Biblia/Vechiul Testament/Ecclesiastul/Capitolul 11

←

→

Aruncă pâinea ta pe apă, căci o vei afla după multe zile.
Împarte o bucată în șapte și chiar în opt, căci nu știi ce nenorocire se poate întâmpla în țară.
Când norii se umplu de ploaie, ei se deșartă pe pământ. Și dacă un capac cade la miazăzi sau la miazănoapte, unde a căzut, acolo rămâne.
Cel ce păzește vântul nu seamănă, și cel ce se uită la nori nu seceră.
După cum nu știi care este calea vântului, cum se întocmesc oasele în pântecele maicii, tot așa nu cunoști lucrarea lui Dumnezeu, care face toate.
Dis-de-dimineață seamănă sămânța și până seara nu odihni mâna ta, căci nu știi care va izbuti, aceasta sau aceea, sau dacă amândouă sunt deopotrivă de bune.
Și lumina este dulce și plăcut este ochilor să privească soarele.
Chiar dacă ar trăi mulți ani, omul să se bucure de toate și să-și aducă aminte de zilele cele din întuneric, căci multe vor fi. Tot ce se întâmplă este deșertăciune.
Bucură-te, omule, cât ești tânăr și inima ta să fie veselă în zilele tinereții tale și mergi în căile inimii tale și după ce-ți arată ochii tăi, dar să știi că, pentru toate acestea, Dumnezeu te va aduce la judecata Sa. Alungă necazul din inima ta și depărtează suferințele de trupul tău, căci copilăria și tinerețea sunt deșertăciune.