Biblia/Vechiul Testament/Cartea Iuditei/Capitolul 9
- Iudita a căzut cu fața la pământ și și-a presărat cenușă pe cap și și-a lepădat sacul cu care era încinsă. Și în seara aceea se aducea la Ierusalim, la templul lui Dumnezeu, jertfa de tămâie. Atunci a strigat Iudita cu glas mare și a zis către Domnul:
- "Doamne Dumnezeul părintelui meu Simeon, căruia i-ai dat sabia în mână, ca să se răzbune pe cei de neam străin care au dezvelit pântecele fecioarei spre întinare și au acoperit coapsele ei spre rușine și sânul l-au pângărit spre ocară. Tu ai zis: "Aceasta nu va fi!", dar ei au făcut-o.
- Pentru aceasta ai dat pe căpeteniile lor la moarte, și patul lor, care a fost pângărit de înșelăciunea lor, l-ai prefăcut în lac de sânge și ai lovit pe robi și pe stăpâni, și pe căpeteniile lor,
- Și pe femeile lor le-ai dat răpirii și pe fiicele lor la robie și toate odoarele lor jafului iubiților Tăi fii, care erau înflăcărați de zelul pentru Tine și îngroziți de întinarea sângelui lor, și pe Tine Te-au chemat într-ajutor; Dumnezeule, Dumnezeul meu, ascultă la mine cea văduvă!
- Cele ce au fost mai înainte decât acelea, Tu le-ai făcut, dar și pe cele de acum și de mai târziu. Prezentul și viitorul, Tu le-ai știut, și cele ce s-au împlinit Tu le-ai gândit.
- Gândurile Tale s-au înfățișat și au zis: "Iată-ne, suntem de față!" Toate căile Tale sunt pregătite și hotărârile Tale date cu vederea Ta dinainte.
- Căci, iată, oștirea Asirienilor este numeroasă și ei se mândresc cu cai și călăreți și se trufesc cu brațul vânjos al pedestrașilor, și își pun nădejdea lor în scut, în lance, în arc și în praștie și nu știu că Tu ești Domnul, Care pune capăt războaielor.
- Domnul este numele Tău! Sfărâmă cu puterea Ta silnicia lor și în mânia Ta dărâmă tăria lor, căci ei și-au pus de gând să pângărească locurile Tale sfinte și să întineze cortul sălășluirii slăvitului Tău nume și cu sabia să reteze cornul altarului Tău.
- Caută în jos la trufia lor și trimite mânia Ta peste capetele lor, și dă în mâna mea, "lei văduve, putere pentru ceea ce mi-am pus în gând!
- Izbește cu buzele mele cele viclene rob și stăpân, stăpân și rob. Nimicește semeția lor prin mâna unei femei!
- Căci puterea Ta nu stă în numărul mare, nici tăria Ta în puterea cailor, ci Tu ești Dumnezeul celor smeriți, ajutorul celor mai mici, sprijinul celor slabi, adăpostul celor părăsiți, izbăvitorul celor deznădăjduiți.
- O, Dumnezeule al părintelui meu și Dumnezeul moștenirii lui Israel, Stăpânul cerului și al pământului, Ziditorul apelor, Împăratul întregii făpturi, ascultă rugăciunea mea,
- Și dă-mi cuvânt amăgitor spre a răni și zdrobi pe cei care au pus la cale planuri atât de negre împotriva legământului Tău și a sfântului Tău locaș, a muntelui Sion și a casei fiilor Tăi!
- Și fă ca întreg poporul Tău, precum și fiecare seminție, să cunoască și să știe că Tu ești Dumnezeul puterilor și al tăriei și că nu este altul care să ocrotească neamul lui Israel afară de Tine!"
| ▲ Începutul paginii. |