Biblia/Vechiul Testament/Cartea a doua a Macabeilor/Capitolul 7
- Întâmplatu-s-a și cu șapte frați, pe care, împreună cu maica lor prinzându-i, i-a silit regele, cu biciul și cu vine bătându-i, să mănânce cărnuri de porc, care nu le era slobod a mânca.
- Iar unul dintre ei, care a grăit mai întâi, așa a zis: "Ce vrei să întrebi și să știi de la noi? Pentru că mai bucuroși suntem a muri, decât a călca legile părintești".
- Iar regele, umplându-se de mânie, a poruncit să înfierbânte tigăi și căldări,
- Și după ce s-au înfierbântat acelea, îndată a poruncit să taie limba celui care a grăit întâi, apoi să-i jupoaie pielea de pe cap și să-i taie mâinile și picioarele, în fața celorlalți frați și a mamei lor.
- Și după ce l-u ciopârțit așa, a poruncit să-l aducă la foc și să-l frigă de viu. Și ieșind foarte mare sfârâială din tigaie, unii pe alții împreună cu mama lor se îndemnau a muri vitejește zicând așa:
- "Domnul Dumnezeu vede și cu adevărat mângâiere are dintre noi, precum chiar a arătat prin cântarea cu care ne-a mărturisit nouă Moise, zicând: și întru robii Săi se va mângâia".
- Și după ce s-a săvârșit cel dintâi într-acest chip, a adus pe al doilea să-l batjocorească și, jupuindu-i pielea capului cu părul, îl întreba: "Vrei să mănânci carne de porc înainte ca să ți se ciopârțească toate mădularele trupului?"
- Iar el; răspunzând în graiul părinților săi, a zis: "Nu".
- Pentru aceea și acesta, ca și cel dintâi, pe rând toate chinurile le-a suferit și, când era să moară, a zis: "Tu dar, nelegiuitule, ne scoți pe noi dintr-această viață, însă Împăratul lumii, pe noi cei care murim pentru legile Lui, iarăși ne va învia cu înviere de viață veșnică".
- Și după aceasta al treilea a fost batjocorit, și cerându-i-se limba, îndată a scos-o și mâinile cu îndrăzneală le-a întins și vitejește a zis:
- "Din cer le-am dobândit acestea și pentru legile Lui nu țin seamă de ele, pentru că nădăjduiesc că de la El iarăși le voi dobândi".
- Așa încât însuși regele și cei ce erau cu el, cu spaimă, se minunau de sufletul tânărului, că nu ținea seamă de dureri, ca de nimic.
- Și după ce s-a sfârșit și acesta, a adus pe al patrulea, așijderea muncindu-l și chinuindu-l:
- Și când era să moară, așa a zis: "Bine este a muta nădejdile cele de la oameni și a aștepta pe cele de la Dumnezeu, că noi iar vom învia prin El, iar ție nu-ți Va fi înviere spre viață".
- Și îndată aducând pe al cincilea îl muncea, iar el, căutând către rege, a zis:
- "Putere între oameni având, muritor fiind, faci ce vrei; însă să nu socotești că Dumnezeu a părăsit poporul nostru;
- Ci tu așteaptă și vei vedea puterea Lui cea mare, cum pe tine și pe urmașii tăi îi va chinui".
- Și după acesta a adus pe al șaselea și când era să moară, a zis: "Nu te înșela în zadar, că noi pentru noi înșine pătimim acestea, de vreme ce am păcătuit împotriva Dumnezeului nostru și pentru aceasta s-au făcut aceste lucruri vrednice de mirare.
- Iar tu să nu socotești că vei fi necertat, pentru că faci război împotriva lui Dumnezeu".
- Iar mama lor foarte minunată și vrednică de bună pomenire este, căci într-o singură zi văzând pierindu-i șapte fii, cu bun suflet a răbdat, pentru nădejdile ce avea în Domnul:
- Și pe fiecare din ei îl mângâia în graiul părintesc, plină fiind de vitejesc cuget și femeiasca gândire cu inimă bărbătească deșteptând-o, zicea către ei:
- "Nu știu cum v-ați zămislit în pântecele meu și nu v-am dat duh și viață și închipuirea fiecăruia nu eu am întocmit-o,
- Ci Ziditorul lumii, Care a zidit pe om de la nașterea lui, vă va da ca un milostiv iarăși duh și viață, de vreme ce acum nu vă este milă de voi, iubind legile Lui".
- Iar Antioh, gândind că pe el îl defaimă și socotind că pe el îl ocărăște cu acele cuvinte, fiind încă cel mai tânăr viu, nu numai cu cuvintele îndemna, ci și eu jurăminte îl încredința cum că și bogat și fericit îl va face, de se va lăsa de obiceiurile părintești și prieten îl va avea și vrednicii îi va încredința.
- Iar tânărul, neascultând, a chemat regele pe mama sa și o învăța ca să-l sfătuiască cele ce sunt spre scăpare.
- Și cu multe îndemnând-o, ea a primit că va sfătui pe fiu.
- Și plecându-se la el, înșelând pe crudul tiran, așa a zis în limba părintească: "Fiule, fie-ți milă de mine, care în pântece te-am purtat nouă luni și te-am alăptat trei ani și te-am hrănit și te-am adus la vârsta aceasta și te-am crescut, purtându-te în brațe.
- Rogu-te, fiule, ca, la cer și la pământ căutând și văzând toate cele ce sunt într-însele, să cunoști că din ce n-au fost le-a făcut pe ele Dumnezeu și pe neamul omenesc așijderea l-a făcut.
- Nu te teme de ucigătorul acesta; ci fă-te vrednic de frații tăi, primește moartea, ca în ziua milostivirii să te găsesc pe tine împreună cu frații tăi":
- Și grăind încă ea, tânărul a zis: "Pe cine așteptați? N-ascult de porunca regelui, ei ascult de porunca legii, care s-a dat părinților noștri prin Moise.
- Iar tu, cel care tot răul ai aflat asupra Iudeilor, nu vei scăpa din mâinile lui Dumnezeu.
- Că noi pentru păcatele noastre pătimim,
- Iar dacă, pentru cercetarea și învățătura noastră, Dumnezeu cel viu S-a mâniat puțin asupra noastră, iarăși cu robii Săi Se va împăca.
- Ci tu, o, necredinciosule și mai nelegiuit decât toți oamenii, nu te mări tulburându-te în deșert și semețindu-te eu niște nădejdi neștiute, asupra slugilor cerești ridicându-ți mâinile,
- Că încă n-ai scăpat de judecata atotputernicului Dumnezeu, Cel care de sus vede toate.
- Că acum frații mei, care puțină durere au suferit, au ajuns la făgăduința vieții celei veșnice a lui Dumnezeu; iar tu cu judecata lui Dumnezeu vei suferi dreaptă pedeapsă de la Dânsul pentru această trufie a ta.
- Iar eu, precum și frații mei, și trupul și sufletul mi-l dau pentru legile părintești, rugându-mă lui Dumnezeu, ca să nu întârzie a Se milostivi spre poporul acesta și pe tine prin certări și prin bătăi să te facă să mărturisești cum că El singur este Dumnezeu.
- Iar în mine și în frații mei să se oprească mânia Atotputernicului, care pe dreptate s-a adus peste tot neamul nostru".
- Deci, mâniindu-se regele pe acesta mai mult decât pe ceilalți, l-a chinuit, amărându-se pentru că l-a batjocorit.
- Deci și acesta, curat întru totul; și-a dat viața, nădăjduind spre Domnul.
- Și mai pe urmă, după fii, s-a săvârșit și mama.
- Iar despre junghieri și despre chinurile cele peste măsură să fie destule cele zise.
| ▲ Începutul paginii. |