Piatra pe care n-au băgat-o în seamă ziditorii, aceasta s-a făcut în capul unghiului.
  23. De la Domnul s-a făcut aceasta și minunată este în ochii noștri.
  24. Aceasta este ziua pe care a făcut-o Domnul, să ne bucurăm și să ne veselim întru ea.
  25. O, Doamne, mântuiește! O, Doamne, sporește!
  26. Binecuvântat este cel ce vine întru numele Domnului; binecuvântatu-v-am pe voi, din casa Domnului.
  27. Dumnezeu este Domnul și S-a arătat nouă. Tocmiți sărbătoare cu ramuri umbroase, până la coarnele altarului.
  28. Dumnezeul meu ești Tu și Te voi lăuda; Dumnezeul meu ești Tu și Te voi înălța. Te voi lăuda că m-ai auzit și ai fost mie spre mântuire.
  29. Lăudați pe Domnul că este bun, că în veac este mila Lui.

Psalmul 118[modifică]

  1. Fericiți cei fără prihană în cale, care umblă în legea Domnului.
  2. Fericiți cei ce păzesc poruncile Lui și-L caută cu toată inima lor,
  3. Că n-au umblat în căile Lui cei ce lucrează fărădelegea.
  4. Tu ai poruncit ca poruncile Tale să fie păzite foarte.
  5. O, de s-ar îndrepta căile mele, ca să păzesc poruncile Tale!
  6. Atunci nu mă voi rușina când voi căuta spre toate poruncile Tale.
  7. Lăuda-Te-voi întru îndreptarea inimii, ca să învăț judecățile dreptății Tale.
  8. Îndreptările Tale voi păzi; nu mă părăsi până în sfârșit.
  9. Prin ce își va îndrepta tânărul calea sa? Prin păzirea cuvintelor Tale.
  10. Cu toată inima Te-am căutat pe Tine; să nu mă lepezi de la poruncile Tale.
  11. În inima mea am ascuns cuvintele Tale, ca să nu greșesc ție.
  12. Binecuvântat ești, Doamne, învață-mă îndreptările Tale.
  13. Cu buzele am rostit toate judecățile gurii Tale.
  14. În calea mărturiilor Tale m-am desfătat ca de toată bogăția.
  15. La poruncile Tale voi cugeta și voi cunoaște căile Tale.
  16. La îndreptările Tale voi cugeta și nu voi uita cuvintele Tale.
  17. Răsplătește robului Tău! Voi trăi și voi păzi poruncile Tale.
  18. Deschide ochii mei și voi cunoaște minunile din legea Ta.
  19. Străin sunt eu pe pământ, să nu ascunzi de la mine poruncile Tale.
  20. Aprins e sufletul meu de dorirea judecăților Tale, în toată vremea.
  21. Certat-ai pe cai mândri; blestemați sunt cei ce se abat de la poruncile Tale.
  22. Ia de la mine ocara și defăimarea, că mărturiile Tale am păzit.
  23. Pentru că au șezut căpeteniile și pe mine mă cleveteau, iar robul Tău cugeta la îndreptările Tale.
  24. Că mărturiile Tale sunt cugetarea mea, iar îndreptările Tale, sfatul meu.
  25. Lipitu-s-a de pământ sufletul meu; viază-mă, după cuvântul Tău.
  26. Vestit-am căile mele și m-ai auzit; învață-mă îndreptările Tale.
  27. Fă să înțeleg calea îndreptărilor Tale și voi cugeta la minunile Tale.
  28. Istovitu-s-a sufletul meu de supărare; întărește-mă întru cuvintele Tale.
  29. Depărtează de la mine calea nedreptății și cu legea Ta mă miluiește.
  30. Calea adevărului am ales și judecățile Tale nu le-am uitat.
  31. Lipitu-m-am de mărturiile Tale, Doamne, să nu mă rușinezi.
  32. Pe calea poruncilor Tale am alergat când ai lărgit inima mea.
  33. Lege pune mie, Doamne, calea îndreptărilor Tale și o voi păzi pururea.
  34. Înțelepțește-mă și voi căuta legea Ta și o voi păzi cu toată inima mea.
  35. Povățuiește-mă pe cărarea poruncilor Tale, că aceasta am voit.
  36. Pleacă inima mea la mărturiile Tale și nu la lăcomie.
  37. Întoarce ochii mei ca să nu vadă deșertăciunea; în calea Ta viază-mă.
  38. Împlinește robului Tău cuvântul Tău, care este pentru cei ce se tem de Tine.
  39. Îndepărtează ocara, de care mă tem, căci judecățile Tale sunt bune.
  40. Iată, am dorit poruncile Tale; întru dreptatea Ta viază-mă.
  41. Să vină peste mine mila Ta, Doamne, mântuirea Ta, după cuvântul Tău,
  42. Și voi răspunde cuvânt celor ce mă ocărăsc, că am nădăjduit în cuvintele Tale.
  43. Să nu îndepărtezi din gura mea cuvântul adevărului, până în sfârșit, că întru judecățile Tale am nădăjduit,
  44. Și voi păzi legea Ta pururea, în veac și în veacul veacului.
  45. Am umblat întru lărgime, că poruncile Tale am căutat.
  46. Am vorbit despre mărturiile Tale, înaintea împăraților, și nu m-am rușinat.
  47. Am cugetat la poruncile Tale pe care le-am iubit foarte.
  48. Am ridicat mâinile mele la poruncile Tale, pe care le-am iubit și am cugetat la îndreptările Tale.
  49. Adu-Ți aminte de cuvântul Tău, către robul Tău, întru care mi-ai dat nădejde.
  50. Aceasta m-a mângâiat întru smerenia mea, că cuvântul Tău m-a viat.
  51. Cei mândri m-au batjocorit peste măsură, dar de la legea Ta nu m-am abătut.
  52. Adusu-mi-am aminte de judecățile Tale cele din veac, Doamne, și m-am mângâiat.
  53. Mâhnire m-a cuprins din pricina păcătoșilor, care părăsesc legea Ta.
  54. Cântate erau de mine îndreptările Tale, în locul pribegiei mele.
  55. Adusu-mi-am aminte de numele Tău, Doamne, și am păzit legea Ta.
  56. Aceasta s-a făcut mie, că îndreptările Tale am căutat.
  57. Partea mea ești, Doamne, zis-am să păzesc legea Ta.
  58. Rugatu-m-am feței Tale, din toată inima mea, miluiește-mă după cuvântul Tău.
  59. Cugetat-am la căile Tale și am întors picioarele mele la mărturiile Tale.
  60. Gata am fost și nu m-am tulburat să păzesc poruncile Tale.
  61. Funiile păcătoșilor s-au înfășurat împrejurul meu, dar legea Ta n-am uitat.
  62. La miezul nopții m-am sculat ca să Te laud pe Tine, pentru judecățile dreptății Tale.
  63. Părtaș sunt cu toți cei ce se tem de Tine și păzesc poruncile Tale.
  64. De mila Ta, Doamne, este plin pământul; îndreptările Tale mă învață.
  65. Bunătate ai făcut cu robul Tău, Doamne, după cuvântul Tău.
  66. Învață-mă bunătatea, învățătura și cunoștința, că în poruncile Tale am crezut.
  67. Mai înainte de a fi umilit, am greșit; pentru aceasta cuvântul Tău am păzit.
  68. Bun ești Tu, Doamne, și întru bunătatea Ta, învață-mă îndreptările Tale.
  69. Înmulțitu-s-a asupra mea nedreptatea celor mândri, iar eu cu toată inima mea voi cerceta poruncile Tale.
  70. Închegatu-s-a ca grăsimea inima lor, iar eu cu legea Ta m-am desfătat.
  71. Bine este mie că m-ai smerit, ca să învăț îndreptările Tale.
  72. Bună-mi este mie legea gurii Tale, mai mult decât mii de comori de aur și argint.
  73. Mâinile Tale m-au făcut și m-au zidit, înțelepțește-mă și voi învăța poruncile Tale.
  74. Cei ce se tem de Tine mă vor vedea și se vor veseli, că în cuvintele Tale am nădăjduit.
  75. Cunoscut-am, Doamne, că drepte sunt judecățile Tale și întru adevăr m-ai smerit.
  76. Facă-se dar, mila Ta, ca să mă mângâie, după cuvântul Tău, către robul Tău.
  77. Să vină peste mine îndurările Tale și voi trăi, că legea Ta cugetarea mea este.
  78. Să se rușineze cei mândri, că pe nedrept m-au nedreptățit; iar eu voi cugeta la poruncile Tale.
  79. Să se întoarcă spre mine cei ce se tem de Tine și cei ce cunosc mărturiile Tale.
  80. Să fie inima mea fără prihană întru îndreptările Tale, ca să nu mă rușinez.
  81. Se topește sufletul meu după mântuirea Ta; în cuvântul Tău am nădăjduit.
  82. Sfârșitu-s-au ochii mei după cuvântul Tău, zicând: "Când mă vei mângâia?"
  83. Că m-am făcut ca un foale la fum, dar îndreptările Tale nu le-am uitat.
  84. Câte sunt zilele robului Tău? Când vei judeca pe cei ce mă prigonesc?
  85. Spusu-mi-au călcătorii de lege deșertăciuni, dar nu sunt ca legea Ta, Doamne.
  86. Toate poruncile Tale sunt adevăr; pe nedrept m-au prigonit. Ajută-mă!
  87. Puțin a fost de nu m-am sfârșit pe pământ, dar eu n-am părăsit poruncile Tale.
  88. După mila Ta viază-mă și voi păzi mărturiile gurii mele.
  89. În veac, Doamne, cuvântul Tău rămâne în cer;
  90. În neam și în neam adevărul Tău. Întemeiat-ai pământul și rămâne.
  91. După rânduiala Ta rămâne ziua, că toate sunt slujitoare ție.
  92. De n-ar fi fost legea Ta gândirea mea, atunci aș fi pierit intru necazul meu.
  93. În veac nu voi uita îndreptările Tale, că într-însele m-ai viat, Doamne.
  94. Al Tău sunt eu, mântuiește-mă, că îndreptările Tale am căutat.
  95. Pe mine m-au așteptat păcătoșii ca să mă piardă. Mărturiile Tale am priceput.
  96. La tot lucrul desăvârșit am văzut sfârșit, dar porunca Ta este fără de sfârșit.
  97. Că am iubit legea Ta, Doamne, ea toată ziua cugetarea mea este.
  98. Mai mult decât pe vrăjmașii mei mai înțelepțit cu porunca Ta, că în veac a mea este.
  99. Mai mult decât învățătorii mei am priceput, că la mărturiile Tale gândirea mea este.
  100. Mai mult decât bătrânii am înțeles, că poruncile Tale am căutat.
  101. De la toată calea cea rea mi-am oprit picioarele mele, ca să păzesc cuvintele Tale.
  102. De la judecățile Tale nu m-am abătut, că Tu ai pus mie lege.
  103. Cât sunt de dulci limbii mele, cuvintele Tale, mai mult decât mierea, în gura mea!
  104. Din poruncile Tale m-am făcut priceput; pentru aceasta am urât toată calea nedreptății.
  105. Făclie picioarelor mele este legea Ta și lumină cărărilor mele.
  106. Juratu-m-am și m-am hotărât să păzesc judecățile dreptății Tale.
  107. Umilit am fost până în sfârșit: Doamne, viază-mă, după cuvântul Tău.
  108. Cele de bunăvoie ale gurii mele binevoiește-le Doamne, și judecățile Tale mă învață.
  109. Sufletul meu în mâinile Tale este pururea și legea Ta n-am uitat.
  110. Pusu-mi-au păcătoșii cursă mie, dar de la poruncile Tale n-am rătăcit.
  111. Moștenit-am mărturiile Tale în veac, că bucurie inimii mele sunt ele.
  112. Plecat-am inima mea ca să fac îndreptările Tale în veac spre răsplătire.
  113. Pe călcătorii de lege am urât și legea Ta am iubit.
  114. Ajutorul meu și sprijinitorul meu ești Tu, în cuvântul Tău am nădăjduit.
  115. Depărtați-vă de la mine cei ce vicleniți și voi cerceta poruncile Dumnezeului meu.
  116. Apără-mă, după cuvântul Tău, și mă viază și să nu-mi dai de rușine așteptarea mea.
  117. Ajută-mă și mă voi mântui și voi cugeta la îndreptările Tale, pururea.
  118. Defăimat-ai pe toți cei ce se depărtează de la îndreptările Tale, pentru că nedrept este gândul lor.
  119. Socotit-am călcători de lege pe toți păcătoșii pământului; pentru aceasta am iubit mărturiile Tale, pururea.
  120. Străpunge cu frica Ta trupul meu, că de judecățile Tale m-am temut.
  121. Făcut-am judecată și dreptate; nu mă da pe mâna celor ce-mi fac strâmbătate.
  122. Primește pe robul Tău în bunătate, ca să nu mă clevetească cei mândri.
  123. Sfârșitu-sau ochii mei după mântuirea Ta și după cuvântul dreptății Tale.
  124. Fă cu robul Tău, după mila Ta, și îndreptările Tale mă învață.
  125. Robul Tău sunt eu; înțelepțește-mă și voi cunoaște mărturiile Tale.
  126. Vremea este să lucreze Domnul, că oamenii au stricat legea Ta.
  127. Pentru aceasta am iubit poruncile Tale, mai mult decât aurul și topazul.
  128. Pentru aceasta spre toate poruncile Tale m-am îndreptat, toată calea nedreaptă am urât.
  129. Minunate sunt mărturiile Tale, pentru aceasta le-a cercetat pe ele sufletul meu.
  130. Arătarea cuvintelor Tale luminează și înțelepțește pe prunci.
  131. Gura mea am deschis și am aflat, că de poruncile Tale am dorit.
  132. Caută spre mine și mă miluiește, după judecata Ta, fală de cei ce iubesc numele Tău.
  133. Pașii mei îndreptează-i după cuvântul Tău, și să nu mă stăpânească nici o fărădelege.
  134. Izbăvește-mă de clevetirea oamenilor și voi păzi poruncile Tale.
  135. Fața Ta arat-o robului Tău și mă învață poruncile Tale.
  136. Izvoare de apă s-au coborât din ochii mei, pentru că n-am păzit legea Ta.
  137. Drept ești, Doamne, și drepte sunt judecățile Tale.
  138. Poruncit-ai cu dreptate mărturiile Tale și cu tot adevărul.
  139. Topitu-m-a râvna casei Tale, că au uitat cuvintele Tale vrăjmașii mei.
  140. Lămurit cu foc este cuvântul Tău foarte și robul Tău l-a iubit pe el.
  141. Tânăr sunt eu și defăimat, dar îndreptările Tale nu le-am uitat.
  142. Dreptatea Ta este dreptate în veac și legea Ta adevărul.
  143. Necazuri și nevoi au dat peste mine, dar poruncile Tale sunt gândirea mea.
  144. Drepte sunt mărturiile Tale, în veac; înțelepțește-mă și voi fi viu.
  145. Strigat-am cu toată inima mea: Auzi-mă, Doamne! Îndreptările Tale voi căuta.
  146. Strigat-am către Tine, mântuiește-mă, și voi păzi mărturiile Tale.
  147. Din zori m-am sculat și am strigat; intru cuvintele Tale am nădăjduit.
  148. Deschis-am ochii mei dis-de-dimineață, ca să cuget la cuvintele Tale.
  149. Glasul meu auzi-l, Doamne, după mila Ta; după judecata Ta mă viază.
  150. Apropiatu-s-au cei ce mă prigonesc cu fărădelege, dar de la legea Ta s-au îndepărtat.
  151. Aproape ești Tu, Doamne, și toate poruncile Tale sunt adevărul.
  152. Din început am cunoscut, din mărturiile Tale, că în veac le-ai întemeiat pe ele.
  153. Vezi smerenia mea și mă scoate, că legea Ta n-am uitat.
  154. Judecă pricina mea și mă izbăvește; după cuvântul Tău, fă-mă viu.
  155. Departe de păcătoși este mântuirea, că îndreptările Tale n-au căutat.
  156. Îndurările Tale multe sunt Doamne; după judecata Ta mă viază.
  157. Mulți sunt cei ce mă prigonesc și mă necăjesc, dar de la mărturiile Tale nu m-am abătut.
  158. Văzut-am pe cei nepricepuți și mă sfârșeam, că n-au păzit cuvintele Tale.
  159. Începutul cuvintelor Tale este adevărul și veșnice toate judecățile dreptății Tale.
  160. Căpeteniile m-au prigonit în zadar; iar de cuvintele Tale s-a înfricoșat inima mea.
  161. Bucura-mă-voi de cuvintele Tale, ca cel ce a aflat comoară mare.
  162. Nedreptatea am urât și am disprețuit, iar legea Ta am iubit.
  163. De șapte ori pe zi Te-am lăudat pentru judecățile dreptății Tale.
  164. Pace multă au cei ce iubesc legea Ta și nu se smintesc.
  165. Așteptat-am mântuirea Ta, Doamne, și poruncile Tale am iubit.
  166. Păzit-a sufletul meu mărturiile Tale și le-a iubit foarte.
  167. Păzit-am poruncile Tale și mărturiile Tale, că toate căile mele înaintea Ta sunt, Doamne.
  168. Să se apropie rugăciunea mea înaintea Ta, Doamne; după cuvântul Tău mă înțelepțește.
  169. Să ajungă cererea mea înaintea Ta, Doamne; după cuvântul Tău mă izbăvește.
  170. Să răspândească buzele mele laudă, că m-ai învățat îndreptările Tale.
  171. Rosti-va limba mea cuvintele Tale, că toate poruncile Tale sunt drepte.
  172. Mina Ta să mă izbăvească, că poruncile Tale am ales.
  173. Dorit-am mântuirea Ta, Doamne, și legea Ta cugetarea mea este.
  174. Viu va fi sufletul meu și Te va lăuda și judecățile Tale îmi vor ajuta mie.
  175. Rătăcit-am ca o oaie pierdută; caută pe robul Tău, că poruncile Tale nu le-am uitat.

Psalmul 119[modifică]

  1. Către Domnul am strigat când m-am necăjit și m-a auzit.
  2. Doamne, izbăvește sufletul meu de buzele nedrepte și de limba vicleană.
  3. Ce se va da ție și ce vei câștiga de la limba vicleană?
  4. Săgeți ascuțite cu cărbuni aprinși trase de Cel puternic.
  5. Vai mie, că pribegia mea s-a prelungit, că locuiesc în corturile lui Chedar!
  6. Mult a pribegit sufletul meu.
  7. Cu cei ce urau pacea, făcător de pace eram; când grăiam lor, se luptau cu mine în zadar.

Psalmul 120[modifică]

  1. Ridicat-am ochii mei la munți, de unde va veni ajutorul meu.
  2. Ajutorul meu de la Domnul, Cel ce a făcut cerul și pământul.
  3. Nu va lăsa să se clatine piciorul tău, nici nu va dormita Cel ce păzește.
  4. Iată, nu va dormita, nici nu va adormi Cel ce păzește pe Israel.
  5. Domnul te va păzi pe tine, Domnul este acoperământul tău, de-a dreapta ta.
  6. Ziua soarele nu te va arde, nici luna noaptea.
  7. Domnul te va păzi pe tine de tot răul; păzi-va sufletul tău.
  8. Domnul va păzi intrarea ta ieșirea ta de acum și până în veac.

Psalmul 121[modifică]

  1. Veselitu-m-am de cei ce mi-au zis mie: "În casa Domnului vom merge!"
  2. Stăteau picioarele noastre în curțile tale, Ierusalime!
  3. Ierusalimul, cel ce este zidit ca o cetate, ale cărei porți sunt strâns-unite.
  4. Că acolo s-au suit semințiile, semințiile Domnului, după legea lui Israel, ca să laude numele Domnului.
  5. Că acolo s-au așezat scaunele la judecată, scaunele pentru casa lui David.
  6. Rugați-vă pentru pacea Ierusalimului și pentru îndestularea celor ce te iubesc pe tine.
  7. Să fie pace în întăriturile tale și îndestulare în turnurile tale.
  8. Pentru frații mei și pentru vecinii mei grăiam despre tine pace.
  9. Pentru casa Domnului Dumnezeului nostru am dorit cele bune ție.

Psalmul 122[modifică]

  1. Către Tine, Cel ce locuiești în cer, am ridicat ochii mei.
  2. Iată, precum sunt ochii robilor la mâinile stăpânilor lor, precum sunt ochii slujnicei la mâinile stăpânei sale, așa sunt ochii noștri către Domnul Dumnezeul nostru, până ce Se va milostivi spre noi.
  3. Miluiește-ne pe noi, Doamne, miluiește-ne pe noi, că mult ne-am săturat de defăimare,
  4. Că prea mult s-a săturat sufletul nostru de ocara celor îndestulați și de defăimarea celor mândri.

Psalmul 123[modifică]

  1. De n-ar fi fost Domnul cu noi, să spună Israel!
  2. De n-ar fi fost Domnul cu noi, când s-au ridicat oamenii împotriva noastră,
  3. De vii ne-ar fi înghițit pe noi, când s-a aprins mânia lor împotriva noastră.
  4. Apa ne-ar fi înecat pe noi, șuvoi ar fi trecut peste sufletul nostru.
  5. Atunci ar fi trecut peste sufletul nostru valuri înspăimântătoare.
  6. Binecuvântat este Domnul, Care nu ne-a dat pe noi spre vânare dinților lor.
  7. Sufletul nostru a scăpat ca o pasăre din cursa vânătorilor; cursa s-a sfărâmat și noi ne-am izbăvit.
  8. Ajutorul nostru este în numele Domnului, Cel ce a făcut cerul și pământul.

Psalmul 124[modifică]

  1. Cei ce se încred în Domnul sunt ca muntele Sionului; nu se va clătina în veac cel ce locuiește în Ierusalim.
  2. Munți sunt împrejurul lui și Domnul împrejurul poporului Său, de acum și până în veac.
  3. Că nu va lăsa Domnul toiagul păcătoșilor peste soarta drepților, ca să nu-și întindă drepții întru fărădelegi mâinile lor.
  4. Fă bine, Doamne, celor buni și celor drepți cu inima;
  5. Iar pe cei ce se abat pe căi nedrepte, Domnul îi va duce cu cei ce lucrează fărădelegea. Pace peste Israel!

Psalmul 125[modifică]

  1. Când a întors Domnul robia Sionului ne-am umplut de mângâiere.
  2. Atunci s-a umplut de bucurie gura noastră și limba noastră de veselie; atunci se zicea între neamuri: "Mari lucruri a făcut Domnul cu ei!"
  3. Mari lucruri a făcut Domnul cu noi: ne-a umplut de bucurie.
  4. Întoarce, Doamne, robia noastră, cum întorci pâraiele spre miazăzi.
  5. Cei ce seamănă cu lacrimi, cu bucurie vor secera.
  6. Mergând mergeau și plângeau, aruncând semințele lor, dar venind vor veni cu bucurie, ridicând snopii lor.

Psalmul 126[modifică]

  1. De n-ar zidi Domnul casa, în zadar s-ar osteni cei ce o zidesc; de n-ar păzi Domnul cetatea, în zadar ar priveghea cel ce o păzește.
  2. în zadar vă sculați dis-de-dimineață, în zadar vă culcați târziu, voi care mâncați pâinea durerii, dacă nu v-ar da Domnul somn, iubiți ai Săi.
  3. Iată, fiii sunt moștenirea Domnului, răsplata rodului pântecelui.
  4. Precum sunt săgețile în mâna celui viteaz, așa sunt copiii părinților tineri.
  5. Fericit este omul care-și va umple casa de copii; nu se va rușina când va grăi cu vrăjmașii săi în poartă.

Psalmul 127[modifică]

  1. Fericiți toți cei ce se tem de Domnul, care umblă în căile Lui.
  2. Rodul muncii mâinilor tale vei mânca. Fericit ești; bine-ți va fi!
  3. Femeia ta ca o vie roditoare, în laturile casei tale; fiii tăi ca niște vlăstare tinere de măslin, împrejurul mesei tale.
  4. Iată, așa se va binecuvânta omul, cel ce se teme de Domnul.
  5. "Te va binecuvânta Domnul din Sion și vei vedea bunătățile Ierusalimului în toate zilele vieții tale.
  6. Și vei vedea pe fiii fiilor tăi. Pace peste Israel!

Psalmul 128[modifică]

  1. De multe ori s-au luptat cu mine din tinerețile mele, să spună Israel!
  2. De multe ori s-au luptat cu mine, din tinerețile mele și nu m-au biruit.
  3. Spatele mi-au lovit păcătoșii, întins-au nelegiuirea lor;
  4. Dar Domnul Cel drept a tăiat grumajii păcătoșilor.
  5. Să se rușineze și să se întoarcă înapoi toți cei ce urăsc Sionul.
  6. Facă-se ca iarba de pe acoperișuri, care, mai înainte de a fi smulsă, s-a uscat,
  7. Din care nu și-a umplut mâna lui secerătorul și sânul său, cel ce adună snopii,
  8. Și trecătorii nu vor zice: "Binecuvântarea Domnului fie peste voi!" sau: "Vă binecuvântăm în numele Domnului!"

Psalmul 129[modifică]

  1. Dintru adâncuri am strigat către Tine; Doamne! Doamne, auzi glasul meu!
  2. Fie urechile Tale cu luare-aminte la glasul rugăciunii mele.
  3. De Te vei uita la fărădelegi, Doamne, Doamne, cine va suferi?
  4. Că la Tine este milostivirea.
  5. Pentru numele Tău, Te-am așteptat, Doamne; așteptat-a sufletul meu spre cuvântul Tău,
  6. Nădăjduit-a sufletul meu în Domnul, din straja dimineții până în noapte. Din straja dimineții să nădăjduiască Israel spre Domnul.
  7. Că la Domnul este mila și multă mântuire la El
  8. Și El va izbăvi pe Israel din toate fărădelegile lui.

Psalmul 130[modifică]

  1. Doamne, nu s-a mândrit inima mea, nici nu s-au înălțat ochii mei, nici n-am umblat după lucruri mari, nici după lucruri mai presus de mine,
  2. Dimpotrivă, mi-am smerit și mi-am domolit sufletul meu, ca un prunc înțărcat de mama lui, ca răsplată a sufletului meu.
  3. Să nădăjduiască Israel în Domnul, de acum și până în veac!

Psalmul 131[modifică]

  1. Adu-ți aminte, Doamne, de David și de toate blândețile lui.
  2. Cum s-a jurat Domnului și a făgăduit Dumnezeului lui Iacob:
  3. Nu voi intra în locașul casei mele, nu mă voi sui pe patul meu de odihnă,
  4. Nu voi da somn ochilor mei și genelor mele dormitare și odihnă tâmplelor mele,
  5. Până ce nu voi afla loc Domnului, locaș Dumnezeului lui Iacob.
  6. Iată am auzit de chivotul legii; în Efrata l-am găsit, în țarina lui Iaar.
  7. Intra-vom în locașurile Lui, închina-ne-vom la locul unde au stat picioarele Lui.
  8. Scoală-Te, Doamne, intru odihna Ta, Tu și chivotul sfințirii Tale.
  9. Preoții Tăi se vor îmbrăca cu dreptate și cuvioșii Tăi se vor bucura.
  10. Din pricina lui David, robul Tău, să nu întorci fața unsului Tău.
  11. Juratu-S-a Domnul lui David adevărul și nu-l va lepăda: "Din rodul pântecelui tău voi pune pe scaunul tău,
  12. De vor păzi fiii tăi legământul Meu și mărturiile acestea ale Mele, în care îi voi învăța pe ei și fiii lor vor ședea până în veac pe scaunul tău".
  13. Că a ales Domnul Sionul și l-a ales ca locuință Lui.
  14. "Aceasta este odihna Mea în veacul veacului. Aici voi locui, că l-am ales pe el.
  15. Roadele lui le voi binecuvânta foarte; pe săracii lui îi voi sătura cu pâine.
  16. Pe preoții lui îi voi îmbrăca cu izbăvire și cuvioșii lui cu bucurie se vor bucura.
  17. Acolo voi face să răsară puterea lui David, gătit-am făclie unsului Meu.
  18. Pe vrăjmașii lui îi voi îmbrăca cu rușine, iar pe dânsul va înflori sfințenia Mea".

Psalmul 132[modifică]

  1. Iată acum ce este bun și ce este frumos, decât numai a locui frații împreună!
  2. Aceasta este ca mirul pe cap, care se coboară pe barbă, pe barba lui Aaron, care se coboară pe marginea veșmintelor lui.
  3. Aceasta este ca roua Ermonului, ce se coboară pe munții Sionului, că unde este unire acolo a poruncit Domnul binecuvântarea și viața până în veac.

Psalmul 133[modifică]

  1. Iată acum binecuvântați pe Domnul toate slugile Domnului, care stați în casa Domnului, în curțile casei Dumnezeului nostru.
  2. Noaptea ridicați mâinile voastre spre cele sfinte și binecuvântați pe Domnul.
  3. Te va binecuvânta Domnul din Sion, Cel ce a făcut cerul și pământul.

Psalmul 134[modifică]

  1. Lăudați numele Domnului, lăudați slugi pe Domnul,
  2. Cei ce stați în casa Domnului, în curțile Dumnezeului nostru.
  3. Lăudați pe Domnul, că este bun Domnul; cântați numele Lui, că este bun.
  4. Că pe Iacob și l-a ales Domnul, pe Israel spre moștenire Lui.
  5. Că eu am cunoscut că este mare Domnul și Domnul nostru peste toți dumnezeii.
  6. Toate câte a vrut Domnul a făcut în cer și pe pământ, în mări și în toate adâncurile.
  7. A ridicat nori de la marginea pământului; fulgerele spre ploaie le-a făcut; El scoate vânturile din vistieriile Sale.
  8. El a bătut pe cei întâi-născuți ai Egiptului, de la om până la dobitoc.
  9. Trimis-a semne și minuni în mijlocul tău, Egipte, lui Faraon și tuturor robilor lui.
  10. El a bătut neamuri multe și a ucis împărați puternici:
  11. Pe Sihon împăratul Amoreilor și pe Og împăratul Vasanului și toate stăpânirile Canaanului.
  12. Și a dat pământul lor moștenire, moștenire lui Israel, poporului Său.
  13. Doamne, numele Tău este în veac și, pomenirea Ta în neam și în neam.
  14. Că va judeca Domnul pe poporul Său și de slugile Sale se va milostivi.
  15. Idolii neamurilor sunt argint și aur, lucruri făcute de mâini omenești.
  16. Gură au și nu vor grăi, ochi au și nu vor vedea.
  17. Urechi au și nu vor auzi, că nu este duh în gura lor.
  18. Asemenea lor să fie toți cei care ii fac pe ei și toți cei ce se încred în ei.
  19. Casa lui Israel, binecuvântați pe Domnul; casa lui Aaron, binecuvântați pe Domnul;
  20. Casa lui Levi, binecuvântați pe Domnul; cei ce vă temeți de Domnul, binecuvântați pe Domnul.
  21. Binecuvântat este Domnul din Sion, Cel ce locuiește în Ierusalim.

Psalmul 135[modifică]

  1. Lăudați pe Domnul că este bun, că în veac este mila Lui.
  2. Lăudați pe Dumnezeul dumnezeilor, că în veac este mila Lui.
  3. Lăudați pe Domnul domnilor, că în veac este mila Lui.
  4. Singurul Care face minuni mari, că în veac este mila Lui.
  5. Cel ce a făcut cerul cu pricepere, că în veac este mila Lui.
  6. Cel ce a întărit pământul pe ape, că în veac este mila Lui.
  7. Cel ce a făcut luminătorii cei mari, că în veac este mila Lui.
  8. Soarele, spre stăpânirea zilei, că în veac este mila Lui.
  9. Luna și stelele spre stăpânirea nopții, că în veac este mila Lui.
  10. Cel ce a bătut Egiptul cu cei întâi-născuți ai lor, că în veac este mila Lui.
  11. Și a scos pe Israel din mijlocul lor, că în veac este mila Lui.
  12. Cu mână tare și cu braț înalt, că în veac este mila Lui.
  13. Cel ce a despărțit Marea Roșie în două; că în veac este mila Lui.
  14. Și a trecut pe Israel prin mijlocul ei, că în veac este mila Lui.
  15. Și a răsturnat pe Faraon și oștirea lui în Marea Roșie, că în veac este mila Lui.
  16. Cel ce a trecut pe poporul Lui prin pustiu, că în veac este mila Lui.
  17. Cel ce a bătut împărați mari, că în veac este mila Lui.
  18. Cel ce a omorât împărați tari, că în veac este mila Lui.
  19. Pe Sihon împăratul Amoreilor, că în veac este mila Lui.
  20. Și pe Og împăratul Vasanului, că în veac este mila Lui.
  21. Și le-a dat pământul lor moștenire, că în veac este mila Lui.
  22. Moștenire lui Israel, robul Lui, că în veac este mila Lui.
  23. Că în smerenia noastră și-a adus aminte de noi Domnul, că în veac este mila Lui.
  24. Și ne-a izbăvit pe noi de vrăjmașii noștri, că în veac este mila Lui.
  25. Cel ce dă hrană la tot trupul, că în veac este mila Lui.
  26. Lăudați pe Dumnezeul cerului, că în veac este mila Lui.

Psalmul 136[modifică]

  1. La râul Babilonului, acolo am șezut și am plâns, când ne-am adus aminte de Sion.
  2. În sălcii, în mijlocul lor, am atârnat harpele noastre.
  3. Că acolo cei ce ne-au robit pe noi ne-au cerut nouă cântare, zicând: "Cântați-ne nouă din cântările Sionului!"
  4. Cum să cântăm cântarea Domnului în pământ străin?
  5. De te voi uita, Ierusalime, uitată să fie dreapta mea!
  6. Să se lipească limba mea de grumazul meu, de nu-mi voi aduce aminte de tine, de nu voi pune înainte Ierusalimul, ca început al bucuriei mele.
  7. Adu-ți aminte, Doamne, de fiii lui Edom, în ziua dărâmării Ierusalimului, când ziceau: "Stricați-l, stricați-l până la temeliile lui!"
  8. Fiica Babilonului, ticăloasa! Fericit este cel ce-ți va răsplăti ție fapta ta pe care ai făcut-o nouă.
  9. Fericit este cel ce va apuca și va lovi pruncii tăi de piatră.

Psalmul 137[modifică]

  1. Lăuda-Te-voi, Doamne, cu toată inima mea, că ai auzit cuvintele gurii mele și înaintea îngerilor Îți voi cânta.
  2. Închina-mă-voi în locașul Tău cel sfânt și voi lăuda numele Tău, pentru mila Ta și adevărul Tău; că ai mărit peste tot numele cel sfânt al Tău.
  3. În orice zi Te voi chema, degrabă mă auzi! Sporește în sufletul meu puterea.
  4. Să Te laude pe Tine, Doamne, toți împărații pământului, când vor auzi toate graiurile gurii Tale,
  5. Și să cânte în căile Domnului, că mare este slava Domnului.
  6. Că înalt este Domnul și spre cele smerite privește și pe cele înalte de departe le cunoaște.
  7. De ajung la necaz, viază-mă! Împotriva vrăjmașilor mei ai întins mâna Ta și m-a izbăvit dreapta Ta.
  8. Domnul le va plăti lor pentru mine. Doamne, mila Ta este în veac; lucrurile mâinilor Tale nu le trece cu vederea.

Psalmul 138[modifică]

  1. Doamne, cercetatu-m-ai și m-ai cunoscut.
  2. Tu ai cunoscut șederea mea și scularea mea; Tu ai priceput gândurile mele de departe.
  3. Cărarea mea și firul vieții mele Tu le-ai cercetat și toate căile mele mai dinainte le-ai văzut.
  4. Că încă nu este cuvânt pe limba mea
  5. Și iată, Doamne, Tu le-ai cunoscut pe toate și pe cele din urmă și pe cele de demult; Tu m-ai zidit și ai pus peste mine mâna Ta.
  6. Minunată este știința Ta, mai presus de mine; este înaltă și n-o pot ajunge.
  7. Unde mă voi duce de la Duhul Tău și de la fața Ta unde voi fugi?
  8. De mă voi sui în cer, Tu acolo ești. De mă voi coborî în iad, de față ești.
  9. De voi lua aripile mele de dimineață și de mă voi așeza la marginile mării
  10. Și acolo mâna Ta mă va povățui și mă va ține dreapta Ta.
  11. Și am zis: "Poate întunericul mă va acoperi și se va face noapte lumina dimprejurul meu".
  12. Dar întunericul nu este întuneric la Tine și noaptea ca ziua va lumina. Cum este întunericul ei, așa este și lumina ei.
  13. Că Tu ai zidit rărunchii mei, Doamne, Tu m-ai alcătuit în pântecele maicii mele.
  14. Te voi lăuda, că sunt o făptură așa de minunată. Minunate sunt lucrurile Tale și sufletul meu le cunoaște foarte.
  15. Nu sunt ascunse de Tine oasele mele, pe care le-ai făcut întru ascuns, nici ființa mea pe care ai urzit-o ca în cele mai de jos ale pământului.
  16. Cele nelucrate ale mele le-au cunoscut ochii Tăi și în cartea Ta toate se vor scrie; zi de zi se vor săvârși și nici una din ele nu va fi nescrisă.
  17. Iar eu am cinstit foarte pe prietenii Tăi, Dumnezeule, și foarte s-a întărit stăpânirea lor.
  18. Și-i voi număra pe ei, și mai mult decât nisipul se vor înmulți. M-am sculat și încă sunt cu Tine.
  19. O, de ai ucide pe păcătoși, Dumnezeule! Bărbați vărsători de sânge, depărtați-vă de la mine!
  20. Aceștia Te grăiesc de rău, Doamne, și vrăjmașii Îți hulesc numele.
  21. Oare, nu pe cei ce Te urăsc pe Tine, Doamne, am urât și asupra vrăjmașilor Tăi m-am mâhnit?
  22. Cu ură desăvârșită i-am urât pe ei și mi s-au făcut dușmani.
  23. Cercetează-mă, Doamne, și cunoaște inima mea; încearcă-mă și cunoaște cărările mele
  24. Și vezi de este calea fărădelegii în mine și mă îndreptează pe calea cea veșnică.

Psalmul 139[modifică]

  1. Scoate-mă, Doamne, de la omul viclean și de omul nedrept mă izbăvește,
  2. Care gândeau nedreptate în inimă, toată ziua îmi duceau război.
  3. Ascuțit-au limba lor ca a șarpelui; venin de aspidă sub buzele lor.
  4. Păzește-mă, Doamne, de mâna păcătosului; scoate-mă de la oamenii nedrepți, care au gândit să împiedice pașii mei.
  5. Pusu-mi-au cei mândri cursă mie și funii; curse au întins picioarelor mele; pe cărare mi-au pus pietre de poticneală.
  6. Zis-am Domnului: "Dumnezeul meu ești Tu, ascultă, Doamne, glasul rugăciunii mele".
  7. Doamne, Doamne, puterea mântuirii mele, umbrit-ai capul meu în zi de război.
  8. Să nu mă dai pe mine, Doamne, din pricina poftei mele, pe mina păcătosului; viclenit-au împotriva mea; să nu mă părăsești, ca să nu se trufească.
  9. Vârful lațului lor, osteneala buzelor lor să-i acopere pe ei!
  10. Să cadă peste ei cărbuni aprinși; în foc aruncă-i pe ei, în necazuri, pe care să nu le poată răbda.
  11. Bărbatul limbut nu se va îndrepta pe pământ; pe omul nedrept răutatea îl va duce la pieire.
  12. Știu că Domnul va face judecată celui sărac și dreptate celor sărmani;
  13. Iar drepții vor lăuda numele Tău și vor locui cei drepți în fața Ta.

Psalmul 140[modifică]

  1. Doamne, strigat-am către Tine, auzi-mă; ia aminte la glasul rugăciunii mele, când strig către Tine.
  2. Să se îndrepteze rugăciunea mea ca tămâia înaintea Ta; ridicarea mâinilor mele, jertfă de seară.
  3. Pune Doamne, strajă gurii mele și ușă de îngrădire, împrejurul buzelor mele.
  4. Să nu abați inima mea spre cuvinte de vicleșug, ca să-mi dezvinovățesc păcatele mele; iar cu oamenii cei care fac fărădelege nu mă voi însoți cu aleșii lor.
  5. Certa-mă-va dreptul cu milă și mă va mustra, iar untdelemnul păcătoșilor să nu ungă capul meu; că încă și rugăciunea mea este împotriva vrerilor lor.
  6. Prăbușească-se de pe stâncă judecătorii lor. Auzi-se-vor graiurile mele că s-au îndulcit,
  7. Ca o brazdă de pământ s-au rupt pe pământ, risipitu-s-au oasele lor lângă iad.
  8. Căci către Tine, Doamne, Doamne, ochii mei, spre Tine am nădăjduit, să nu iei sufletul meu.
  9. Păzește-mă de cursa care mi-au pus mie și de smintelile celor ce fac fărădelege.
  10. Cădea-vor în mreaja lor păcătoșii, ferit sunt eu până ce voi trece.

Psalmul 141[modifică]

  1. Cu glasul meu către Domnul am strigat, cu glasul meu către Domnul m-am rugat.
  2. Vărsa-voi înaintea Lui rugăciunea mea, necazul meu înaintea Lui voi spune.
  3. Când lipsea dintru mine duhul meu, Tu ai cunoscut cărările mele. În calea aceasta în care am umblat, ascuns-au cursă mie.
  4. Luat-am seama de-a dreapta și am privit și nu era cine să mă cunoască. Pierit-a fuga de la mine și nu este cel ce caută sufletul meu.
  5. Strigat-am către Tine, Doamne, zis-am: "Tu ești nădejdea mea, partea mea ești în pământul celor vii".
  6. Ia aminte la rugăciunea mea, că m-am smerit foarte. Izbăvește-mă de cei ce mă prigonesc, că s-au întărit mai mult decât mine.
  7. Scoate din temniță sufletul meu, ca să laude numele Tău, Doamne. Pe mine mă așteaptă drepții, până ce-mi vei răsplăti mie.

Psalmul 142[modifică]

  1. Doamne, auzi rugăciunea mea, ascultă cererea mea, întru credincioșia Ta, auzi-mă, întru dreptatea Ta.
  2. Să nu intri la judecată cu robul Tău, că nimeni din cei vii nu-i drept înaintea Ta.
  3. Vrăjmașul prigonește sufletul meu și viața mea o calcă în picioare; făcutu-m-a să locuiesc în întuneric ca morții cei din veacuri.
  4. Mâhnit e duhul în mine și inima mea încremenită înlăuntrul meu.
  5. Adusu-mi-am aminte de zilele cele de demult; cugetat-am la toate lucrurile Tale, la faptele mâinilor Tale m-am gândit.
  6. Întins-am către Tine mâinile mele, sufletul meu ca un pământ însetoșat.
  7. Degrab auzi-mă, Doamne, că a slăbit duhul meu. Nu-ți întoarce fala Ta de la mine, ca să nu mă asemăn celor ce se coboară în mormânt.
  8. Fă să aud dimineața mila Ta, că la Tine îmi este nădejdea. Arată-mi calea pe care voi merge, că la Tine am ridicat sufletul meu.
  9. Scapă-mă de vrăjmașii mei, că la Tine alerg, Doamne.
  10. Învață-mă să fac voia Ta, că Tu ești Dumnezeul meu. Duhul Tău cel bun să mă povățuiască la pământul dreptății.
  11. Pentru numele Tău, Doamne, dăruiește-mi viață. Întru dreptatea Ta scoate din necaz sufletul meu.
  12. Fă bunătate de stârpește pe vrăjmașii mei și pierde pe toți cei ce necăjesc sufletul meu, că eu sunt robul Tău.

Psalmul 143[modifică]

  1. Binecuvântat este Domnul Dumnezeul meu, Cel ce învață mâinile mele la luptă și degetele mele la război.
  2. Mila mea și Scăparea mea, Sprijinitorul meu și Izbăvitorul meu, Apărătorul meu, și în El am nădăjduit, Cel ce supune pe poporul meu sub mine.
  3. Doamne, ce este omul că Te-ai făcut cunoscut lui, sau fiul omului că-l socotești pe el?
  4. Omul cu deșertăciunea se aseamănă; zilele lui ca umbra trec.
  5. Doamne, pleacă cerurile și Te pogoară, atinge-Te de munți și fă-i să fumege.
  6. Cu fulger fulgeră-i și-i risipește! Trimite săgețile Tale și tulbură-i!
  7. Trimite mâna Ta dintru înălțime; scoate-mă și mă izbăvește de ape multe, din mâna străinilor,
  8. A căror gură a grăit deșertăciune și dreapta lor e dreapta nedreptății.
  9. Dumnezeule, cântare nouă Îți voi cânta ție; în psaltire cu zece strune Îți voi cânta ție,
  10. Celui ce dai mântuire împăraților, Celui ce izbăvești pe David, robul Tău, din robia cea cumplită.
  11. Izbăvește-mă și mă scoate din mâna străinilor, a căror gură a grăit deșertăciune și dreapta lor e dreapta nedreptății,
  12. Ai căror fii sunt ca niște odrasle tinere, crescute în tinerețile lor; fiicele lor înfrumusețate și împodobite ca chipurile templului.
  13. Cămările lor pline, vărsându-se din una în alta. Oile lor cu mulți miei, umplând drumurile când ies;
  14. Boii lor sunt grași. Nu este gard căzut, nici spărtură, nici strigare în ulițele lor.
  15. Au fericit pe poporul care are aceste bunătăți. Dar fericit este poporul acela care are pe Domnul ca Dumnezeu al său.

Psalmul 144[modifică]

  1. Înălța-Te-voi Dumnezeul meu, Împăratul meu și voi binecuvânta numele Tău în veac și în veacul veacului.
  2. În toate zilele Te voi binecuvânta și voi lăuda numele Tău în veac și în veacul veacului.
  3. Mare este Domnul și lăudat foarte și măreția Lui nu are sfârșit.
  4. Neam și neam vor lăuda lucrurile Tale și puterea Ta o vor vesti.
  5. Măreția slavei sfințeniei Tale vor grăi și minunile Tale vor istorisi
  6. Și puterea lucrurilor Tale înfricoșătoare vor spune și slava Ta vor povesti.
  7. Pomenirea mulțimii bunătății Tale vor vesti și de dreptatea Ta se vor bucura.
  8. Îndurat și milostiv este Domnul, îndelung-răbdător și mult-milostiv.
  9. Bun este Domnul cu toți și îndurările Lui peste toate lucrurile Lui.
  10. Să Te laude pe Tine, Doamne, toate lucrurile Tale și cuvioșii Tăi să Te binecuvânteze.
  11. Slava împărăției Tale vor spune și de puterea Ta vor grăi.
  12. Ca să se facă fiilor oamenilor cunoscută puterea Ta și slava măreției împărăției Tale.
  13. Împărăția Ta este împărăția tuturor veacurilor, iar stăpânirea Ta din neam în neam. Credincios este Domnul intru cuvintele Sale și cuvios întru toate lucrurile Sale.
  14. Domnul sprijină pe toți cei ce cad și îndreaptă pe toți cei gârboviți.
  15. Ochii tuturor spre Tine nădăjduiesc și Tu le dai lor hrană la bună vreme.
  16. Deschizi Tu mâna Ta și de bunăvoință saturi pe toți cei vii.
  17. Drept este Domnul în toate căile Lui și cuvios în toate lucrurile Lui.
  18. Aproape este Domnul de toți cei ce-L cheamă pe El, de toți cei ce-L cheamă pe El întru adevăr.
  19. Voia celor ce se tem de El o va face și rugăciunea lor o va auzi și-i va mântui pe dânșii.
  20. Domnul păzește pe toți cei ce-L iubesc pe El și pe toți păcătoșii îi va pierde.
  21. Lauda Domnului va grăi gura mea și să binecuvinteze tot trupul numele cel sfânt al Lui, zn veac și în veacul veacului.

Psalmul 145[modifică]

  1. Laudă, suflete al meu, pe Domnul.
  2. Lăuda-voi pe Domnul în viața mea, cânta-voi Dumnezeului meu cât voi trăi.
  3. Nu vă încredeți în cei puternici, în fiii oamenilor, în care nu este izbăvire.
  4. Ieși-va duhul lor și se vor întoarce în pământ. În ziua aceea vor pieri toate gândurile lor.
  5. Cel ce a făcut cerul și pământul, marea și toate cele din ele; Cel ce păzește adevărul în veac;
  6. Cel ce face judecată celor năpăstuiți, Cel ce dă hrană celor flămânzi. Domnul dezleagă pe cei ferecați în obezi;
  7. Domnul îndreaptă pe cei gârboviți, Domnul înțelepțește orbii, Domnul iubește pe cei drepți;
  8. Domnul păzește pe cei străini; pe orfani și pe văduvă va sprijini și calea păcătoșilor o va pierde.
  9. Împărăți-va Domnul în veac, Dumnezeul tău, Sioane, în neam și în neam.

Psalmul 146[modifică]

  1. Lăudați pe Domnul, că bine este a cânta; Dumnezeului nostru plăcută Îi este cântarea.
  2. Când va zidi Ierusalimul, Domnul va aduna și pe cei risipiți ai lui Israel;
  3. Cel ce vindecă pe cei zdrobiți cu inima și leagă rănile lor
  4. Cel ce numără mulțimea stelelor și dă tuturor numele lor.
  5. Mare este Domnul nostru șl mare este tăria Lui și priceperea Lui nu are hotar.
  6. Domnul înalță pe cei blânzi și smerește pe cei păcătoși până la pământ.
  7. Cântați Domnului cu cântare de laudă; cântați Dumnezeului nostru în alăută;
  8. Celui ce îmbracă cerul cu nori, Celui ce gătește pământului ploaie, Celui ce răsare în munți iarbă și verdeață spre slujba oamenilor;
  9. Celui ce dă animalelor hrana lor și puilor de corb, care Îl cheamă pe El.
  10. Nu în puterea calului este voia Lui, nici în cel iute la picior bunăvoința Lui.
  11. Bunăvoința Domnului este în cei ce se tem de El și în cei ce nădăjduiesc în mila Lui.

Psalmul 147[modifică]

  1. Laudă, Ierusalime, pe Domnul, laudă pe Dumnezeul tău, Sioane,
  2. Că a întărit stâlpii porților tale, a binecuvântat pe fiii tăi, în tine.
  3. Cel ce pune la hotarele tale pace și cu fruntea grâului te-a săturat,
  4. Cel ce trimite cuvântul Său pământului; repede aleargă cuvântul Lui;
  5. Cel ce dă zăpada ca lâna, Cel ce presară negura ca cenușa,
  6. Cel ce aruncă gheața Lui, ca bucățelele de pâine; gerul Lui cine-l va suferi?
  7. Va trimite cuvântul Lui și le va topi; va sufla Duhul Lui și vor curge apele.
  8. Cel ce vestește cuvântul Său lui Iacob, îndreptările și judecățile Sale lui Israel.
  9. N-a făcut așa oricărui neam și judecările Sale nu le-a arătat lor.

Psalmul 148[modifică]

  1. Lăudați pe Domnul din ceruri, lăudați-L pe El întru cele înalte.
  2. Lăudați-L pe El toți îngerii Lui, lăudați-L pe El toate puterile Lui.
  3. Lăudați-L pe El soarele și luna, lăudați-L pe El toate stelele și lumina.
  4. Lăudați-L pe El cerurile cerurilor și apa cea mai presus de ceruri,
  5. Să laude numele Domnului, că El a zis și s-au făcut, El a poruncit și s-au zidit.
  6. Pusu-le-ai pe ele în veac și în veacul veacului; lege le-a pus și nu o vor trece.
  7. Lăudați pe Domnul toți cei de pe pământ, balaurii și toate adâncurile;
  8. Focul, grindina, zăpada, gheața, viforul, toate îndepliniți cuvântul Lui;
  9. Munții și toate dealurile, pomii cei roditori și toți cedrii;
  10. Fiarele și toate animalele, târâtoarele și păsările cele zburătoare;
  11. Împărații pământului și toate popoarele, căpeteniile și toți judecătorii pământului;
  12. Tinerii și fecioarele, bătrânii cu tinerii,
  13. Să laude numele Domnului, că numai numele Lui s-a înălțat. Lauda Lui pe pământ și în cer.
  14. Și va înălța puterea poporului Lui. Cântare tuturor cuvioșilor Lui, fiilor lui Israel, poporului ce se apropie de El.

Psalmul 149[modifică]

  1. Cântați Domnului cântare nouă, lauda Lui în adunarea celor cuvioși.
  2. Să se veselească Israel de Cel ce l-a făcut pe el și fiii Sionului să se bucure de Împăratul lor.
  3. Să laude numele Lui în horă; în timpane și în psaltire să-I cânte Lui.
  4. Că iubește Domnul poporul Său și va învăța pe cei blânzi și-i va izbăvi.
  5. Se vor lăuda cuvioșii întru slavă și se vor bucura în așternuturile lor.
  6. Laudele Domnului în gura lor și săbii cu două tăișuri în mâinile lor,
  7. Ca să se răzbune pe neamuri și să pedepsească pe popoare,
  8. Ca să lege pe împărații lor în obezi și pe cei slăviți ai lor în cătușe de fier,
  9. Ca să facă între dânșii judecată scrisă. Slava aceasta este a tuturor cuvioșilor Săi.

Psalmul 150[modifică]

  1. Lăudați pe Domnul întru sfinții Lui; lăudați-L pe El întru tăria puterii Lui.
  2. Lăudați-L pe El întru puterile Lui; lăudați-L pe El după mulțimea slavei Lui.
  3. Lăudați-L pe El în glas de trâmbiță; lăudați-L pe El în psaltire și în alăută.
  4. Lăudați-L pe El în timpane și în horă; lăudați-L pe El în strune și organe.
  5. Lăudați-L pe El în chimvale bine răsunătoare; lăudați-L pe El în chimvale de strigare.
  6. Toată suflarea să laude pe Domnul!

Psalmul 151[modifică]

  1. Mic eram între frații mei și tânăr în casa tatălui meu; pășteam oile tatălui meu.
  2. Mâinile mele au făcut harpa și degetele mele au întocmit psaltirea.
  3. Și cine va vesti Domnului meu? Însuși Domnul, Însuși va auzi.
  4. El a trimis pe îngerul Lui și m-a luat de la oile tatălui meu și m-a uns cu untdelemnul ungerii Lui.
  5. Frații mei erau buni și mari și nu a binevoit întru dânșii Domnul.
  6. Ieșit-am în întâmpinarea celui de alt neam și m-a blestemat cu idolii lui.
  7. Iar eu, smulgându-i sabia, i-am taiat capul și am ridicat ocara de pe fii lui Israel.


▲ Începutul paginii.