Biblia/Vechiul Testament/Cartea lui Iov/Capitolul 15
- Atunci Elifaz, din Teman, a răspuns și a zis:
- "Este oare cinstit pentru înțelept să răspundă cu cuvinte ușuratice și să-și umple pieptul cu suflarea vântului de răsărit?
- I se cuvine lui să judece cu vorbe seci și prin cuvântări care n-au nici o noimă?
- Tu mergi atât de departe, încât desființezi cucernicia și nesocotești rugăciunea înaintea lui Dumnezeu.
- Nelegiuirea ta insuflă gura ta și tu împrumuți vorbirea ta de la cei vicleni.
- Chiar gura ta te osândește și nu eu, chiar buzele tale sunt martore împotriva ta.
- Nu cumva ești tu cel dintâi om care s-a născut? Venit-ai tu pe lume mai înainte decât munții?
- Ai stat tu de sfat cu Dumnezeu și te-ai făcut tu stăpân pe toată înțelepciunea?
- Ce știi tu pe care să nu-l știm și noi? Ce pricepi tu și noi nu pricepem?
- Printre noi se află oameni vechi de zile, bătrâni mai în vârstă decât tatăl tău.
- Ți se pare puțin lucru mângâierile în numele lui Dumnezeu și cuvintele spuse cu blândețe?
- De ce te lași târât de inima ta și de ce privești așa trufaș cu ochii tăi?
- De ce întorci spre Dumnezeu mânia ta și dai drumul din gura ta la astfel de cuvântări?
- Ce este omul ca să se creadă curat, și cel născut din femeie, ca să se creadă neprihănit?
- Dacă Dumnezeu nu are încredere în sfinții Săi și dacă cerurile nu sunt destul de curate înaintea ochilor Săi,
- Cu atât mai puțin o făptură urâcioasă și stricată cum este omul cel ce bea nedreptatea ca apa.
- Vreau să-ți dau o învățătură, ascultă-mă; și ceea ce am văzut vreau să-ți aduc la cunoștință;
- Ceea ce înțelepții au vestit fără să ascundă nimic, precum au auzit de la părinții lor,
- Atunci când tara le-a fost dată numai lor și nici un străin nu se așezase încă printre ei.
- Nelegiuitul se chinuiește în toate zilele vieții sale și de-a lungul anilor hărăziți celui tiran.
- Glasuri îngrozitoare fac larmă în urechile lui; în mijlocul păcii, i se pare că un ucigaș se năpustește asupra lui.
- El nu mai nădăjduiește să mai iasă din întuneric și își simte capul mereu sub sabie.
- Se și vede aruncat de mâncare vulturilor, fiindcă știe că prăpădul lui este fără întârziere.
- Ziua întunericul îl înspăimântă. Zbuciumul și tulburarea îl strâng la mijloc și se aruncă asupra-i gata de împresurare,
- Fiindcă a îndrăznit să-și îndrepte mâna împotriva lui Dumnezeu și să facă pe viteazul față de Cel Atotputernic;
- Fiindcă a îndrăznit să năvălească împotriva Lui cu gâtul întins și la adăpostul scuturilor sale groase și rotunde.
- Chipul lui i se ascundea în grăsime și osânza stătea grea pe coapsele lui,
- Și sălășluia în cetăți pustiite, în case în care nu mai stătea nimeni, fiindcă amenințau să se prăbușească.
- Nu va aduna bogăție și ce are nu va ține mult, iar umbra lui nu se va lungi pe pământ.
- Nu va mai putea să iasă din întuneric. Focul va mistui ramurile sale și vijelia va mătura florile lui;
- Să nu se creadă în minciună, fiindcă știm că e deșertăciune.
- Vrejul său se va ofili mai înainte de vreme și mlădița sa nu va da muguri verzi.
- Ca vița mănată, va lăsa să cadă rodul său și la fel ca măslinul va împrăștia florile sale.
- Fiindcă ceata celui rău la inimă va fi lăsată stearpă și focul mistuie corturile cu bogății de jaf.
- Ei zămislesc răutatea și nasc nelegiuirea, dar cu aceasta pântecele lor dospește înșelăciunea".
| ▲ Începutul paginii. |