Biblia/Noul Testament/Luca/Capitolul 1
- Deoarece mulți s-au încercat să alcătuiască o istorisire despre faptele deplin adeverite între noi,
- Așa cum ni le-au lăsat cei ce le-au văzut de la început și au fost slujitori ai Cuvântului,
- Am găsit și eu cu cale, preaputernice Teofile, după ce am urmărit toate cu de-amănuntul de la început, să ți le scriu pe rând,
- Ca să te încredințezi despre temenicia învățăturii pe care ai primit-o.
- Era în zilele lui Irod, regele Iudeii, un preot cu numele Zaharia din ceata preoțească a lui Abia, iar femeia lui era din fiicele lui Aaron și se numea Elisabeta.
- Și erau amândoi drepți înaintea lui Dumnezeu, umblând fără prihană în toate poruncile și rânduielile Domnului.
- Dar nu aveau nici un copil, deoarece Elisabeta era stearpă și amândoi erau înaintați în zilele lor.
- Și pe când Zaharia slujea înaintea lui Dumnezeu, în rândul săptămânii sale,
- A ieșit la sorți, după obiceiul preoției, să tămâieze intrând în templul Domnului.
- Iar toată mulțimea poporului, în ceasul tămâierii, era afară și se ruga.
- Și i s-a arătat îngerul Domnului, stând de-a dreapta altarului tămâierii.
- Și văzându-l, Zaharia s-a tulburat și frică a căzut peste el.
- Iar îngerul a zis către el: Nu te teme, Zaharia, pentru că rugăciunea ta a fost ascultată și Elisabeta, femeia ta, îți va naște un fiu și-l vei numi Ioan.
- Și bucurie și veselie vei avea și, de nașterea lui, mulți se vor bucura.
- Căci va fi mare înaintea Domnului; nu va bea vin, nici altă băutură amețitoare și încă din pântecele mamei sale se va umple de Duhul Sfânt.
- Și pe mulți din fiii lui Israel îi va întoarce la Domnul Dumnezeul lor.
- Și va merge înaintea Lui cu duhul și puterea lui Ilie, ca să întoarcă inimile părinților spre copii și pe cei neascultători la înțelepciunea drepților, ca să gătească Domnului un popor pregătit.
- Și a zis Zaharia către înger: După ce voi cunoaște aceasta? Căci eu sunt bătrân și femeia mea înaintată în zilele ei.
- Și îngerul, răspunzând, i-a zis: Eu sunt Gavriil, cel ce stă înaintea lui Dumnezeu. Și am fost trimis să grăiesc către tine și să-ți binevestesc acestea.
- Și iată vei fi mut și nu vei putea să vorbești până în ziua când vor fi acestea, pentru că n-ai crezut în cuvintele mele, care se vor împlini la timpul lor.
- Și poporul aștepta pe Zaharia și se mira că întârzie în templu.
- Și ieșind, nu putea să vorbească. Și ei au înțeles că a văzut vedenie în templu; și el le făcea semne și a rămas mut.
- Și când s-au împlinit zilele slujirii lui la templu, s-a dus la casa sa.
- Iar după aceste zile, Elisabeta, femeia lui, a zămislit și cinci luni s-a tăinuit pe sine, zicând:
- Că așa mi-a făcut mie Domnul în zilele în care a socotit să ridice dintre oameni ocara mea.
- Iar în a șasea lună a fost trimis îngerul Gavriil de la Dumnezeu, într-o cetate din Galileea, al cărei nume era Nazaret,
- Către o fecioară logodită cu un bărbat care se chema Iosif, din casa lui David; iar numele fecioarei era Maria.
- Și intrând îngerul la ea, a zis: Bucură-te, ceea ce ești plină de har, Domnul este cu tine. Binecuvântată ești tu între femei.
- Iar ea, văzându-l, s-a tulburat de cuvântul lui și cugeta în sine: Ce fel de închinăciune poate să fie aceasta?
- Și îngerul i-a zis: Nu te teme, Marie, căci ai aflat har la Dumnezeu.
- Și iată vei lua în pântece și vei naște fiu și vei chema numele lui Iisus.
- Acesta va fi mare și Fiul Celui Preaînalt se va chema și Domnul Dumnezeu Îi va da Lui tronul lui David, părintele Său.
- Și va împărăți peste casa lui Iacov în veci și împărăția Lui nu va avea sfârșit.
- Și a zis Maria către înger: Cum va fi aceasta, de vreme ce eu nu știu de bărbat?
- Și răspunzând, îngerul i-a zis: Duhul Sfânt Se va pogorî peste tine și puterea Celui Preaînalt te va umbri; pentru aceea și Sfântul care Se va naște din tine, Fiul lui Dumnezeu se va chema.
- Și iată Elisabeta, rudenia ta, a zămislit și ea fiu la bătrânețea ei și aceasta este a șasea lună pentru ea, cea numită stearpă.
- Că la Dumnezeu nimic nu este cu neputință.
- Și a zis Maria: Iată roaba Domnului. Fie mie după cuvântul tău! Și îngerul a plecat de la ea.
- Și în acele zile, sculându-se Maria, s-a dus în grabă în ținutul muntos, într-o cetate a seminției lui Iuda.
- Și a intrat în casa lui Zaharia și a salutat pe Elisabeta.
- Iar când a auzit Elisabeta salutarea Mariei, pruncul a săltat în pântecele ei și Elisabeta s-a umplut de Duh Sfânt,
- Și cu glas mare a strigat și a zis: Binecuvântată ești tu între femei și binecuvântat este rodul pântecelui tău.
- Și de unde mie aceasta, ca să vină la mine Maica Domnului meu?
- Că iată, cum veni la urechile mele glasul salutării tale, pruncul a săltat de bucurie în pântecele meu.
- Și fericită este aceea care a crezut că se vor împlini cele spuse ei de la Domnul.
- Și a zis Maria: Mărește sufletul meu pe Domnul.
- Și s-a bucurat duhul meu de Dumnezeu, Mântuitorul meu,
- Că a căutat spre smerenia roabei Sale. Că, iată, de acum mă vor ferici toate neamurile.
- Că mi-a făcut mie mărire Cel Puternic și sfânt este numele Lui.
- Și mila Lui în neam și în neam spre cei ce se tem de El.
- Făcut-a tărie cu brațul Său, risipit-a pe cei mândri în cugetul inimii lor.
- Coborât-a pe cei puternici de pe tronuri și a înălțat pe cei smeriți,
- Pe cei flămânzi i-a umplut de bunătăți și pe cei bogați i-a scos afară deșerți.
- A sprijinit pe Israel, slujitorul Său, ca să-Și aducă aminte de mila Sa,
- Precum a grăit către părinții noștri, lui Avraam și seminției lui, în veac.
- Și a rămas Maria împreună cu ea ca la trei luni; și s-a înapoiat la casa sa.
- Și după ce s-a împlinit vremea să nască, Elisabeta a născut un fiu.
- Și au auzit vecinii și rudele ei că Domnul a mărit mila Sa față de ea și se bucurau împreună cu ea.
- Iar când a fost în ziua a opta, au venit să taie împrejur pruncul și-l numeau Zaharia, după numele tatălui său.
- Și răspunzând, mama lui a zis: Nu! Ci se va chema Ioan.
- Și au zis către ea: Nimeni din rudenia ta nu se cheamă cu numele acesta.
- Și au făcut semn tatălui său cum ar vrea el să fie numit.
- Și cerând o tăbliță, el a scris, zicând: Ioan este numele lui. Și toți s-au mirat.
- Și îndată i s-a deschis gura și limba și vorbea, binecuvântând pe Dumnezeu.
- Și frica i-a cuprins pe toți care locuiau împrejurul lor; și în tot ținutul muntos al Iudeii s-au vestit toate aceste cuvinte.
- Și toți care le auzeau le puneau la inimă, zicând: Ce va fi, oare, acest copil? Căci mâna Domnului era cu el.
- Și Zaharia, tatăl lui, s-a umplut de Duh Sfânt și a proorocit, zicând:
- Binecuvântat este Domnul Dumnezeul lui Israel, că a cercetat și a făcut răscumpărare poporului Său;
- Și ne-a ridicat putere de mântuire în casa lui David, slujitorul Său,
- Precum a grăit prin gura sfinților Săi prooroci din veac;
- Mântuire de vrăjmașii noștri și din mâna tuturor celor ce ne urăsc pe noi.
- Și să facă milă cu părinții noștri, ca ei să-și aducă aminte de legământul Său cel sfânt;
- De jurământul cu care S-a jurat către Avraam, părintele nostru,
- Ca, fiind izbăviți din mâna vrăjmașilor, să ne dea nouă fără frică,
- Să-I slujim în sfințenie și în dreptate, înaintea feței Sale, în toate zilele vieții noastre.
- Iar tu, pruncule, prooroc al Celui Preaînalt te vei chema, că vei merge înaintea feței Domnului, ca să gătești căile Lui,
- Să dai poporului Său cunoștința mântuirii întru iertarea păcatelor lor,
- Prin milostivirea milei Dumnezeului nostru, cu care ne-a cercetat pe noi Răsăritul cel de Sus,
- Ca să lumineze pe cei care șed în întuneric și în umbra morții și să îndrepte picioarele noastre pe calea păcii.
- Iar copilul creștea și se întărea cu duhul. Și a fost în pustie până în ziua arătării lui către Israel.
| ▲ Începutul paginii. |