Biblia/Vechiul Testament/Ieșirea/Capitolul 13

←←Capitolul 12

Biblia de [[Autor:{{{autor}}}|{{{autor}}}]] (Vechiul Testament, Ieșirea, Capitolul 13)

Capitolul 14→→

1. În vremea aceea a vorbit Domnul cu Moise și i-a zis:
2. „Să-Mi sfințești pe tot întâiul născut, pe tot cel ce se naște întâi la fiii lui Israel, de la om până la dobitoc, că este al Meu!”
3. Iar Moise a zis către popor: „Să vă aduceți aminte de ziua aceasta, în care ați ieșit din pământul Egiptului, din casa robiei, căci cu mână tare v-a scos Domnul de acolo și să nu mâncați dospit;
4. Că astăzi ieșiți voi, în luna Aviv.
5. Iar când te va duce Domnul Dumnezeul tău în țara Canaaneilor, a Heteilor, a Amoreilor, a Heveilor, a Iebuseilor, a Ghergheseilor și a Ferezeilor, pentru care S-a jurat El părinților tăi să-ți dea țara unde curge miere și lapte, să faci slujba aceasta în această lună.
6. Șapte zile să mănânci azime, iar în ziua a șaptea este sărbătoarea Domnului:
7. Azime să mâncați șapte zile și să nu se găsească la tine pâine dospită, nici aluat dospit în toate hotarele tale.
8. În ziua aceea să spui fiului tău și să zici: Acestea sunt pentru cele ce a făcut Domnul cu mine, când am ieșit din Egipt.
9. Să fie acestea ca un semn pe mâna ta și aducere aminte înaintea ochilor tăi, pentru ca legea Domnului să fie în gura ta, căci cu mână tare te-a scos Domnul Dumnezeu din Egipt.
10. Să păziți dar legea aceasta din an în an, la vremea hotărâtă.
11. Și când te va duce Domnul Dumnezeul tău în țara Canaanului, cum S-a jurat ție și părinților tăi, și ti-o va da ție,
12. Atunci să osebești Domnului pe tot cel de parte bărbătească de la oameni, care se naște întâi; și pe tot cel de parte bărbătească, care se va naște întâi din turmele sau de la vitele ce vei avea, să-l închini Domnului.
13. Pe tot întâi-născutul de la asină să-l răscumperi cu un miel; iar de nu-l vei răscumpăra, îi vei frânge gâtul; să răscumperi și pe tot întâi-născutul din oameni în neamul tău.
14. Când însă te va întreba după aceea fiul tău și va zice: Ce înseamnă aceasta?, să-i spui: Cu mână puternică ne-a scos Domnul din pământul Egiptului, din casa robiei.
15. Că atunci când se îndărătnicea Faraon să ne dea drumul, Domnul a omorât pe toți întâi-născuții în pământul Egiptului, de la întâi-născutul oamenilor până la întâi-născutul dobitoacelor. De aceea jertfesc eu Domnului pe tot întâi-născutul de parte bărbătească și pe tot întâi-născutul din fiii mei îl răscumpăr.
16. Să fie dar aceasta ca un semn la mâna ta și ca o tăbliță deasupra ochilor tăi, căci cu mână tare ne-a scos Domnul din Egipt!”
17. Iar după ce Faraon a dat drumul poporului, Dumnezeu nu l-a dus pe calea cea către pământul Filistenilor, care era mai scurtă; căci a zis Dumnezeu: „Nu cumva poporul, văzând război, să-i pară rău și să se întoarcă în Egipt”.
18. Ci a dus Dumnezeu poporul împrejur, pe calea pustiului, către Marea Roșie. Și fiii lui Israel au ieșit în bună rânduială din pământul Egiptului.
19. Atunci a luat Moise cu sine oasele lui Iosif; căci Iosif legase pe fiii lui Israel cu jurământ, zicând: „Are să vă cerceteze Dumnezeu și atunci să luați cu voi și oasele mele de aici!”
20. Fiii lui Israel au pornit apoi din Sucot și și-au așezat tabăra la Etam, la capătul pustiului.
21. Iar Domnul mergea înaintea lor: ziua în stâlp de nor, arătându-le calea, iar noaptea în stâlp de foc, luminându-le, ca să poată merge și ziua și noaptea.
22. Și n-a lipsit stâlpul de nor ziua, nici stâlpul de foc noaptea dinaintea poporului.

▲ Începutul paginii.