Biblia/Noul Testament/Romani/Capitolul 3
- Care este deci întâietatea iudeului și folosul tăierii împrejur?
- Este mare în toate privințele. Întâi, pentru că lor li s-au încredințat cuvintele lui Dumnezeu.
- Căci ce este dacă unii n-au crezut? Oare necredința lor va nimici credincioșia lui Dumnezeu?
- Nicidecum! Ci Dumnezeu se vădește în adevărul Său, pe când tot omul întru minciună, precum este scris: "Drept ești Tu întru cuvintele Tale și biruitor când vei judeca Tu".
- Iar dacă nedreptatea noastră învederează dreptatea lui Dumnezeu, ce vom zice? Nu cumva este nedrept Dumnezeu care aduce mânia? - Ca om vorbesc.
- Nicidecum! Căci atunci cum va judeca Dumnezeu lumea?
- Căci dacă adevărul lui Dumnezeu, prin minciuna mea, a prisosit spre slava Lui, pentru ce dar mai sunt și eu judecat ca păcătos?
- Și de ce n-am face cele rele, ca să vină cele bune, precum suntem huliți și precum spun unii că zicem noi? Osânda aceasta este dreaptă.
- Dar ce? Avem noi vreo precădere? Nicidecum. Căci am învinuit mai înainte și pe iudei, și pe elini, că toți sunt sub păcat,
- După cum este scris: "Nu este drept nici unul;
- Nu este cel ce înțelege, nu este cel ce caută pe Dumnezeu.
- Toți s-au abătut, împreună, netrebnici s-au făcut. Nu este cine să facă binele, nici măcar unul nu este.
- Mormânt deschis este gâtlejul lor; viclenii vorbit-au cu limbile lor; venin de viperă este sub buzele lor;
- Gura lor e plină de blestem și amărăciune;
- Iuți sunt picioarele lor să verse sânge;
- Pustiire și nenorocire sunt în drumurile lor;
- Și calea păcii ei nu au cunoscut-o;
- Nu este frică de Dumnezeu înaintea ochilor lor".
- Dar știm că cele câte zice Legea le spune celor care sunt sub Lege, ca orice gură să fie închisă și ca toată lumea să fie vinovată înaintea lui Dumnezeu.
- Pentru că din faptele Legii nici un om nu se va îndrepta înaintea Lui, căci prin Lege vine cunoștința păcatului.
- Dar acum, în afară de Lege, s-a arătat dreptatea lui Dumnezeu, fiind mărturisită de Lege și de prooroci.
- Dar dreptatea lui Dumnezeu vine prin credința în Iisus Hristos, pentru toți și peste toți cei ce cred, căci nu este deosebire.
- Fiindcă toți au păcătuit și sunt lipsiți de slava lui Dumnezeu;
- Îndreptându-se în dar cu harul Lui, prin răscumpărarea cea în Hristos Iisus.
- Pe Care Dumnezeu L-a rânduit (jertfă de) ispășire, prin credința în sângele Lui, ca să-Și arate dreptatea Sa, pentru iertarea păcatelor celor mai înainte făcute,
- Întru îngăduința lui Dumnezeu - ca să-Și arate dreptatea Sa, în vremea de acum, spre a fi El Însuși drept, și îndreptând pe cel ce trăiește din credința în Iisus.
- Deci, unde este pricina de laudă? A fost înlăturată. Prin care Lege? Prin Legea faptelor? Nu, ci prin Legea credinței.
- Căci socotim că prin credință se va îndrepta omul, fără faptele Legii.
- Oare Dumnezeu este numai al iudeilor? Nu este El și Dumnezeul păgânilor? Da, și al păgânilor.
- Fiindcă este un singur Dumnezeu, Care va îndrepta din credință pe cei tăiați împrejur și, prin credință, pe cei netăiați împrejur.
- Desființăm deci noi Legea prin credință? Nicidecum! Dimpotrivă, întărim Legea.
| ▲ Începutul paginii. |