Biblia/Vechiul Testament/Cântarea Cântărilor/Capitolul 2
- Eu sunt narcisul din câmpie, sunt crinul de prin vâlcele.
- Cum este crinul între spini, așa este draga mea între fete.
- Cum este mărul intre copaci, așa este dragul meu printre flăcăi. Să stau la umbra mărului îmi place, dulce este rodul lui în gura mea!
- El m-a dus în casa de ospăț și sus drept steag era iubirea.
- Întăriți-mă cu vin, cu mere răcoriți-mă, că sunt bolnavă de iubire.
- Stânga sa este sub cap la mine și cu dreapta lui mă cuprinde.
- Vă jur, fete din Ierusalim, pe cerboaice, pe gazelele din câmp, nu treziți pe draga mea; până nu-i va fi ei voia!
- Auzi glasul celui drag! Iată-l vine, săltând peste coline, trecând din munte-n munte.
- Ca o gazelă e iubitul meu sau e ca un pui de cerb; iată-l la noi pe prispă, iată-l privește pe fereastră, printre gratii iată-l se uită.
- Și începe să-mi vorbească: Scoală, draga mea, și vino!
- Iarna a trecut, ploaia a încetat.
- Flori pe câmp s-au arătat și a sosit vremea cântării, în țarină glas de turturea se aude.
- Smochinii își dezvelesc mugurii și florile de vie văzduhul parfumează. Scoală, draga mea, și vino!
- Porumbița mea, ce-n crăpături de stâncă, la loc prăpăstios te-ascunzi, arată-ți fața ta! Lasă-mă să-ți aud glasul! Că glasul tău e dulce și fața ta plăcută.
- Prindeți vulpile, prindeți puii lor, ele ne strică viile, că via noastră e acum în floare.
- Iubitul meu este al meu și eu sunt a lui. El printre crini își paște mieii.
- Până nu se răcorește ziua, până nu se-ntinde umbra serii, vino, dragul meu, săltând ca o căprioară, ca un pui de cerb, peste munții ce ne despart.
| ▲ Începutul paginii. |