Biblia/Vechiul Testament/Cartea a doua a Macabeilor/Capitolul 5

Sari la navigare Sari la căutare
←←Capitolul 4 Biblia de [[Autor:{{{autor}}}|{{{autor}}}]]
(Vechiul Testament, Cartea a doua a Macabeilor, Capitolul 5)
Capitolul 6→→


  1. Iar în vremea aceasta, Antioh a călătorit a doua oară în Egipt.
  2. Și s-a întâmplat că în timp de patruzeci de zile s-a văzut peste toată cetatea prin văzduh, alergând, călăreți cu haine aurite îmbrăcați și cu sulițe ca și ostașii cei înarmați,
  3. Și cetele de călăreți rânduite și bătându-se unii cu alții, și năvăliri de amândouă părțile și vălmășag de paveze și mulțime de suliți și săbii scoase și aruncări de săgeți și străluciri de podoabă de aur și de tot felul de platoșe.
  4. Pentru aceea, toți se rugau ca să fie spre bine arătarea aceasta.
  5. Și făcându-se vorbă mincinoasă, cum că a murit Antioh, luând Iason ca la o mie de bărbați, fără de veste a lovit asupra cetății și, cei de pe zid împingându-se, mai pe urmă a luat cetatea, iar Menelau a fugit în castel.
  6. Iar Iason omora pe cetățenii săi fără de milă, nesocotind că izbânda asupra rudeniilor sale este cea mai mare nenorocire.
  7. Și gândea că prăpădește pe vrăjmași, când în faptă ucidea pe cei de un neam cu sine; totuși n-a dobândit stăpânirea, iar mai pe urmă pentru viclenie, rușine și-a agonisit și pribeag s-a dus iarăși în țara Amoniților.
  8. Și așa s-a sfârșit viața lui de nelegiuiri, că l-a închis Areta, tiranul Arabilor. Iar el, dintr-o cetate într-alta fugind, fiind gonit de toți și urât ca un călcător de lege și în necinste fiind la toți ca un ucigaș al patriei și al cetățenilor, a fost gonit în Egipt.
  9. Și el, cel care trimisese în surghiun pe mulți, a murit în pământ străin între Lacedemonieni, unde nădăjduise să găsească sprijin pe socoteala rudeniei dintre Lacedemonieni și Iudei.
  10. Și cel care a lepădat mulțime de morți neîngropați, a fost nejelit și de nici un fel de îngropăciune, în mormântul părintesc, n a avut parte.
  11. Iar după ce a aflat regele acestea ce s-au făcut, a socotit că Iudeii s-au răzvrătit; pentru aceea, pornind din Egipt, cu mânie de fiară sălbatică a luat cetatea cu năvala.
  12. Și a poruncit ostașilor să taie fără de milă pe cei care le sunt înainte și pe cei care se suie în case să-i omoare.
  13. Deci au fost omorâți tinerii și bătrânii, bărbații și femeile și feciorii au pierit, și fecioarele și pruncii au fost junghiați,
  14. Astfel că în trei zile optzeci de mii au fost tăiați, iar alții, cam tot atâți câți cei tăiați, au fost vânduți.
  15. Și neîndestulându-se cu acestea, au îndrăznit a intra și în templul Domnului, cel mai sfânt decât tot pământul, având călăuză pe Menelau, cel care și legilor patriei s-a făcut vânzător.
  16. Și cu mâini nelegiuite a luat sfintele vase și cele ce au fost puse de alți regi spre creșterea, mărirea și cinstea locului, cu nelegiuite mâini trăgându-le, le da.
  17. Și s-a smerit cu cugetul Antioh, căci nu socotea că pentru păcatele celor care locuiau cetatea S-a mâniat puțină vreme Domnul și că pentru aceea a fost urgisit locul acela.
  18. Iar de nu s-ar fi întâmplat să fi fost mai dinainte cuprinși de multe păcate, așa precum Eliodor, pe care l-a trimis Seleuc regele, ca să vadă vistieria, așa și acesta, când a năvălit să intre, degrabă ar fi fost bătut și s-ar fi întors de la îndrăznirea sa.
  19. Că n-a ales Domnul pe poporul Său pentru acest loc, ci locul acesta pentru poporul Său.
  20. Pentru aceea și locul acesta a avut parte de răutățile ce s-au întâmplat în popor, ca după aceea să se facă părtaș bunătăților celor de la Domnul; părăsit altădată în mâna Atotputernicului, el a fost iarăși așezat în toată mărirea lui, după ce marele Stăpân S-a împăcat cu poporul Său.
  21. Deci Antioh, luând o mie și opt sute de talanți din templul Domnului, degrabă s-a întors în Antiohia, gândind, de multă trufie, să facă pământul cale de corăbii și marea drum de mers cu picioarele pentru semeția inimii.
  22. Și a lăsat și dregători, ca să necăjească poporul: în Ierusalim, pe Filip de neam frigian, mai păgân în obiceiuri decât cel care l-a pus;
  23. La Garizim pe Andronic și pe lângă aceștia pe Menelau, care mai rău decât ceilalți se ridica împotriva cetățenilor.
  24. Și având gând vrăjmaș asupra locuitorilor evrei, a trimis pe Apoloniu, capul răutăților, cu douăzeci și două de mii de oșteni, poruncind "a pe cei în vârstă pe toți să-i omoare, iar pe femei și pe cei mai tineri să-i vândă.
  25. Iar acesta, venind în Ierusalim, s-a prefăcut a fi cu pace și a așteptat până în ziua cea sfântă de odihnă și, apucând pe Iudei în zi de praznic, a poruncit ostașilor celor de sub ascultarea sa să se înarmeze.
  26. Și pe toți cei care au ieșit să privească i-au omorât și alergând prin cetate cu armele, multă mulțime au omorât.
  27. Iar Iuda Macabeul cu alți nouă inși, care s-au alăturat lui, retrăgându-se în pustiu, ca fiarele în munți trăia împreună cu cei care erau cu el și se hrăneau cu buruieni ca să nu se spurce.


▲ Începutul paginii.