Biblia/Vechiul Testament/Ieșirea/Capitolul 12

←←Capitolul 11

Biblia de [[Autor:{{{autor}}}|{{{autor}}}]] (Vechiul Testament, Ieșirea, Capitolul 12)

Capitolul 13→→

1. Apoi a grăit Domnul cu Moise și Aaron în pământul Egiptului și le-a zis:
2. „Luna aceasta să vă fie începutul lunilor, să vă fie întâia între lunile anului.
3. Vorbește deci la toată obștea fiilor lui Israel și le spune: În ziua a zecea a lunii acesteia să-și ia fiecare din capii de familie un miel; câte un miel de familie să luați fiecare.
4. Iar dacă vor fi puțini în familie, încât să nu fie deajuns ca să poată mânca mielul, să ia cu sine de la vecinul cel mai aproape de dânsul un număr de suflete: numărați-vă la un miel atâția cât pot să-l mănânce.
5. Mielul să vă fie de un an, parte bărbătească și fără meteahnă, și să luați sau un miel, sau un ied,
6. Să-l țineți până în ziua a paisprezecea a lunii acesteia și atunci toată adunarea obștii fiilor lui Israel să-l junghie către seară.
7. Să ia din sângele lui și să ungă amândoi ușorii și pragul cel de sus al ușii casei unde au să-l mănânce.
8. Și să mănânce în noaptea aceea carnea lui friptă la foc; dar s-o mănânce cu azimă și cu ierburi amare.
9. Dar să nu-l mâncați nefript deajuns sau fiert în apă, ci să mâncați totul fript bine pe foc, și capul cu picioarele și măruntaiele.
10. Să nu lăsați din el pe a doua zi și oasele lui să nu le zdrobiți. Ceea ce va rămâne pe a doua zi să ardeți în foc.
11. Să-l mâncați însă așa: să aveți coapsele încinse, încălțămintea în picioare și toiegele în mâinile voastre; și să-l mâncați cu grabă, căci este Paștile Domnului.
12. În noaptea aceea voi trece peste pământul Egiptului și voi lovi pe tot întâiul născut în pământul Egiptului, al oamenilor și al dobitoacelor, și voi face judecată asupra tuturor dumnezeilor în pământul Egiptului, căci Eu sunt Domnul.
13. Iar la voi sângele va fi semn pe casele în care vă veți afla: voi vedea sângele și vă voi ocoli și nu va fi între voi rană omorâtoare, când voi lovi pământul Egiptului.
14. Ziua aceea să fie spre pomenire și să prăznuiți într-însa sărbătoarea Domnului, din neam în neam; ca așezare veșnică s-o prăznuiți.
15. Șapte zile să mâncați azime; din ziua întâi să depărtați din casele voastre dospitura, căci cine va mânca dospit din ziua întâi până în ziua a șaptea, sufletul aceluia se va stârpi din Israel.
16. În ziua întâi să aveți adunare sfântă, în ziua a șaptea iar adunare sfântă; și în acele zile să nu faceți nici un fel de lucru decât numai cele ce trebuie fiecăruia de mâncat, numai acelea să vi le faceți.
17. Păziți sărbătoarea azimilor, că în ziua aceea am scos taberele voastre din pământul Egiptului; păziți ziua aceasta în neamul vostru ca așezământ veșnic.
18. Începând din seara zilei a paisprezecea a lunii întâi și până în seara zilei a douăzeci și una a aceleiași luni, să mâncați pâine nedospită.
19. Șapte zile să nu se afle dospitură în casele voastre; tot cel care va mânca dospit, sufletul acela se va stârpi din obștea lui Israel, fie străin sau băștinaș al pământului aceluia.
20. Tot ce e dospit să nu mâncați, ci în toate așezările voastre să mâncați azimă”.
21. Apoi a chemat Moise pe toți bătrânii fiilor lui Israel și le-a zis: „Mergeri și vă luați miei după familiile voastre și junghiați Paștile.
22. După aceea să luați un mănunchi de isop și, muindu-l în sângele strâns de la miel într-un vas, să ungeți pragul de sus și amândoi ușorii ușii cu sângele cel din vas, iar voi să nu ieșiți nici unul din casă până dimineața;
23. Căci are să treacă Domnul să lovească Egiptul; și văzând sângele de pe pragul de sus și de pe cei doi ușori, Domnul va trece pe lângă ușă și nu va îngădui pierzătorului să intre în casele voastre, ca să vă lovească.
24. Păziți acestea ca un așezământ veșnic pentru voi și pentru copiii voștri.
25. Iar după ce veți intra în pământul pe care Domnul îl va da vouă, cum a zis, să păziți rânduiala aceasta.
26. Și când vă vor zice copiii voștri: Ce înseamnă rânduiala aceasta?
27. Să le spuneți: Aceasta este jertfa ce o aducem de Paști Domnului, Care în Egipt a trecut pe lângă casele fiilor lui Israel, când a lovit Egiptul, iar casele noastre le-a izbăvit”. Și s-a plecat poporul și s-a închinat.
28. Au mers deci fiii lui Israel și au făcut toate cum poruncise Domnul lui Moise și Aaron; așa au făcut.
29. Iar la miezul nopții a lovit Domnul pe toți întâi-născuții în pământul Egiptului, de la întâi-născutul lui Faraon, care ședea pe tron, până la întâi-născutul robului, care sta în închisoare, și pe toți întâi-născuții dobitoacelor.
30. Și s-a sculat noaptea Faraon însuși, toate slugile lui și toți Egiptenii, și s-a făcut bocet mare în toată țara Egiptului, căci nu era casă unde să nu fie mort.
31. În aceeași noapte a chemat Faraon pe Moise și pe Aaron și le-a zis: „Sculați-vă și ieșiți din pământul poporului meu! Și voi și fiii lui Israel! Și duceți-vă de faceți slujbă Domnului Dumnezeului vostru, precum ați zis.
32. Luați cu voi și oile și boii voștri, cum ați cerut, și vă duceți și mă binecuvântați și pe mine!”
33. Și sileau Egiptenii pe poporul evreu să iasă degrabă din țara aceea, căci ziceau: „Pierim cu toții!”
34. Atunci poporul a luat pe umeri aluatul său până a nu se dospi, cu covețile învelite în hainele lor.
35. Și făcând fiii lui Israel cum le poruncise Moise, ei au cerut de la Egipteni vase de argint și de aur și haine;
36. Iar Domnul a dat poporului Său trecere înaintea Egiptenilor, ca să-i dea tot ce a cerut. Și astfel au fost prădați Egiptenii.
37. Fiii lui Israel au plecat din Ramses spre Sucot, ca fa șase sute de mii de bărbați pedeștri, afară de copii.
38. Și a mai ieșit împreună cu ei mulțime de oameni de felurite neamuri, și oi, și boi, și turme foarte mari.
39. Iar din aluatul ce l-au scos din Egipt au copt azime, că nu se dospise încă, pentru că i-au scos Egiptenii și nu putuseră zăbovi nici măcar să-și facă de mâncare pentru drum.
40. Timpul însă, cât fiii lui Israel și părinții lor au trăit în Egipt și în țara Canaan, a fost de patru sute treizeci de ani.
41. Iar după trecerea celor patru sute treizeci de ani a ieșit toată oștirea Domnului din pământul Egiptului, noaptea.
42. Aceasta a fost noaptea de priveghere a Domnului pentru scoaterea lor din țara Egiptului și pe această noapte de priveghere pentru Domnul o vor păzi toți fiii lui Israel din neam în neam.
43. După aceea a zis Domnul către Moise și Aaron: „Rânduiala Paștelui este aceasta: Nimeni din cei de alt neam să nu mănânce din el.
44. Dar tot robul cumpărat cu bani și tăiat împrejur să mănânce din el.
45. Străinul și simbriașul așijderea să nu mănânce din el.
46. Să se mănânce în aceeași casă; să nu lăsați pe a doua zi; carnea să nu o scoateți afară din casă și oasele să nu le zdrobiți.
47. Să-l prăznuiască toată obștea fiilor lui Israel.
48. Iar de va veni la voi vreun străin să facă Paștile Domnului, să tai împrejur pe toți cei de parte bărbătească ai lui și numai atunci să-l săvârșească și va fi ca și locuitorul de baștină al țării; dar tot cel netăiat împrejur să nu mănânce din el.
49. O lege să fie și pentru băștinaș și pentru străinul ce se va așeza la voi!”
50. Și au făcut fiii lui Israel cum poruncise Domnul lui Moise și Aaron; așa au făcut.
51. Deci, în ziua aceea a scos Domnul pe fiii lui Israel din țara Egiptului, cu oștirea lor.

▲ Începutul paginii.