Biblia/Noul Testament/Romani/Capitolul 4

Jump to navigation Jump to search
←←Capitolul 3 Biblia de [[Autor:{{{autor}}}|{{{autor}}}]]
(Noul Testament, Romani, Capitolul 4)
Capitolul 5→→


  1. Deci, ce vom zice că a dobândit după trup strămoșul nostru Avraam?
  2. Căci dacă Avraam s-a îndreptat din fapte, are de ce să se laude, dar nu înaintea lui Dumnezeu.
  3. Căci, ce spune Scriptura? Și "Avraam a crezut lui Dumnezeu și i s-a socotit lui ca dreptate".
  4. Celui care face fapte, nu i se socotește plata după har, ci după datorie;
  5. Iar celui care nu face fapte, ci crede în Cel ce îndreptează pe cel păcătos, credința lui i se socotește ca dreptate.
  6. Precum și David vorbește despre fericirea omului căruia Dumnezeu îi socotește dreptatea fără fapte:
  7. "Fericiți aceia, cărora li s-au iertat fărădelegile și ale căror păcate li s-au acoperit!
  8. Fericit bărbatul căruia Domnul nu-i va socoti păcatul".
  9. Deci fericirea aceasta este ea numai pentru cei tăiați împrejur sau și pentru cei netăiați împrejur? Căci zicem: "I s-a socotit lui Avraam credința ca dreptate".
  10. Dar cum i s-a socotit? Când era tăiat împrejur sau când era netăiat împrejur? Nu când era tăiat împrejur, ci când era netăiat împrejur.
  11. Iar semnul tăierii împrejur l-a primit ca pecete a dreptății pentru credința lui din vremea netăierii împrejur, ca să fie el părinte al tuturor celor ce cred, netăiați împrejur, pentru a li se socoti și lor (credința) ca dreptate,
  12. Și părinte al celor tăiați împrejur. Dar nu numai al celor care sunt tăiați împrejur, ci și care umblă pe urmele credinței pe care o avea părintele nostru Avraam, pe când era netăiat împrejur.
  13. Pentru că Avraam și seminția lui nu prin lege au primit făgăduința că vor moșteni lumea, ci prin dreptatea cea din credință.
  14. Căci dacă moștenitorii sunt cei ce au legea, atunci credința a ajuns zadarnică, iar făgăduința s-a desființat,
  15. Căci legea pricinuiește mâine; dar unde nu este lege, nu este nici călcare de lege.
  16. De aceea (moștenirea făgăduită) este din credință, ca să fie din har și ca făgăduința să rămână sigură pentru toți urmașii, nu numai pentru toți cei ce se țin de lege, ci și pentru cei ce se țin de credința lui Avraam, care este părinte al nostru al tuturor,
  17. Precum este scris: "Te-am pus părinte al multor neamuri", în fața Celui în Care a crezut, a lui Dumnezeu, Care înviază morții și cheamă la ființă cele ce încă nu sunt;
  18. Împotriva oricărei nădejdi, Avraam a crezut cu nădejde că el va fi părinte al multor neamuri, după cum i s-a spus: "Așa va fi seminția ta";
  19. Și neslăbind în credință, nu s-a uitat la trupul său amorțit - căci era aproape de o sută de ani - și nici la amorțirea pântecelui Sarrei;
  20. Și nu s-a îndoit, prin necredință, de făgăduința lui Dumnezeu, ci s-a întărit în credință, dând slavă lui Dumnezeu,
  21. Și fiind încredințat că ceea ce i-a făgăduit are putere să și facă.
  22. De acea, credința lui i s-a socotit ca dreptate.
  23. Și nu s-a scris numai pentru el că i s-a socotit ca dreptate,
  24. Ci se va socoti și pentru noi, cei care credem în Cel ce a înviat din morți pe Iisus, Domnul nostru,
  25. Care S-a dat pentru păcatele noastre și a înviat pentru îndreptarea noastră.


▲ Începutul paginii.