Biblia/Vechiul Testament/Ieșirea/Capitolul 17

Adaugă legături
←←Capitolul 16 Biblia de [[Autor:{{{autor}}}|{{{autor}}}]]
(Vechiul Testament, Ieșirea, Capitolul 17)
 Capitolul 18→→
Descarcă această pagină ca EPUB Descarcă în format ePub


  1. După aceea a plecat la drum toată obștea fiilor lui Israel din pustia Sin, după porunca Domnului, și a tăbărât la Rafidim, unde poporul nu avea apă de băut.
  2. Și poporul căuta ceartă lui Moise, zicând: „Dă-ne apă să bem!” Iar Moise le-a zis: „De ce mă bănuiți și de ce ispitiți pe Domnul?”
  3. Atunci poporul, apăsat de sete, cârtea împotriva lui Moise și zicea: „Ce este aceasta? Ne-ai scos din Egipt ca să ne omori cu sete pe noi, pe copiii noștri și turmele noastre?”
  4. Iar Moise a strigat către Domnul și a zis: „Ce să fac cu poporul acesta? Căci puțin lipsește ca să mă ucidă cu pietre”.
  5. Zis-a Domnul către Moise: „Treci pe dinaintea poporului acestuia, dar ia cu tine câțiva din bătrânii lui Israel; ia în mână și toiagul cu care ai lovit Nilul și du-te.
  6. Iată Eu voi sta înaintea ta acolo la stânca din Horeb, iar tu vei lovi în stâncă și va curge din ea apă și va bea poporul”. Și a făcut Moise așa înaintea bătrânilor lui Israel.
  7. De aceea s-a pus locului aceluia numele: Masa și Meriba, pentru că acolo cârtiseră fiii lui Israel și pentru că ispitiseră pe Domnul, zicând: „Este, oare, Domnul în mijlocul nostru sau nu?”
  8. Atunci au venit Amaleciții să se bată cu Israeliții la Rafidim.
  9. Iar Moise a zis către Iosua: „Alege-fi bărbați voinici și du-te de te luptă cu Amaleciții! Iar eu mă voi sui mâine în vârful muntelui și toiagul lui Dumnezeu va fi în mâna mea”.
  10. A făcut deci Iosua cum îi zisese Moise și s-a dus să bată pe Amaleciți; iar Moise cu Aaron și Or s-au suit în vârful muntelui.
  11. Când își ridica Moise mâinile, biruia Israel; iar când își lăsa el mâinile, biruiau Amaleciții.
  12. Dar obosind mâinile lui Moise, au luat o piatră și au pus-o lângă el și a șezut Moise pe piatră; iar Aaron și Or îi sprijineau mâinile, unul de o parte și altul de altă parte. Și au stat mâinile lui ridicate până la asfințitul soarelui.
  13. Și a zdrobit Iosua pe Amalec și tot poporul lui cu ascuțișul sabiei.
  14. Atunci a zis Domnul către Moise: „Scrie acestea în carte spre pomenire și spune lui Iosua că voi șterge cu totul pomenirea lui Amalec de sub cer!”
  15. Atunci a făcut Moise un jertfelnic Domnului și i-a pus numele: „Domnul este scăparea mea!”
  16. Căci zicea: „Pentru că mi-au fost mâinile ridicate spre scaunul Domnului, de aceea va bate Domnul pe Amalec din neam în neam!”
▲ Începutul paginii.
Adus de la „https://ro.wikisource.org/w/index.php?title=Biblia/Vechiul_Testament/Ieșirea/Capitolul_17&oldid=65018”