Biblia/Vechiul Testament/Cartea Iuditei/Capitolul 10
| ←←Capitolul 9 | Biblia de [[Autor:{{{autor}}}|{{{autor}}}]] (Vechiul Testament, Cartea Iuditei, Capitolul 10) |
Capitolul 11→→ |
- Așa striga Iudita către Dumnezeul lui Israel. La sfârșitul rugăciunii,
- S-a ridicat de unde căzuse cu fața la pământ și a chemat pe roaba ei și s-a dus în casa unde ea petrecea zilele de odihnă și zilele de sărbătoare,
- Și, scoțând sacul, s-a dezbrăcat de veșmintele ei de văduvie, s-a îmbăiat și s-a uns cu miresme, și-a pieptănat părul, și-a pus turban în cap și s-a îmbrăcat cu hainele ei de veselie, cu care se împodobea când trăia bărbatul ei, Manase.
- Apoi s-a încălțat cu sandale, și-a pus colierele, brățările, inelele, cerceii și toate podoabele ei. Și s-a înfrumusețat atât cât să poată cuceri privirile tuturor bărbaților care ar vedea-o.
- Și a dat roabei sale un burduf cu vin și un urcior cu untdelemn, și a umplut o desagă cu pâine de orz și cu turte de smochine și pâine de grâu curat, și toate le-a făcut o legătură și le-a pus în spatele roabei.
- Și ele s-au îndreptat spre poarta cetății Betulia și au găsit, stând lângă poartă, pe Oziaș și pe bătrânii cetății, pe Habriș și pe Harmiș.
- Când ei au văzut pe Iudita, căci fața ei era schimbată și veșmintele ei de asemenea, au rămas uimiți de frumusețea ei și i-au zis:
- "Domnul Dumnezeul părinților noștri, să-ți dea ție har ca să-ți ajungi țelul tău, spre mândria fiilor lui Israel și spre înălțarea Ierusalimului!" Și ei s-au rugat lui Dumnezeu.
- Atunci ea a zis: "Dați poruncă să mi se deschidă poarta cetății, ca să săvârșesc ceea ce am grăit cu voi!" Și ei au poruncit paznicilor să-i deschidă după cuvântul ei.
- Și ei au făcut întocmai. Și Iudita împreună cu roaba ei au ieșit. Și locuitorii cetății s-au uitat după ea până a coborât muntele devale și a străbătut valea și până au pierdut-o în zare.
- Și ea a străbătut valea drept înainte până când s-a întâlnit cu o gardă a Asirienilor.
- Și ei au oprit-o și au întrebat-o: "Cine ești, de unde vii și încotro te duci?" Și ea a răspuns: "Sunt fiică de Evrei, și fug de la ei, căci ei vă vor fi dați ca hrană,
- Și mă duc la Olofern, căpetenia oștirii voastre, ca să-i destăinuiesc adevărul și să-i arăt un drum pe unde să apuce ca să ia în stăpânire muntele întreg, fără ca să piară nici unul din oamenii lui!"
- Când au auzit bărbații cuvintele ei și s-au uitat în ochii ei - fiindcă ea era în ochii lor negrăit de frumoasă i-au zis:
- "Ți-ai scăpat viața; grăbește-te și te coboară la stăpânul nostru și îndreaptă-te spre cortul lui; iată dintre ai noștri te vor însoți și te vor preda în mâinile lui!
- Și când te vei înfățișa înaintea lui, inima ta să nu se teamă, ci arată-i precum ai spus, și el se va purta bine cu tine!"
- Apoi ei au ales o sută de inși care s-o însoțească pe ea și pe roaba ei și să le conducă la cortul lui Olofern.
- Și s-a iscat un freamăt în tabără, căci vestea despre sosirea ei pătrunsese în corturi. și au venit și au înconjurat-o, fiindcă ea stătea afară în fața cortului lui Olofern, până să-i dea de știre despre ea.
- Și ei se minunau de frumusețea ei uimitoare, și pentru ea ei se minunau de fiii lui Israel și ziceau unii către alții: "Cine poate să disprețuiască un astfel de popor care are în el asemenea femei? Nu este cu cale să scape nici unul din ei, fiindcă dacă ar scăpa, ar putea să amăgească o lume întreagă!"
- Și cei ce făceau de strajă la Olofern precum și căpitanii lui au ieșit afară și au adus-o în cort.
- Și Olofern se odihnea pe patul său, așezat sub o perdea de porfiră, țesută cu fire de aur, cu smaralde și cu pietre scumpe.
- Și când el a fost înștiințat despre ea, el a ieșit în tinda cortului, iar înaintea lui robii mergeau cu sfeșnice de argint.
- Și când el și căpitanii lui au dat cu ochii de Iudita, s-au minunat de frumusețea chipului ei. Și ea, căzând cu fața la pământ, i s-a închinat, iar robii săi au ridicat-o.
| ▲ Începutul paginii. |