Biblia/Vechiul Testament/Cântarea Cântărilor/Capitolul 1
- Sărută-mă cu sărutările gurii tale, că sărutările tale sunt mai bune ca vinul.
- Miresmele tale sunt balsam mirositor, mir vărsat este numele tău; de aceea fecioarele te iubesc.
- Răpește-mă, ia-mă cu tine! Hai să fugim! - Regele m-a dus în cămările sale: ne vom veseli și ne vom bucura de tine. Îți vom preamări dragostea mai mult decât vinul. Cine te iubește, după dreptate te iubește!
- Neagră sunt, fete din Ierusalim, dar frumoasă, ca sălașurile lui Chedar, ca și corturile lui Solomon.
- Nu vă uitați că sunt negricioasă că doar soarele m-a ars. Fiii maicii mele s-au mâniat, trimisu-m-au să le păzesc viile, dar via mea nu mi-am păzit-o!
- Spune-mi dar, iubitul meu, unde-ți paști tu oile? Unde poposești tu la amiază? De ce oare să rătăcesc zadarnic pe la turmele tovarășilor tăi?
- Dacă nu știi unde, tu cea mai frumoasă între femei, ține atunci mereu urmele oilor, paște-ti mieii în preajma colibelor, iezii în preajma ciobanilor!
- Cu un telegar înhămat la carul lui Faraon te aseamăn eu, draga mea!
- Frumoși se văd obrajii tăi, așezați intre cercei și gâtul tău împodobit cu șire de mărgăritare.
- Făuri-vom pentru tine lănțișoare aurite, cu picături și crestături de argint.
- Cât regele a stat la masă, nardul meu a revărsat mireasmă.
- Periniță de mirt este iubitul meu, care se ascunde între sânii mei.
- Iubitul meu e ciorchinele de ienupăr, din Enghedi, de la vii cules.
- Cât de frumoasă ești tu, draga mea! Cât de frumoasă ești! Ochi de porumbiță sunt ochii tăi.
- Cât de frumos ești dragul meu! Și cît de drăgălaș ești tu! Pajiștea de iarbă verde ne este al nostru pat.
- Cedrii ne sunt acoperiș sălășluirii și adăpost ne sunt chiparoșii.
| ▲ Începutul paginii. |