Biblia/Vechiul Testament/Ieșirea/Capitolul 16
- Plecând apoi din Elim, a venit toată obștea fiilor lui Israel în pustia Sin, câre este între Elim și între Sinai, în ziua a cincisprezecea a lunii a doua, după ieșirea din Egipt.
- În pustia aceasta toată obștea fiilor lui Israel a cârtit împotriva lui Moise și Aaron.
- Și au zis către ei fiii lui Israel: „Mai bine muream bătuți de Domnul în pământul Egiptului, când ședeam împrejurul căldărilor cu carne și mâncam pâine de ne săturam! Dar voi ne-ați adus în pustia aceasta, ca toată obștea aceasta să moară de foame”.
- Domnul însă a zis către Moise: „Iată Eu le voi ploua pâine din cer. Să iasă dar poporul și să adune în fiecare zi cât trebuie pentru o zi, ca să-l încerc dacă va umbla sau nu după legea Mea.
- Iar în ziua a șasea să adune de două ori mai mult decât adunau în celelalte zile, pentru o zi”.
- Atunci au zis Moise și Aaron către toată adunarea fiilor lui Israel: „Diseară veți cunoaște că Domnul v-a scos din pământul Egiptului.
- Și dimineață veți vedea slava Domnului, că El a auzit cârtirea voastră împotriva lui Dumnezeu; iar noi ce suntem de cârtiți împotriva noastră?”
- Și a mai zis Moise: „Când Domnul vă va da diseară carne să mâncați și dimineață pâine să vă săturați, din aceea veri afla că a auzit Domnul cârtirea ce ați ridicat asupra Lui. Căci noi ce suntem? Cârtirea voastră nu este împotriva noastră, ci împotriva lui Dumnezeu”.
- Apoi a zis Moise către Aaron: „Spune la toată adunarea fiilor lui Israel: Apropiați-vă înaintea lui Dumnezeu, că a auzit cârtirea voastră!”
- Iar când vorbea Aaron către toată adunarea fiilor lui Israel, au căutat ei spre pustie și iată slava Domnului s-a arătat în nor.
- Și a grăit Domnul cu Moise și a zis:
- „Am auzit cârtirea fiilor lui Israel. Spune-le dar: Diseară carne veți mânca, iar dimineață vă veți sătura de pâine și veți cunoaște că Eu, Domnul, sunt Dumnezeul vostru”.
- Iar, dacă s-a făcut seară, au venit prepelițe și au acoperit tabăra, iar dimineața, după ce s-a luat roua dimprejurul taberei,
- Iată, se afla pe fața pustiei ceva mărunt, ca niște grăunțe, și albicios, ca grindina pe pământ.
- Și văzând fiii lui Israel, au zis unii către alții: „Ce e asta?” Că nu știau ce e. Iar Moise le-a zis: „Aceasta e pâinea pe care v-o dă Dumnezeu să o mâncați.
- Iată ce a poruncit Domnul: Adunați fiecare cât să vă ajungă de mâncat; câte un omer de om, după numărul sufletelor voastre; fiecare câți are în cort, atâtea omere să adune!”
- Și au făcut așa fiii lui Israel; au adunat unii mai mult, alții mai puțin;
- Dar măsurând cu omerul, nici celui ce adunase mult n-a prisosit, nici celui ce adunase puțin n-a lipsit, ci fiecare, cât era deajuns la cei ce erau cu sine, atât a adunat.
- Zis-a iarăși Moise către ei: „Nimeni să nu lase din aceasta pe a doua zi”.
- Dar ei n-au ascultat pe Moise, ci unii au lăsat din aceasta pe a doua zi; dar a făcut viermi și s-a stricat. Și s-a mâniat pe ei Moise.
- Fiecare aduna mană dimineața cât îi trebuia pentru mâncat în ziua aceea, căci, dacă se înfierbânta soarele, ceea ce rămânea se topea.
- Iar în ziua a șasea adunară de două ori mai multă: câte două omere de fiecare. Și au venit toate căpeteniile adunării să-l înștiințeze pe Moise.
- Iar Moise le-a zis: „Iată ce a zis Domnul: Mâine e odihnă, odihna cea sfântă în cinstea Domnului; ce trebuie copt coaceți, ce trebuie fiert, fierbeți astăzi, și ce va rămâne, păstrați pe a doua zi!”
- Și au lăsat din acestea până dimineața, după cum le poruncise Moise, și nu s-au stricat nici n-au făcut viermi.
- Apoi a zis Moise: „Mâncați aceasta astăzi, că astăzi este odihna în cinstea Domnului și nu veți găsi de aceasta astăzi pe câmp.
- Șase zile să adunați, iar ziua a șaptea este zi de odihnă și nu veți afla din ea în această zi”.
- Dar unii din popor au ieșit să adune și în ziua a șaptea și n-au găsit.
- Atunci Domnul a zis către Moise: „Până când nu veți voi să ascultați de poruncile Mele și de învățăturile Mele?
- Vedeți că Domnul v-a dat ziua aceasta de odihnă și de aceea vă dă El în ziua a șasea și pâine pentru două zile; rămâneți fiecare în casele voastre și nimeni să nu iasă de la locul său în ziua a șaptea”.
- Și s-a odihnit poporul în ziua a șaptea.
- Casa lui Israel i-a pus numele mană și aceasta era albă, ca sămânța de coriandru, iar la gust ca turta cu miere.
- După aceea Moise a zis: „Iată ce poruncește Domnul: Umpleți cu mană un omer, ca să se păstreze în viitor urmașilor voștri, ca să vadă pâinea cu care v-am hrănit Eu în pustie, după ce v-am scos din țara Egiptului”.
- Iar către Aaron a zis Moise: „Ia un vas de aur și toarnă în el un omer plin cu mană și pune-l înaintea Domnului, ca să se păstreze în viitor pentru urmașii voștri!”
- Și l-a pus Aaron înaintea chivotului mărturiei, ca să se păstreze, cum poruncise Domnul lui Moise.
- Iar fiii lui Israel au mâncat mană patruzeci de ani, până ce au ajuns în tară locuită; până ce au ajuns în hotarele pământului Canaan au mâncat mană.
- Iar omerul este a zecea parte dintr-o efă.
| ▲ Începutul paginii. |