Biblia/Vechiul Testament/Ieșirea/Capitolul 15
- Atunci Moise și fiii lui Israel au cântat Domnului cântarea aceasta și au zis: „Să cântăm Domnului, căci cu slavă S-a preaslăvit! Pe cal și pe călăreț în mare i-a aruncat!
- Tăria mea și mărirea mea este Domnul, căci El m-a izbăvit. Acesta este Dumnezeul meu și-L voi preaslăvi, Dumnezeul părintelui meu și-L voi preaînălța!
- Domnul este viteaz în luptă; Domnul este numele Lui.
- Carele lui Faraon și oștirea lui în mare le-a aruncat; Pe căpeteniile cele de seamă ale lui, Marea Roșie le-a înghițit,
- Adâncul le-a acoperit, În fundul mării ca o piatră s-au pogorât.
- Dreapta Ta, Doamne, și-a arătat tăria. Mâna Ta cea dreaptă, Doamne, pe vrăjmași i-a sfărâmat.
- Cu mulțimea slavei Tale ai surpat pe cei potrivnici. Trimis-ai mânia Ta Și i-a mistuit ca pe niște paie. 8. La suflarea nărilor Tale s-a despărțit apa, Strânsu-s-au la un loc apele ca un perete Și s-au închegat valurile în inima mării.
- Vrăjmașul zicea: „Alerga-voi după ei și-i voi ajunge; Pradă voi împărți și-mi voi sătura sufletul de răzbunare; Voi scoate sabia și mâna mea îi va stârpi”.
- Dar ai trimis Tu duhul Tău Și marea i-a înghițit; Afundatu-s-au ca plumbul În apele cele mari.
- Doamne, cine este asemenea ție între dumnezei? Cine este asemenea ție preaslăvit în sfințenie, Minunat întru slavă Și făcător de minuni?
- Întins-ai dreapta Ta Și i-a înghițit pământul!
- Călăuzit-ai cu mila Ta acest popor și l-ai izbăvit; Tu îl povățuiești cu puterea Ta, Spre locașul sfințeniei Tale.
- Auzit-au neamurile și s-au cutremurat, Frică a cuprins pe cei din Filisteia.
- Atunci s-au spăimântat căpeteniile Edomului, Pe conducătorii Moabului cutremur i-a cuprins; Și toți câți trăiesc în Canaan și-au pierdut cumpătul.
- Frică și groază va cădea peste ei. Și de măreția brațului Tău, Ca pietrele vor încremeni, Până va trece poporul Tău, Doamne, Până va trece poporul Tău acesta, pe care l-ai câștigat Tu.
- Tu îl vei duce și-l vei sădi în muntele moștenirii Tale, În locul ce ți l-ai făcut sălășluire, Doamne, În locașul sfânt cel zidit de mâinile Tale, Doamne!
- Împărăți-va Domnul în veac și în veacul veacului.
- Căci caii lui Faraon cu carele și călăreții lui au intrat în mare. Întors-a Domnul asupra lor apele mării, Iar fiii lui Israel au trecut prin mare, ca pe uscat!”
- Atunci a luat Mariam proorocița, sora lui Aaron, timpanul în mâna sa, și au ieșit după dânsa toate femeile cu timpane și dănțuind.
- Și răspundea Mariam înaintea lor: „Să cântăm Domnului, căci cu slavă S-a preaslăvit! Pe cal și pe călăreț în mare i-a aruncat!”
- Apoi a ridicat Moise pe fiii lui Israel de la Marea Roșie și i-a dus în pustia Șur și au mers trei zile prin pustie și n-au găsit apă.
- Au ajuns apoi la Mara, dar n-au putut să bea apă nici din Mara, că era amară, pentru care s-a și numit locul acela Mara.
- De aceea cârtea poporul împotriva lui Moise și zicea: „Ce să bem?”
- Atunci Moise a strigat către Domnul și Domnul i-a arătat un lemn; și l-a aruncat în apă și s-a îndulcit apa. Acolo a pus Domnul poporului Său rânduieli și porunci și acolo l-a încercat și i-a zis:
- „De vei asculta cu luare-aminte glasul Domnului Dumnezeului tău și vei face lucruri drepte înaintea Lui și de vei lua aminte la poruncile Lui și vei păzi legile Lui, nu voi aduce asupra ta nici una din bolile pe care le-am adus asupra Egiptenilor, că Eu sunt Domnul Dumnezeul tău Care te vindecă”.
- Apoi au venit în Elim. Și erau acolo douăsprezece izvoare de apă și șaptezeci de pomi de finic. Și au tăbărât acolo lângă apă.
| ▲ Începutul paginii. |