Biblia/Vechiul Testament/Cartea a doua a Macabeilor/Capitolul 8
- Iar Iuda Macabeul și cei care erau cu el, pe ascuns mergând prin sate, chemau pe rudenii și pe cei care rămăseseră în legea evreiască și luându-i cu sine, a strâns ca la vreo șase mii de bărbați.
- Și s-au rugat Domnului ca să caute spre poporul cel mai necăjit decât toți și să Se milostivească și să Se îndure de templul Domnului cel pângărit de oameni păgâni.
- Și să-i fie milă de cetatea cea stricată de tot și care întocmai cu pământul va să se facă și să audă sângele celor uciși, care pururea strigă către El.
- Și să-Și aducă aminte de nelegiuita pierdere a pruncilor celor fără de păcate și de hulele cele grăite asuprea neamului Lui și să urască răutatea:
- Iar Iuda Macabeul, având oștire adunată, nu-l puteau suferi neamurile și mânia Domnului s-a întors în milă.
- Și fără de veste venind, cetăți și sate ardea și locurile cele prielnice prinzându-le, pe mulți din vrăjmași biruindu-i îi punea pe fugă.
- Și mai ales noaptea făcea năvăliri de acest fel, atât încât pretutindeni s-a auzit vestea vitejiei lui.
- Deci, văzând Filip că în puțină vreme acel om atâta a sporit, și mai adeseori cu bun noroc merge, a scris lui Ptolomeu, cârmuitorul Cele-Siriei și al Feniciei, ca să ajute la lucrurile regelui:
- Iar el îndată a ales pe Nicanor, feciorul lui Patrocle, unul din cei mai de frunte prieteni, și l-a trimis supunându-i din tot felul de neamuri nu mai puțin de douăzeci de mii; ca să piardă tot neamul Evreilor. Și i-a dat tovarăș și pe Gorgias, bărbat învățat la oștire și priceput în lucrurile războiului.
- Și a socotit Nicanor că dajdia cu care era regele dator Romanilor, a cărei sumă era două mii de talanți, să o plătească din vânzarea iudeilor luați robi.
- Și îndată a trimis la cetățile cele de pe lângă mare, chemându-le ca să vină să cumpere robi Evrei, făgăduind că nouăzeci de robi va da pentru un talant, neașteptând pedeapsa cea viitoare asupra lui de la Cel Atotputernic.
- Iar Iuda a aflat de venirea lui Nicanor.
- Și, spunând celor care erau cu el de venirea taberei, cei fricoși dintre ei și care nu aveau nădejde în dreptatea lui Dumnezeu au fugit și au ieșit din locurile lor.
- Iar ceilalți toate ce le rămăsese le vindeau și rugau pe Domnul să izbăvească pe cei vânduți de necredinciosul Nicanor mai înainte chiar de a se lovi în război.
- Iar de nu pentru ei, apoi pentru așezământul pe care l-a făcut cu părinții lor și pentru că chemau asupra lor prea cinstit și de mare cuviință numele Lui.
- Deci, aducând Iuda Macabeul pe cei care erau cu el, care erau în număr de șase mii, îi îndemna să nu se îngrozească de vrăjmași, nici să se teamă de mulțimea cea multă a neamurilor, care cu nedreptate vin asupra lor; ci vitejește să se războiască, punându-și înaintea ochilor ocara cea fără de lege făcută de ei în locul cel sfânt
- Și bătaia batjocoritei cetăți și surparea datinei strămoșești.
- Că aceia în arme și în îndrăznire nădăjduiesc; iar noi în Dumnezeu cel Atotputernic nădăjduim, Care și pe cei care vin asupra noastră și pe toată lumea într-o clipă poate să-i piardă.
- Și afară de acestea le-a arătat și apărările cele făcute strămoșilor lor și izbânda cea de pe vremea lui Sanherib, cum au pierit o sută optzeci și cinci de mii.
- Și bătaia din Babilon cea asupra Galatenilor făcută, cum toți au venit la bătaie opt mii, cu patru mii de Macedoneni; iar Macedonenii trăgându-se înapoi, cei opt mii pe o sută douăzeci de mii i-au pierdut cu ajutorul ce li s-a făcut din cer, și multă pradă au luat.
- Cu acestea i-au făcut să fie cu bună îndrăzneală și gata a muri pentru lege și pentru patrie.
- Deci în patru părți împărțind oștirea, rânduind și pe frații săi povățuitori la fiecare rând, pe Simon și pe Ioan și pe Ionatan, fiecăruia dintre ei supunând o mie și cinci sute.
- Și încă și pe Eleazar să citească sfânta carte, și dându-le semn: cu ajutorul lui Dumnezeu, conducând el însuși rândul cel dintâi, s-a lovit cu Nicanor.
- Și ajutându-le Atotputernicul, au omorât din vrăjmași mai mult decât nouă mii și au rănit și au ciuntit de mădulare cea mai mare parte din tabăra lui Nicanor, și pe toți i-au silit să fugă.
- Iar banii celor ce veniseră să-i cumpere robi, i-au luat și, izgonindu-i până departe, s-au întors siliți de lipsa de timp.
- Pentru că era înainte de ziua de odihnă, pentru aceea au încetat a-i goni mai mult.
- Ci luând de la ei armele și prădându-i, au șezut în ziua de odihnă pe loc, binecuvântând și mărturisindu-se Domnului, Cel care i-a mântuit în ziua aceasta, începătură de milă rânduind lor.
- Iar după ziua de odihnă, o parte din prăzi le-au dat celor neputincioși și văduvelor și săracilor; iar celelalte le-au împărțit între ei și pruncilor lor.
- Și după ce au făcut acestea și au făcut rugăciune de obște, au rugat pe milostivul Dumnezeu, ca până în sfârșit să fie în pace cu robii Săi.
- După aceea, lovind pe cei care erau cu Timotei și cu Bacchide, mai mult de douăzeci de mii dintre ei au omorât și întăriturile cele înalte le-au biruit și prăzi multe au împărțit, întocmai cu ei făcând părtași și pe cei neputincioși și pe cei săraci și pe văduve, precum și pe cei bătrâni.
- Și culegând armele de la ei, toate cu socoteală le-au pus în locuri bune, iar celelalte prăzi le-au adus la Ierusalim.
- Și au omorât și pe Filarh, care era cu Timotei, că era om foarte nelegiuit și multe necazuri făcuse Iudeilor.
- Și când a serbat biruința în patrie, lui Calistene, cel care arsese sfintele porți, i-au dat foc într-o căsuță, în care fugise, și așa a luat pradă vrednică de credința sa cea rea.
- Iar ticălosul Nicanor, cel care adusese o mie de neguțători să le vândă Evrei,
- Cu ajutorul lui Dumnezeu, smerit fiind de cei care după părerea lui erau ca nimic, lepădându-și haina cea de mărire, prin mare fugind singur, a venit în Antiohia foarte la mare nevoie ajungând, din pricina pierderii oștirii.
- Iar cel care a făgăduit că va plăti bir Romanilor din robirea Ierusalimului a mărturisit cum că Iudeii au pe Dumnezeu apărător și pentru aceea sunt de nezdrobit, căci țineau legile cele puse de El mai înainte.
| ▲ Începutul paginii. |