Biblia/Vechiul Testament/Ecclesiastul/Capitolul 12
- Adu-ți aminte de Ziditorul tău în zilele tinereții tale, înainte ca să vină zilele de restriște și să se apropie anii despre care vei zice: "N-am nici o plăcere de ei ..."
- Înainte ca să se întunece soarele și lumina și luna și stelele și ca norii să mai vină după ploaie;
- Atunci este vremea când străjerii casei tremură și oamenii cei tari se încovoaie la pământ și cele ce macină nu mai lucrează, căci sunt puține la număr și privitoarele de la ferestre se întunecă;
- Și se închid porțile care dau spre uliță și se domolește huruitul morii și te scoli la ciripitul de dimineață al păsării și se potolesc toate cântărețele;
- Și te temi să mai urci colina și spaimele pândesc în cale și capul se face alb ca floarea de migdal și lăcusta sprintenă se face grea și toți mugurii s-au deschis, fiindcă omul merge la locașul său de veci și bocitoarele dau târcoale pe uliță;
- Mai înainte ca să se rupă funia de argint și să se spargă vasul de aur și să se strice ulciorul la izvor și să se sfărâme roata fântânii,
- Și ca pulberea să se întoarcă în pământ cum a fost, iar sufletul să se întoarcă la Dumnezeu, Care l-a dat.
- Deșertăciunea deșertăciunilor, a zis Ecclesiastul, toate sunt deșertăciuni!
- Și pe lângă că Ecclesiastul a fost un înțelept, el a mai învățat pe popor cunoștința și a cercetat și a privit cu luare aminte și a cules multe pilde.
- Ecclesiastul s-a străduit să găsească sfaturi folositoare și îndrumări adevărate și să le scrie întocmai.
- Cuvintele celor înțelepți sunt ca boldurile de îmboldit dobitoacele și ca niște cuie înfipte și ascuțite și sunt date de un Păstor.
- Și peste toate acestea, fiul meu, să fii cu luare aminte: scrisul de cărți este fără sfârșit, iar învățătura multă este oboseală pentru trup.
- Iată pe scurt; tot ceea ce ai auzit aceasta este: Teme-te de Dumnezeu și păzește poruncile Lui! Acesta este lucru cuvenit fiecărui om.
- Căci Dumnezeu va judeca toate faptele ascunse, fie bune, fie rele.
| ▲ Începutul paginii. |