Biblia/Vechiul Testament/Cartea lui Iov/Capitolul 16

 

1. Atunci Iov a răspuns și a grăit:
2. "Am auzit mereu astfel de lucruri; sunteți toți niște jalnici mângâietori.
3. Când se vor sfârși aceste vorbe goale și ce te chinuiește ca să răspunzi?
4. Și eu aș vorbi așa ca voi, dacă sufletul vostru ar fi în locul sufletului meu; aș putea să spun multe cuvinte împotriva voastră și să dau din cap în privința voastră.
5. V-aș mângâia numai cu gura și cu mișcarea buzelor mele v-aș aduce ușurare.
6. Dar, dacă vorbesc, durerea mea nu se liniștește și dacă tac din gură, durerea mea nu se depărtează de la mine.
7. În ceasul de față, Dumnezeu mi-a luat toată vlaga; toată ticăloșia mea mă împresoară, Doamne!
8. M-ai acoperit cu zbârcituri, care toate mărturisesc împotriva mea; neputința mea ea însăși mă dă de gol și bârfitorul stă împotriva mea.
9. El mă sfâșie în furia Lui și se poartă cu mine dușmănos, scrâșnește din dinți împotriva mea; dușmanul meu aruncă asupră-mi săgețile ochilor săi;
10. Deschis-au gura lor împotriva mea, în batjocură m-au lovit peste obraji. Toți grămadă se înghesuie împotriva mea.
11. Dumnezeu mă dă pe mâna unui păgân. El mă aruncă pradă celor răi.
12. Mi-era destul de bine, dar El m-a sfărâmat. M-a luat de ceafă și m-a făcut praf și a aruncat asupră-mi toate săgețile Sale;
13. În jurul meu se învârtesc săgețile Sale; El îmi străpunge rărunchii fără milă; El varsă pe pământ fierea mea.
14. El mă dărâmă bucată cu bucată și năvălește asupra mea ca un războinic.
15. Am cusut un sac pe trupul meu și am vârât în țărână capul meu.
16. Chipul meu s-a înroșit de plânset și umbra morții s-a sălășluit în pleoapele mele;
17. Și cu toate acestea, în mâinile mele nu este nici o silnicie și rugăciunea mea este curată!
18. Pământule, nu ascunde sângele meu și să nu fie nici un loc nestrăbătut de bocetele mele.
19. Iar acum martorul meu este în ceruri și cel ce dă pentru mine bună mărturie este sus în locurile înalte.
20. Prietenii mei își bat joc de mine, dar ochiul meu varsă lacrimi înaintea lui Dumnezeu.
21. O, de-ar fi îngăduit omului să stea de vorbă cu Dumnezeu, cum stă de vorbă un am "u prietenul său!
22. Căci acești puțini ani se vor scurge și voi apuca pe un drum de pe care nu mă voi mai întoarce.

▲ Începutul paginii.