Biblia/Noul Testament/Romani/Capitolul 2
| ←←Capitolul 1 | Biblia de [[Autor:{{{autor}}}|{{{autor}}}]] (Noul Testament, Romani, Capitolul 2) |
Capitolul 3→→ |
- Pentru aceea, oricine ai fi, o, omule, care judeci, ești fără cuvânt de răspuns, căci, în ceea ce judeci pe altul, pe tine însuți te osândești, căci același lucruri faci și tu care judeci.
- Și noi știm că judecata lui Dumnezeu este după adevăr, față de cei ce fac unele ca acestea.
- Și socotești tu, oare, omule, care judeci pe cei ce fac unele ca acestea, dar le faci și tu, că tu vei scăpa de judecata lui Dumnezeu?
- Sau disprețuiești tu bogăția bunătății Lui și a îngăduinței și a îndelungii Lui răbdări, neștiind că bunătatea lui Dumnezeu te îndeamnă la pocăință?
- Dar după învârtoșarea ta și după inima ta nepocăită, îți aduni mânie în ziua mâniei și a arătării dreptei judecăți a lui Dumnezeu,
- Care va răsplăti fiecăruia după faptele lui:
- Viață veșnică celor ce, prin stăruință în faptă bună, caută mărire, cinste și nestricăciune,
- Iar iubitorilor de ceartă, care nu se supun adevărului, ci se supun nedreptății: mânie și furie.
- Necaz și strâmtorare peste sufletul oricărui om care săvârșește răul, al iudeului mai întâi, și al elinului;
- Dar mărire, cinste și pace oricui face binele: iudeului mai întâi, și elinului.
- Căci nu este părtinire la Dumnezeu!
- Câți, deci, fără lege, au păcătuit, fără lege vor și pieri; iar câți au păcătuit în lege, prin lege vor fi judecați.
- Fiindcă nu cei ce aud legea sunt drepți la Dumnezeu, ci cei ce împlinesc legea vor fi îndreptați.
- Căci, când păgânii care nu au lege, din fire fac ale legii, aceștia, neavând lege, își sunt loruși lege,
- Ceea ce arată fapta legii scrisă în inimile lor, prin mărturia conștiinței lor și prin judecățile lor, care îi învinovățesc sau îi și apără,
- În ziua în care Dumnezeu va judeca, prin Iisus Hristos, după Evanghelia mea, cele ascunse ale oamenilor.
- Dar dacă tu te numești iudeu și te reazimi pe lege și te lauzi cu Dumnezeu,
- Și cunoști voia Lui și știi să încuviințezi cele bune, fiind învățat din lege,
- Și ești încredințat că tu ești călăuză orbilor, lumină celor ce sunt în întuneric,
- Povățuitor celor fără de minte, învățător celor nevârstnici, având în lege dreptarul cunoștiinței și al adevărului,
- Deci tu, cel care înveți pe altul, pe tine însuți nu te înveți? Tu cel care propovăduiești: Să nu furi - și tu furi?
- Tu, cel care zici: Să nu săvârșești adulter, săvârșești adulter? Tu cel care urăști idolii, furi cele sfinte?
- Tu, care te lauzi cu legea, Îl necinstești pe Dumnezeu, prin călcarea legii?
- "Căci numele lui Dumnezeu, din pricina voastră, este hulit între neamuri", precum este scris.
- Căci tăierea împrejur folosește, dacă păzești legea; dacă însă ești călcător de lege, tăierea ta împrejur s-a făcut netăiere împrejur.
- Deci dacă cel netăiat împrejur păzește hotărârile legii, netăierea lui împrejur nu va fi, oare, socotită ca tăiere împrejur?
- Iar el - din fire netăiat împrejur, dar împlinitor al legii - nu te va judeca, oare, pe tine, care, prin litera legii și prin tăierea împrejur, ești călcător de lege?
- Pentru că nu cel ce se arată pe din afară e iudeu, nici cea arătată pe dinafară în trup, este tăiere împrejur;
- Ci este iudeu cel întru ascuns, iar tăierea împrejur este aceea a inimii, în duh, nu în literă; a cărui laudă nu vine de la oameni, ci de la Dumnezeu.
| ▲ Începutul paginii. |