Biblia(Biblia de la București)/Testamentul Vechi/Isaia

 

CAP 1

Graiul lui Isaia despre adevăratele jârtve.

1. Vedearea carea au văzut Isaia, feciorul lui Amos, carea au văzut asupra Iudeii, asupra Ierusalimului, întru împărăția lui Ozie și lui Ioatham și Ahaz și Ezechia, carii au împărățit Iudea.

2. Ascultă, ceriule, și bagă în urechi, păminte, căci Domnul au grăit: „Fii am născut și am înălțat și ei pre mine m’au defăimat.

3. Conoscut-au boul pre cel ce l-au câștigat și măgariul iaslea domnului lui, și Israil pre mine nu mă cunoscu și nărodul mieu n’au priceput“.

4. Vai, limbă păcătoasă, nărod plin de păcate, sămânță rea, fii fără de leage, părăsit-aț pre Domnul și aț mâniat pre Sfântul lui Israil, streinară-se îndărăt.

5. Ce încă veț răni, adăogând fărădeleage? Tot capul la dureare și toată inima –la întristare.

6. De la picioare până la cap nu iaste întru el întregăciune, nici rană, nici struncinare, nici zgaibă îmflată, nu iaste unsoare a pune, nici untdelemn, nici legături.

7. Pământul vostru –pustiiu, cetățile voastre –arse cu foc, țara voastră, înaintea voastră, cei streini o mănâncă de tot pre ea și s’au pustiit, surpată fiind de năroade streine.

8. Părăsi-se-va fata Sionului ca o colibă într’o vie și ca un pătul într’o grădină cu crastaveț, ca o cetate încungiurată.

9. Și de nu Domnul Savaoth ar fi lăsat noao sămânță, ca Sodomul ne-am fi făcut și ca Gomorul ne-am fi asămănat.

10. Ascultaț cuvântul Domnului, boiarii Sodomului; luați aminte leagea lui Dumnezău, nărodul Gomorului.

11. „Ce e mie mulțimea jârtvelor voastre? –zice Domnul. Plin sânt de arderi-de-tot (și) de berbeci și seu de miei; și sânge de tauri și de țapi nu voiu.

12. Nici de aț veni să vă arătaț mie, pentru că cine au cercetat aceastea den mâinile voastre, ca să călcați curtea mea?

13. Nu vă veț adaoge de veț aduce făină de grâu, deșartă tămâie –urâciune îm iaste.

14. Lunile ceale noao ale voastre și sâmbetele și zi mare nu sufăr; post și țineare de lucru și lunile ceale noao ale voastre și sărbătorile voastre uraște sufletul mieu; făcutu-v’aț mie spre sațiu, nu voiu mai părăsi păcatele voastre.

15. Când veț întinde mâinile, întoarce-voiu ochii miei de cătră voi și, de veți înmulți ruga, nu voiu asculta pre voi, pentru că mâinile voastre pline sânt de sânge.

16. Scăldați-vă, curați vă faceț, luați răutățile de la sufletele voastre denaintea ochilor miei, părăsiți-vă de răutățile voastre.

17. Învățați bine a face, cercetați judecata, mântuiț pre cel ce să năpăstuiaște, judecați săracului și îndireptați văduva.

18. Și veniț și să ne întrebăm –zice Domnul– și, de vor fi păcatele voastre ca cel negru, ca zăpada le voiu albi; și de vor fi ca roșiul, ca lâna le voiu albi.

19. Și, de veț vrea și mă veț asculta, bunătățile pământului veț mânca.

20. Iară de nu veț vrea, nici mă veț asculta, sabia pre voi va mânca“, pentru că gura Domnului au grăit aceastea.

21. Cum s’au făcut curvă cetatea cea credincioasă, Sionul, plin de judecată, în carea direptatea dormi întru ea și acum ucigaș?

22. Argintul vostru –nelămurit, cârciumarii tăi ameastecă vinul cu apă.

23. Boiarii tăi nu ascultă, părtași de furi, iubind daruri, gonind răsplătire, pre săraci nu judecând și judecata văduvelor neluând aminte.

24. Pentru aceaea, aceastea zice Stăpânitoriul, Domnul Savaoth: „Vai, cei putincioși ai lui Israil, pentru că nu se va potoli mânia mea spre cei vrăjmaș și judecata de cătră vrăjmașii miei voiu face.

25. Și voiu aduce mâna mea preste tine și voiu lămuri spre curat și pre cei neascultători voiu piarde și voiu lua pre toți cei fără leage de la tine și pre toți sămeții.

26. Și voiu pune pre judecătorii tăi ca mai nainte și pre sfeatnicii tăi ca de ’nceput, și după aceasta te vei chema cetatea direptății, mitropolie credincioasă.

27. Sion, cu judecată se va mântui robimea ei și cu milostenie.

28. Și se vor zdrobi cei fără leage și cei păcătoși deodată, și cei ce au părăsit pre Domnul conceni-se-vor.

29. Pentru căci se vor rușina de cătră idolii lor, carele ei vrea, și să rușinară la grădinile carele au poftit.

30. Pentru că vor fi ca un terevith ce au lepădat frunzele lui și ca o grădină neavând apă.

31. Și va fi vârtutea lor ca puzderia câlților și lucrurile lor împreună ca niște scântei, și vor arde de tot cei fără de leage și nu va fi cine să stingă“.

CAP 2

Prorocie despre Iuda și Ierusalim.

1. Cuvântul carele s’au făcut cătră Isaia, feciorul lui Amos, pentru Iudea și pentru Ierusalim.

2. Că va fi în zilele ceale de apoi ivit muntele Domnului și casa lui Dumnezău pre vârfurile măgurilor și se va înălța mai sus decât dealurile și vor veni într’însa toate limbile.

3. Și vor mearge limbi multe și vor grăi: „Veniți și să ne suim la muntele Domnului și la casa Dumnezăului lui Iacov, și va vesti noao calea lui și vom mearge întru dânsa“. Pentru că den Sion va ieși leagea și cuvântul Domnului den Ierusalim.

4. Și va judeca în mijlocul limbilor și va dovedi norod mult; și vor tăia sabiile lor la pluguri și fuștiurile lor pre seaceri, și nu va lua limbă spre limbă sabie și nu se vor mai învăța încă a să bate.

5. Și acum, casa lui Iacov, veniți și să meargem întru lumina Domnului!

6. Pentru că lăsă norodul lui, casa lui Iacov, căci s’au împlut ca de’ nceput țara lor de vrăji, ca a celor striini de fealiu, și fii mulți de fealiu striini s’au făcut lor.

7. Pentru că să împlu țara lor de argint și de aur, și nu era număr visteriilor lor.

8. Și să împlu pământul de cai, și nu era număr carălor lor; și să împlu pământul de urâciunele faptelor mânilor lor și să închinară celor ce au făcut deagetul lor.

9. Și să plecă omul și să smeri bărbatul și nu voiu părăsi pre ei.

10. Și acum întrați la pietri și vă ascundeți la pământ de cătră fața fricii Domnului și de mărirea vârtutei lui, când se va scula să piarză pământul.

11. Pentru că ochii Domnului înalți sânt, și omul –smerit; și se va smeri înălțimea oamenilor și se va înălța Domnul însuși în ziua aceaea.

12. Pentru că ziua Domnului Savaoth –preste tot dosăditoriul și mândrul și preste tot înălțatul și râdicatul, și se vor smeri;

13. Și preste tot chedrul Livanului celor înalte și râdicate și preste tot copaciul ghindii Vasanului,

14. Și preste înaltă măgură și preste tot dealul înalt,

15. Și preste tot turnul înalt și preste tot zidul înalt,

16. Și preste tot vasul mării și preste toată privirea frumseațelor vaselor.

17. Și se va smeri tot omul și va cădea înălțimea oamenilor, și se va înălța Domnul sângur în ziua aceaea.

18. Și ceale făcute de mâni toate le vor ascunde,

19. Băgându-le la peșteri și în spinticăturile pietrilor și în găurile pământului de cătră fața înfricoșării Domnului și de slava puterii lui, când se va scula să surpe pământul.

20. Pentru că în ziua aceaea va scoate omul urâciunele lui ceale de argint și ceale de aur, carele au făcut a să închina celor deșarte și liliacilor,

21. Ca să între în găurile pietrii ceii tari și la spintecăturile pietrilor de cătră fața înfricoșării Domnului și de mărirea puterii lui, când se va scula să piarză pământul.

22. Conteniți voao de la omul carele răsuflă cu narea lui, căci în cine s’au socotit?

CAP 3

Pedeapsa mândriei și a podoabelor deșarte.

1. Iată dară Stăpânul, Domnul Savaoth, lua-va de la Israil și de la Iudea pre cel putincios și pre cea putincioasă, putearea pâinii și putearea apei,

2. Uriași și vârtucios, om războinic și judecătoriu și proroc și chipzuitoriu și bătrân și căpitan de 50 și minunat sfeatnic și înțelept mai mare preste teslari și priceput ascultătoriu.

3. Și voiu pune tineri căpetenii lor și batjocoroșii vor stăpâni pre ei.

4. Și va cădea norodul, om cătră om și om cătră aproapele lor; împiedeca-să-va copilul cătră cel bătrân, cel necinstit cătră cel cinstit.

5. Căce va uita om pre fratele său și rudeniei tătâni-său, zicând: „Haină ai, căpetenie fii noao, și mâncarea mea sup tine să fie“.

6. Și, răspunzând, în ziua aceaea va grăi: „Nu voiu fi ție căpetenie, pentru că nice în casa mea iaste pâine, nice haină, nu voiu fi căpetenie norodului acestuia“.

7. Căce să părăseaște Ierusalimul și Iudea au căzut, și limbile lor cu fărădelegile ceale spre Domnul neascultând, pentru căce acum să smeri mărirea lor.

8. Și rușinea feații lor să împotrivi lor, și păcatul lor ca al sodomleanilor l-au vestit și l-au ivit –vai sufletului lor, pentru căce au sfătuit sfat rău asupra lor,

9. Zicând: „Să legăm pre cel dirept, căce de rea treabă ne iaste“; deci nașterile lucrurilor lor vor mânca.

10. Vai celui fără de leage, reale după faptele mânilor lui întâmpla-să-vor lui.

11. Norodul mieu, ispravnicii voștri vă spicuiescu pre voi și cei ce cer vor stăpâni pre voi; norodul mieu, cei ce fericescu pre voi rătăcescu pre voi și cărarea picioarelor voastre o scutură.

12. Ce acum va sta la judecată Domnul și va pune la judecată norodul lui.

13. Acesta, Domnul, la judecată va veni cu cei mai bătrâni ai norodului și cu boiarii lui și: „Voi căce ați arsu via mea și jacul săracului în casele voastre?

14. Pentru ce voi năpăstuiți norodul mieu și fața săracilor rușinați?“ –zice Domnul, Domnul oștilor.

15. Aceastea zice Domnul: „Pentru căce s’au înălțat featele Sionului și au mersu cu grumaz nalt și în clipealele ochilor și cu mersul picioarelor împreună, târând hainele, și cu picioarele împreună jucând,

16. Și va smeri Dumnezău stăpânile, featele Sionului, și Domnul va descoperi chipul lor

17. În ziua aceaea și lua-va Domnul mărirea îmbrăcăminții lor și ceapsele

18. Și podoaba grumazilor și lefthul și podoaba feații lor și tocmirea podoabei cei de mărire

19. Și gherdanele și brățările și inealele și ceale de na direapta și cei împletiți cercei

20. Și ceale premprejur mohorâte și ceale mijlocii mohorâte și acoperiturile ceale ce-s în casă

21. Și ceale lucii foarte și ceale vișine și ceale vinete

22. Și roșie și vison, cu aur și vânăt împreună țăsut, și brobodealnici închise.

23. Și va fi în loc de mirosenia cea frumoasă prah, și în loc de brâu cu fune te vei încinge, și pentru podoaba capului cea de aur pleșuvire vei avea, pentru faptele tale, și pentru haina cea mijlocie mohorâtă te vei încinge cu sac.

24. Și fiiul tău cel preafrumos, pre carele iubești, cu sabie va cădea și cei vârtucioși ai voștri cu sabie vor cădea și să vor smeri.

25. Și vor plânge raclele podoabei voastre și vei rămânea sângur și la pământ te vei face țărână“.

CAP 4

Pedeapsa mândriei și a podoabelor deșarte (Urmare).

1. Și să vor apuca șapte muieri de un om într’aceaea zi, zicând: „Pâinea noastră vom mânca și hainele noastre vom îmbrăca, fără numai numele tău să să cheame preste noi; ia ponoslul nostru“.

2. În ziua aceaea lumina-va Dumnezău cu sfat cu mărire pre pământ, ca să înalțe și să mărească pre cel rămas al lui Israil.

3. Și va fi cel rămas în Sion și cel rămas în Ierusalim sfinți să vor chema, toți cei ce s’au scris la viață în Ierusalim.

4. Căce va spăla Domnul tina fiilor și a featelor Sionului, și sângele Ierusalimului va curăți den mijlocul lui cu duh de judecată și cu duh de arsură.

5. Și va veni, și va fi tot locul muntelui Sionului și toate premprejurile lui va umbri norul ziua și precum fumul și lumina focului arde noaptea;

6. Cu toată mărirea se va acoperi, și va fi la umbră de zăduh și întru acoperemânt și întru ascuns de năsâlnicie și ploaie.

CAP 5

Via neroditoare.

1. Cânta-voiu dară celui iubit cântarea iubitului mieu, viei meale. Vie s’au făcut celui iubit în corn, în loc gras.

2. Și gard am pus împrejur și am șențuit, și am răsădit viță bună, rodnică, și am zidit turn în mijlocul ei, și înainte teasc am săpat întru ea, și așteptaiu să facă struguri, și făcu spini.

3. Și acum, cei ce lăcuiți Ierusalimul și omul Iudei, judecați întru mine și întru mijlocul viii meale.

4. Ce voiu face încă viii meale și n’am făcut ei? Pentru căci am așteptat ca să facă struguri, și au făcut mărăcini.

5. Acum dară voiu povesti voao ce eu voiu face viei meale: lua-voiu gardul ei și va fi în jah, și voiu răsipi zidul ei și va fi spre călcare-de-tot.

6. Și voiu lăsa via mea și nu se va tăia, nici se va săpa, și se va sui pre ea ca pre țealenă spinul, și norilor voiu porunci ca să nu ploao la ea ploaie.

7. Pentru că via Domnului Savaoth casa lui Israil iaste, și omul Iudei –tânără odraslă iubită;

8. Așteptaiu ca să facă judecată, și făcu fărădeleage, și nu direptate, ce strigare.

9. Vai de ceia ce împreună casă cătră casă și țarină cătră țarină apropiind, pentru ca al vecinului să ia cevaș; sau lăcui-veți sânguri pre pământ?

10. Pentru că s’au auzit la urechile Domnului Savaoth aceastea, pentru că, de se vor face case multe, spre pustiiu vor fi mari și bune și nu vor fi cei ce lăcuiesc întru eale.

11. Pentru că unde lucrează zeace părechi de boi va face un urcior, și cel ce samănă artave 6 face-va măsuri trei.

12. Vai, ceia ce să scoală dimeneață și gonesc îmbătarea, cei ce îngăduiesc târziu, pentru că vinul opări-va pre ei.

13. Pentru că cu alăute și canon și tâmpene și fluiere beau vinul, și faptele Domnului nu le văd și faptele mânilor lui nu le socotesc.

14. Deci dară robit norodul mieu s’au făcut, pentru căci nu știia ei pre Domnul; și mulțime s’au făcut de morți, pentru foamete și însătoșare de apă.

15. Și lărgi iadul sufletul lui și deșchise gura lui, ca să nu lase; și se vor pogorî cei slăviți și cei mari și avuții și lacomii ei și cel ce să bucura întru ea. Și se va smeri om, și se va necinsti bărbat, și ochii cei râdicați smeri-se-vor.

16. Și se va înălța Domnul Savaoth întru judecată și Dumnăzău cel Sfânt mări-se-va întru direptate.

17. Și se vor paște cei hrăniți ca taurii, și pustiile celor apucați mieii le vor mânca.

18. Vai, ceia ce târăsc păcatele lor ca cu o fune lungă și ca cu o curea a unii junce de jug fărălegile (lor),

19. Ceia ce zic: „Curând să să apropie ceale ce va face, pentru ca să vedem, și vie sfatul Sfântului Israil, pentru ca să conoaștem“.

20. Vai, ceia ce zic cel rău bun și cel bun rău, ceia ce pun întunearecul lumină și lumina întunearec, ceia ce pun cel amar dulce și cel dulce amar.

21. Vai, cei pricepuți întru sine și înaintea lor știutori.

22. Vai, cei ce pot ai voștri, cei ce beau vinul și silnicii și cei ce ameastecă sichera.

23. Cei ce îndireptează pre cel necurat, pentru daruri, și cel dirept de la cel dirept râdicând.

24. Pentru aceaea, în ce chip va arde trestia de cărbunele focului, și va arde de pară slobodă, rădăcina lor ca țărâna va fi, și floarea lor ca prahul se va sui, pentru că n’au vrut leagea Domnului Savaoth, ce cuvântul Sfântului Israil întărâtară.

25. Și să mânie cu urgie Domnul Savaoth preste norodul lui; și puse mâna lui preste ei și lovi pre ei și să întărâtară munții; și să făcură mortăciunele lor ca gunoiul în mijlocul drumului; și întru toate aceastea nu s’au întors mâna lui, ce încă mâna lui naltă e.

26. Pentru aceaea râdica-va semn în limbile ceale de departe și va șuiera de la marginea pământului, și, iată, degrabă sprinten vine.

27. Nu vor flămânzi, nici vor osteni, nici vor dormita, nici vor dormi, nici vor dezlega brânele lor de la mijlocul lor, nici se vor rumpe curealele încălțămintelor lor.

28. Cărora săgețile ascuțite sânt și arcele lor încordate, picioarele cailor lor ca o piatră tare s’au socotit, roatele carălor lor ca un vifor.

29. Pornescu-se ca leii și au stătut ca puii leului,

30. Și să va apuca și va striga ca o hiară și va scoate, și nu iaste cel ce mântuiaște pre ei. Și va striga pentru ei în ziua aceaea, ca glasul mării ce văluiaște. Și vor căuta la ceriu, sus și jos: și, iată, întunearec năsâlnic întru lipsa lor.

CAP 6

Isaia veade slava Domnului.

1. Și fu în anul carele au murit Ozia împăratul, văzut-am pre Domnul șăzând pre scaun înalt și rădicat și plină casa de mărirea lui.

2. Și serafimi sta împrejurul lui, și 6 aripi la unul, și 6 la altul, și cu doao acoperiia fața, și cu doao acoperiia picioarele, și cu doao zbura.

3. Și striga unul cătră altul și zicea: „Sfânt, Sfânt, Sfânt, Domnul Savaoth, plin tot pământul de mărirea lui“.

4. Și să rădică pragul de sus al ușii de glasul care striga, și casa să umplu de fum.

5. Și ziș: „O, ticălosul, eu, căci m’am umilit, căci, om fiind și necurate buze având, în mijlocul norodului ce are buze necurate eu lăcuiesc și pe Împăratul, Domnul Savaoth, văzuiu cu ochii miei“.

6. Și să trimise cătră mine unul den serafimi, și în mână avea cărbune carele cu lingura l-au luat de la jârtăvnic.

7. Și atinse de gura mea și zise: „Iată, au atins acesta de buzele tale și va lua fărădelegile tale, și păcatele tale le va curăți“. Și auziiu glasul Domnului zicând:

8. „Pre cine voiu trimite? Și cine va mearge cătră norodul acesta?“ Și ziș: „Iată, eu sânt, trimite-mă“.

9. Și zise: „Pasă și zi norodului acestuia: ‘Cu auzul să auziț și să nu priceapeți, și căutând să căutați și să nu vedeți’.

10. Pentru că s’au îngrășat inema nărodului acestuia, și cu urechile lor greu au auzit și ochii lor au închis, ca nu cândai să vază cu ochii și cu urechile să auză și cu inema să priceapă, și să vor întoarce și voiu vindeca pre dânșii“.

11. Și ziș: „Până când, Doamne?“ Și zise: „Până unde să vor pustii cetăț a nu să lăcui și case a nu fi oameni și pământul va rămânea pustiiu“.

12. Și, după aceasta, îndelunga-va Dumnezeu oamenii și să vor înmulți cei ce au rămas pre pământ.

13. Și încă preste el iaste al zeacele, și iarăș va fi la pradă, ca tereventhul și ca ghinda când va cădea den găocea ei; sămânță sfântă –stâlpirea ei.

CAP 7

Profeția despre nașterea Mântuitorului din Fecioara.

1. Și fu în zilele lui Ahaz și lui Ioachim, fiiului Oziei, împăratului Iudii, să sculă Rasin, împăratul Aramului, și Fache, fiiul Romeliei, împăratul lui Israil, preste Ierusalim, ca să-l bată pre el, și nu putură ca să-l bată pre el.

2. Și să vesti în casa lui David, zicând: „Să tocmi Aram cătră Efraim“. Și să spământă sufletul lui și sufletul norodului lui, în ce chip în dumbravă lemnul de vânt să va clăti.

3. Și zise Domnul cătră Isaia: „Ieși în timpinarea lui Ahaz, tu și cela ce au rămas, Iasuv, feciorul tău, cătră scăldătoarea căii cei de sus a țarinei nălbitoriului.

4. Și vei grăi lui: ‘Păzeaște a te potoli și nu te teame, nici sufletul tău slăbească de ceale doao leamne ale tăciunelor ce fumegă acelora, pentru că când urgia mâniei să va face, iarăș voiu vindeca și fiiul lui Aram, și fiiul lui Romelie.

5. Căci au sfătuit sfat rău Efraim și fiiul lui Romelie pentru tine, zicând:

6. ‘Sui-ne-vom la Iudea și, grăind împreună cu ei, întoarce-i-vom pre dânșii cătră noi și vom împărăți ei pre fiiul lui Taveil’.

7. Aceastea zice Domnul Savaoth: ‘Nu va rămânea sfatul acesta, nici va fi.

8. Ce capul lui Aram –Damascul, și capul Damascului –Raasim; ce preste 65 de ani va lipsi împărăția lui Efraim preste norod.

9. Și capul lui Efraim –Somoron, și capul lui Somoron –fiiul lui Romelie. Și de nu veți creade, nici veți înțeleage’“.

10. Și adaose Domnul a grăi lui Ahaz, zicând:

11. „Ceare ție semn de la Domnul Dumnezeul tău: întru adâncare, au întru înălțime“.

12. Și zise Ahaz: „Nu voiu ceare, nici voiu ispiti pre Domnul“.

13. Și zise: „Ascultați, dară, casa lui David, au mică voao iaste nevoință a da oamenilor? Și cum Domnului daț nevoință?

14. Pentru aceaea da-va Domnul, El, voao semn: iată, Fecioară în pântece va lua și va naște Fiiu și vei chema numele lui Emmanuil.

15. Unt și miare va mânca, și mai nainte decât a cunoaște el au a aleage realele și va aleage binele.

16. Căci, mainte de a cunoaște Copilul binele sau răul, nu ascultă răului ca să aleagă binele, și va rămânea pământul, de carele tu temi, de la fața celor doi împărați.

17. Ce va aduce Dumnezău preste tine și preste nărodul tău și preste casa părintelui tău zile, carele încă n’au venit den carea zi au luat Efraim de la Iuda, pre împăratul asirianilor.

18. Și va fi în ziua aceaea șuiera-va Domnul muștelor, care domnescu o parte a râului Eghipetului, și albinei, carea iaste în țara asirianilor.

19. Și vor ieși și se vor odihni toți în văile țării și în găurile pietrilor și în peșteri și la toată spărtura și în tot lemnul.

20. În ziua aceaea rade-va Domnul, cu briciul cel îmbătat decindea de râul, împăratului asirianilor capul și perii picioarelor și barba va lua.

21. Și va fi în ziua aceaea, hrăni-va omul juncă de boi și 2 oi.

22. Și va fi den prea mult a bea lapte, mânca-va unt, căci unt și lapte va mânca tot cel ce au rămas pre pământ.

23. Și fi-va în ziua aceaea, fi-va tot locul unde vor fi 1000 de vii 1000 de sicli, spre țealină vor fi și spre spini.

24. Cu săgeată și cu săgetături vor întra acolo, căci țealină și mărăcini va fi tot pământul.

25. Și tot muntele arat ara-se-va, însă nu va veni acolo frică, pentru că va fi den țealină și den spini pășunea oii și călcătura boului“.

CAP 8

Surparea împărăției Siriei și a lui Israil. Vreamea lui Mesia.

1. Și zise Domnul cătră mine: „Ia ție o bucată de hârtie noao, mare, scrie într’însa cu condeiul omului: ‘Ca iute pradă a face jafurilor’.

2. Pentru că de față iaste, și mărturii mie-m fă credincioși oameni, pre Uria, preotul, și pre Zaharia, feciorul Varahiei“.

3. Și veniiu cătră prorociță și luo în pântece, și născu fiiu, și zise Domnul mie: „Cheamă numele lui: ‘De sârg pradă, iute jăfuiaște’.

4. Pentru căci, mai nainte decât a cunoaște copilul a chema pre tată au pre maică, lua-va putearea Damascului și prăzile Samariei înaintea împăratului asirianilor“.

5. Și adaose Domnul a grăi mie, zicând încă:

6. „Pentru căci nu va nărodul acesta apa lui Siloam, carea mearge încet, ce vor să aibă pre Rasin și pre fiiul lui Romeliu împărat preste voi“,

7. Pentru aceaea, iată, Domnul aduce preste voi apa râului cea tare și multă, pre împăratul asirianilor și mărirea lui, și se va sui preste toată valea voastră și va îmbla preste tot zidul vostru.

8. Și va lua de la Iudea om carele va putea cap să râdice, au cu putință a săvârși ceva, și va fi tabăra lui ca să împle lățimea țării tale“. Cu noi –Dumnezău,

9. Cunoașteți limbi și vă biruiț, și ascultați până la marginea pământului, întărindu-vă biruiți-vă, că, de vă veț iarăș întări, iară vă veț birui.

10. Și vericare sfat vă veți sfătui, răsipi-l-va Domnul, și cuvântul carele veț grăi nu va rămânea întru voi, căci cu noi –Dumnezău“.

11. Așa zice Domnul, la mâna cea tare nu ascultă la meargerea căii nărodului acestuia, zicând:

12. „Ca nu cândai să zică năsilnic, pentru că tot, orice va zice norodul acesta, năsilnic iaste, și de frica lui să nu vă teameț, nici să vă turburaț.

13. Pre Domnul puterilor, pre El sfințiți, și El va fi frica ta, că, de vei fi pre El nedejduind,

14. Fi-va ție întru sfințenie, și nu ca la a pietrii împiedecare veț timpina, nici ca a pietrii căzătură, și casele lui Iacov în laț și în gropilă șăzând în Ierusalim.

15. Pentru aceaea vor slăbi întru ei mulți și vor cădea și se vor zdrobi, și se vor apropia și se vor prinde oameni, întru întemeiare fiind“.

16. Atuncea aiave vor fi cei ce pecetluiesc, ca să nu înveațe leagea.

17. Și va grăi: „Îngădui-voiu pre Dumnezău, pre cel ce au întors fața lui de la casa lui Iacov, și, nedejduind, voiu fi preste El.

18. Iată eu și copiii, care mi’au dat Dumnezău, și vor fi seamne și minuni în casa lui Israil, de la Domnul Savaoth, care lăcuiaște în muntele Sionului“.

19. Și de vor zice cătră voi: „Cercați pre cei ce grăiescu den pântece și pre cei ce de la pământ strigă, pre cei ce grăiesc în deșărt, carii den pântece vor glăsui“. „Au nu limbă cătră Dumnezăul lor vor cerceta? Dirept ce vor cerceta pentru cei vii pre cei morți?“

20. Pentru că leage la ajutoriu au dat, pentru ca să zică nu iaste ca cuvântul acesta, pentru carele nu iaste daruri a da pentru el.

21. Și vor avea preste voi rea foamete și va fi deaca veț flămânzi, vă veț mâhni și rău veț grăi pre boiarini și ceale părintești, și vor căuta la ceriu sus.

22. Și la pământ jos vor căuta, și, iată, lipsă strimtă și întunearec, necaz și strânsoare și întunearec cât să nu vază; și nu să va tângui cel ce iaste întru îngustare până la vreamea; aceasta întâiu de sârg bea.

CAP 9

Nașterea, numele și împărăția lui Mesia.

1. Degrabă fă țara Zavolonului, pământul Neftalimului și ceialalți cei spre marginea mării și decindea de Iordan, Galilea limbilor.

2. Norodul cel ce mergea întru întunearec văzu lumină mare; ceia ce lăcuiescu în locul și îmbra morții, lumina-va lumina preste voi.

3. Pre cel mai mult al norodului ai pogorât cu veselie, și să vor veseli înaintea ta cei ce să veselescu la seacere și în ce chip cei ce pradă prăzi.

4. Pentru căce s’au luat jugul cel ce preste ei zace și toiagul cel preste grumazul lor, pentru că toiagul celor ce cer l-au răsipit ca în ziua aceaea ce era pre Madiam.

5. Căce toată podoaba adunată cu vicleșug și haina cu împăcăciune vor plăti și vor vrea de s’ar fi făcut arși cu foc.

6. Căce Copil s’au născut noao, Fiiu și să deade noao, căruia domnia să făcu preste umărul lui, și să cheamă numele lui: „Al marelui sfat Înger, minunat Sfeatnic, Dumnezău tare, biruitoriu, Domnu păcii, Părintele veacului celui viitoriu“, pentru că voiu aduce pace preste boiari și sănătatea lui.

7. Și mare e stăpânirea lui, și păcii lui nu iaste săvârșit preste scaunul lui David și împărăția lui să o îndirepteaze pre ea și să sprijănească cu judecată și cu direptate, de acum și până în veac. Râvnirea Domnului Savaoth va face aceasta.

8. Moarte au trimis Domnul preste Iacov, și veni preste Israil.

9. Și vor cunoaște tot norodul lui Efraim și cei ce șăd în Samaria, cu semeție și cu înaltă inimă zicând:

10. „Cărămizele căzură; ce veniți să cioplim pietri și să tăiem dudi și chedri și să ne zidim noao turnuri“.

11. Și va dărâma Dumnezău pre cei ce să scoală pre măgura Sionului preste el și pre vrăjmașii lui va răsipi:

12. Siria despre răsăriturile soarelui și pre elini de la apusurile soarelui, pre cei ce mănâncă pre Israil cu toată gura; preste toate aceastea nu s’au întorsu mânia, ce încă e mâna naltă.

13. Și norodul mieu nu s’au întorsu, până s’au rănit, și pre Domnul puterilor nu l-au cercat.

14. Și au luat Domnul de la Israil capul și coada, mare și mică, întru o zi:

15. Bătrânu și pre cei ce obrazele laudă –aceasta e începătura, și proroc învățând fărădeleage –acesta e coada.

16. Și vor fi cei ce fericescu norodul acesta rătăcind și vor înșăla pentru ca să-i înghiță pre ei.

17. Și pentru aceaea pre tinerii lor nu se va veseli Domnul și pre sărăimanii lor și pre văduvele lor nu le va milui, căce toți-s fără leage și răi, și toată gura grăiaște strâmbătăți; preste toate aceastea nu s’au întorsu mânia lui, ce încă mâna lui e înaltă.

18. Și va arde ca focul fărădeleagea și ca troscotul uscat să va mânca de foc; și va arde întru desișurile dumbrăvii, și va mânca împreună împrejurele dealurilor toate.

19. Pentru mânia urgiei Domnului ars-au pământul tot, și va fi norodul ca când ar fi arsu de foc. Om pre fratele lui nu va milui,

20. Ce va abate în na direapta, căce va flămânzi, și va mânca ceale de na stânga, și nu se va sătura omul mâncând cărnurile brațului lui.

21. Pentru că va mânca Manassis al lui Efraim și Efraim al lui Manassi, căce împreună vor încunjura pre Iuda; preste toate aceastea nu s’au întorsu mânia, ce încă mâna lui înaltă e.

CAP 10

Pedeapsa nedireptății. Pieirea asirianilor.

1. Vai celor ce scriu vicleșug, pentru că scriind, vicleșug scriu,

2. Abătând judecata săracilor, jecuind judecata measerilor norodului mieu, ca să le fie lor văduva în jah și sărămanul spre pradă.

3. Și ce vor face în ziua socotealei? Pentru că năcazul vostru de departe va veni. Și cătră cine veți fugi ca să vă ajutoriți? Și unde veți lăsa mărirea voastră

4. Ca să nu cădeți la aducere? Și dedesuptul celor uciși vor cădea. Și preste toate aceastea nu s’au întors urgia lui, ce încă mâna lui înaltă e.

5. Vai asirianilor, toiagul mâniei meale și al urgiei iaste în mânile lor.

6. Urgia mea la limbă fără de leage o voiu trimite și la al mieu norod voiu rândui să facă prăzi și jafure și a călca cetățile și a le pune pre eale la prah.

7. Și el nu așa să mânie și cu sufletul nu așa socoti, ce a mântui gândul lui și a piarde limbi nu puține.

8. Și de voiu zice lui: „Tu sângur ești domn?“

9. Și va grăi: „N’am luat țara cea de asupra Vavilonului și Halanului, unde turnul s’au zidit? Și am luat Arăpimea și Damascul și Samaria?

10. În ce chip aceastea am luat, toate domniile voiu lua; văietați-vă, ceale cioplite în Ierusalim și în Samaria,

11. Pentru că în ce chip am făcut Samariei și celor făcute de mâna ei, așa voiu face și Ierusalimului și idolilor lui“.

12. Și fi-va când va istovi Domnul toate făcând în muntele Sionului și în Ierusalim, duce-va preste gândul cel mare, preste domnul asirianilor, și pre înălțimea mărirei ochilor lui.

13. Pentru că au zis: „Cu putearea voiu face și cu înțelepciunea priceaperei, lua-voiu hotarăle limbilor și vârtutea lor voiu prăda și voiu clăti cetăți lăcuite.

14. Și lumea toată o voiu lua cu mâna ca un cuiub și ca pre niște oao părăsite voiu rădica, și nu iaste carele îm va scăpa sau îm va grăi împotrivă și deșchizând gura și puind“.

15. Au mări-se-va săcurea fără de cela ce taie cu ea? Au înălța-se-va herestreu fără de cela ce-l trage pre el? Așijderea, de va rădica neștine toiagul sau lemn, înălța-se-va lemnul? Și nu așa,

16. Ce va trimite Domnul Savaoth la cinstea ta necinste, și la mărirea ta foc arzând va arde.

17. Și va fi lumina lui Israil spre foc și-l va sfinți pre el cu foc arzătoriu și va mânca ca iarba ființa.

18. În ziua aceaea stinge-să-vor munții și dealurile și dumbrăvile, și va mânca de la suflet până la trupuri; și va fi cel ce fuge ca cel ce fuge de pară de foc arzătoare.

19. Și ceia ce au rămas de la ei număr vor fi, și copil mic va scrie pre ei.

20. Și va fi în ziua aceaea nu se va mai adaoge cel rămas al lui Israil, și cei ce s’au mântuit ai lui Iacov nu încă nădejduind vor fi preste cei ce i-au năpăstuit pre ei, ce vor fi nădejduind pre Domnul cel Sfânt al lui Israil cu adevărul,

21. Și va fi cel rămas al lui Iacov spre Dumnezeu, Cel ce poate.

22. Și, de să va face nărodul lui Israil ca năsipul mării, rămășița lor să va mântui; căci cuvânt săvârșind și împuținând întru direptate,

23. Căci cuvânt pre scurt Domnul Domnul puterilor va face în lumea toată.

24. Pentru aceaea, aceastea zice Domnul Savaoth: „Nu te teame, norodul mieu, cei ce lăcuiesc în Sion, de asiriani, căci cu toiagul lovi-te-va, pentru că rană aduce preste tine ca să vază calea Eghipetului.

25. Pentru căci încă puțin, și să va potoli urgia și mânia mea preste sfatul lor“.

26. Și va rădica Domnul Dumnezeul puterilor preste ei cap rana lui Madiam la loc de năcaz, și mânia lui la calea cea despre mare, la calea cea despre Eghipet.

27. Și va fi în ziua aceaea lua-se-va jugul lui de la umărul tău și frica lui de la tine, și să va strica jugul de la umerile voastre.

28. Pentru că va veni la cetatea Anghe și va treace la Magghedo și în Mahmas pune-va unealtele lui.

29. Și va treace valea și va veni la Anghea, frică va apuca pre Rama, cetatea lui Saul va fugi.

30. Nechează glasul tău, fată Gallim, asculta-va Laisa, asculta-va în Anathoth.

31. Și să turbură Mademina, și cei ce lăcuiți în Gavim mângâiaț.

32. Astăzi în cale a rămânea, rugați-vă cu mâna, muntele, fata Sionului, și dealurile ceale den Ierusalim.

33. Iată, Stăpânitoriul, Domnul Savaoth, scutură pre cei slăviți cu vârtute, și cei înalți cu semeție sfărma-se-vor; și cei înalți cădea-vor și se vor smeri.

34. Și vor cădea cei înalți cu sabie, și Livanul împreună cu cei înalți va cădea.

CAP 11

Putearea lui Mesia.

1. Și va ieși Toiag den rădăcina lui Iesei și Floare den rădăcina lui și Se va sui.

2. Odihni-Se-va preste El Duhul Domnului, duhul înțelepciunei și priceaperii, duhul sfatului și al puterii, duhul cunoștinței și al bunei-credințe.

3. Împlea-L-va pre El duhul înfricoșării lui Dumnezeu. Nu după mărire va judeca, nici după graiu va dovedi,

4. Ce va judeca smeritului judecată și va mustra pre smeriții pământului și va lovi pământul cu cuvântul gurii lui și cu duhul pren buze va omorî pre cel necurat.

5. Și va fi cu direptate încins mijlocul lui și cu adevăr învălite coastele lui.

6. Și va paște împreună lupul cu mielul, și pardosul va odihni împreună cu iedul și vițelul, și leul și taurul împreună se vor paște, și copil mic va aduce pre ei.

7. Și bou și urs împreună se vor paște și împreună copiii lor vor fi, și leul ca boul mânca-va paie.

8. Și copil prunc pren gaurile aspidelor și pre zăcearea fiilor aspidelor mâna va pune.

9. Și nu vor face rău, nici vor putea să piarză pre nici unul pre muntele cel sfânt al mieu, pentru că s’au împlut tot pământul împreună a cunoaște pre Domnul, ca apă multă a acoperi mări.

10. Și fi-va în ziua aceaea rădăcina lui Iesei Cel ce Să scoală a stăpâni limbile, întru El limbile vor nedejdui, și va fi odihna lui cinste.

11. Și va fi în ziua aceaea adaoge-va Domnul a arăta mâna lui ca să râvnească pre cea rămasă rămășița norodului, care va rămânea de la asiriani și de la Eghipet și de la Vavilon și de la Ethiopia și de la elamiteani și de la răsăriturile soarelui și de la Arăpime.

12. Și va râdica semn la limbi și va aduna pre cei pieriț ai lui Israil și pre cei răsipiți ai Iudei va aduna den ceale 4 aripi ale pământului.

13. Și se va râdica râvnirea lui Efraim, și vrăjmașii Iudei vor pieri; Efraim nu va râvni Iudei, și Iuda nu va necăji pre Efraim.

14. Și vor zbura cu vasele celor streini de fealiu, marea împreună o vor prăda și pre cei de la răsăriturile soarelui și Idumea; și pre Moav mâinile întâiu vor pune, și fiii lui Amon întâiu vor auzi.

15. Și va pustii Domnul marea Eghipetului și va pune mâna lui preste râu cuvânt sâlnic, și va lovi 7 văi, cât să treacă el cu cizmele.

16. Și va fi treacere celui rămas nărodului mieu în Eghipet, și va fi lui Israil ca în ziua când au ieșit den pământul Eghipetului.

CAP 12

Cântare de mulțămire.

1. Și va grăi în ziua aceaea: „Binecuvânta-te-voiu, Doamne, pentru căci te-ai urgisit mie și ai întors mânia ta și m’ai miluit pre mine.

2. Iată Dumnezăul mieu, Mântuitoriul mieu, nădejduind voiu fi pre El, tocmi-mă-voiu întru El și nu mă voiu teame, pentru căci mărirea mea și lauda mea Domnul iaste și fu mie întru mântuire“.

3. Și scoateț apă cu veselie den izvoarăle Mântuitoriului.

4. Și vei grăi în ziua aceaea: „Lăudați pre Domnul, strigați numele lui, vestiți întru limbi ceale slăvite ale lui, aduceți-vă aminte că s’au înălțat numele lui“.

5. Lăudaț numele Domnului, căci înalte au făcut, vestiți aceastea în tot pământul.

6. Și vă bucurați și vă veseliț, cei ce lăcuiesc Sionul, căci Să înălță Cel Sfânt al lui Israil în mijlocul lui.

CAP 13

Videnia lui Isaia.

1. Videnie asupra Vavilonului, carea au văzut Isaia, feciorul lui Amos.

2. Pre muntele șăs rădicaț semn, înălțați lor glasul, nu vă teameț, rugați-vă cu mâna: „Deșchideț, boiarii.

3. Eu mă tocmesc și eu aduc pre dânșii; uriaș vin să plinească mânia mea bucurându-se împreună, suduind“.

4. Glas de limbi multe preste munți, aseamene a limbi multe, glas de împărați și de limbi adunate; Domnul Savaoth poruncit-au la limbă ce să bate cu arme.

5. Veniți den pământ departe, de la marginea temeiului ceriului, Domnul și cei războinici cu arme ai lui, ca să strice toată lumea.

6. Văietați-vă, pentru că aproape iaste ziua Domnului, și surpare de la Domnul va veni.

7. Pentru aceaea, toată mâna se va slobonogi și tot sufletul omului va leșina.

8. Turbura-se-vor solii, și chinuri pre ei vor apuca ca unii muieri ce naște; și se vor împărechea unul cătră altul și se vor înspăima și fața lor ca para focului vor primeni.

9. Pentru că, iată, ziua Domnului vine nevindecată, și mânie de pizmă și de urgie, ca să puie lumea pustie și pre păcătoși să piarză dentr’însa.

10. Pentru că stealele ceriului și Ralița și toată podoaba ceriului lumina lor nu o vor da, și va întuneca soarele răsărind și luna nu va da lumina ei.

11. Și voiu porunci la toată lumea reale și celor necurați păcatele lor; și voiu piarde sudalma celor fără leage și semeția mândrilor voiu smeri.

12. Și vor fi cei rămași cinstiți mai vârtos decât aurul cel nelămurit, și omul mai mult cinstit va fi decât piatra de sapfir.

13. Pentru că ceriul se va mânia și pământul se va clăti den temeliile lui pentru mânia urgiei Domnului Savaoth, în ziua carea va veni mânia lui.

14. Și vor fi cei rămaș ca o căprioară ce fuge și ca o oaie ce rătăceaște și nu iaste cine să o aducă, ca omul la norodul lui să să întoarcă și omul la țara lui va goni.

15. Pentru că cine se va prinde birui-se-va, și carii sânt adunați cădea-vor cu sabie.

16. Și fiii lor sparge-i-vor înaintea lor și casele lor prăda-le-vor și pre muierile lor vor avea.

17. Iată, râdic asupra voastră pre midiani, carii argintul nu socotesc, nici de aur lipsă au.

18. Săgetăturile tinerilor vor sfărâma și pre fiii voștri nu vor milui, nici pre fiii tăi se vor milostivi ochii lor.

19. Și va fi Vavilonul, carele să cheamă slăvit de la împăratul haldeilor, în ce chip au prăpădit Dumnezău Sodomul și Gomorul.

20. Nu se va lăcui în vreamea veacinică, nici vor întra la dânsul pren multe neamuri, nici vor treace pren el arapii, nici păstori nu se vor odihni întru el.

21. Și oare înceta-vor acolo hiarăle, și se vor împlea casele de sunet, și se vor odihni acolo sirinele, și diavoli acolo vor juca,

22. Și onochentavrii acolo vor lăcui, și vor puia aricii în casele lor.

CAP 14

Graiul împotriva Vavilonului.

1. Curând vine și nu zăboveaște, și zilele lor nu se vor trage. Și va milui Domnul pre Iacov și va aleage încă pre Israil, și se vor odihni pre pământul lor, și cel pemintean se va lipi cătră ei și se va lipi cătră casa lui Iacov.

2. Și vor lua pre dânșii limbi și-i vor băga la locul lor, și-i vor moșteni de tot și se vor înmulți pre pământul lui Dumnezău spre robi și roabe; și vor fi robi cei ce au robit pre ei, și se vor stăpâni ceia ce au stăpânit pre ei.

3. Și va fi în ziua aceaea odihni-te-va Domnul de dureare și de mânia ta și de robia ta cea grea care ai slujit lor.

4. Și vei lua plângerea aceasta peste împăratul Vavilonului și vei grăi în ziua aceaea: „Cum s’au odihnit cel ce ceare și s’au odihnit sârguitoriul!

5. Zdrobi Domnul jugul păcătoșilor, jugul boiarilor, lovind limba cu mânie cu rană nevindecată,

6. Lovind limba cu rana mâniei, cu carea nu s’au milostivit.

7. S’au odihnit nedejduind, tot pământul strigă cu veselie.

8. Și leamnele Livanului s’au veselit spre tine, și chedrul Livanului: ‘De când tu ai adormit, nu s’au suit cel ce taie pre noi’.

9. Iadul de jos să amărî întimpinându-te, sculară-să cu tine împreună toți uriașii cei ce au biruit pământul, cei ce s’au sculat den scaunele lor, toți împărații limbilor.

10. Toți vor răspunde ție și vor grăi: ‘Și tu te-ai prinsu, ca și noi, și întru noi te-ai socotit’.

11. Pogorâtu-s’au la iad mărirea ta, cea multă veselia ta; dedesuptul tău aștearne-vor putrejune, și rămășița ta –viarme.

12. Cum au căzut den ceriu Luceafărul cel ce dimineața răsare! Se zdrobi la pământ cel ce trimite la toate limbile.

13. Și tu ai zis întru cugetul tău: ‘În ceriu mă voiu sui, deasupra stealelor ceriului pune-voiu scaunul mieu. Ședea-voiu în măgură naltă, preste munții cei nalți, cei despre miazănoapte,

14. Sui-mă-voiu deasupra norilor, fi-voiu de potriva Celui Înalt’.

15. Și acum la iad te vei pogorî și la temeaiele pământului.

16. Cei ce vor vedea pre tine mira-se-vor de tine și vor grăi: ‘Acesta e omul ce întărâtă pământul, ce clăteaște împărații?

17. Cel ce au pus lumea toată pustie și cetățile lui au surpat, pre cei den aducere n’au slobozit?’

18. Toți împărații limbilor au dormit în cinste, om în casa lui.

19. Și tu te vei lepăda în munți, ca un mort urât, cu mulți morți împunși cu sabia, pogorând la iad. În ce chip haină în sânge cruntată nu va fi curată,

20. Așa nice tu nu vei fi curat, pentru căce pământul mieu ai pierdut și norodul mieu ai omorât. Nu vei rămânea în veac de vreame, sămânță vicleană!

21. Găteaște copiii tăi să să junghe cu păcatele tătâne-său, pentru ca să nu să scoale și vor moșteni pământul și vor împlea pământul de vrăjmași“.

22. „Și mă voiu scula asupra lor –zice Domnul Savaoth– și voiu piarde lor numele și rămășița și sămânța –aceastea zice Domnul–

23. Și voiu pune Vavilonia pustie ca să lăcuiască arici, și va fi întru nemică, și voiu pune pre ea groapă de tină spre pierzare“.

24. Aceastea zice Domnul Savaoth: „În ce chip am grăit, așa va fi, și în ce chip am sfătuit, așa va rămânea,

25. Ca să pierzu pre asiriani pre pământul mieu și pre munții miei, și vor fi spre călcare, și să va lua de la ei jugul lor și cinstea lor de la umerile lor să va lua“.

26. Acesta e sfatul carele au sfătuit Domnul preste toată lumea și aceasta e mâna cea înaltă preste toate limbile.

27. Pentru că ceale ce Dumnezău cel Sfânt au sfătuit, cine va răsipi? Și mâna lui cea înaltă cine o va întoarce?

28. În anul carele au murit împăratul Ahaz s’au făcut cuvântul acesta:

29. „Să nu vă veseliți, cei striini de fealiu toți, pentru că s’au zdrobit jugul celui ce loviia pre voi; pentru că den sămânța șarpelui ieși-vor pui de aspidă, și puii lor vor ieși șerpi zburători.

30. Și să vor paște săracii prentr’însul, și săracii oameni pre pace să vor odihni; și va omorî cu foame sămânța ta și rămășița ta va omorî.

31. Văietați-vă, porțile cetăților, strige cetăți turburate, cei striini de fealiu toți, căce de la crivăț fum vine, și nu iaste a fi“.

32. Și ce vor răspunde împărații limbilor? Că Domnul au întemeiat Sionul, și pren El să vor mântui cei smeriți ai norodului.

CAP 15

Graiul împotriva lui Moav.

1. Graiul cel asupra Moavitidei. „Noaptea va pieri Moavita, pentru că noaptea va pieri zidul Moavitidei. Mâhniți-vă întru voi,

2. Pentru că piare și Nevon, unde e capiștea voastră; acolo vă veți sui a plânge pre Navaton al Moavitidei. Văietați-vă, preste tot capul pleșuvire, toate brațurile tăiate în ulițele lor, încingeți-vă cu sacii și vă tânguiți pre podurile ei,

3. Și în ulețile ei și în răspântiile lor toți văietați-vă cu plânsori.

4. Căci strigă Esevon și Eleali, până la Iasa să auzi glasul lor; pentru aceaea mijlocul Moaviteancii strigă, sufletul ei va cunoaște.

5. Inema Moavitidei strigă întru ea până la Sigor, pentru că juncă iaste de 3 ani; și la suirea Luithii cătră tine plângând să vor sui, pre calea Aroniimului strigă zdrobire și cutremur.

6. Apa Nemrimei pustie va fi și iarba va lipsi, pentru că iarbă vearde nu va fi.

7. Au doară și așa să va mântui? Pentru că voiu aduce pre vale arapi și vor lua pre ea.

8. Pentru că împreună-strigarea hotarul Moavitidei până la Galim, și vaietul ei până la fântâna lui Elim –vaietul ei.

9. Pentru că apa Devonului împlea-se-va de sânge, pentru că voiu aduce preste Devon arapi și voiu rădica sămânța lui Moav și a lui Ariil și rămășița Adamei.

CAP 16

Graiul împotriva lui Moav (Urmare).

1. Trimite-voiu ca jiganiile preste pământ; au piatră pustie va fi măgura featei Sionului?

2. Pentru că vei fi ca de pasăre ce zboară puiu luat, fată Moav, după aceaea și Arnon.

3. Mai multe te sfătuiaște și fă acoperemânt jalei ei pururea; într’amiazăzi cu întunearec fug, spământară-se, să nu te aduci.

4. Lăcui-vor lângă tine pribeagii lui Moav, fi-vor acoperimânt voao de cătră fața celui ce goneaște, pentru că s’au rădicat ajutoriul tău, și boiarenul au pierit cela ce călca de tot pre pământ.

5. Și să va găti scaun cu milă și va șădea preste el cu adevăr în cortul lui David, judecând și cercetând judecată și sârguind direptate.

6. Auzit-am semeția lui Moav, semeț foarte; mândria și semeția lui și pizma lui –nu e așa vraja ta,

7. Nu așa. Văieta-se-va Moav, pentru că în Moavitida toți să vor văieta; celor ce lăcuiesc Desethul cerceta-vei și nu te vei înfrunta.

8. Câmpii Esevonului jeli-vor, viile den Sevama înghițind limbile, călcând de tot viile ei până la Iazir; să nu vă împreunați, rătăciți-vă în pustiiu, cei trimiș de la ea s’au părăsit, pentru că au trecut marea.

9. Pentru aceaea voiu plânge, ca plângerea Iazirului, via lui Sevama; copacii tăi oborâtu-i-au Esevon și au grăit că pre seacere și pre culesul tău voiu călca, și toate vor cădea.

10. Și să va rădica veselie și bucurie den vii, și viile tale nu să va veseli și nu vor călca vin în teascuri, pentru că au încetat.

11. Pentru aceaea pântecele mieu spre Moav ca o lăută va suna, și ceale den lăuntrul mieu ca un zidu ai noit.

12. Și fi-va ca să te rușinezi tu, căci au ostenit Moav întru capiști și va întra la ceale făcute cu mâna lui ca să să roage, și nu va putea ca să scoață pre ea“.

13. Acesta e graiul carele au grăit Domnul pentru Moav când au grăit.

14. Și acum grăi Domnul, zicând: „În 3 ani ai anilor năiemitului să va necinsti mărirea Moavului, cu toată avuția cea multă, și va rămânea pre puțin și necinstit“.

CAP 17

Graiul cel asupra Damascului.

1. Iată, Damascul rădica-se-va de la cetăți și va fi spre cădeare,

2. Părăsit în veac spre zăcearea și odihna turmelor, și nu va fi cel ce goneaște.

3. Și nu va mai fi încă tare ca să scape acolo Efraim, și nu va mai fi încă împărăție în Damasc, și rămășița sirilor, pentru că tu nu ești mai bun decât fiiul lui Israil și decât mărirea lor –aceastea zice Domnul Savaoth.

4. Fi-va în ziua aceaea lipsă mărirei lui Iacov și ceale mai multe ale mărirei lui cutremura-se-vor.

5. Și va fi în ce chip va aduna neștine săcerătură stând și sămânța spicurilor va secera, și va fi în ce chip va aduna neștine spic în vale tare,

6. Și vor rămânea într’însa paie, sau ca borboane de masline 2 sau 3 pre vârful naltului, au 4, au 5 preste stâlpările lor vor rămânea –aceastea zice Domnul Dumnezăul lui Israil.

7. În ziua aceaea nedejduind va fi omul pre Cel ce l-au făcut pre el și ochii lui la Sfântul lui Israil vor căuta.

8. Și nu vor fi nedejduindu-se pre capiști, nici pre fapte de mâni carele au făcut deagetele lor, și nu vor vedea copacii, nici urâciunele lor.

9. În ziua aceaea fi-vor cetățile tale părăsite, în ce chip au părăsit amoreii și eveii de cătră fața fiilor lui Israil, și vor fi pustie.

10. Pentru căci ai lăsat pre Dumnezău, mântuitoriul tău, și de Domnul, ajutoriul tău, nu ți-ai adus aminte, pentru aceaea vei sădi răsad necredincios și sămânță necredincioasă.

11. Și în ziua carea vei sădi, vei rătăci; și dimeneața de vei sămăna, înflori-va spre seacere în care zi vei însorți, și ca tatăl omului vei însorți pre fiii tăi.

12. Vai, mulțime de limbi multe, ca marea învăluindu-se, așa vă veți turbura, și umărul a multe limbi ca apa va răsuna; ca apă multă

13. Limbi multe, ca apă multă cu silă pornindu-se, și-i va izgoni pre ei și departe pre ei va goni, ca prahul den paie vânturându-se în preajma vântului și ca pulberea roatei ce să poartă de volbură.

14. Cătră sară va fi jale, până a nu fi dimeneață, și nu va fi. Aceasta e partea celor ce v’au jăhuit pre voi și moștenirea celor ce pre voi au moștenit.

CAP 18

Graiul cel asupra Damascului (Urmare).

1. Vai de pământul căruia sânt aripile corăbiilor decindea de râurile Ethiopiei, cela ce trimite în mare zăloage și cărți de hârtie asupra apei,

2. Pentru că vor mearge vestitori ușori cătră înălțime râdicată și striin norod și năsâlnic (cine iaste decindea de el?), limbă nenedejduită și călcată –acum râurile pământului.

3. Tot ca o țară lăcuită se va lăcui țara lor, ca un semn de la munte se va râdica, ca al trâmbiții glas se va auzi.

4. Pentru căci așa au zis Domnul mie: „Întăritură va fi întru a mea cetate, ca lumina arsurii de amiazăzi și ca norul roaoi în zi de seacere va fi“.

5. Mai nainte de seacere, când se va săvârși floarea și agurida va înflori, floare agurizând, și va lua strugurașii cei mici cu seacerile și vițișoarele le va lua și le va tăia

6. Și va lăsa împreună pasărilor ceriului și hiarălor pământului, și se vor aduna preste ei pasările ceriului, și toate hiarăle pământului preste ea vor veni.

7. În vreamea aceaea aduce-se-vor daruri Domnului Savaoth de la norod chinuit și zmult și de la norod mare de acum și în vacul vremii, limbă nedejduitoare și călcată de toți, care iaste în partea râului țării lui, la locul unde e numele Domnului Savaoth, la muntele sfânt.

CAP 19

Videnia Eghipetului.

1. Iată, Domnul șade pre nor ușor și va veni la Eghipet. Și se vor clăti ceale făcute de mână ale Eghipetului de cătră fața lui și inima lor înfrânge-se-va întru ei.

2. Și se vor rădica eghipteanii asupra eghipteanilor, și va bate om pre fratele lui și om pre aproapele său, cetate asupra cetății și leage asupra legii.

3. Și se va turbura duhul eghipteanilor întru ei, și sfatul lor îl voiu răsipi; și vor întreba pre dumnezăii lor și chipurile lor și pre cei ce den pământ glăsuiesc și pre cei ce den pântece grăiesc.

4. Și voiu da Eghipetul pre mână de oameni domni năsilnici, și împărați năsilnici vor stăpâni pre ei –aceastea zice Domnul Savaoth.

5. Și vor bea eghipteanii apa cea de la mare, și râul va seca și se va usca.

6. Și vor seca râurile și iazurile râului, și se va usca toată adunarea apei.

7. Și în tot băhnișul trestiei și al paporei și burăiana cea vearde toată ce e împrejurul râului și tot ce să samănă pren râu usca-se-va pălită de vânt.

8. Și vor suspina păscarii, și vor suspina toți ceia ce pun undețe la râu și ceia ce pun năvoade, și mrejearii vor jăli.

9. Și rușinea va cuprinde pre cei ce lucrează inul cel despicat și pre cei ce lucrează vison.

10. Și vor fi ceia ce lucrează aceastea întru dureare, și toți ceia ce fac bearea se vor mâhni și sufletele îi vor durea.

11. Și nebuni vor fi boiarii lui Taneos cei înțelepți, sfeatnicii împăratului, sfatul lor se va nebuni. Cum veț grăi împăratului: „Fiii înțelepților –noi, fiii împăraților celor de ’nceput“?

12. Unde sânt acum înțelepții tăi? Și spuie ție și zică ce au sfătuit Domnul Savaoth preste Eghipet.

13. Sfârșiră-să boiarii lui Taneos și să înălțară boiarii lui Memfios, și vor înșăla Eghipetul și neamurile.

14. Pentru că Domnul au turnat lor duh de înșălăciune și au înșălat Eghipetul întru toate faptele lor, în ce chip rătăceaște cel ce să îmbată și cel ce boraște împreună.

15. Și nu va fi la eghipteani lucru carele va face cap și coadă și începătură și săvârșit.

16. Și în ziua aceaea fi-vor eghipteanii ca muierile în frică și groază de cătră fața mâniei Domnului Savaoth, care el va pune preste ei.

17. Și va fi țara iudeilor eghipteanilor întru spământare; tot carele va numi pre ea lor, înfricoșa-se-vor, pentru sfatul carele au sfătuit Domnul Savaoth asupra ei.

18. În ziua aceaea fi-vor 5 cetăți în Eghipet grăind cu limba cea hananiteancă și jurându-se pre numele Domnului Savaoth: Cetate-Asedec se va chema o cetate.

19. În ziua aceaea fi-va jârtăvnic Domnului în țara Eghipetului și stâlp cătră hotarul ei Domnului,

20. Și va fi întru semn în veac Domnului în țara Eghipetului; că vor striga cătră Domnul pentru ceia ce necăjăsc pre ei, și va trimite lor om carele va mântui pre dânșii, judecând va mântui pre ei.

21. Și cunoscut va fi Domnul eghipteanilor și vor cunoaște eghipteanii pre Domnul în ziua aceaea. Și vor face jârtve și dar și vor făgădui făgade Domnului, și le vor da.

22. Și va lovi Domnul pre eghipteani cu rană, și va vindeca pre ei. Și se vor întoarce cătră Domnul și îi va asculta pre dânșii, și va vindeca pre ei cu vindecare.

23. În ziua aceaea fi-va calea Eghipetului cătră asiriani și vor întra asiriii la Eghipet și eghipteanii vor mearge cătră asiriani, și vor sluji eghipteanii asirianilor.

24. În ziua aceaea fi-va Israil al treilea întru eghipteani și întru asiriani blagoslovit pre pământu,

25. Carele au blagoslovit Domnul Savaoth, zicând:

26. „Blagoslovit –nărodul mieu, cel de la Eghipet și cel dentru asiriani, și moștenirea mea, Israil!“

CAP 20

Robia Eghipteanilor și Etiopilor.

1. În anul carele au intrat Nathan la Azot, când să trimise de Arna, împăratul asiriilor, și bătu Azotul și îl luă pre el,

2. Atuncea grăi Domnul cătră Isaia, feciorul lui Amos, zicând: „Pasă și ia sacul tău de la mijlocul tău și călțunii tăi desculță de la picioarele tale“. Și fă așa, mergând gol și desculțu.

3. Și zise Domnul: „În ce chip au mers sluga mea Isaia gol și desculțu 3 ani, va fi în seamne și minuni eghipteanilor și ethiopilor.

4. Căce așa va aduce împăratul asirianilor robimea Eghipetului și a ethiopilor, pre tineri și pre bătrâni goli și desculți, împreună acoperiți cu rușinea Eghipetului.

5. Și să vor rușina biruindu-se spre ethiopi, pre carii era nedejduind eghipteanii, pentru că era la ei mărire.

6. Și vor grăi cei ce lăcuiescu în ostrovul acesta în ziua aceaea: ‘Iată, noi eram nădejduind a fugi la dânșii într’ajutoriu, nu putea să să mântuiască de la împăratul asirianilor. Și cum noi ne vom mântui?’“

CAP 21

Graiul pustiiului.

1. Ca o volbură pren pustiiu treacă den pustiiu venind înfricoșat de la pământ.

2. Videnia și rău mi s’au vestit: cel ce să leapădă, să leapădă, cel ce nelegiuiaște, nelegiuiaște. Asupra mea, elamiteanii și solii persilor asupra mea vinu! Acum voiu suspina și mă voiu mângâia pre mine.

3. Pentru aceaea să împlu mijlocul mieu de slobonogire și chinuri mă apucară, ca pre ceaea ce naște; strâmbătate am făcut ca să nu auzu, sârguiiu ca să nu văzu.

4. Inima mea rătăceaște și fărădeleagea mea mă afundă, sufletul mieu stă la frică.

5. Gătiți masa, mâncați, beați; sculându-vă, voi, boiarii, zmulgeți scuturile.

6. Că așa au zis cătră mine Domnul: „Mergând pune-ți ție strajnic și ce vei vedea vesteaște“.

7. Și am văzut 2 călăreți de cai și călăreți de măgariu și călăreți de cămilă, ca să asculte ascultare multă.

8. Și cheamă pre Uria la straja Domnului și zise: „Stătuiu preste toată ziua și la tabără eu am stătut toată noaptea.

9. Și, iată, el vine, călăreți pre 2 oameni“. Și răspunzând, zise: „Căzu Vavilonul și toți idolii lui, și ceale făcute cu mâna lui să zrobiră la pământ“.

10. Ascultați, cei rămași și cei chinuiți, auziți carele am auzit de la Domnul Savaoth, Dumnezeul lui Israil ne-au vestit noao.

Videnia Idumeii.

11. Cătră mine cheamă de la Siir: „Păziți zăbrealele!“ „Păzescu dimineața și noaptea.

12. De vei cerca, cearcă și lângă mine lăcuiaște“.

13. Graiul cel den Aravia: „În dumbravă sara vei dormi au în calea lui Dedan.

14. Întru timpinarea celui ce e setos de apă, aduceți, cei ce lăcuiescu în țara Themanului, cu pâine timpinați pre cei ce fug pentru mulțimea celor omorâți, și pentru mulțimea celor ce rătăcescu,

15. Și pentru mulțimea sabiei, și pentru mulțimea săgetăturilor celor întinse, și pentru mulțimea celor ce au căzut în războiu“.

16. Pentru căce așa au zis mie Domnul: „Încă un an, ca un an al celui năimitu, lipsi-va mărirea fiilor lui Chidar. Și rămășița săgetăturilor celor tari, fii ai lui Chidar, fi-va puțină“, pentru căce Domnul au grăit, Dumnezăul lui Israil.

CAP 22

Videnia Văii Sionului.

1. Ce s’au făcut ție, că acum v’ați suit toți în poduri?

2. În deșert să împlu cetatea de cei ce strigă: răniții tăi –nu răniți de sabie, nici morții tăi –morți de războaie.

3. Toți boiarii tăi au fugit, și cei ce s’au prins vârtos legați sânt, și cei ce-s putincioși întru tine departe au fugit.

4. Pentru aceaea am zis: „Lăsați-mă, amar voiu plânge, nu întăriți a mă ruga spre surparea featei rudeniei meale!

5. Căce ziua turburării și a pierzării și a călcării iaste și rătăcire de la Domnul Savaoth în valea Sionului; să rătăcescu den mic până la mare, să rătăcescu pren munți.

6. Și elamiteanii au luat tulbe și călăreții oameni pre cai și adunare de rânduiale războiului.

7. Și vor fi ceale alease văile tale împlea-se-vor de cară, și călăreții vor astupa porțile tale.

8. Și vor descoperi porțile Iudei și vor privi în ziua aceaea la casele ceale alease ale cetății.

9. Și vor descoperi ascunsele caselor marginii lui David, și au văzut că sânt mai mulți și cum că s’au întors apa scăldătorii cei de ’nceput în cetate,

10. Și cum că au surpat casele Ierusalimului spre tăriile zidului cetății.

11. Și aț făcut voao apă în mijlocul a doao ziduri, mai înlăuntru de scăldătoarea cea veache, și n’aț căutat la Cela ce de ’nceput au făcut pre el, și pre Cel ce au zidit pre el n’aț văzut.

12. Și au chemat Domnul Savaoth în ziua aceaea spre plângere și tânguire și radere și încingere de saci.

13. Și ei au făcut veselie și bucurie, junghind viței și jârtvuind oi, ca să mănânce cărnuri și să bea vin, zicând: ‘Să mâncăm și să bem, pentru că mâine murim’.

14. Și descoperite aceastea sânt în urechile Domnului Savaoth, că nu se va lăsa voao păcatul acesta până când veț muri“.

15. Aceastea zice Domnul Savaoth: „Pasă la cămară cătră Somna, cămărașul, și zi lui:

16. ‘Ce iaste ție aici? Și ce-ț iaste ție aici? Că ai cioplit ție aici mormânt și ai făcut ție întru nalt mormânt și ai scris ție în piatră cort?

17. Iată, dară, Domnul Savaoth va scoate și va surpa om și va lua veșmântul tău

18. Și cununa ta cea slăvită și te va lepăda la țară mare și nenumărată, și acolo vei muri; și va pune carul tău cel bun la necinste și casa boiariului tău spre călcare.

19. Și te vei lua den diregătoria casii tale și den starea ta.

20. Și va fi în ziua aceaea și voiu chema pre sluga mea, pre Eliachim a lui Helchiu,

21. Și-l voiu îmbrăca pre el cu veșmântul tău și cununa ta da-o-voiu lui și tăria și diregătoria casii tale da-o-voiu la mâna lui, și va fi ca un părinte celor ce lăcuiesc în Ierusalim și celor ce lăcuiesc în Iuda.

22. Și voiu da lui cheaia casii lui David preste umărul lui: și va deșchide, și nu va fi cela ce va închide, și va închide, și nu va fi cel ce deșchide; și voiu da mărirea lui David lui și va domni și nu va fi cine să pricească.

23. Și voiu pune pre el biruitoriu în loc credincios, și va fi la scaunul măririi casii tătâne-său.

24. Și va fi nădejduind pre el tot slăvitul în casa tătâne-său, de la mic până la mare, tot vasul cel mic de la vasul aganothilor, și vor fi spânzurându-se lui.

25. În ziua aceaea –aceastea zice Domnul Savaoth– mișca-se-va omul cel întemeiat în loc credincios și se va lua și va cădea și se va piarde toată mărirea cea de pre el’“, căci Domnul au grăit.

CAP 23

Videnia Tirului.

1. Văietați-vă, corăbiile Carhidonului, căci au pierit, și încă nu vor mai veni, den pământul chiteilor adus-au robi.

2. Cu cine aseamene s’au făcut cei ce lăcuiesc în ostrov? Schimbătorii Finichiei, trecând marea,

3. În apă multă, sămânță de schimbători, ca seacerea băgându-se înlăuntru –schimbătorii limbilor.

4. „Rușineaze-te, Sidonul“ –zise marea; și vârtutea mării zise: „N’am chinuit, nici am născut, nici am hrănit tineri, nici am înălțat ficioare“.

5. Și când se va face auzit la Eghipet, apuca-i-va pre ei dureare pentru Tir.

6. Păsați la Carhidon, văietați-vă, cei ce lăcuiesc în ostrovul acesta.

7. Nu era aceasta voao sudalma de ’nceput mainte de ce s’au dat ea?

8. Cine au sfătuit aceastea asupra Tirului? Au mai mică iaste, au nu poate? Neguțătorii ei –slăviți, boiari sânt ai pământului.

9. Domnul Savaoth s’au sfătuit să strice toată semeția celor slăviț și să necinstească pre tot slăvitul pre pământ.

10. Lucrează pământul tău, pentru că corabii nu mai vin încă de la Carhidon.

11. Și mâna ta nu mai poate pre marea, cea ce întărâtă împărați; Domnul Savaoth au poruncit pentru Hanaan să piarză ei vârtutea. Și vor grăi:

12. „Încă să nu mai adaogeți a sudui și a năpăstui pre fata Sionului; și, de vei mearge la chiteani, nici acolo odihnă va fi ție.

13. Și la pământul haldeilor, și acesta s’au pustiit de la asiriani, nici acolo ție odihnă va fi, căci zidul ei au căzut“.

14. Văietați-vă, corăbiile Carhidunului, căci au pierit tăria voastră.

15. Și va fi în ziua aceaea rămânea-va Tiros ani 70, ca vreamea unui împărat, ca vreamea omului; și va fi după 70 de ani Tiros va fi ca cântarea curvei:

16. „Ia alăută, desfrânează-te, cetate curvă uitată, bine zi în lăută multe cântări, ca să ți să facă ție pomenire“.

17. Și va fi după cei 70 de ani socoteală va face Dumnezău Tirului, și iarăș se va așeza la cea dentâiu și va fi scală la toate împărățiile lumii preste fața pământului.

18. Și va fi ei neguțitoria și plata sfântă Domnului; nu lor se va aduna, ce celor ce lăcuiesc înaintea Domnului, în Ierusalim. Toată neguțitoria ei –a mânca și a bea și a să sătura, și la tocmală paminte înaintea Domnului.

CAP 24

Pustiirea Iudeei.

1. Iată, Domnul strică de tot lumea toată, și va pustii pre dânsa și va descoperi fața ei și va răsipi pre cei ce lăcuiesc într’însa.

2. Și va fi norodul ca preotul și sluga ca domnul și slujnica ca doamna, fi-va cela ce cumpără ca cela ce vinde, cel ce împrumutează ca cel ce să împrumutează, și cel ce e datoriu în ce chip iaste datornicul.

3. Cu stricare se va strica pământul și cu plenuire se va plenui pământul,

4. Pentru că gura Domnului au grăit aceastea. Plânse pământul și strică lumea, plânseră cei nalți ai pământului.

5. Și pământul făcu fărădelegi pentru cei ce lăcuiesc prestre el, pentru că leagea Domnului au călcat și au răsipit, premenit-au poruncile, făgăduința veacinică.

6. Pentru aceaea poate fi va mânca pământul, căci au greșit cei ce lăcuiesc pre el; pentru aceaea săraci vor fi ceia ce lăcuiesc în pământ, rămânea-vor oameni puțini.

7. Plânge-va vinul, plânge-va via, suspina-vor toți ceia ce veselesc sufletul.

8. Încetat-au veselia tâmpenilor, părăsitu-s’au obrăznicia și avuția necuraților, părăsitu-s’au glasul alăutii.

9. Rușinatu-s’au, n’au băut vin, amară să făcu îmbătarea celor ce beau.

10. Pustiitu-s’au toată cetatea, închide-va casa, ca să nu între.

11. Văietați-vă pentru vin petutinderilea; încetat-au veselia pământului, duse-se toată veselia pământului.

12. Și vor rămânea cetăți pustii și case părăsite vor pieri.

13. Aceastea toate vor fi în pământ în mijlocul limbilor: în ce chip neștine ar culeage măslinul, așa vor culeage pre ei, și de va înceta culesul,

14. Și aceștea cu glas vor striga, și ceia ce au rămas pre pământ se vor veseli împreună cu mărirea Domnului. Turbura-se-va apa mării,

15. Pentru aceaea mărirea Domnului în ostroavele mării va fi, numele Domnului slăvit va fi:

16. „Doamne, Dumnezăul lui Israil“. De la arepile pământului minuni am auzit: „Nădeajde celui bun-credincios!“

17. Și vor grăi: „Vai celor neascultători, cei ce nu ascultă leagea!“

18. Frică și groapă și laț –preste voi, ceia ce lăcuiesc pre pământ, și va fi cela ce fuge de frică va cădea în groapă, și cela ce va ieși den groapă prinde-se-va de lați, căci ferestri den ceriu s’au deșchis și se vor clăti temeaiele pământului.

19. Cu turburare se va turbura pământul și cu lipsă se va lipsi pământul.

20. Și cu clătire se va clăti pământul, plecă-se și se va cutremura ca o cramă pământul, ca cel beat și amețit; și va cădea și nu va putea să să scoale, pentru că birui preste el fărădeleagea.

21. Și va fi în ziua aceaea aduce-va Dumnezău preste podoaba ceriului mâna și preste împărații pământului.

22. Și vor aduna adunarea lui și se vor închide la tărie și la legături; pren multe neamuri socoteală va fi lor, și se va topi cărămida și va cădea zidul.

23. Și să va înfrunta luna și să va rușina soarele, căci va împărăți Domnul în Sion și în Ierusalim și înaintea celor bătrâni să va slăvi.

CAP 25

Cântare de mulțămire.

1. Doamne Dumnezeul mieu, mări-te-voiu, lăuda-voiu numele tău, căci ai făcut minunate lucrure; sfatul de ’nceput adevărat facă-se, Doamne.

2. Căci ai pus cetăți la pământ, cetăți tari, ca să nu cază temeaiele lor; cetatea celor necurați în veac nu să va zidi.

3. Și pentru aceaea te va binecuvânta norodul cel sărac, și cetățile oamenilor celor ce să năpăstuiesc bine te vor cuvânta.

4. Pentru că te-ai făcut la toată cetatea smerit ajutoriu și celor ce au necinstit pentru lipsa acoperimânt, de la oameni răi izbăvi-vei pre ei, acoperemânt celor însetoșaț și duhul oamenilor celor năpustuiți. Bine te vor cuvânta,

5. Ca nește oameni puțini la suflet însetoșând în Sion, căci vei mântui pre dânșii de cătră oameni vicleani, la carii pre noi ne-ai dat.

6. Și va face Domnul Savaoth la toate limbile pre măgura aceasta: be-vor veselie, bea-vor vin,

7. Unge-se-vor cu mir în muntele acesta, dă aceastea toate la limbi, pentru că acest sfat e preste toate limbile.

8. Înghiți moartea puternecind, și iară luo Domnul Dumnezeu toată lacrăma de cătră toată fața; ocara norodului luo de la tot pământul, pentru că gura Domnului au grăit.

9. Și vor grăi în ziua aceaea: „Iată Dumnezeul nostru, pre carele nădejduiam și ne va mântui pre noi; Acesta e Domnul, îngăduit-am lui și ne vom bucura și ne vom veseli spre mântuirea noastră“.

10. Odihnă va da Dumnezeu preste muntele acesta; și să va călca Moavitida, în ce chip calcă aria cu cară.

11. Și va întinde mânile lui, în ce chip și el au smerit a piarde; și va smeri semeția lui preste ceale ce au pus mânile.

12. Și înălțimea pribegirii casii tale va smeri și să va pogorî până la pământ.

CAP 26

Cântarea celor răscumpărați.

1. În ziua aceaea cânta-vor cântarea aceasta pre pământul Iudii, zicând: „Iată cetate tare, și Mântuitoriu noao pune-va zidul și prejur-zidu.

2. Deșchideț porțile, între norod păzind direptate și păzind adevărul,

3. Sprejenind adevărul și păzind pace, căci pre tine cu nădeajde au nădejduit,

4. Domnul până în veac, Dumnezeu cel Mare, cel Veacinic,

5. Carele smerind ai pogorât pre cei ce lăcuiesc întru ceale înalte. Cetăț tari vei surpa și vei aduce până la fața pământului,

6. Și vor călca pre eale picioarele celor blânzi și pașii smeriților.

7. Calea celor buni-credincioș direaptă s’au făcut, și gătită e calea celor buni-credincioș.

8. Pentru că calea Domnului e judecata, nădejduit-am pre numele tău și pre pomenirea care pohteaște sufletul mieu.

9. De noapte mânecă duhul mieu cătră tine, Dumnezeule, pentru că lumină e poruncele tale pre pământ. Direptate învățaț, cei ce lăcuiț pre pământ!

10. Pentru că s’au părăsit cel necurat, tot carele nu va învăța direptate pre pământ adevăr nu va face; rădice-se cel necurat, pentru ca să nu vază slava Domnului.

11. Doamne, înalt e brațul tău, și nu știia; și, cunoscând, să vor rușina: râvnire va lua pre norodul cel neînvățat, și acum foc pre cei împotrivnici va mânca.

12. Doamne Dumnezeul nostru, pace dă noao, pentru că toate ne-ai dat noao.

13. Doamne Dumnezeul nostru, câștigă-ne pre noi; Doamne, afară den tine pre altul nu știm, numele tău numim.

14. Și morții viață nu vor vedea, nici dohtorii nu vor învia, pentru aceaea ai adus și ai pierdut și ai rădicat toată partea bărbătească a lor.

15. Adaoge lor reale, Doamne, adaoge reale celor slăviți ai pământului; departe ai făcut toate hotarăle pământului.

16. Doamne, întru necaz ne-am adus aminte de tine, întru necaz mic certarea ta la noi.

17. Și în ce chip ceaea ce să chinuiaște apropie-se a naște și asupra chinului ei au strigat, așa ne-am făcut cu cel iubit al tău pentru frica ta, Doamne.

18. În pântece am luat ș’am chinuit și am născut duhul mântuirii tale, carele ai făcut preste pământ; nu vom cădea, ce vor cădea toți ceia ce lăcuiescu pre pământ.

19. Scula-să-vor cei morți și să vor rădica cei den mormânturi și se vor veseli cei de pre pământ, pentru că roaua cea de la tine vindecare lor iaste, și pământul necuraților va cădea.

20. Pasă, norodul mieu, întră la cămara ta, încuie ușa ta, ascunde-te puțin câtuș de câtu, până va treace mânia Domnului.

21. Pentru că, iată, Domnul de la Cel Sfânt aduce urgia preste ceia ce lăcuiescu preste pământ. Și va descoperi pământul sângele lui și va acoperi de tot pre cei morți încă“.

CAP 27

Înainte vestire pentru așezarea norodului lui Dumnezeu.

1. În ziua aceaea aduce-va Dumnezău sabia cea sfântă și mare și cea tare preste bălaurul –șarpele fugind, preste bălaurul –șarpele cel strâmb, și va omorî pre bălaurul cel den mare.

2. În ziua aceaea via cea bună pohtă biruiaște asupra ei.

3. Eu, cetate tare, cetate încungiurată, în deșărt voiu adăpa pre ea, pentru că se va lua noaptea și ziua va cădea zidul ei.

4. Nu iaste carea nu s’au apucat de ea. Cine mă va pune să păzescu paie în țarină? Pentru bătaia aceasta am defăimat pre ea.

5. Deci pentru aceaea au făcut Domnul toate câte au rânduit: „Arsu-m’am –striga-vor toți ceia ce lăcuiescu întru dânsa– să facem o pace lui, să facem pace“.

6. Cei ce vin, fiii lui Iacov, răsări-va și va înflori Israil, și să va sătura lumea de roada lui.

7. Au nu în ce chip el au lovit, și el așa se va răni? Și precum el au omorât, și el așa să va omorî?

8. Sfădindu-se și ocărându, va trimite pre ei; n’ai fost tu cel ce cugetai cu duhul cel năsâlnic să omori pre ei cu duhul mâniei?

9. Pentru aceaea se va lua fărădeleagea lui Iacov, și aceasta iaste blagoslovenia lui, când voiu lua păcatul lui, când vor pune toate pietrile capiștilor tăiate de tot, ca țărâna măruntă; și nu vor rămânea copacii lor, și idolii lor –tăiați, ca o dumbravă departe.

10. Cea ce să lăcuiaște turmă lăsată va fi, ca o turmă părăsită; și va fi multă vreame la pășune, și acolo vor odihni turme.

11. Și după vreame nu va fi întru ea verdeață, pentru căce s’au uscat. Muieri venind de la vedeare, veniți! Pentru că nu iaste norodu având priceapere, pentru aceaea nu se va milostivi spre ei Cel ce au făcut pre ei, nici Cel ce au zidit pre ei nu-i va milui.

12. Și va fi în ziua aceaea astupa-va Domnul de la iazul râului până la Rinocuron hotarul Eghipetului, și voi adunați câte unul pre fiii lui Israil.

13. Și va fi în ziua aceaea vor trâmbița cu trâmbița cea mare, și vor veni cei pieriți în țara asiriilor și cei pieriți în Eghipet, și se vor închina Domnului pre muntele cel sfânt în Ierusalim.

CAP 28

Prorocie împotriva lui Efraim. Amenințări și mângâeri.

1. Vai cununii semeției, năimiții lui Efraim, floarea ce au căzut den mărire preste vârful muntelui celui gras, cei ce să îmbată fără de vin.

2. Iată, tare e și năsâlnică mânia Domnului și ca grindina ce să pogoară neavând acoperemânt, cu silă pogorându-se; ca mulțime de apă multă târând țară în pământ va face odihnă și cu mânile.

3. Și cu picioarele se va călca cununa semeției, năimiții lui Efraim.

4. Și va fi floarea ce au căzut a nădejdii măririi, pre vârful măgurii ceii nalte, ca cel ce aleargă înainte la smochin, care, văzându-o, mainte de a o lua în mâna lui, vrea-va să înghiță pre ea.

5. În ziua aceaea fi-va Domnul Savaoth cununa nădejdii, cea împletită ale mărirei, la norodul mieu ce au rămas la Eghipet.

6. Și va rămânea cu duh de judecată la judecată și puteare celor ce opresc a omorî.

7. Pentru că aceștea cu vin rătăciți sânt, rătăciră pentru beție preot și proroc, spământară-se pentru îmbătare, să înghițiră pentru vin, cutremurară-se de îmbătarea de sichera, rătăciră–

8. Aceasta iaste arătarea. Oare mânca-va sfatul acesta, pentru că sfatul acesta e pentru lăcomie.

9. Cui am vestit reale și cui am vestit veaste, cei înțărcați de la lapte, cei zmulși de la țâță?

10. „Necaz preste necaz așteaptă, nădeajde preste nădeajde, încă puțin, încă puțin“,

11. Pentru defăimarea buzelor prentr’altă limbă, că vor grăi norodului acestuia,

12. Zicând: „Aceasta e odihna celui flămând, și aceasta e surparea“, și n’au vrut să asculte.

13. Și va fi lor cuvântarea lui Dumnezău „necaz preste necaz, nădeajde preste nădeajde, încă puțin, încă puțin“, pentru ca să meargă și să cază îndărăt, și se vor surpa și vor sta la cumpănă și se vor prinde.

14. Pentru aceaea ascultați cuvântul Domnului, bărbați chinuiți și boiari ai norodului acestuia den Ierusalim,

15. Căci ați zis: „Am făcut făgăduință cu iadul și cu moartea tocmeale, volbură aducându-se de va treace nu va veni preste noi, pus-am minciuna nădeajdea noastră și cu minciuna ne vom acoperi“.

16. Pentru aceaea așa zice Domnul: „Iată, Eu voiu pune la temeaiele Sionului piatră de mult preț aleasă, încolțurată, cinstită la temeaiele lui; și cela ce va creade spre ea, nu se va rușina.

17. Și voiu pune judecata spre nădeajde și milostenia mea spre cumpene, și ceia ce nădejduiesc în deșărt în minciună, că nu va treace pre voi furtuna.

18. Au și lua-va voao făgăduința morții și nădeajdea voastră cea cătră iad nu va rămânea. Volbură învăluindu-se de va veni, veți fi ei spre călcare-de-tot.

19. Când va treace, lua-va pre voi; dimeneața, dimeneața va treace zile, și noaptea va fi nădeajde rea –învățați a auzi!“

20. Păsându-ne nu putem să ne batem, și noi slăbim a ne aduna.

21. Ca un munte al necuraților scula-se-va Domnul și va fi în valea Gavaonului; cu mânie va face lucrurile lui, lucru de amărăciune; și mânia lui cu înstreinare se va purta, și putreziciunea lui –striină.

22. Și voi să nu vă veseliți, nici să să întărească ale voastre legături, pentru căci săvârșite și rânduite lucruri am auzit de la Domnul Savaoth, ceale ce va face preste tot pământul.

23. Băgați în urechi și auziți glasul mieu, luați aminte și ascultați cuvintele meale!

24. Au doară toată ziua va cela ce ară să are? Au sămânța va găti mai nainte decât a lucra pământul?

25. Nu când va netezi fața lui, atuncea va sămăna puțină neghină au chimen? Și iarăș va sămăna grâu și orz și mălaiu și hricică în hotarăle tale?

26. Și te voiu certa cu judecata Dumnezăului tău și te vei veseli.

27. Pentru că nu cu greutate să curățeaște neghina, nici roate de car va aduce la chimen, ce cu toiag să scutură neghina, și chimenul cu pâine să va mânca.

28. Pentru că nu în veac eu voao mă voiu urgisi, nici glasul amărăciunii meale va mânca de tot pre voi.

29. Și minunile aceastea de la Domnul Savaoth au ieșit; sfătuiț, înălțaț deșartă mângâiare.

CAP 29

Prorocie împotriva Ierusalimului.

1. Vai, cetatea Ariil, care o au bătut David! Adunaț roade den an în an, pentru că veți mânca cu Moav.

2. Pentru că voiu necăji pre Israil, și va fi la ea vârtutea și avuția la mine.

3. Și voiu încungiura ca David asupra ta, și voiu pune împrejurul tău șanț și voiu zidi și voiu pune împrejurul tău turnuri.

4. Și să vor smeri la pământ cuvintele tale, și la pământ cuvintele tale să vor afunda; și va fi ca ceia ce strigă den pământ glasul tău, și cătră fața pământului glasul tău va slăbi.

5. Și va fi ca pulberea de la roată avuția celor necurați, și ca țărâna ce spulberă mulțimea celor ce te asupresc; și va fi ca o puntură îndată

6. De la Domnul Savaoth. Pentru că socoteală va fi cu tunet și cutremur și glas mare, volbură învăluindu-se și pară de foc mistuind.

7. Și va fi ca cel ce visează în somn avuția tuturor limbilor câți au oștit preste Israil, și toți ceia ce oștesc preste Ierusalim, și toți cei adunaț asupra lui și cei ce năcăjesc pre dânsul.

8. Și vor fi ca cei ce în somn beau și mănâncă, și sculându-se în deșărt e lor visul, și în ce chip visează cel ce-i e seate ca și cela ce bea, și sculându-se încă-i e seate și sufletul lui în deșărt au nădejduit; așa va fi avuția tuturor limbilor câți au oștit preste muntele Sionului.

9. Sloboziță-vă și ieșiți în lature și amețiță-vă, nu de rachiu, nici de vin.

10. Căci au adăpat pre voi Domnul cu duh de omilință și va clipi ochii lor și ai prorocilor lor și ai boiarilor lor, cei ce văd ceale ascunse.

11. Și va fi voao toate cuvintele aceastea ca cuvintele cărții cei pecetluite aceștiia, carea o va da pre ea la om ce știe carte, zicând: „Citeaște aceasta!“ și va grăi: „Nu poci să citesc, pentru că iaste pecetluită“.

12. Și să va da cartea aceasta la mână de om ce nu știe carte, și va grăi lui: „Citeaște aceasta!“ și va grăi: „Nu știu carte“.

13. Și zise Domnul: „Apropie-se mie norodul acesta cu gura lui și cu buzele lui cinstescu-mă, iară inema lor departe iaste de la mine, și în zădar cred în mine învățând porunci omenești și dăscălii.

14. Pentru aceaea, iată, eu voiu adaoge ca să mut pre norodul acesta și voiu muta pre ei și voiu piarde înțelepciunea înțelepților și priceaperea celor pricepuți voiu ascunde“. Vai de cei ce adânc sfat fac, și nu pren Domnul!

15. Vai de cei ce în taină sfat fac și vor fi întru întunearec faptele lor și vor grăi: „Cine ne-au văzut pre noi și cine pre noi ne va cunoaște sau ceale ce noi facem?“

16. Au nu ca lutul olariului vă veți socoti? Au zice-va ziditura celui ce au zidit pre ea „nu tu m’ai zidit“? Sau fapta celui ce o au făcut „nu înțelepțeaște m’ai făcut“?

17. Nu încă puțin și să va muta Livanul ca muntele Hermelului și Hermelul spre dumbravă să va socoti?

18. Și vor auzi în ziua aceaea surzii cuvintele cărții, și cei de la întunearec și cei den negură ochii orbilor vor vedea.

19. Și se vor bucura săracii pentru Domnul cu veselie, și cei fără nădeajde den oameni se vor sătura de veselie.

20. Sfârșitu-s’au cel fără de leage și pieri cel mândru și pieriră de tot cei ce fac fărădeleage spre răutate

21. Și cei ce fac a greși oameni cu cuvântul. Și pre toți ceia ce mustră în porți piadecă vor pune, pentru că au curmezișat spre cei strâmbi pre cel dirept.

22. Pentru aceaea, aceasta zice Domnul preste casa lui Iacov, carea au osebit de la Avraam: „Nu acum se va rușina Iacov, nici acum fața va premeni Israil;

23. Ce când vor vedea fiii lor faptele meale, pren mine vor sfinți numele mieu și vor sfinți pre Sfântul lui Iacov, și de Dumnezăul lui Israil teame-se-vor“.

24. Și vor cunoaște cei ce rătăcescu cu duhul priceaperea, și cei ce răpștesc învăța-se-vor a asculta, și limbile ceale ce făncăvesc învăța-se-vor a grăi pace.

CAP 30

Amenințări asupra Iudeei.

1.„Vai, feți vicleani, –aceastea zice Domnul– făcut-aț sfat nu pren mine și tocmeale nu pren Duhul mieu, ca să adaogeț păcate preste păcate,

2. Cei ce merg a să pogorî la Eghipet, și pre mine nu m’au întrebat, ca să să ajutorească de Farao și să să acopere de eghipteani.

3. Pentru că va fi voao acoperemântul lui Farao spre rușine și celor ce nădejduiesc spre Eghipet ocară“.

4. Căci sânt în Tani căpetenii vestitori răi,

5. În deșărt vor osteni cătră norod carele nu le va folosi lor spre ajutoriu, ce spre rușine și ocară.

Videnia hiarălor celor den pustiiu.

6. Cu necaz și cu strânsoare, leu și puiu de leu de acolo și aspide și puiu de aspide zburătoare, carii aducea pre măgari și pre cămile avuția lor cătră limbă carea nu va folosi lor spre ajutoriu, ce spre rușine și ocară.

7. Eghipteanii în deșărt și în zadar vor folosi voao, vesteaște-le lor că în deșărt iaste mângâiarea voastră aceasta.

8. Acum dară șăzând scrie pre leaspede aceastea și pre carte, că vor fi aceastea la zilele vremilor și până în veac.

9. Căci nărod neascultătoriu iaste, fii mincinoș, carii nu vrea să asculte leagea lui Dumnezeu,

10. Cei ce zic prorocilor: „Nu vestiț noao!“ și celor ce văd videniile: „Nu grăiț noao, ce grăiț noao și spuneț noao altă rătăcire

11. Și întoarceț pre noi den calea aceasta, luaț de la noi cărarea aceasta și luaț de la noi Cuvântătoriul lui Israil!“

12. Pentru aceaea aceastea zice Domnul, Cel Sfânt al lui Israil: „Căci nu v’aț supus cuvintelor acestora și aț nădejduit pre minciuni, și căci ai cârtit și nădejduit ai fost pre cuvântul acesta,

13. Pentru aceaea fi-va voao păcatul acesta, ca un zidu căzând îndată al unii cetăți tari ce s’au luat, căriia îndată e de față cădearea;

14. Și cădearea ei va fi ca o zdrobitură a unui vas de strachină de cărămidă supțire, cât să nu să afle întru ei hârb cu care să iai foc și cu care vei turna apă puțină“.

15. Așa zice Domnul Domnul, Sfântul lui Israil: „Când te vei întoarce vei suspina, atuncea te vei mântui și vei cunoaște unde ai fost; când nădejduiai pre ceale deșarte, deșartă vârtutea voastră s’au făcut“. Și nu vreați să auziți, ce aț zis:

16. „Pre cai vom fugi!“ –pentru aceaea veț fugi! Și aț zis: „Pre sprintine încălecări ne vom sui!“ –pentru aceaea, sprintini vor fi cei ce vor goni pre voi.

17. O mie de glasul unuia vor fugi, și de glasul a cincea fugi-vor mulți, până unde veț rămânea ca un catart pre munte și ca un steag purtându-l pre deal.

18. Și iarăș vă va îngădui Dumnezeu ca să să milostivească spre voi, și pentru aceaea înălța-să-va ca să vă miluiască pre voi, pentru că judecătoriu e Domnul Dumnezăul vostru; fericiți cei ce rămân întru El.

19. Pentru că norod sfânt în Sion va lăcui și în Ierusalim și cu plângere au plânsu: „Miluiaște-mă!“ Milui-te-va glasul strigării tale; când l-au văzut, ascultatu-te-au.

20. Și va da Domnul voao pâine de scârbă și apă de necaz, și nu încă ți se vor apropia ceia ce rătăcescu pre tine, căce ochii tăi vor vedea pre cei ce te rătăcescu,

21. Și urechile tale vor auzi cuvintele celor ce denapoi pre tine au rătăcit, cei ce zicu: „Aceasta e calea, să meargem întru ea, veri în direapta, veri în stânga“.

22. Și vei pângări idolii cei ferecați cu argint și cei ferecați cu aur, mărunți îi vei face și-i vei vântura ca apa cei ce are pre sine și ca pre niște balegă îi vei lepăda pre ei.

23. Atuncea va fi ploaie seminții pământului tău, și pâinea rodului pământului tău va fi săturare și grasă. Și să vor paște ție dobitoacele în ziua aceaea în loc gras și larg,

24. Taurii voștri și boii cei ce lucrează pământul mânca-vor paie amestecate cu orzu vânturat.

25. Și va fi preste tot muntele înalt și preste tot dealul înălțat apă mergând în ziua aceaea, când vor pieri mulți și când va cădea turnuri.

26. Și va fi lumina lunii ca lumina soarelui și lumina soarelui cu 7 părți mai mult în ziua când va vindeca Domnul zdrobirea norodului lui, și durearea ranii tale va vindeca.

27. Iată, numele Domnului vine pren vreame multă, arzătoare mânie: cu mărire e cuvântarea buzelor lui, cuvântarea e plină de urgie și urgia mâniei lui ca focul va mânca.

28. Și Vântul lui ca apa în vale târându-se va veni până la grumazi, și se va împărți ca să turbure limbile spre rătăcire deșartă, și va goni pre ei rătăcirea și va prinde pre ei înaintea feații lor.

29. Au doară pururea trebuie voi să vă veseliți și să întrați la sfintele meale pururea ca când ați prăznui, și ca când v’ați veseli să întrați cu fluier la muntele Domnului, cătră Dumnezăul lui Israil?

30. Și auzită va face Domnul mărirea glasului lui și mânia brațului lui să-l arate cu mânie și cu urgie și para focului mistuind de tot; detuna-va cu silă și ca apa și grindina ce să poartă împreună cu silă.

31. Pentru că pren glasul Domnului birui-se-vor asirianii cu rana carea va lovi pre ei.

32. Și va fi lui premprejur, de unde era lor nădeajdea ajutoriului pre care el nădejduia; ei cu tâmpene și cu alăute vor da războiu lui dentru schimbare.

33. Pentru că nu mainte de zile te vei vicleni; au doară și ție s’au gătit să împărățești? Valea adâncă, leamne zăcând, focu și leamne multe –e mânia Domnului ca o vale arzând de iarbă pucioasă.

CAP 31

Blestem întreit asupra legăturii cu Eghipetul și Asiria. Dumnezeu însuș va izbăvi Israilul.

1. Vai cei ce pogoară la Eghipet pentru ajutoriu, cei ce pre cai nădejduiescu și pre cară, căce sânt multe, și de cai mulțime foarte, și n’au auzit nădejduind pre Sfântul lui Israil și pre Dumnezău nu l-au cercat.

2. Și el înțelepțeaște aducea preste ei reale, și cuvântul lui nu se va călca. Și se va scula preste case de oameni răi și pre nădeajdea lor cea deșartă:

3. Pre om eghiptean –și nu Dumnezeu, pre trupuri de cai, și nu iaste ajutoriu. Și Domnul va aduce mâna lui preste dânșii, și vor osteni cei ce ajută, și împreună toți vor pieri cu sabie.

4. Căci așa au zis mie Domnul: „Precum când va striga leul sau puiul leului pre vânatul carele au prinsu, și va striga preste el până unde se vor umplea munții de glasul lui, și s’au biruit și de mulțimea mâniei s’au spământat, așa va pogorî Domnul Savaoth să oștească preste muntele Sion, preste măgurile ei.

5. Ca pasările ce zboară, așa va scuti Domnul Savaoth pentru Ierusalim, va scuti și va scoate și va ocroti și va mântui“.

6. Întoarceți-vă, cei ce adâncul sfat și fărădeleage sfătuiț, fiii lui Israil!

7. Căci în ziua aceaea lepăda-se-vor oamenii de ceale făcute de mână ale lor ceale de argint și de ceale făcute de mână ceale de aur, carele au făcut mâinile lor.

8. Și va cădea Asur nu cu sabia omului, nici sabia omului îl va mânca pre el, și va fugi nu de cătră față de sabie; și tinerii fi-vor la biruință,

9. Pentru că cu piatră se vor cuprinde ca cu șanțu și se vor birui, și cela ce fuge se va prinde. Aceastea zice Domnul: „Fericit cel ce are în Sion sămânță și rude în Ierusalim!“

CAP 32

Făgăduință despre timpuri fericite.

1. Pentru că, iată, împărat dirept va împărăți și boiarii cu judecată vor stăpâni.

2. Și va fi omul ascunzând cuvintele lui și se va ascunde ca de la apa ce să duce; și se va arăta în Sion ca un râu mergând slăvit în pământ sătos.

3. Și încă nu vor mai fi nădejduind pre oameni, ce vor da urechile spre auzire.

4. Și inima celor slabi va lua aminte a auzi, și limbile ceale ce făncăvesc curând vor învăța a grăi pace.

5. Și încă nu vor mai zice celui nebun a stăpâni, și încă nu vor mai zice slugile tale: „Taci!“

6. Pentru că cel nebun nu bune va grăi, și inima lui deșarte va gândi: a săvârși fărădeleage și a grăi cătră Domnul înșălăciune, ca să samene sufletele flămânde, și sufletele ceale însătoșate deșarte să le facă.

7. Pentru că sfatul celor răi fărădeleage va sfătui, ca să strice pre cei smeriț cu cuvinte strâmbe și să răsipască cuvintele smeriților cu judecată.

8. Iară cei buni-credincioși înțeleapte au sfătuit, și acest sfat va rămânea.

9. Muieri bogate, sculați-vă și auziți glasul mieu; feate, auziți, pre nădeajde, cuvintele meale.

10. Zilele anului pomenire faceț în dureare cu nădeajde; cheltuitu-s’au culesul, încetat-au sămânța și încă nu va mai veni.

11. Stați în laturi, mâhniți-vă, ceale ce nădejduiț, dezbrăcați-vă, goale vă faceț, încingeți-vă cu saci mijlocele

12. Și preste țâțe vă tăiați de la pofta țarinii și de la roada viei.

13. În pământul nărodului mieu spini și iarbă se va sui și den toată casa veselia se va rădica, cetate avută.

14. Case părăsite avuția cetății vor lăsa, case poftite; și vor fi satele peștere până în veac, veselie de măgari sălbateci, pășune de păstori,

15. Până unde va veni preste noi Duh de la înălțime. Și va fi pustiiu Hermelul, și Hermelul în loc de dumbravă se va socoti.

16. Și se va odihni în pustiiu judecată, și direptate în Carmil va lăcui.

17. Și vor fi faptele direptății pace și va ținea direptatea odihnă, și nădejduiți vor fi până în veac.

18. Și va lăcui nărodul lui în cetatea păcii, și va lăcui nădejduind, și se vor odihni cu avuție.

19. Și grindina, de se va pogorî, nu va veni preste noi. Și vor fi cei ce lăcuiesc în dumbrăvi nădejduind ca și cei de la câmpie.

20. Fericiț cei ce samănă preste toată apa, unde bou și măgariu calcă.

CAP 33

Izbăvirea făgăduită norodului lui Dumnezeu.

1. Vai celor ce chinuiesc pre voi, și pre voi nimeni nu vă face chinuiți; și cel ce defaimă, pre voi nu defaimă. Prinde-se-vor defăimătorii și se vor da, și ca molia preste haină, așa se vor birui.

2. Doamne, miluiaște pre noi, pentru că pre tine nădejduim; făcutu-s’au sămânța celor neascultători spre pieire, și mântuirea voastră în vreamea primejdiei.

3. Pentru glasul fricii tale s’au spământat năroadele de frica ta, și să răsipiră limbile.

4. Și acum se vor aduna prăzile voastre, de la mic și de la mare; în ce chip va aduna neștine lăcuste, așa vor batjocori voao.

5. Sfântu e Dumnezăul cel ce lăcuiaște în ceriuri nalte, că împlu Sionul de judecată și de direptate.

6. Cu leage se vor da, întru visterii –mântuirea noastră; acolo înțelepciune și știință și bună-credință cătră Domnul –aceastea-s visteriile direptății.

7. Iată, dară, întru frica voastră aceștea se vor teame; de carii vă teameți, ajutori-se-vor de cătră voi, pentru că vestitori se vor trimite, poftind pace, amar plângând.

8. Pentru că se vor pustii căile lor, potolitu-s’au frica limbilor, și cea cătră ei făgăduință să rădică și nu vor socoti pre ei oameni.

9. Plânse pământul, rușină-se Livanul, să făcu ca un pustiiu Saronul, ivite vor fi Galilea și Carmilul.

10. „Acum mă voiu scula, –zice Domnul– acum mă voiu slăvi, acum mă voiu înălța“.

11. Acum veți vedea, acum veți simți, deșartă va fi vârtutea duhului vostru, foc va mânca pre voi.

12. Și va fi limbi arse de tot, ca spinul în țarenă aruncat și ars de tot.

13. „Auzi-vor cei de departe ceale ce am făcut și vor conoaște cei ce să apropie putearea mea“.

14. Depărtară-se cei den Sion fără de leage, apuca-va cutremur pre cei necurați. Cine va vesti voao că foc arde? Cine va vesti voao locul cel veacinic?

15. Mergând întru direptate, grăind cale direaptă, urând fărădeleagea și strâmbătatea și mânile ferindu-le de cătră daruri, îngreuind urechile pentru ca să nu auză judecata sângelui, clipind ochii lui pentru ca să nu vază nedireptatea,

16. Acesta va lăcui în peșteră naltă de piatră tare; pâine lui se va da, și apa –lui credincioasă.

17. Împărat cu mărire veți vedea și ochii voștri vor vedea pământ de departe.

18. Sufletul vostru va cerceta frică: unde sânt cărturarii? unde sânt cei ce sfătuiesc? unde iaste cela ce numără pre cei ce hrănesc-împreună, mic și mare, norod?

19. Cu care nu s’au sfătuit împreună, nici știia pre cel adânc la glas ca să nu auză norod defăimat, și nu iaste la cela ce aude priceapere.

20. Iată Sion, cetatea, mântuirea noastră; ochii tăi vor vedea Ierusalimul, cetate bogată, corturi carele nu se vor clăti, nici se vor clăti țărușii cortului ei în veacul anului, nici ațele lui nu se vor rumpe.

21. Căci numele Domnului mare iaste voao, locul voao va fi râuri și iazurile late și largi; nu vei mearge pre această cale, nici va mearge corabie mânându-se, pentru că Dumnezăul mieu mare iaste, nu mă va treace.

22. Domnul e Judecătoriu noao, Domnul –Biruitoriu noao, Domnul –Împărat noao, Domnul, Acesta pre noi ne va mântui.

23. Rupseră-se funile tale, căci nu s’au întărit; catartul tău s’au plecat, nu va slobozi veatrelele; nu va râdica semn, până unde se va da la pradă, deci mulți șchiopi pradă vor face.

24. Și nu va zice norodul ce lăcuiaște întru dânsul: „Osteni-voiu“, pentru că s’au lăsat lor păcatul.

CAP 34

Prorocie împotriva Idumeii.

1. Apropiați-vă, limbi, și auziți, boiari! Auză pământul și cei dentru dânsul, lumea și norodul ce e întru dânsul.

2. Pentru că mânia Domnului iaste preste toate limbile și urgia preste numărul lor, ca să-i piarză pre ei și să-i dea pre ei la junghiare.

3. Și răniții lor se vor lepăda și cei morți, și se va sui lor mirosul și se vor uda măgurile de sângele lor.

4. Și se vor topi toate puterile ceriului, și se va învălui ceriul ca o carte, și toate stealele vor cădea ca frunzele den vie și în ce chip cad frunzele de la smochin.

5. Îmbătatu-s’au sabia mea în ceriu, iată, preste Idumea se va pogorî și preste norodul pierzării cu judecată.

6. Sabia Domnului s’au împlut de sânge, să îngrășă de seu de sânge de țapi și de miei și de seu de țapi și de berbeci, căci jârtvă e lui Dumnezeu în Vosor și junghiare mare în Idumea.

7. Și vor cădea cei gingaș cu ei împreună și berbecii și taurii, și să va îmbăta pământul de sânge și lutul lui și de seul lor să va sătura,

8. Pentru că ziua judecății Domnului iaste și anul izbândirii judecății Sionului.

9. Și să vor întoarce văile lui spre smoală și pământul lui spre iarbă pucioasă, și va fi pământul lui ca smoala arzătoare,

10. Noaptea și ziua, și nu se va stinge în veacul anului; și să va sui fumul lui în sus, pre neamurile ei să va pustii, și în vreame multă să va pustii.

11. Și vor lăcui într’însul pasări și aricii și stârci și corbi, și să va pune preste el funea măsurii pământului pustiiu, și onochentavrii vor lăcui într’însul.

12. Boiarii lui nu vor fi, pentru că împărații lui și cei mai mari ai lui vor fi la pierzare.

13. Și vor odrăsli în cetățile lor leamne înghimpoase și la tăriile lui, și vor fi odăi sirinilor și curte pasărilor.

14. Și să vor timpina diavoli cu onochintavri și vor striga unul cătră altul; acolo se vor odihni onochintavri, pentru că-ș aflară lor odihnă;

15. Acolo încuibă ariciul și mântui pământul copiii lui cu întemeiare; acolo s’au întimpinat cerbii și ș’au văzut obrazele înde sine.

16. Cu număr au trecut și una dentru eale n’au pierit, una pre altă n’au cercat, căci Domnul lor au poruncit și Duhul lui le-au adunat pre eale.

17. Și El va pune preste dânșii sorți, și mâna lui împărți lor a se paște. În veacul anului veți moșneni, la neamurile neamurilor să vor odehni preste el.

CAP 35

Starea de fericire a besearecii.

1. Veseleaște-te, pustiiul care ești însetoșat, și să bucure pustiiul și înflorească ca un crin.

2. Și vor înflori și să vor bucura ceale pustie ale Iordanului; mărirea Livanului datu-s’au lui și cinstea Carmilului, și norodul mieu va vedea mărirea Domnului și înălțimea Dumnezeului nostru.

3. Întăriți-vă, mâni lăsate și genuchi slăbănoage, rugați-vă,

4. Cei slabi de inemă cu cugetul, întăriți-vă, nu vă teamereți. Iată, Dumnezeul nostru cu judecată răsplăteaște și va răsplăti, Acesta va veni și va mântui pre noi.

5. Atuncea să vor deșchide ochii orbilor și urechile surzilor vor auzi.

6. Atuncea va sări cel șchiop ca cerbul și desfătată va fi limba gângavilor, căci să rupse în pustiiu apă și vale în pământ sătos.

7. Și va fi cel fără de apă spre mocioriță și la pământul setos izvorul apei va fi. Acolo –veselie pasărilor, odăi de turme de trestie și bahnă.

8. Fi-va acolo cale curată și cale sfântă să va chema, și nu va treace acolo necurat, nici va fi acolo cale necurată; și cei răsipiți mearge-vor pre cale și nu vor rătăci.

9. Și nu va fi acolo leu, nici den hiarăle ceale reale nu se vor sui la el, nici să vor afla acolo, ce vor mearge întru dânsul mântuiț

10. Și adunați pren Domnul și să vor întoarce. Și vor veni la Sion cu veselie, și veselie veacinică preste capul lor, pentru că pre capul lor laudă și bucurie și veselie va apuca pre ei, fugit-au durearea și mâhnirea și suspinul.

CAP 36

Năvălirea lui Senahirim în Iudeea. Amenințările lui Rapsachi.

1. Și fu în anul 14, ani împărățindu Ezechia, să sui Senahirim, împăratul asiriilor, preste cetățile Iudei ceale tari și le-au luat pre eale.

2. Și trimise împăratul asirianilor pre Rapsachi de la Lahis la Ierusalim cătră împăratul Ezechia cu puteare multă, și stătu la știubeaiul scăldătorii cei de sus, în calea țarinii nălbitoriului.

3. Și ieși cătră el Eliachim al Helchiei, diregătoriul casii, și Somnas, scriitoriul, și Ioah a lui Asaf, scriitoriul de pomenire.

4. Și zise lor Rapsachis: „Ziceț dară cătră Ezechia: ‘Aceastea zice împăratul cel mare, împăratul asirianilor:

5. Pre cine nădejduiești? Au doară în sfat sau în cuvinte de buze rânduiala să face? Și acum pre ce nădejduiești de nu asculți mie?

6. Iată, nădejduind ești preste toiagul cel de trestie cel frânt acesta, pre Eghipet: după ce să va răzima omul preste el, întra-va în mâna lui și o va găuri –așa iaste Faraon, împăratul Eghipetului, și toți ceia ce nădejduiesc preste dânsul’.

7. Iară de ziceți cătră mine: ‘Pre Domnul Dumnezeu nădejduim’, au nu iaste El căruia au luat Ezechia ceale înalte ale lui și jârtăvnicile lui și zise Iudei și Ierusalimului: ‘Pre fața jârtăvnicului acestuia să vă închinați!’?

8. Acum amestecați-vă dară cu domnul mieu, cu împăratul asirianilor, și voiu da voao doao mii de cai, de veți putea să daț încălecători preste ei.

9. Și cum veți putea să vă întoarceți la fața biruitorilor locurilor? Slugi sânt ceia ce nădejduiesc preste eghipteani la cale și la călăreț.

10. Și acum, au fără de Domnul ne-am suit asupra țării aceștiia a o bate pre ea? Domnul zise cătră mine: ‘Suie-te preste pământul acesta și-l strică pre el!’“

11. Și zise Eliachim și Somnas și Ioah cătră Rapsachi: „Grăiaște dară cătră slugile tale siriineaște, pentru că vom auzi noi, și nu grăi cătră noi jidoveaște; și pentru căci grăiești la urechile oamenilor celor ce stau preste zidu?“

12. Și zise cătră ei Rapsachis: „Au cătră domnul vostru au cătră voi au trimis pre mine domnul mieu să grăiesc cuvintele aceastea? Au nu cătră oamenii cei ce șăd pre zidu, pentru ca să mănânce baligă și să bea pișat cu voi împreună?“

13. Și stătu Rapsachis și strigă cu glas mare, jidoveaște, și zise: „Ascultaț cuvintele împăratului celui mare, împăratului asirianilor.

14. Aceastea zice împăratul: ‘Nu vă înșale pre voi Iezechia cu cuvintele, nu va putea să mântuiască pre voi.

15. Și nu zică voao Ezechias că va mântui pre voi Dumnezeu și nu se va da cetatea aceasta în mâna împăratului asirianilor;

16. Să nu ascultați de Ezechia!’ Aceastea zice împăratul asirianilor: ‘De veți să vă grăiți de bine, ieșiți cătră mine și veți mânca fieștecarele via lui și smochinii și veți bea apă den lacul vostru,

17. Până voiu veni și voiu lua pre voi la pământ ca și pământul vostru, pământ al grâului și al vinului și al pâinilor și al viilor.

18. Să nu vă înșale pre voi Ezechia zicând: ‘Dumnezeu va mântui pre voi!’ Au doară au mântuit dumnezeii limbilor fieștecarele pre a sa țară den mâna împăratului asirianilor?

19. Unde iaste dumnezeul lui Emath și Arfaath? Și unde e dumnezeul cetății Semfaruem? Au putea a mântui Samaria den mâna mea?

20. Cine e den dumnezeii toți ai limbilor acestora care au mântuit pământul lui den mâna mea, ca să mântuiască Dumnezeu pre Israil den mâna mea?’“

21. Și au tăcut și n’au răspuns lui nemică cuvânt, pentru că au poruncit împăratul nemica să nu răspunză.

22. Și întră Eliachim a lui Helchiu, diregătoriul casii, și Somnas, scriitoriul puterii, și Ioah al lui Asaf, cel scrietoriu de pomenire, cătră Ezechia, cu hainele rupte, și spuseră lui cuvintele Rapsacului.

CAP 37

Rugăciunea lui Ezechia. Izbăvirea Ierusalimului.

1. Și fu deaca auzi împăratul Ezechia, rupse hainile lui și să îmbrăcă cu sac și să sui la casa Domnului.

2. Și trimise pre Eliachim, diregătoriul casii, și pre Somna scriitoriul și pre cei mai bătrâni ai preoților, îmbrăcaț cu saci, cătră Isaia, fiiul lui Amos, prorocul, și zisără lui:

3. „Aceastea zice Ezechia: ‘Ziua ocării și a mustrării și a urgiei, iată, ziua de astăzi, căce vine chinul ceiia ce naște, și puteare n’are a naște.

4. Cândai va asculta Domnul Dumnezăul tău cuvintele lui Rapsacu, carele au trimis împăratul asirianilor, domnul lui, a ocărî pre Dumnezăul cel Viu și a ocărî cuvintele carele au zidit Domnul Dumnezăul tău; și te vei ruga cătră Domnul Dumnezăul tău pentru cei rămaș aceștea’“.

5. Și veniră slugile împăratului Ezechiii cătră Isaia.

6. Și zise lor Isaia: „Așa veți grăi cătră domnul vostru: ‘Aceastea zice Domnul: ‘Să nu te temi de cuvintele carele ai auzit, carele m’au ocărât solii împăratului asirianilor.

7. Iată, Eu voiu pune la el duhu, și, auzând veaste, se va întoarce la țara lui și va cădea cu sabie în pământul lui’“.

8. Și să întoarsă Rapsachis și apucă pre împăratul asirianilor dând războiu la Lovna,

9. Și auzi cum s’au sculat de la Lahis. Și ieși Tharaca, împăratul ethiopilor, ca să-l încungiure pre el și, auzând, s’au întorsu și trimise vestitoriu cătră Ezechia, zicând:

10. „Așa veți grăi Ezechiei, împăratului Iudeii: ‘Nu te înșale Dumnezeul tău preste carele nădejduiești, zicând: ‘Nu se va da Ierusalimul în mâna împăratului asirianilor!’

11. Tu n’ai auzit ceale ce au făcut împărații asirianilor, cum au pierdut tot pământul? Și tu vei scăpa?

12. Au doară mântuit-au pre ei dumnezeii limbilor, pre carii au pierdut părinții miei, pre Gozan și Haran și Rasem, carele sânt în țara Theemath?

13. Unde sânt împărații Emathului? Și unde-s ai Arfathului? Și unde-s ai cetății Epfaruimului, Ana și Ava?’“

14. Și luo Ezechias cartea de la vestitoriu și o ceti; și să sui la casa Domnului și o deșchise pre dânsa înaintea Domnului,

15. Și să rugă Ezechias cătră Domnul, zicând:

16. „Domnul Savaoth, Dumnezăul lui Israil, cela ce șezi preste hieruvimi, tu ești Dumnezău sângur a toată împărăția lumii, tu ai făcut ceriul și pământul.

17. Pleacă, Doamne, ureachea ta, ascultă, Doamne, deșchide, Doamne, ochii tăi, caută, Doamne, și vezi și auzi toate cuvintele lui Senahirim, carele au trimis a ocărî pre Dumnezăul cel Viu.

18. Pentru că cu adevăr, Doamne, pustiit-au toată lumea împărații asirianilor și țara lor.

19. Și au pus idolii lor în foc, pentru că nu era dumnezei, ce fapte de mâni de oameni, leamne și pietri, și au pierdut pre ei.

20. Și acum, Doamne Dumnezeul nostru, mântuiaște-ne pre noi den mâna lor, pentru ca să conoască toată împărăția pământului că tu ești Dumnezău sângur“.

21. Și să trimise Isaia, fiiul lui Amos, cătră Ezechia, și zise lui: „Aceastea zice Domnul Dumnezăul lui Israil: ‘Auzit-am ceale ce te-ai rugat cătră mine, pentru Senahiram, împăratul asirianilor’.

22. Acesta e cuvântul carele au grăit pentru dânsul Dumnezău: ‘Defăimatu-te-au și te-au batjocurit fecioară, fata Sionului, preste tine capul au clătit fata Ierusalimului.

23. Pre cine ai ocărât și ai întărâtat? Sau cătră cine ai înălțat glasul tău? Și n’ai rădicat la înălțime ochii tăi, la Sfântul lui Israil?

24. Că pre în vestitori ai ocărât pre Domnul, pentru că tu ai zis: ‘Cu mulțimea carălor eu m’am suit la vârful munților și la ceale de apoi ale Livanului, și am tăiat înălțimea chedrului lui și frumuseațele chiparosului și am întrat la nălțime de o parte de dumbravă.

25. Și am pus podu și am pustiit ape și toată adunarea apei’.

26. Nu aceastea ai auzit, demult care am făcut eu? Den zilele de ’nceput am rânduit, și acum am arătat a pustii limbi întru tării și pre cei ce lăcuiescu în cetăți tari.

27. Sloboziiu mânile, și să uscară și să făcură ca iarba uscată în poduri și ca troscotul.

28. Și acum, odihna ta și ieșirea ta și întrarea ta Eu știu.

29. Și mânia ta carea te-ai mâniat și amărăciunea ta s’au suit cătră mine, și voiu pune căpăstru în nasul tău și frâu la buzele tale, și te voiu întoarce pre calea carea ai venit întru dânsa.

30. Și acesta e ție semnul: mănâncă acest an carele ai semănat, și în anul al doilea rămășița, și la al treilea, sămănând, secerați și răsădiți vii și veți mânca roada lor.

31. Și vor fi cei rămași în Iudea odrăsli-vor rădăcinele în jos și vor face sămânță în sus.

32. Căci den Ierusalim vor fi cei rămași și cei ce să mântuiesc den muntele Sionului’. Râvnirea Domnului Savaoth va face aceastea.

33. Pentru aceaea așa zice Domnul asupra împăratului asirianilor: ‘Nu va întra la cetatea aceasta, nici va pune preste ea săgeată, nici va pune preste ea scut, nici va împrejura pre dânsa cu șanțu,

34. Ce pre calea carea au venit întru ea se va întoarce, și la cetatea aceasta nu va întra!’ Aceastea zice Domnul:

35. ‘Scuti-voiu prentru cetatea aceasta, ca să o mântuiesc pre dânsa, pentru mine și pentru David, sluga mea’“.

36. Și ieși îngerul Domnului și omorî den tabăra asirianilor 185000 și, sculându-se dimeneața, aflară toate trupurile moarte.

37. Și să duse întorcându-se și să întoarse Senahirim, împăratul asirianilor, și lăcui în Ninevi.

38. Și când el să închina în casa lui Assarah, dumnezăului lui, începătoriul părinților lui, Adrameleh și Sarasar, fiii lui, l-au lovit pre el cu săbii, și ei scăpară la Armenia. Și împărăți Asordan, fiiul lui, în locul lui.

CAP 38

Boala și vindecarea lui Ezechia. Rugăciunea lui.

1. Și fu în vreamea aceaea bolnăvi Ezechia până la moarte; și veni cătră el Isaias, fiiul lui Ammos, prorocul, și zise cătră el: „Aceastea zice Domnul: ‘Rânduiaște pentru casa ta, pentru că vei muri tu și nu vei trăi’“.

2. Și întoarse Ezechias fața lui cătră păreate și să rugă cătră Domnul, zicând:

3. „Adu-ți aminte, Doamne, că am mers înaintea ta cu adevăr și cu inimă adevărată și ceale plăcute înaintea ta am făcut“; și plânse Ezechias cu plângere mare.

4. Și fu cuvântul Domnului cătră Isaia, zicând:

5. „Mergi și zi Ezechiei: ‘Aceastea zice Domnul Dumnezăul lui David, tătâne-tău: ‘Auzit-am rugăciunea ta și văzuiu lacrămile tale, iată, adaog cătră vreamea ta 15 ani.

6. Și den mâna împăratului asirianilor mântui-voiu pre tine și cetatea aceasta, și voiu scuti pentru cetatea aceasta’“.

7. Și acesta –ție semnul de la Domnul, cum că va face Dumnezău cuvântul acesta în ce chip au grăit:

8. „Iată, Eu voiu întoarce umbra stepenilor, care au pogorât ceale zeace stepene ale casii tătâne-tău soarele, întoarce-voiu soarele ceale 10 stepene, pre care au pogorât umbra“. Și să sui soarele ceale 10 stepene, carele să pogorî umbra.

9. Ruga Ezechiei, împăratului Iudeii, când să bolnăvi și să sculă den boala lui:

10. „Eu am zis: ‘Întru înălțimea zilelor meale mearge-voiu în porțile iadului, părăsi-voiu anii cei rămași’.

11. Zis-am: ‘Încă nu voiu mai vedea mântuirea lui Dumnezău preste pământul celor vii, încă nu voiu mai vedea Mântuitoriul lui Israil pre pământ, încă nu voiu mai vedea om cu cei ce lăcuiesc,

12. Lipsiiu den rudenia mea. Părăsit-am rămășița vieții meale, ieși și să duse de la mine ca și cel ce surpă, cort întinzând, duhul mieu la mine să făcu ca pânza pânzariului, apropiindu-se să o taie’. În ziua aceaea

13. Dedeiu-mă până dimeneața, ca un leu, așa au zdrobit toate oasele meale, pentru că den zi m’am dat până în noapte.

14. Ca o rândurea, așa voiu glăsui, și ca porumbița, așa voiu cugeta.

15. Pentru că să sfârșiră ochii miei căutând la înălțimea ceriului, cătră Domnul, carele m’au scos și mi’au luat durearea sufletului.

16. Doamne, că pentru el s’au vestit ție, și-m rădicaș răsuflarea și, mângâind, mă trăiiu.

17. Iată, în pace e amărăciunea mea, pentru că ai luat sufletul mieu, ca să nu piară, și ai lepădat denapoia mea păcatele.

18. Pentru că nu cei den iad vor lăuda pre tine, nici ceia ce au murit vor blagoslovi pre tine, nici vor nădejdui cei den iad milostenia ta;

19. Cei vii te vor blagoslovi pre tine, în ce chip și eu, pentru că de astăzi copii voiu face, carii vor vesti direptatea ta,

20. Doamne al mântuirii meale. Și nu voiu părăsi blagoslovindu-te cu psaltirea toate zilele vieții meale denaintea casei lui Dumnezău!“

21. Și zise Isaia cătră Ezechia: „Ia păpușă de smochine și freacă și fă blastru deasupra, și sănătos vei fi“.

22. Și zise Ezechia: „Acesta e semn cătră Ezechia că mă voiu sui la casa lui Dumnezău“.

CAP 39

Ezechia arată vistieriile sale solilor din Vavilon. Pedeapsa lui.

1. În vreamea aceaea trimis-au Meodah Valadan, feciorul lui Valadan, împăratul Vaviloniei, cărți și soli și daruri Ezechiei,

2. Pentru că au auzit că s’au bolnăvit până la moarte și s’au sculat. Și să bucură de ei Ezechia, bucurie mare, și le arătă lor casa lui nehotha și a argintului și a aurului și a zmirnei aleasă și a tămâieturilor și a mirului și toate casele unealtelor visteriei și toate câte era în visteriile lui; și nu era nemica carea n’au arătat lor Ezechia în casa lui și întru toată oblăduirea lui.

3. Și veni Isaia prorocul cătră Ezechia împăratul și zise cătră el: „Ce zic oamenii aceștea? Și de unde au venit cătră tine?“ Și zise Ezechia: „Den pământ departe au venit cătră mine, de la Vavilon“.

4. Și zise Isaia: „Ce au văzut în casa ta?“ Și zise Ezechia: „Toate ceale den casa mea au văzut, și nu iaste în casa mea care n’au văzut, ce încă și ceale den visteriile meale“.

5. Și zise Isaia lui: „Ascultă cuvântul Domnului Savaoth:

6. ‘Iată, zile vin –zice Domnul– și vor lua toate ceale den casa ta, și câte au strâns părinții tăi până în ziua aceasta la Vavilon vor veni, și nemica nu vor lăsa’.

7. Și zise Dumnezău că și den fiii tăi carii ai născut vor lua și-i vor face scopiți în casa împăratului vaviloneanilor“.

8. Și zise Ezechias cătră Isaia: „Bun iaste cuvântul Domnului carele au grăit, facă-se dară pace și direptate în zilele meale!“

CAP 40

Graiul despre Meargătoriul înainte.

1. „Mângâiați, mângâiați pre nărodul mieu“ –zice Dumnezăul vostru.

2. Preoți, grăiț în inima Ierusalimului, mângâiaț pre el, căci să umplu smerenia lui, dezlegă-se păcatul lui, căci au priimit den mâna Domnului îndoite pacatele lui.

3. Glasul celui ce striga în pustiiu: „Gătiț calea Domnului, direapte faceț cărările Dumnezăului nostru“.

4. Toată valea se va umplea și toată măgura și dealul se va smeri, și vor fi toate ceale încâlcite direapte și cea clinciuroasă spre căi neatede.

5. Și se va ivi mărirea Domnului și va vedea tot trupul mântuirea lui Dumnezău, căci Domnul au grăit.

6. Glasul celui ce zicea: „Strigă!“ Și ziș: „Ce voiu striga?“

7. „Tot trupul –iarbă, și toată mărirea omului –ca floarea ierbii“.

8. Uscă-se iarba și floarea au căzut, iară cuvântul Dumnezăului nostru rămâne în veac.

9. Pre măgură înaltă suie-te, cel ce binevestești Sionul; înalță cu vârtute glasul tău, cel ce binevestești Ierusalimul; înălțați, nu vă teamereț, zi cetăților Iudei:

10. „Iată Dumnezeul vostru!“ Iată, Domnul Domnul cu vârtute vine și brațul lui cu domnie, iată, plata lui –cu El, și lucrul –înaintea lui.

11. Ca păstoriul va paște turma lui și cu brațul lui aduna-va miei, și pre ceale ce au în pântece va mângâia.

12. Cine au măsurat cu mâna apa și ceriul cu palma și tot pământul cu pumnul? Cine au pus munții cu cantariul și codrii cu cumpăna?

13. Cine au cunoscut gândul Domnului și cine lui sveatnic s’au făcut, carele va îndirepta pre El?

14. Au cătră cine s’au svătuit și au îndireptat pre El? Sau cine au arătat lui judecată? Sau calea priceaperii cine au arătat lui? Sau cine au dat mai nainte lui și să va răsplăti lui?

15. De sânt toate limbile ca o picătură de la cadă și ca o plecare de cumpănă s’au socotit, și ca scuipitul să vor socoti.

16. Și Livanul nu e destul spre ardere, și toate dobitoacele nu-s destule spre ardere-de-tot.

17. Și toate limbile ca nemica sânt, și întru nemica s’au socotit lui.

18. Cu cine ați asămănat pre Domnul și cu ce asămănare ați asămănat pre el? Au chip au făcut teslariul?

19. Au zlătariul, topind aur, l-au ferecat pre El? Asămănare l-au făcut pre Dânsul?

20. Pentru că teslariul lemn neputred aleage și înțelepțeaște va cerca cum va pune pilda lui, și pentru ca să nu se clătească.

21. Nu veți cunoaște? Nu veți auzi? Nu s’au vestit de ’nceput voao? N’aț cunoscut temeaiele pământului?

22. Cela ce ține încungiurarea pământului, și cei ce lăcuiesc întru el ca lăcustele, Cel ce au întins ca o cămară ceriul și au întins ca un cort a lăcui,

23. Cela ce au dat stăpânitoriu ca nemica să stăpânească, și pământul ca o nemica l-au făcut.

24. Pentru că nu vor răsădi, nici vor sămăna, nici să va înrădăcina la pământ rădăcina lor; suflă preste ei și s’au uscat, și vifor ca nește uscăciuni va lua pre ei.

25. „Acum dară cu cine m’ați asămănat și mă voiu înălța?“ –zise Cel Svânt.

26. Căutați la înălțime cu ochii voștri și vedeț: Cine au arătat toate aceastea? Cela ce scoate după număr podoaba lui, pre toți pre nume va chema; de la multă slavă și întru tăria vârtutei lui nemica nu te-au amăgit.

27. Că au doară zice-vei, Iacov, și ce ai grăit, Israil: „Ascunsu-s’au calea mea de la Dumnezeu, și Dumnezeul mieu judecata o au luat și s’au depărtat!“?

28. Și acum n’ai cunoscut, de nu ai fi auzit? Dumnezeu veacinic, Dumnezeu cela ce au meșterșuguit marginele pământului, nu va flămânzi, nici va osteni, nici iaste aflare înțelepciunii lui,

29. Dând celor flămânzi vârtute și celor ce n’au dureare mâhnire.

30. Pentru că vor flămânzi cei mai tineri și vor trudi tinerii, și cei aleș fără de vârtute vor fi;

31. Și cei ce vor îngădui pre Dumnezeu primeni-vor vârtute, face-vor peane ca vulturii, alerga-vor și nu vor osteni, mearge-vor și nu vor flămânzi.

CAP 41

Putearea lui Dumnezeu și deșertăciunea slujirii de idoli.

1. Înnoiți-vă cătră mine, ostroave, pentru că boiarii vor premeni vârtutea; apropie-se și grăiască împreună, atunce judecată vestuiască.

2. Cine au rădicat de la răsărituri direptate, chemat-au pre ea dendărătul lui și mearge-va? Da-va înaintea limbilor și împărați va spământa și va da la pământ sabiile lor și ca niște hreascuri lepădate arcele lor;

3. Și va goni pre ei, treace-va cu pace calea picioarelor lui.

4. Cine au tocmit și au făcut acestea? Chemă pre ea Cela ce chemă pre ea de la începutul neamurilor, Eu, Dumnezeu dentâiu, și la ceale viitoare Eu sânt.

5. Văzut-au limbi și s’au spământat, marginele pământului s’au turburat, apropiară-se și veniră împreună

6. Judecând fieștecarele aproapelui său și fratelui să ajutorească, și va grăi: „Întăritu-s’au!“

7. Om teslariu și faur bătând cu ciocanul împreună mâind, atuncea va grăi: „Punere bună iaste“; întăritu-le-au pre eale cu cuie, pune-vor pre eale și nu să vor clăti.

8. Și tu, Israile, fiiul mieu, Iacov, și pre carele am ales, sămânța lui Avraam, carea am iubit,

9. Pre carele am sprejenit de la marginile pământului și den străjile lui te-am chemat și am zis ție: „Fiiul mieu ești, alesu-te-am și nu te-am părăsit“,

10. Nu te teame, pentru că cu tine sânt, nu te înșăla, pentru că Eu sânt Dumnezăul tău, cela ce au întărit pre tine și am ajutorit ție și te-am întemeiat cu direapta mea cea direaptă.

11. Iată, să vor înfrunta și se vor rușina toți ceia ce-s împotriva ta, pentru că vor fi ca când n’ar fi și vor pieri toți împotrivnicii tăi.

12. Cerca-vei pre ei și nu vei afla pre oamenii carii vor nelegiui la tine, pentru că vor fi ca și nefiind și nu vor fi ceia ce împotrivă să bat cu tine.

13. Pentru că Eu –Dumnezăul tău, cela ce țiu direptatea ta, cela ce-ț zic: „Nu te teame, Eu sânt ajutoriul tău.

14. Nu te teame, Iacov, cel împuținat Israil, Eu am ajutat ție“, –zice Dumnezeul tău– Cela ce mântuiaște pre tine, Sfântul lui Israil.

15. Iată, am făcut pre tine ca niște roate noao de car, trierând în chip de detunătură, și vei triera măguri și vei mărunți dealuri și ca țărâna le vei pune;

16. Și vei vântura și vântul va lua pre ei și volbura va răsipi pre ei, și tu te vei veseli întru sfinții lui Israil. Și se vor bucura săracii și lipsiții,

17. Pentru că vor ceare apă și nu va fi, limba lor de seate s’au uscat, Eu, Domnul Dumnezău, Eu voiu asculta lor, Dumnezăul lui Israil, și nu voiu părăsi pre ei,

18. Ce voiu deșchide pren munți râuri și în mijlocul câmpilor izvoară, face-voiu pustiiul spre bălți de ape și pre cel însetoșat pământ întru adâncături de apă.

19. Pune-voiu la pământul cel fără de apă chedru și tisă și mirsină și chiparos și plop,

20. Pentru ca să vază și să conoască și să gândească și să știe împreună că mâna Domnului au făcut aceastea toate, și Sfântul lui Israil le-au arătat.

21. „Apropie-să judecata voastră“ –zice Domnul Dumnezău. „Apropiatu-s’au sfaturile voastre“ –zice Împăratul lui Iacov.

22. „Apropie-se și vestească voao ceale ce vor întâmpla, sau ceale mai denainte care era ați zis, și să luăm aminte și vom conoaște ce-s ceale de apoi, și ceale ce vin

23. Ziceți noao. Spuneți noao ceale ce vin mai apoi, și vom conoaște că dumnezei sânteți; faceți bine și faceți rău, și ne vom mira și vom vedea împreună.

24. Că de unde sânteți voi și de unde-s lucrurile voastre? Den pământ; urâciune au ales pre voi.

25. Și eu am rădicat pre cel de la miazănoapte și pre cei de la răsăriturile soarelui, chema-să-vor cu numele mieu; vie biruitorii, și ca lutul olariului și ca olariul călcând lutul, așa vă veți călca de tot.

26. Pentru că cine va vesti ceale de ’nceput, pentru ca să știm, și ceale denainte, și vom zice că adevărate sânt? Nu iaste cel ce va zice mai nainte, nice cela ce va auzi voao cuvintele.

27. Începătura Sionului voiu da și pre Ierusalim voiu ruga pre cale.

28. Pentru că dentru limbi, iată, nemica, și de la idolii lor nu era cine să vestească; și de voiu întreba pre ei: „De unde iaste?“, nu-m vor răspunde mie.

29. Pentru că sânt ceia ce fac pre voi, și în deșert ceia ce înșală pre voi.

CAP 42

Prorocie despre Mesia.

1. Iacov, Sluga mea, sprijini-voiu pre El, Israil, Cel Ales al mieu, priimit-au pre El sufletul mieu; dat-am Duhul mieu preste El, judecată limbilor va scoate.

2. Nu va striga, nice va părăsi, nice se va auzi afară glasul lui.

3. Trestie frântă nu va frânge și inul afumându-se nu-l va stinge, ce la adevăr va scoate judecată.

4. Străluci-va și nu se va frânge până unde va pune pre pământ judecată, și pre numele lui limbi vor nădejdui“.

5. Așa zice Domnul Dumnezău, cel ce au făcut ceriul și au întărit pre el, cel ce au întărit pământul și ceale dentru el, și dând răsuflare nărodului ce e pre dânsul și duhul celor ce calcă preste dânsul:

6. „Eu, Domnul Dumnezău, chematu-te-am cu dereptate și te voiu ținea de mână și te voiu întări, și te-am dat pre tine spre făgăduința rudeniii meale, spre lumina limbilor,

7. Să deșchizi ochii orbilor, să scoți legați den legături și den casa temniței pre cei ce șăd întru întunearec.

8. Eu, Domnul Dumnezău, acesta-m iaste numele, mărirea mea altuia nu voiu da, nici bunătățile meale celor cioplite“.

9. Ceale dentâiu, iată, au venit; și noao, carele Eu voiu vesti, și mai nainte de a vesti s’au arătat voao.

10. Lăudaț Domnului laudă noao, biruința lui; măreaște-să numele lui de la marginea pământului, cei ce să pogoară la mare și înoată pre ea, și ostroavele și cei ce lăcuiesc pre eale.

11. Veseleaște-te, pustiiule și satele ei, odăile și cei ce lăcuiesc Chidarul! Veseli-se-vor ceia ce lăcuiesc în Piatră, de la marginea munților striga-vor.

12. Da-vor lui Dumnezău mărire, bunătățile lui în ostroave vor vesti.

13. Domnul Dumnezăul puterilor va ieși și va zdrobi războiul, rădica-va râvnirea și va striga preste vrăjmași El cu vârtute:

14. „Tăcut-am den veac, au și pururea voiu tăcea și voiu răbda? Ca ceaea ce naște am îngăduit, scoate-voiu și voiu usca împreună.

15. Pustii-voiu măgurile și dealurile și toată iarba lor voiu usca, și voiu pune râurile spre ostroave și bălțile voiu usca.

16. Și voiu aduce pre orbi în calea carea n’au știut, și cărărele carele nu le-au știut a le călca voiu face pre dânșii; face-voiu lor întunearecul spre lumină și ceale strâmbe direapte. Aceastea graiuri voiu face lor și nu voiu părăsi pre ei“.

17. Și ei s’au întors îndărăt; rușinați-vă cu rușine, cei ce nădejduiți pre ceale cioplite, ceia ce ziceț topiturilor: „Voi sânteț dumnezăii noștri!“

18. Cei surzi, auziți, și cei orbi, căutați a vedea.

19. Și cine e orb, fără de numai slugile meale? Și surzi, fără de numai cei ce domnesc pre ei? Cine e orb ca cel depărtat? Și s’au orbit robii lui Dumnezău.

20. Văzut-ați de multe ori, și n’aț păzit urechile deșchise și n’aț auzit.

21. Domnul Dumnezău vrea ca să să îndirepteaze și să mărească lauda. Și văzuiu,

22. Și să făcu nărodul prădat și jăfuit, pentru că lațul –în cămări pretutindinilea, și în case împreună, unde au ascuns pre dânșii, făcură-să spre jah, și nu era cel ce să scoață jaful, și nu era cel ce să zică: „Plăteaște!“

23. Cine e întru voi carele va băga în urechi aceastea, carele va asculta la ceale viitoare?

24. Cine au dat în jaf pre Iacov și pre Israil la cei ce pradă pre el? Au nu Dumnezău, căruia au greșit lui și nu vrea întru căile lui a mearge, nici a auzi leagea lui?

25. Și aduse preste ei urgia mâniei lui, și să întări preste ei războiu și cei ce ard pre ei împrejur, și n’au conoscut fieștecarele dentru ei, nici au pus în inimă.

CAP 43

Mângâiarea besearecii în Hristos și în patimile lui.

1. Și acum așa zice Domnul Dumnezăul cela ce au făcut pre tine, Iacov, și cela ce te-au zidit pre tine, Israil: „Nu te teame, căci te-am mântuit pre tine; chemat-am numele tău, al mieu ești tu.

2. Și, de vei treace pren apă, cu tine sânt, și râurile nu te vor acoperi; și de vei treace pren foc, nu vei arde de tot, pară nu te va arde.

3. Căci Eu sânt Domnul Dumnezăul tău, Sfântul lui Israil, cel ce mântuiesc pre tine; făcut-am schimbarea ta: Eghipetul și Etheopia și Soina pentru tine.

4. De când te-ai făcut cinstit înaintea mea, măritu-te-ai, și eu te-am iubit; și voiu da oameni pentru tine și boiari pentru capul tău.

5. Nu te teame, că cu tine sânt; de la răsărituri voiu aduce sămânța ta și de la apusuri te voiu aduna.

6. Zice-voiu crivățului: ‘Adu!’ și livei: ‘Nu opri! Adu pre fiii miei den pământul cel de departe și featele meale de la marginile pământului,

7. Pre toți câț sânt chemați pre numele mieu, pentru că cu mărirea mea l-am tocmit pre el și l-am zidit pre el și l-am făcut pre el.

8. Și am scos norod orb, și ochii sânt așâjderea orbi, și surde urechile având.

9. Toate limbile s’au adunat împreună și se vor aduna boiarii dentru ei; cine le va vesti aceastea? sau ceale de ’nceput cine le va vesti noao? Aducă mărturiile lor și să îndirepteaze și asculte și zică adevărate.

10. Fiți mie mărturii și Eu martur –Domnul Dumnezău– și sluga care am ales, ca să conoașteți și să creadeți și să priceapeți că Eu sânt, înaintea mea nu s’au făcut alt Dumnezău și după mine nu va fi.

11. Eu sânt Dumnezău și nu va fi afară den mine mântuind.

12. Eu vestiiu și mântuiiu, ponosluiiu și nu era întru voi striin; voi mie marturi și Eu Domnul.

13. Dumnezău –încă de ’nceput, și nu iaste cela ce va scoate den mânile meale; face-voiu, și cine va întoarce aceasta?“

14. Așa zice Domnul Dumnezău, cel ce mântuiaște pre voi, Cel Sfânt al lui Israil: „Pentru voi trimite-voiu la Vavilon și voiu scula pre toți fugind, și haldeii cu corăbiile se vor slăvi.

15. Eu –Domnul Dumnezău, Sfântul vostru, cela ce au arătat pre Israil, Împăratul vostru“.

16. Căci aceastea zice Domnul, cela ce dă cale în mare și cărare în apă tare,

17. Cela ce au scos cară și călărime și gloată tare, ce au adormit și nu se vor scula, stinseră-se ca inul stins:

18. „Nu pomeniți ceale dentâiu și ceale de ’nceput nu gândiți.

19. Iată, Eu fac noao carele acum vor răsări și veți conoaște pre eale; și voiu face în pustiiu cale și în ceale fără de apă râuri.

20. Binecuvânta-mă-vor hiarăle țarenii, sirinele și featele pasărilor, căci am dat în pustiiu apă și râuri în ceale fără de apă, ca să adape neamul mieu cel ales,

21. Norodul mieu, pre carele am ocrotit bunătățile meale a povesti.

22. Nu acum am numit pre tine, Iacov, nici a osteni pre tine am făcut, Israil.

23. N’ai adus mie oile tale jârtvei tale, nici întru jârtvele tale ai mărit pre mine, n’ai slujit cu jârtvele, nici trudit te-am făcut în Livan,

24. Nici ai câștigat mie tămâie fără de argint, nici grăsimea jârtvelor tale am poftit, ce în păcatele tale ai stătut înaintea mea și în strâmbătățile tale.

25. Eu sânt Acela ce sting fărădelegile tale pentru mine și păcatele tale și nu voiu pomeni.

26. Iară tu îți adu aminte și să ne judecăm împreună; zi tu fărădelegile tale întâiu, pentru ca să te îndireptezi.

27. Părinții voștri întâiu au greșit, și boiarii voștri au nelegiuit la mine,

28. Și au pângărit boiarii sfintele meale. Și am dat a piarde pre Iacov și pre Israil spre ocară“.

CAP 44

Slava lui Dumnezău și deșertăciunea idolilor. Făgăduințe de mântuire.

1. Și acum ascultă, Iacov, sluga mea, și Israil, pre carele am ales.

2. Așa zice Domnul Dumnezău, cela ce au zidit pre tine și te-au urzit den pântece: „Încă te vei ajuta, nu te teame, sluga mea Iacov și cel iubit Israil, pre carele am ales.

3. Eu voiu da apă spre seate celor ce merg în loc fără de apă, pune-voiu Duhul mieu preste sămânța ta și blagosloveniile meale preste fiii tăi,

4. Și vor răsări ca în mijlocul apei iarba și ca salcea preste toată apa ce cură“.

5. Acesta va zice: „Al lui Dumnezău sânt“, și acesta va striga pre numele lui Iacov, și altul va scrie cu mâna lui: „Al lui Dumnezău sânt“, și pre numele lui Israil va striga.

6. Așa zice Dumnezău, Împăratul lui Israil și cela ce au mântuit pre el, Dumnezău Savaoth: „Eu –întâiu și Eu –după aceastea, afară den mine nu iaste Dumnezău.

7. Cine e cum sânt Eu? Stea și cheame și vestească și gătească mie de când am făcut om în veac, și ceale viitoare mainte de a veni spuie voao.

8. Nu vă descoperiți, nici vă rătăciți; au nu de ’nceput ați băgat în urechi și am vestit voao? Marturi voi sânteți de iaste Dumnezău afară den mine.

9. Și nu era atuncea ceia ce zidesc și cei ce scriu, toți întru deșărt, făcând pohtele lor, carele nu vor folosi lor; și marturi lor sânt, nu vor vedea și nu vor cunoaște, pentru ca să să rușineaze.

10. Cine zideaște pre cel vârtos și pre cel cioplit, va topi spre nefolos.

11. Iată, toți ceia ce să împreună cu el să vor rușina (ceia ce frământă dumnezeu și cioplesc ceale nefolositoare) și toți de unde s’au făcut s’au uscat și surzi dentru oameni; adune-se toți și stea împreună, și să înfrunteaze și să rușineaze împreună.

12. Căci au ascuțit teslariul fierul, cu tesla au lucrat pre el în cărbuni și cu dalta au făcut pre el, și au lucrat pre el cu vârtutea brațului; și va flămânzi și va slăbi și nu va bea apă.

13. Alegând teslariul lemnu, au pus pre el cu măsură și au închipuit pre el cu condeiu, făcut-au pre el în unghiuri și cu cleiu au asemănat pre el; și l-au făcut ca chip de om și ca frumuseațea omului, să-l puie pre el în casă.

14. La carele au tăiat lui chedri și au luat ghindă sălbatecă și stejari, și au întărit pre el lemn den dumbravă, carele au răsădit Domnul pefcu și ploaia l-au lungit,

15. Pentru ca să fie oamenilor spre ardere. Și luând dentru el să încălzi și arzând au copt pâine preste el, iară rămășița o au făcut dumnezei și să închină lor; făcut-au pre dânsul cioplit și îngenuche la ei.

16. Căruia jumătatea lui au ars cu foc și preste jumătatea lui au copt în cărbuni pâini și preste el carne au mâncat, frigând au fript friptură și să sătură; și, încălzindu-se, zise: ‘Dulce e mie, căci mă încălziiu și văzuiu foc’.

17. Iară ce au rămas l-au făcut dumnezeu cioplit, îngenunche la el și să închină și să roagă lui, zicând: ‘Scoate-mă, că dumnezeul mieu ești tu!’

18. N’au cunoscut a gândi că s’au întunecat a vedea cu ochii lor și a socoti cu inema lor.

19. Și n’au socotit cu sufletul lui, nici au cunoscut cu înțelepciunea că jumătatea lui au ars cu foc și au copt pre cărbunii lui pâine și, frigând carne, au mâncat, și rămășița lui spre urâciune au făcut și să închină lui.

20. Cunoaște că cenușă e inema lor, și să înșală, și nimenea poate să scoață sufletul lui; vedeț, să nu grăiț că ‘Minciună e în direapta mea’.

21. Adu-ț aminte de aceastea, Iacove și Israile, căci slugă a mea ești tu; frământatu-te-am sluga mea, și tu, Israile, nu mă uita.

22. Pentru că, iată, am șters ca un nor fărădelegile tale și ca un întunearec păcatele tale; întoarce-te cătră mine, și te voiu mântui pre tine!“

23. Veseliți-vă, ceriuri, căci au miluit Dumnezău pre Israil; trâmbițaț, temeaiele pământului, strigați, munții, veselie, dealurile și toate leamnele ce-s întru eale, că au mântuit Dumnezău pre Iacov, și Israil să va mări.

24. Așa zice Domnul, cela ce mântuiaște pre tine și te frământă den pântece: „Eu –Domnul, cela ce săvârșaște toate, întins-am ceriul sângur și am întărit pămintul.

25. Cine altul va răsipi seamnele celor grăitori den pântice și vrăjile de la inemă, întorcând pre cei înțelepți înderăt și sfatul lor nebunind

26. Și puind graiul slugii lui și sfatul îngerilor lui adeverind? Cela ce zice Ierusalimului: ‘Lăcui-te-voiu’, și cetăților Iudii: ‘Zidi-vă-veți’, și pustiile ei voiu rădica.

27. Cela ce zice beznii: ‘Pustii-te-vei, și râurile tale voiu usca’.

28. Cela ce zice lui Chiros să socotească, și: ‘Toate voile meale va face’. Cela ce zice Ierusalimului: ‘Zidi-te-vei, și casa cea sfântă a mea o voiu întemeia’“.

CAP 45

Mai nainte vestire despre Chiros. Mântuirea cea de la Dumnezău vestită norodului său.

1. Așa zice Domnul Dumnezeul unsului mieu, lui Chiros, pre care am ținut de direapta lui să asculte înaintea lui limbi, și putearea împăraților voiu rumpe; deșchide-voiu înaintea lui porți și cetățile nu să vor închide:

2. „Eu înaintea ta voiu mearge și munții voiu netezi, ușă de aramă voiu zdrobi și zăvoară de fier voiu fărâma,

3. Și voiu da ție visterii întunecoase, ascunse nevăzute deșchide-voiu ție, pentru ca să cunoști că Eu sânt Domnul Dumnezăul tău, cela ce chemu numele tău, Dumnezăul lui Israil.

4. Pentru sluga mea, Iacov, și Israil, cel ales al mieu, eu chema-te-voiu pre numele tău și te voiu priimi, și tu nu m’ai conoscut

5. Că Eu sânt Domnul Dumnezău, și nu iaste încă afară den mine Dumnezău; întăritu-te-am și nu m’ai știut.

6. Pentru ca să conoască cei de la răsăriturile soareluî și cei de la apus că nu iaste Dumnezău afară den mine.

7. Eu –Domnul Dumnezău, și nu iaste încă. Eu –cela ce am tocmit lumina și am făcut întunearecul, cela ce facu pace și zidescu reale. Eu –Dumnezău, cela ce facu toate aceastea.

8. Veselească-să ceriul deasupra și norii râureaze direptate, răsaie pământul și odrăslească milă și direptate răsaie împreună. Eu sânt Dumnezău, cela ce am zidit pre tine.

9. Făcând mai bine, am tocmit ca lutul olariului. Au doară cela ce ară va ara pământul toată ziua? Au zice-va lutul olariului: ‘Ce faci, căci nu lucrezi? nici ai mâini?’ Au răspunde-va zidirea cătră cela ce au frământat pre dânsa?

10. Cela ce zice părintelui: ‘Ce vei naște?’ și maicii: ‘Ce chinuiești?’“

11. Că așa zice Domnul Dumnezău, Cel Sfânt al lui Israil, cela ce au făcut ceale viitoare: „Întrebați-mă pentru fiii miei, și pentru faptele mânilor meale porunciți-mi.

12. Eu am făcut pământul și om preste el, eu cu mâna mea am întărit ceriul, eu tuturor stealelor am poruncit.

13. Eu l-am sculat pre el cu direptate împărat, și toate căile lui –direapte; acesta va zidi cetatea mea și robimea norodului mieu va întoarce, nu cu răscumpărări, nice cu daruri“ –zice Domnul Savaoth.

14. Așa zice Domnul Savaoth: „Ostenit-au Eghipetul și neguțătoria ethiopilor, și savaimii, oamenii cei nalți, la tine vor treace și ție vor fi robi, și denapoia ta vor veni legați cu cătuș, și vor treace cătră tine și se vor închina ție și întru tine se vor ruga, căce întru tine e Dumnezău, și: ‘Nu iaste Dumnezău afară den tine,

15. Pentru că tu ești Dumnezău, și n’am știut, Dumnezăul lui Israil, mântuitoriu’“.

16. Rușina-să-vor și să vor înfrunta toți ceia ce să împotrivescu lui, și vor mearge cu rușine; înnoiți-vă cătră mine, ostroave!

17. Israil mântuiaște-se de Domnul, mântuire veacinică; nu să vor rușina și nu să vor înfrunta până în veac încă (pentru că nu încă se vor rușina, măcară că pentru rătăcirea idolilor s’au înfruntat mainte).

18. Căci așa zice Domnul, cela ce au făcut ceriul –Acesta e Dumnezău, cel ce au arătat pământul și au făcut pre el, Acesta au rânduit pre el, nu întru deșărt au făcut pre el, ce a să lăcui au zidit pre el: „Eu sânt Domnul, și nu iaste încă.

19. Nu întru ascunsu am grăit, nici în locul pământului întunecos, n’am zisu semenției lui Iacov: ‘În deșărt cercați!’ Eu sânt Domnul, cela ce grăiescu cu direptate și vestescu adevărul.

20. Adunați-vă și veniți, sfătuiți-vă împreună, ceia ce vă mântuiți de la limbi. N’au conoscut ceia ce rădică lemnul cioplitura lor și ceia ce să roagă cătră dumnezei carii nu mântuiescu.

21. Cei ce vestescu, apropie-se, pentru ca să cunoască împreună –Cine au făcut aceastea auzite de ’nceput? Atuncea va vesti voao –Nu-s eu Domnul? Dumnezău nu iaste altul afară den mine, dirept și mântuitoriu nu iaste afară den mine.

22. Întoarceți-vă cătră mine și vă veți mântui, cei de la marginea pământului. Eu sânt Dumnezău, și nu iaste altul.

23. Asupra mea mă jur! De nu va ieși den gura mea direptate, cuvintele meale nu se vor întoarce, căci mie se va pleca tot genuchiul și va jura toată limba

24. Pre Dumnezău, zicând: ‘Direptate și mărire cătră El va veni, și să vor rușina toți ceia ce să împart pre ei. De la Domnul se vor îndirepta,

25. Și întru Dumnezeu se va slăvi toată sămânța fiilor lui Israil’“.

CAP 46

Vavilonul dărâmat și Israil mântuit de Domnul.

1. Căzu Vil, să zdrobi Dagon, făcură-se cioplitele lor spre hiară și dobitoace;

2. Râdicați pre eale legate ca sarcena la cel ostenit, obosit și flămând, neputând împreună, carii nu vor putea să să mântuiască de la războiu, și ei robiți s’au adus.

3. „Ascultați-mă, casa lui Iacov și toată rămășița lui Israil, ceia ce să râdică den pântece și să pedepsesc den copilărie:

4. Până la bătrâneațe Eu sânt, și până veți îmbătrâni de tot Eu sânt, Eu sufăr pre voi, Eu am făcut și Eu voiu părăsi, Eu voiu apuca și voiu mântui pre voi.

5. Cu cine m’ați asămănat? Vedeți, meșterșuguiți-vă, ceia ce vă rătăciți.

6. Și ceia ce puneți împreună aur den sac și argint cu cumpăna, pune-vor cu cumpăna și năimind aur au făcut făcute de mâni și, plecându-se, să închină lui.

7. Râdică pre el pre umăr, și merg; și de vor pune pre el, pre locul lui rămâne, nu se va mișca; și carele va striga cătră el, nu va asculta, de la reale nu-l va mântui pre el.

8. Aduceți-vă aminte de aceastea și suspinați, pocăiți-vă, cei rătăciți, întoarceți-vă cu inima.

9. Și vă aduceți aminte ceale de mai nainte den veac, că Eu sânt Dumnezău, și nu iaste altul afară den mine.

10. Vestind mai nainte ceale de apoi, până a nu să face aceastea, și împreună s’au săvârșit; și am zis: Tot sfatul mieu va sta și toate câte am sfătuit face-voiu,

11. Chemând de la răsărituri pasăre și de la pământ de departe pentru carele am sfătuit, am grăit și încă am adus, zidit-am și am făcut, adusu-l-am pre el și am sporit calea lui.

12. Auziți-mă, ceia ce ați pierdut inima, cei departe de la direptate.

13. Apropiat-am direptatea mea, nu se va depărta, și mântuirea celor de lângă mine nu voiu întârzia. Dat-am în Sion mântuire lui Israil spre mărire“.

CAP 47

Prorocie pentru cădearea Vavilonului.

1. „Pogoară-te, șezi pre pământ, fecioară, fata Vavilonului, șezi întră la pământ, nu iaste scaun, fata haldeilor, căci încă nu vei adaoge a te chema moale și gingașă.

2. Ia moară, macină făină, descopere rămășița ta, cruță cărunteațele, descopere pulpele, treci râurile.

3. Descoperi-se-va rușinea ta, arăta-se-vor ocărâle tale; cel dirept de la tine voiu lua, încă nu vei mai da la oameni“.

4. Cela ce te-au mântuit pre tine, Domnul Savaoth –numele lui, Sfântul lui Israil:

5. „Șăzi umilită, întră la întunearec, fata haldeilor, nu te vei mai chema încă putearea împărăției.

6. Întărâtatu-m’am pre norodul mieu, pângărit-ai moștenirea mea. Eu am dat pre ei în mâna ta, și tu nu le-ai dat lor milă, celui mai bătrân ai îngreuiat jugul foarte.

7. Și ai zis: ‘În veac voiu fi stăpână!’ N’ai gândit aceastea în inima ta, nici ți-ai adus aminte de ceale de apoi.

8. Acum, dară, ascultă aceastea, gingașo, ceaea ce șăzi, cea ce nădejduiești, ceaea ce zice în inima ei: ‘Eu sânt, și nu iaste alta; nu voiu șădea văduo, nici voiu conoaște sărăcia’.

9. Și acum vor veni preste tine aceaste 2 fără de veaste, într’o zi: nefeciorie și vădovie; veni-vor fără de veaste asupra ta, întru fărmăcătoria ta, în putearea vrăjitorilor tăi foarte.

10. Cu nădeajdea vicleniii tale, și tu ai zis: ‘Eu sânt, și nu iaste alta!’ Conoaște că priceaperea acestora va fi și curvia ta ție rușine. Și ai zis cu inima ta: ‘Eu sânt, și nu iaste alta!’

11. Și va veni asupra ta pieire, și nu vei conoaște, și vei cădea într’însa; și va veni la tine chinuire, nu vei putea să te faci curată; și va veni asupra ta fără de veaste pieire, și nu vei conoaște.

12. Stăi acum întru vrăjile tale și întru multă fărmăcătoria ta, carele învățai den tinereațele tale, de vei putea să-ți folosești, de vei putea cândai să te întărești.

13. Ostenit-ai întru sfaturile tale, stea dară și te mântuiască pre tine cuvântătorii de stealele ceriului, ceia ce văd stealele vestească ție ce va să vie asupra ta.

14. Iată, toți ca uscăciunile preste foc se vor arde de tot și nu vor scoate sufletul lor den para focului; căci ai cărbuni de foc, arde-va preste ei.

15. Aceștea vor fi ție ajutoriu, ostenit-ai întru premenire den tinereațe, omul dentru sine au rătăcit, și ție nu iaste mântuire“.

CAP 48

Darul lui Dumnezău asupra lui Israil.

1. Ascultaț aceastea, casa lui Iacov, cei chemaț pre numele lui Israil și den apa Iudei aț ieșit, ceia ce vă juraț pre numele Domnului Dumnezăului lui Israil, pomenindu-se nu cu adevericiune, nici cu direptate,

2. Și sprejenindu-vă cu numele cetății cei sfinte și pre Dumnezăul lui Israil vă răzimaț, Domnul Savaoth –numele lui:

3. „Ceale mai denainte încă le-am vestit, și den rostul mieu au ieșit și auzit s’au făcut; fără de veaste au făcut și au venit.

4. Cunosc că năsâlnic ești și vână de fier –gâtul tău, și fruntea ta –de aramă.

5. Și am vestit ție de multe, până a nu veni ceale ce vor să vie asupra ta, auzit ție am făcut, ca nu cândai să zici că ‘Idolii miei au făcut’, și vei zice că ‘Ceale cioplite și ceale vărsate mi’au poruncit mie’.

6. Auzit-aț toate, și voi n’aț cunoscut; ce încă și acum auzite ție ți-am făcut ceale noao de acum, care sânt să să facă, și n’ai zis.

7. Acum să face, și nu mai demult, și nu la ceale mai denainte zile, și ai auzit aceastea, să nu zici: ‘Așa, știu pre eale’.

8. Nici ai conoscut, nici ai știut, nici de ’nceput am deșchis ție urechile, pentru că am cunoscut că defăimând vei defăima și fără de leage încă den pântece te vei chema.

9. Pentru numele mieu arăta-voiu ție mânia mea și ceale mărite ale meale aduce-le-voiu preste tine, pentru ca să nu te pierz de tot.

10. Iată, am vândut pre tine nu pre argint, și te-am curățit den cuptoriul sărăciei.

11. Pentru mine face-voiu ție, căci cu numele mieu să spurcă, și mărirea mea altuia nu o voiu da.

12. Ascultă-mă, Iacove și Israil, pre carele Eu chem: Eu sânt cel dentâiu și Eu sânt în veac.

13. Și mâna mea au întemeiat pământul, și direapta mea au întărit ceriul. Chema-voiu pre ei și vor sta împreună.

14. Și se vor aduna toți și vor auzi. Cine au spus lor aceastea? Iubindu-te, am făcut voia ta asupra Vavilonului, ca să rădic sămânța haldeilor.

15. Eu am grăit, Eu am chemat, adus-am pre el și am sporit calea lui.

16. Apropiați-vă cătră mine și ascultați aceastea: Nu de ’nceput întru ascuns am grăit, când s’au făcut acolo eram“. Și acum Domnul Domnul au trimis pre mine și Duhul lui.

17. Așa zice Domnul, cela ce au mântuit pre tine, Sfântul lui Israil: „Eu, Domnul Dumnezăul tău, am arătat ție ca să afli tu calea întru carea vei mearge întru ea.

18. Și, de ai [fi] auzit poruncile meale, fi-s’ar făcut ca un râu pacea ta și direptatea ta ca valul mării.

19. Și s’ar fi făcut ca năsipul sămânța ta și fiii pântecelui tău ca țărâna pământului. Nici acum nu te vei piarde de tot, nici va pieri numele tău înaintea mea.

20. Ieși den Vavilon, fugind de la haldei; glas de veselie vestiți și auzită să să facă aceasta, vestiți până la marginea pământului, ziceț: ‘Mântuit-au Domnul pre robul lui, pre Iacov.

21. Și, de se vor însetoșa, în pustiiu aduce-va pre ei, apă den piatră scoate-le-va lor’; sparge-se-va piatra și cură-va apă și va bea norodul mieu.

22. Nu iaste a să bucura –zice Domnul– celor necuraț“.

CAP 49

Slujitorul Domnului lumină neamurilor.

1. Ascultați-mă, ostroave, și luați aminte, limbi! „Pren vreame multă sta-va“, zice Domnul. Den pântecele maicii meale au chemat numele mieu,

2. Și au pus gura ta ca o sabie ascuțită și supt acoperemântul mâinii lui au ascuns pre mine, pusu-m’au ca o săgeată aleasă și în tulba lui m’au ascuns pre mine.

3. Și zise mie: „Robul mieu ești tu, Israil, și întru tine mă voiu proslăvi“.

4. Și Eu ziș: „În deșărt osteniiu, în zadar și întru nemică am dat vârtutea mea; pentru aceaea judecata mea lângă Domnul iaste și durearea mea înaintea Dumnezeului mieu“.

5. Și acum așa zice Domnul, cela ce m’au zidit den pântece rob lui, ca să adune pre Iacov cătră el și pre Israil –mă voiu aduna și mă voiu slăvi înaintea Domnului, și Dumnezeul mieu fi-m-va mie vârtute–

6. Și zise mie: „Mare iaste ție a te chema fiiul mieu, ca să întărești neamurile lui Iacov, și răsipirea lui Israil întoarce; iată, am dat pre tine spre făgăduința neamului, spre Lumină limbilor, ca să fii tu spre mântuire până la marginea pământului“.

7. Așa zice Domnul, cela ce te-au izbăvit, Dumnezeul lui Israil: „Sfințiț pre cela ce defaimă sufletul lui, pre cela ce să uraște de limbi, pre Robul boiarilor; împărați vor vedea pre El, și să vor scula boiarii și să vor închina lui pentru Domnul, căci credincios iaste Sfântul lui Israil, și am ales pre tine“.

8. Așa zice Domnul: „În vreame priimită am ascultat pre tine și în zi de mântuire am ajutat ție, și te-am zidit și te-am dat spre făgăduința limbilor, ca să așăzi pământul și să moștinești moșteniri pustii,

9. Zicând celor den legături: ‘Ieșiți!’, și celor de la întunearec a să descoperi“. În toate căile să vor paște și în toate cărările –pășunea lor.

10. Nu vor flămânzi, nici vor înseta, nici va lovi pre ei căldura, nici soarele, ce Cela ce miluiaște pre ei îi va mângâia și pren izvoară de ape aduce-va pre ei.

11. Și voiu pune toată măgura spre cale și toată cărarea spre pășunea lor.

12. Iată, aceștea de departe vor veni, aceștea de la miazănoapte și de la mare, și alții den pământul persilor.

13. Veseliți-vă, ceriuri, și să să bucure pământul, strige măgurile veselie și dealurile direptate, căci au miluit Dumnezeu pre norodul lui și pre cei smeriți ai norodului său i-au mângâiat.

14. Și zise Sion: „Părăsitu-m’au Domnul, și Domnul m’au uitat pre mine“.

15. „Au uita-va muiarea copilul ei? sau a nu milui fiii pântecelui ei? Iară deși aceastea va uita muiarea, iară Eu nu voiu uita pre tine“ –zise Domnul.

16. „Iată, pre mânile meale am zugrăvit zidurile tale, și înaintea mea ești pururea.

17. Și curând te vei zidi de care te-ai surpat, și ceia ce au pustiit pre tine ieși-vor de la tine.

18. Rădică împrejur ochii tăi și vezi pre toți: iată, s’au adunat și au venit cătră tine; viu –Eu, zice Domnul, că pre toți pre ei ca o podoabă-i vei îmbrăca și vei pune împrejurul tău pre ei, ca nevasta podoaba.

19. Căci pustiile tale și ceale surpate și ceale căzute, că acum te vei strămuta de cei ce lăcuiesc, și să vor depărta de la tine ceia ce te înghit pre tine.

20. Pentru că vor zice la urechile tale fiii tăi pre carei ai pierdut: „Strâmt mie locul, fă-m mie loc pentru ca să lăcuiesc“.

21. Și vei grăi întru inema ta: „Cine au născut mie pre aceștea? Și eu fără de feciori sânt și văduo, nemearnecă și închisă, și pre aceștea cine mi i-au hrănit? Și eu am rămas sângură, dară aceștea unde au fost?“

22. Așa zice Domnul Domnul: „Iată, rădic la limbi mâna mea și la ostroave rădica-voiu semnul mieu; și voiu aduce pre fiii tăi în sân, și pre featele tale preste umăr le vor rădica.

23. Și vor fi împărați aplecători ție, și împărăteasele lor –doici ție; preste fața pământului închina-se-vor ție și țărâna picioarelor tale vor linge; și vei cunoaște că Eu –Domnul Dumnezeu, și nu să vor rușina ceia ce îngăduiesc pre mine“.

24. Au lua-va neștine de la uriaș prăzi? Și de va robi neștine cu strâmbătate, hălădui-va?

25. Căce așa zice Domnul, că „De va robi neștine uriaș, lua-va prăzi; și, luând de la cela ce poate, să va mântui; și Eu judecata ta voiu judeca, și Eu pre fiii miei voiu mântui.

26. Și vor mânca ceia ce au necăjit pre tine trupurile lor, și vor bea ca vinul nou sângele lor, și să va îmbăta tot trupul, căci Eu –Domnul, cela ce am mântuit pre tine și sprejănind vârtutea lui Iacov“.

CAP 50

Mesia nesocotit și biruitor.

1. Așa zice Domnul: „Care e cartea slobozirei maicii voastre, cu carea am slobozit pre ea? Sau cu ce datornic (al celor ce mă vând pre mine, cu carele) am vândut pre voi (lui)? Iată, cu păcatele voastre v’ați vândut, și cu fărălegile voastre am trimis maica voastră.

2. (Cu trup) pentru căci am venit și nu era om? chemat-am, și nu era cel ce să auză. Au nu poate mâna mea a mântui, au nu pociu a scoate? Iată, cu dovedeala mea pustii-voiu marea și voiu pune râurile pustie și să vor usca peștii lor, nefiind apă, și vor muri cu seate.

3. Îmbrăca-voiu ceriul cu întunearec și ca un sac voiu pune învălitura lui“.

4. Domnul Domnul îm dă mie limba învățăturii, ca să cunoscu când să cade a zice cuvântu.

5. Puse-mi dimineața, dimineața puse-mi mie ureache a auzi.

6. Și învățătura Domnului Domnului deșchide-mi mie urechile, și eu nu mă împoncișăz, nice pricescu.

7. Umărul mieu l-am dat spre bătăi și fălcile meale spre palme, și obrazul mieu nu l-am întors de cătră rușinea scuipiturilor.

8. Și Domnul Domnul ajutoriu mie îm fu, pentru aceaea nu m’am înfruntat, ce am pus obrazul mieu ca o piatră tare, și cunoscuiu că nu mă voiu rușina.

9. Căce să apropie Cela ce au îndireptat pre Mine. Cine e cel ce să judecă cu Mine? Stea împotriva Mea împreună. Și cine e cel ce să judecă cu Mine? Apropie-se de Mine. Iată, Domnul Domnul va ajuta Mie; cine-M va face rău Mie? Iată, toți voi ca o haină vă veți vechi și ca cariul va mânca pre voi.

10. Cine e întru voi cela ce să teame de Domnul? Asculte glasul Slugii Lui. Cei ce merg întru întunearec și nu iaste lor lumină, nădejduiți pre numele Domnului și vă răzimați pre Domnul.

11. Iată, toți voi foc ardeți și întăriți para focului; meargeți cu lumina focului vostru și cu para carea ați ațâțat. Pentru Mine s’au făcut aceastea voao, cu mâhnire veți adormi.

CAP 51

Făgăduinți celor credincioși.

1. Auziți-mă, ceia ce goniți direptul și cercați pre Domnul! Priviți la piatra cea întărită carea ați cioplit și la gaura gropii carea ați săpat.

2. Priviți la Avraam, tatul vostru, și la Sarra, ceaea ce chinuiaște pre voi; căce unul era, și am chemat pre el și l-am blagoslovit pre el și l-am îndrăgit pre el și l-am înmulțit pre el.

3. Și pre tine acum te voiu mângâia, Sione, și am mângâiat toate pustiile lui, și voiu pune pustiile lui ca raiul și ceale de cătră apusurile lui ca raiul Domnului; veselie și bucurie afla-vor întru el, mărturisire și glas de laudă.

4. Ascultați-mă, ascultați-mă, norodul mieu, și împărați, cătră mine luați aminte, căce leage de la mine va ieși și judecata mea –spre lumina limbilor.

5. Apropie-se curând direptatea mea și va ieși ca o lumină mântuitoriul mieu, și la brațul mieu limbi vor nădejdui; pre mine ostroavele mă îngăduiescu și pre brațul mieu vor nădejdui.

6. Rădicați la ceriu ochii voștri și priviți la pământ jos, căce ceriul ca fumul s’au întărit și pământul ca o haină se va vechi; și ceia ce lăcuiesc ca aceastea vor muri, și mântuitoriul mieu în veac va fi și direptatea mea nu va lipsi.

7. Auziți-mă, ceia ce știț judecata, nărodul mieu, căruia e leagea mea în inima voastră: nu vă teameț de mustrarea oamenilor și cu defăimarea lor nu vă biruiț,

8. Pentru că ca o haină se va mânca de vreame și ca lâna să va mânca de molii; iară direptatea mea în veac va fi, și mântuirea mea spre neamuri de neamuri.

9. Scoală-te, scoală-te, Ierusalime, și te îmbracă cu vârtutea brațului tău; scoală-te ca de ’nceputul zilei, ca neamul veacului. Au nu ești Tu Cela ce ai cioplit lățimea rumpând pre bălaur, nu ești Tu

10. Cela ce pustiești marea, apa, mulțimea beznii, Ceaea ce ai pus adâncurile mării cale de trecătoare celor ce să izbăvesc și să mântuiesc?

11. Pentru că de Domnul se vor întoarce și vor veni la Sion cu veselie și cu bucurie veacinică, pentru că pre capul lor –laudă; și veselie îi va apuca pre ei, fugit-au durearea și mâhnirea și suspinul.

12. Eu sânt, Eu sânt Acela ce te mângâiu! Cunoaște cine fiind tu te-ai spăimântat de om muritoriu și de fiiul omului, carii ca iarba s’au uscat.

13. Și ai uitat pre Dumnezău, carele te-au făcut pre tine, pre cela ce au făcut ceriul și au întemeiat pământul, și te temeai pururea în toate zilele de obrazul mâniei ceia ce necăjaște pre tine, pentru că în ce chip au sfătuit ca să te rădice pre tine; și acum unde e mânia celui ce te necăjaște?

14. Pentru că mântuindu-te tu, nu va sta, nici va zăbovi, și nu va omorî spre stricare și nu va lipsi pâinea lui.

15. Căci Eu –Dumnezăul tău, cela ce turbură marea și sună valurile ei, Domnul Savaoth.

16. Pune-voiu cuvintele meale în rostul tău și supt umbra mâinii meale te voiu acoperi, întru care am întărit ceriul și am întemeiat pământul; și va zice Sionul: „Domnul ești Tu!“

17. Scoală-te, scoală-te, învie, Ierusalimule, cela ce ai băut den mâna Domnului păharul mâniei lui, pentru că păharul căderii, cupa mâniei ai băut și ai deșărtat.

18. Și nu era cel ce să te mângâie den toți fiii tăi carii ai născut, și nu era cela ce să te apuce de mână nici den toți fiii tăi carii ai înălțat.

19. Pentru aceaea aceastea-s împotrivă ție –cine se va mâhni pre tine? Cădeare și zdrobire, foamete și sabie. Cine te va mângâia?

20. Fiii tăi –ceia ce-s lipsiți, ceia ce dorm pre marginea a toată ieșirea, ca o sfeclă jumătate fiartă, cei plini de mânia Domnului, slobonogiț pren mânia Domnului Dumnezău.

21. Pentru aceaea ascultă, smerită și îmbătată, nu de vin!

22. Așa zice Domnul Domnul Dumnezău, cela ce judecă pre nărodul lui: „Iată, am luat den mâna ta păharul căderii, cupa mâniei meale, și nu vei mai adaoge încă a-l bea!

23. Și voiu da pre el în mâinile celor ce au năpăstuit pre tine și celor ce au smerit pre tine, carii au zis sufletului tău: ‘Pleacă-te, pentru ca să treacem!’ Și ai pus tocma cu pământul ceale den lăuntru ale tale afară la cei ce merg alăturea“.

CAP 52

Fagăduințe de mântuire și de întemeierea Ierusalimului.

1. Rădică-te, rădică-te, Sionule, îmbracă vârtutea ta, Sionule, și tu îmbracă mărirea ta, Ierusalime, cetatea cea sfântă! Nu va mai adaoge a treace pren tine neobrezuit și necurat.

2. Scutură țărâna și te scoală, șăzi, Ierusalime; dezbracă legătura gâtului tău, cea robită, fata Sionului.

3. Căci aceastea zice Domnul: „În dar v’aț vândut și nu cu argint vă veți răscumpăra“.

4. Căci așa zice Domnul Domnul Dumnezău: „La Eghipet au pogorât norodul mieu mai nainte ca să nemernicească acolo, și la asiriani cu sila s’au adunat.

5. Și acum ce va fi aicea? –aceastea zice Domnul: Căci s’au luat norodul mieu în dar, mirați-vă și văietați-vă; –aceastea zice Domnul: Pren voi pururea numele mieu să blastemă întru limbi.

6. Pentru aceaea va conoaște norodul mieu numele mieu, în ziua aceaea, căci Eu sânt Acela ce grăiesc, de față sânt“.

7. Ca ceasul preste munți, câtu-s de înfrumusețate picioarele celor ce binevestesc auzirea păcii, ca cel ce binevesteaște ceale bune, că auzită va face mântuirea ta, zicând Sion: „Împărăți-va ție Dumnezău!“

8. Căci glasul celor ce păzesc pre tine s’au înălțat și cu glasul împreună se va veseli, căci ochi cătră ochi vor vedea când va milui Domnul pre Sion.

9. Strige veselie împreună pustiile Ierusalimului, căci au miluit Domnul pre el și au mântuit Ierusalimul.

10. Și va descoperi Domnul brațul cel sfânt al lui înaintea tuturor limbilor, și vor vedea toate marginile pământului mântuirea cea de la Dumnezăul nostru.

11. Depărtați-vă, depărtați-vă, ieșiți de acolo și de necurat să nu vă atingeți, ieșiți den mijlocul lui, osebiți-vă, ceia ce purtați unealtele Domnului.

12. Căci nu cu turburare veți ieși, nici cu fugă veți mearge, pentru că va mearge înaintea voastră Domnul, cela ce vă adună pre voi, Dumnezăul lui Israil.

13. Iată, va priceape Fiiul Mieu, și Se va înălța și Se va mări și Se va râdica foarte.

14. În ce chip se vor spământa asupra Ta mulți –așa se va necinsti de cătră oameni chipul Tău și direapta Ta de fiii oamenilor–

15. Așa se vor mira limbi multe de El, și vor ținea împărați gura lor, căci cărora nu s’au vestit pentru Dânsul vor vedea, și cei ce n’au auzit vor priceape.

CAP 53

Patimile, moartea și proslăvirea lui Mesia.

1. Doamne, cine au crezut auzului nostru? Și brațul Domnului la cine s’au descoperit?

2. Vestit-am ca un copil înaintea lui, ca rădăcina în pământ sătos; nu iaste chip la El, nici mărire; și văzum pre El, și nu avea chip, nici frumseațe.

3. Ce chipul lui –necinstit și lipsit mai mult decât toți fiii oamenilor, om întru rană fiind și știind a purta boală, căci s’au întors fața lui, să necinsti și nu se socoti.

4. Acesta păcatele noastre poartă și pentru noi să chinuiaște, și noi am gândit a fi El în dureare și în rană de Dumnezău și în patimă rea.

5. Și El Să răni pentru păcatele noastre și Să bolnăvi pentru fărădelegile noastre; învățătura păcii iaste noao întru El, cu rana lui noi ne-am vindecat.

6. Toți ca niște oi ne-am rătăcit, om pre calea lui rătăci, și Domnul l-au dat pre El păcatelor noastre.

7. Și El, pentru căci e chinuit, nu deșchide gura lui; ca o oaie spre junghiare să aduse și ca mielul înaintea celui ce tunde, fără de glas, așa nu deșchide gura lui.

8. Cu smerenie judecata lui s’au râdicat; rudenia lui cine o va povesti? Căci să râdică de la pământ viața lui, de la fărădelegile norodului mieu adusu-s’au la moarte.

9. Și voiu da pre cei răi în loc de îngroparea lui și pre cei avuți în loc de moartea lui, căci fărădeleage n’au făcut, nici ficleșug în gura lui.

10. Și Domnul va să-l curățască pre el de rană; de veți da pentru păcat, sufletul vostru vedea-va sămânță îndelungată cu viață.

11. Și va Domnul cu mâna lui ca să ia de la durearea sufletului lui, să arate lui lumină și să zidească cu înțeleagerea, să îndirepteaze pre cel dirept, cel ce bine lucrează la mulți, și păcatele lor Acesta le va purta.

12. Pentru aceaea Acesta va moșteni pre mulți și prăzile celor tari va împărți, pentru carea s’au dat la moarte sufletul lui, și întru cei fără de leage să socoti; și El păcatele multora au suferit și pentru fărădelegile lor s’au dat.

CAP 54

Slava noului Ierusalim.

1. Veseleaște-te, stearpo, ceaea ce nu naște, rumpe și strigă, ceaea ce nu chinuiești, căci mulți sânt fiii pustiiului, mai vârtos decât ai ceia ce are pre bărbat, pentru că zise Domnul.

2. Lărgeaște locul cortului tău și pieile gardurilor tale înfige-le, nu te scumpi; lungeaște funile tale și țărușii tăi întăreaște!

3. Încă în na direapta și în na stânga întinde, și sămânța ta limbi va moșteni, și cetăți pustii vei sălășlui.

4. Nu te teame căci te-ai rușinat, nici să te înfruntezi căci te-ai ocărât, căci rușine veacinică vei uita și ocara văduvirii tale să nu mai pomenești încă.

5. Căci Domnul Cela ce te face pre tine e, Domnul Savaoth –numele lui; și Cela ce au mântuit pre tine Acesta e, Dumnezeul lui Israil la tot pământul să va chema.

6. Nu ca o muiare părăsită și cu puțin suflet chemat-au pre tine Domnul, nici ca o muiare den tinireațe urâtă, zise Dumnezeul tău:

7. „Puțină vreame te lăsaiu, și cu milă mare te voiu milui.

8. Cu mânie puțină am întors fața mea de cătră tine, și cu milă veacinică te voiu milui“, zise cel ce te-au izbăvit, Domnul.

9. De la apa cea de la Noe aceasta Îm iaste, precum am jurat cătră el în vreamea aceaea pământului, să nu se mânie pre tine încă, nici cu înfricoșarea ta.

10. Munții a să premeni, nici dealurile tale să vor mai clăti, așa nici cea de la mine milă ție va lipsi, nici făgăduința păcii meale nu se va muta, pentru că au zis „Blând –ție“ Domnul.

11. Smerită și neașăzată, nu te mângâiaș; iată, Eu gătesc ție anthrax –piatra ta, și temeaile tale –zamfir.

12. Și voiu pune zăbrealele tale iaspin, și porțile tale pietri, de criștal pietri, și curtea ta pietri alease.

13. Și pre toți fiii tăi învățaț lui Dumnezeu și întru multă pace –fiii tăi.

14. Și cu direptate te vei zidi, fericindu-te de cei strâmbi, și nu te vei teame, și groază nu se va apropia ție.

15. Iată, nemearnici vor veni pren mine și vor lăcui lângă tine, și spre tine vor pribegi.

16. Iată, Eu te-am zidit pre tine, nu ca faurul suflând în căție cărbunii și scoțând vas la lucru; și Eu te-am zidit, nu la pieire a te strica.

17. Tot vasul făcut spre tine nu se va spori, și tot glasul să va scula spre tine la judecată; pre toți pre ei vei birui, și vinovații tăi fi-vor într’însa. Iaste moștenire celor ce slujăsc Domnului, și voi mie veți fi direpți, zice Domnul.

CAP 55

Sfătuire pentru primirea mântuirii.

1. Ceia ce sânteț însătoșaț, păsaț la apă; și câți n’aveț argint, mergând cumpăraț și mâncaț, și meargeț și cumpăraț fără de argint și fără preț vin și seu.

2. Dirept ce cinstiț argintul nu în pâine? Și truda voastră nu spre săturare?

3. Ascultață-mă, și veți mânca ceale bune și să va desfăta întru bunătăți sufletul vostru. Luați aminte cu urechile voastre și urmați căilor meale. Ascultați-mă, și va trăi întru bunătăți sufletul vostru. Și voiu pune voao făgăduință veacinică ceale curate ale lui David, ceale credincioase.

4. Iată, mărturie în limbi am dat pre el, biruitoriu și poruncitoriu limbilor.

5. Iată, limbi carele n’au știut pre tine chema-te-vor, și noroadele carele nu știu pre tine spre tine vor pribegi, pentru Domnul Dumnezăul tău și Sfântul lui Israil, căci au mărit pre tine.

6. Cercați pre Domnul și, aflând pre El, chemați-L. Și când S’ar apropia de voi,

7. Să lase cel necurat căile lui și omul fără de leage sfaturile lui și să să întoarcă cătră Domnul, și să va milui, și cătră Dumnezăul vostru, căce întru mult va lăsa păcatele voastre.

8. Pentru că nu-s sfaturile meale ca sfaturile voastre, nici căile meale ca căile voastre, zice Domnul.

9. Ce în ce chip iaste depărtat ceriul de pământ, așa e depărtată calea mea de cătră căile voastre și cugetele voastre de la cugetul mieu.

10. Pentru că în ce chip s’ar pogorî ploaia au zăpada de la ceriu și nu se va întoarce până unde va îmbăta pământul și să va topi și va răsări și va da sămânță celui ce samănă și pâine la mâncare,

11. Așa va fi cuvântul mieu, carele va ieși den gura mea, nu se va întoarce cătră mine deșărt până unde să vor săvârși oricâte am vrut, și voiu spori căile tale și poruncile meale.

12. Pentru că cu veselie veți ieși și cu bucurie vă veți învăța; pentru că munții și dealurile vor sălta, așteptând pre voi cu bucurie, și toate leamnele țarinii să vor lovi cu stâlpările,

13. Și în loc de paporă să va sui chiparos, și în loc de măceș să va sui mirsina; și va fi Domnul în nume și în semnu veacinic și nu va lipsi.

CAP 56

Chemarea neamurilor la mântuire.

1. Aceastea zice Domnul: „Păziți judecata și faceți direptate, pentru că s’au apropiat păharul mieu a veni și mila mea a să descoperi“.

2. Fericit bărbatul carele face aceastea și omul care să ține de eale, și păzind sâmbetele a nu le spurca, și păzind mânile lui, ca să nu facă strâmbătăți.

3. Nu zică cel striin de neam, cel ce e aproape cătră Domnul, zicând: „Cu osăbire mă va osăbi poate fi pre mine Domnul de la norodul lui!“ Și nu zică scopitul că „Lemnu sânt eu sec!“

4. Că aceastea zice Domnul hadâmilor, că „De vor păzi sâmbetele meale și vor aleage ceale ce eu voiu și să vor ținea de făgăduința mea, da-voiu lor în casa mea și în zidul mieu loc numit, mai bun decât fii și feate;

5. Nume veacinic voiu da lor și nu va lipsi.

6. Și celor aleși striini de fealiu, ceia ce sânt lângă Domnul a slujirea lui și a iubi numele Domnului, ca să fie lui spre robi și roabe, și pre toți ceia ce păzesc sâmbetele meale, să nu le spurce, și pre cei ce să țin de făgăduința mea,

7. Băga-i-voiu pre dânșii la muntele cel sfânt al mieu și voiu veseli pre ei în casa rugii meale; arderile-de-tot ale lor și jârtvele lor fi-vor priimite pre jârtăvnicul mieu, pentru că casa mea casă de rugă să va chema la toate limbile“.

8. Zise Domnul, cela ce adună pre cei răsipiți ai lui Israil, că „Voiu aduna preste el adunare“.

9. Toate hiarăle ceale sălbateci, veniți, mâncați, toate hiarăle dumbrăvii.

10. Vedeți că au orbit toți, n’au cunoscut; toți câinii –năuci, nu vor putea lătra, visând așternutul, iubind a dormita.

11. Și câinii –fără rușine la suflet, neștiind sațiul; și sânt hicleani, neștiind înțeleagerea; toți la căile lor au urmat, fieștecarele după a lui prisosire pre marginile lui:

12. Veniț, să luăm vin și să ne îmbătăm beție! Și va fi ca această zi, mâine, mare împrejurul tău“.

CAP 57

Mustrare necredinței lui Israil.

1. „Cât de tare vedeț cum direptul au pierit, și nici un om priimeaște la inimă, și bărbați direpți să râdică, și nimeni nu priceape, pentru că de cătră fața strâmbătății să râdică direptul.

2. Fi-va în pace îngroparea lui, râdicatu-s’au den mijloc.

3. Și voi vă apropiați aicea, fii fără de leage, sămânța celor preacurvari și a curvei.

4. Întru cine v’aț desfătat? Și spre cine aț deșchis gura voastră? Și asupra cui aț slobozit limba voastră? Nu sânteț voi fiii pierzării, sămânța necinstită,

5. Ceia ce să roagă la idoli supt copaci deși, junghind pre fiii lor în văi, în mijlocul pietrilor?

6. Aceaea ți-e partea, acesta e sorțul tău! Și acelora ai vărsat turnări și acestora ai adus jârtve. Pre aceștea dară nu mă voiu urgisi?“ –zice Domnul.

7. „Pre munte nalt și râdicat, acolo e așternutul tău, și acolo ai suit jârtvele tale.

8. Și denapoia stâlpilor ușii tale pus-ai pomeniri; gândiiai că de te vei depărta de la mine, mai mult ceva vei avea. Iubiș pre ceia ce dormu cu tine

9. Și ai mulțit curvia ta cu ei și mulți ai făcut pe cei departe de la tine. Și ai trimis soli preste hotarăle tale, și te întorseș și te-ai smerit până la iad.

10. Cu multe căile tale ai ostenit, și n’ai zis: ‘Înceta-voiu, întărindu-mă’, căci ai făcut aceastea, pentru aceaea nu te-ai rugat mie.

11. Tu de care te-ai temut te-ai înfricoșat, și m’ai mințit, și nu ți-ai adus aminte de mine, nici m’ai luat în cuget, nici la inima ta? Și Eu, văzând pre tine, trec cu vedearea, și de mine nu te-ai temut.

12. Și eu voiu vesti direptatea ta și realele tale, carele nu vor folosi ție.

13. Când vei striga, scoață-te den necazul tău! Pentru că pre aceștea toți vântul îi va lua și-i va duce volbura. Iară ceia ce să țin de mine agonisi-vor pământ și vor moșteni măgura cea sfântă a mea.

14. Și vor grăi: ‘Curățiț de cătră fața lui căile și rădicaț împiedecări den calea nărodului mieu’“.

15. Aceastea zice Cel Preaînalt, cela ce întru înălțimi lăcuiaște veacul, Sfânt întru sfinți e numele lui, Domnul Preanalt întru sfinți odihnindu-se și la cei cu puțin suflet dând multă îngăduință și dând viață la cei zdrobiți cu inima:

16. „Nu în veac voiu izbândi pre voi, nici pururea mă voiu urgisi spre voi, pentru că duhul de la mine va ieși și suflarea toată Eu am făcut.

17. Pentru puțin oarece păcat am mâhnit pre el și l-am lovit pre el și mi’am întors fața mea de la el, și să mâhni și mearse trist în căile lui.

18. Căile lui am văzut și am vindecat pre el și am mângâiat pre el și am dat lui mângâiare adevărată,

19. Pace preste pace celor departe și celor aproape fiind“. Și zise Domnul: „Vindeca-voiu pre ei!

20. Și cei strâmbi așa se vor bate de valuri, și a să odihni nu vor putea.

21. Nu iaste a să bucura celor necuraț“ –zise Dumnezău.

CAP 58

Postul cel adevărat.

1. Strigă cu puteare și nu te conteni, ca o trâmbiță nalță glasul tău și vesteaște nărodului mieu păcatele lor și casei lui Iacov fărădelegile lor.

2. Pre mine den zi în zi ei mă caută și a cunoaște căile meale pohtesc; ca un norod făcând direptate și judecata Dumnezăului lui nepărăsind, îm ceru acum judecată direaptă și a să apropia de Dumnăzău poftesc,

3. Zicând: „Ce e, căci am postit și n’ai văzut? Smerit-am sufletele noastre și n’ai conoscut?“ Pentru că în zilele posturilor voastre aflați voiele voastre și pre toți cei de supt mânile voastre îi asupriți.

4. Spre judecăți și sfăzi postiți și bateți cu pumni pre cel smerit; drept ce-m postiți, ca astăzi a să auzi întru strigare glasul vostru?

5. Nu acest post și zi am ales Eu a smeri omul sufletul lui; nici de vei îndupleca ca un belciug grumazul tău și sac și cenușă vei aștearne supt tine, nici așa veți chema post priimit.

6. Nu ca acest post am ales, zice Domnul, ce dezleagă toată legătura strâmbătății, dezleagă îndărătniciile sâlnicilor, schimbări trimite pre cei surpați întru slobozire, și toată adunarea ta de scrisoare nedireaptă sparge-o.

7. Dumică la cel flămând pâinea ta și pre săracii cei fără de acoperemânt bagă-i în casa ta; de-l vei vedea gol, îmbracă-l, și den rudele semenției tale să nu treci cu vedearea.

8. Atuncea se va ivi de timpuriu lumina ta, și vindecările tale curând vor răsări, și va mearge înaintea ta direptatea ta și mărirea lui Dumnezău te va cuprinde.

9. Atuncea vei striga, și Dumnezău va asculta pre tine; încă grăind tu, va zice: „Iată, de față sântu!“ De vei lua de la tine legătura și întinderea de mână și graiul răpștirei,

10. Și vei da celui flămând pâinea den sufletul tău și sufletul smerit vei sătura, atuncea va răsări întru întunearec lumina ta, și întunearecul tău –ca amiazăzi.

11. Și va fi Dumnezăul tău cu tine împreună pururea, și te vei sătura în ce chip pofteaște sufletul tău. Și oasele tale se vor îngrașă și vor fi ca o grădină îmbătându-se și ca un izvor pre carele nu l-au părăsit apa; și oasele tale ca iarba vor răsări și se vor îngrășa, și vor moșteni neamuri den neamuri.

12. Și se vor zidi ție ceale pustii veacinice, și vor fi temeaiele tale veacinice neamurile neamurilor; și te vei chema ziditoriu de îngrădire, și cărările tale ceale de pren mijloc vei înceta.

13. De vei întoarce piciorul tău de la sâmbete, ca să nu faci voile tale în ziua cea sfântă, și vei chema sâmbetele gingașă, sfinte Dumnezăului tău, și nu vei râdica piciorul tău spre lucru, nici vei grăi cuvânt cu urgie den gura ta,

14. Și vei fi nădejduind pre Domnul, și te va sui preste bunătățile pământului, și te va hrăni, moștenirea lui Iacov, tătâne-tău, pentru că gura Domnului au grăit aceastea.

CAP 59

Nelegiuirile norodului Israil. Făgăduința Mântuitorului.

1. Au nu poate mâna Domnului a mântui? Au îngreuiat-au ureachea lui ca să nu asculte?

2. Ce păcatele voastre osebesc întru mijlocul vostru și întru mijlocul lui Dumnezău, și pentru păcatele voastre au întors fața despre voi, ca să nu vă miluiască.

3. Pentru că mânile voastre pângărite-s cu sânge și deagetele voastre întru păcate; și buzele voastre au grăit fărădeleage și limba voastră strâmbătate cugetă.

4. Nimeni nu grăiaște direapte, nici iaste judecată adevărată; nădejduiesc pre ceale deșarte și grăiesc deșarte, căci nasc dureare și fată fărădeleage.

5. Oaole aspidelor au spart și pânza păianjănului țes, și cel ce va să mănânce den oaole lor, sfărâmând vârful, află într’însul și vasilisc.

6. Pânza lor nu va fi ca haina, nici să vor îmbrăca den faptele lor, pentru că lucrurile lor sânt lucrurile fărădelegii.

7. Și picioarele lor spre vicleșug aleargă, grabnici sânt a vărsa sânge; și gândurile lor –gânduri de ucideri, zdrobire și chinuire –în căile lor.

8. Și calea păcii nu o știu, și nu iaste judecată întru căile lor, pentru că cărările lor stricate-s, carele urdină, și nu știu pacea.

9. Pentru aceaea depărtă-se judecata de la ei, și nu-i va apuca pre ei direptatea; îngăduind ei lumina, să făcu lor întunearec, așteptând zorile, fără vreame au îmblat.

10. Pipăi-vor ca orbii păreatele, și ca și când n’ar avea ochi vor pipăi; și vor cădea întru amiazăzi ca întru amiazănoapte, ca și când ar muri.

11. Suspina-vor ca ursul și ca porumbița împreună vor mearge; îngăduit-am judecată și nu iaste mântuire, departe s’au depărtat de la noi.

12. Pentru că multă e fărădeleagea noastră înaintea ta, și păcatele noastre s’au împoncișat noao; pentru că fărădelegile noastre-s întru noi, și strâmbătățile noastre am cunoscut.

13. Păgânit-am și am mințit și ne-am depărtat denapoia Dumnezeului nostru, grăit-am strâmbătăți și n’am ascultat, nășteam și cugetam de la inema noastră cuvinte strâmbe.

14. Și am depărtat îndărăt judecata, și direptatea departe stă,

15. Căci să cheltui întru căile lor adevărul, și pren cale direaptă nu putea ca să treacă. Și adevărul s’au rădicat, și au mutat cugetul lor a înțeleage.

16. Și văzu Domnul și nu-i plăcu lui, căci nu era judecată. Și văzu și nu era om, și socoti și nu era cel ce să sprejenească, și-i apără pre ei cu brațul lui și cu milostenia i-au întărit.

17. Și să îmbrăcă cu direptatea ca cu o za și puse misurca mântuirei în cap; și să îmbrăcă în haină de izbândire și cu veșmântul lui,

18. Ca răsplătind răsplătire –ocară împotrivnicilor.

19. Și să vor teame cei de la apus de numele Domnului și cei de la răsăriturile soarelui de numele cel slăvit, pentru că va veni ca un râu sâlnic urgia de la Domnul, veni-va cu mânie.

20. „Și va veni pentru Sion Cel ce izbăveaște și va întoarce necurățiile de la Iacov.

21. Și aceasta e lor cea de la mine făgăduință –zise Domnul: Duhul mieu, carele iaste preste tine, și graiurile meale, carele am dat în gura ta, nu vor lipsi den gura ta și den gura sămenției tale –pentru că zise Domnul– de acum și în veac“.

CAP 60

Slava norodului lui Dumnezeu.

1. Luminează-te, luminează-te, Ierusalime, pentru că vine lumina ta, și mărirea Domnului preste tine au răsărit!

2. Iată, întunearec va acoperi pământul, și negură –preste limbi; și preste tine să va arăta Domnul, și mărirea lui asupra ta să va ivi.

3. Și vor mearge împăraț cu lumina ta și limbi cu strălucirea ta.

4. Râdică ochii tăi împrejur și vezi adunați pre toți fiii tăi; venit-au toț fiii tăi de departe, și featele tale preste umăr să vor râdica.

5. Atuncea vei vedea și te vei veseli și te vei înfricoșa și te vei spământa cu inima, căci să va premeni întru tine avuția mării și a limbilor și a năroadelor.

6. Și vor veni ție cirezi de cămile, și te vor acoperi pre tine cămilele Madiamului și Ghifarului; toți de la Sava vor veni, aducând aur și tămâie; vor aduce și piatră cinstită, și mântuirea Domnului vor binevesti.

7. Și toate oile Chidarului să vor aduna ție, și berbecii Naveothului veni-vor ție, și să vor aduce priimite preste jârtăvnicul mieu, și casa rugii meale să va mări.

8. Și cine-s aceștea –ca norii zboară și ca porumbițele cu puii?

9. Pre mine ostroavele mă așteptară și corăbiile la Tharsis dentâiu, să aducă pre fiii tăi de departe, și argintul și aurul lor împreună cu ei, și pentru numele Domnului cel Sfânt, și pentru că Sfântul lui Israil mărit iaste.

10. Și vor zidi cei striini de rudă zidurile tale și împărații lor vor dvori ție, că pentru mânia mea te-am lovit pre tine și pentru milă te-am iubit pre tine.

11. Și să vor deșchide porțile tale pururea, ziua și noaptea nu să vor închide, ca să să aducă cătră tine putearea limbilor, și împărații lor aducându-se.

12. Pentru că limbile și împărații carii nu vor sluji ție vor pieri, și limbile cu pustiire să vor pustii.

13. Și mărirea Livanului cătră tine va veni, cu chiparos și cu molidvu și cu chedru împreună să cinstească locul cel sfânt al mieu, și locul picioarelor meale voiu mări.

14. Și vor mearge cătră tine temându-se fiii celor ce au smerit pre tine și te-au întărâtat pre tine, și te vei chema Cetatea Domnului, Sionul Sfântului Israil.

15. Pentru căci te-ai făcut tu părăsit și urât, și nu era cel ce să-ți ajute, și te voiu pune bucurie veacinică veseliei întru neamurile neamurilor.

16. Și vei suge laptele limbilor și avuția împăraților vei mânca; și vei cunoaște că Eu sânt Domnul, cel ce mântuiescu pre tine și cel ce te scoțu pre tine, Dumnezăul lui Israil.

17. Și pentru aramă aduce-ț-voiu aur, și pentru fier aduce-ț-voiu argint, și pentru leamne aduce-ț-voiu aramă, și pentru pietri –fier. Și voiu da boiarii tăi în pace și pre socotitorii tăi întru direptate;

18. Și nu să va auzi încă strâmbătate în pământul tău, nici zdrobire, nici chinuire în hotarăle tale, ce să va chema mântuire zidurile tale, și porțile tale cioplitură.

19. Și nu va fi ție încă soarele spre lumina zilei, nici răsăritul lunii va lumina noaptea ta, ce va fi ție Domnul lumină veacinică și Dumnezău –mărirea ta.

20. Pentru că nu va apune soarele ție, și luna nu-ț va lipsi; pentru că va fi ție Domnul lumină veacinică și să vor împlea zilele plângerii tale.

21. Și norodul tău tot –dirept, și pren veac vor moșteni pământul, păzind răsăditura, faptele mânilor lui spre mărire.

22. Cel împuținat fi-va întru mii și cel mai mic întru limbă mare; Eu, Domnul, după vreame aduna-i-voiu pre ei.

CAP 61

Vestirea mântuirii prin Mesia.

1. Duhul Domnului –preste mine, pentru care m’au unsu; a binevesti săracilor m’au trimisu, a vindeca pre cei zdrobiți cu inima, a propovedui celor robiți iertare și celor orbi vedeare,

2. A chema an Domnului priimit și zi de răsplătire, a mângâia pre toți ceia ce plângu;

3. Să să dea la cei ce plângu Sionul, să dea lor mărire pentru cenușă, unsoare de veselie celor ce plângu, podoabă mărirei în loc de duh de trândăvie; și să vor chema neamurile direptății, sădirea Domnului spre mărire.

4. Și vor zidi pustiile veacinice, ceale pustiite mai nainte vor rădica; și vor înnoi cetăți pustii, pustiite în neamuri.

5. Și vor veni de alte neamuri păscând oile tale, și striini de fealiu –plugari și viari.

6. Iară voi preoții Domnului vă veți chema, slujitori Dumnezăului vostru grăi-se-va voao; tăria limbilor veți mânca de tot și cu avuția lor vă veți minuna.

7. Așa de al doilea vor moșteni pământul, și veselie veacinică –preste capul lor.

8. Pentru că Eu sânt Domnul, cela ce iubescu direptatea și urăscu jahul den strâmbătate; și voiu da truda lor direpților și făgăduința veacinică voiu spune lor.

9. Și să va cunoaște întru limbi sămânța lor și fiii lor în mijlocul năroadelor; tot carele va vedea pre ei va cunoaște pre ei, căci aceștea-s sămânța blagoslovită de Dumnezău,

10. Și cu veselie se vor veseli spre Domnul. Să să bucure sufletul mieu spre Domnul, pentru că îmbrăcă pre mine cu haină de mântuire și cu cămașă de veselie, ca unui ginere puse mie mitră și ca pre o nevastă mă împodobi cu podoabă.

11. Și ca un pământ crescând floarea lui și ca o grădină ce odrăsleaște sămânțele ei, așa va răsări Domnul Domnul direptatea și bucuria înaintea tuturor limbilor.

CAP 62

Așteptarea mântuirii.

1. Pentru Sion nu voiu tăcea și pentru Ierusalim nu voiu părăsi, până unde va ieși ca o lumină direptatea mea și mântuirea mea ca o făclie va arde.

2. Și vor vedea limbile direptatea ta și toți împărații mărirea ta, și te va chema pre tine numele tău cel nou, carele va numi Domnul pre el.

3. Și vei fi cununa frumuseații în mâna Domnului și diadima împărăției în mâna Dumnezăului tău.

4. Și nu încă te vei chema „Părăsită“ și pământul tău încă nu se va chema „Pustiiu“, pentru că ție se va chema „Voia mea“ și pământul tău „Lăcuit“, căci va binevoi Domnul întru tine și pământul tău se va lăcui-împreună.

5. Și ca când ar lăcui tânăr cu fecioară, așa vor lăcui fiii tăi împreună cu tine; și va fi în ce chip se va veseli ginerele pentru mireasă, așa se va veseli Domnul spre tine.

6. Și preste zidurile tale, Ierusalime, pus-am strejari toată ziua și toată noaptea, carii până la săvârșit nu vor tăcea pomenind pre Domnul. Pentru că nu iaste cu voi depotrivă,

7. De te vei îndirepta, Ierusalime, și vei face semeție pre pământ.

8. Jură-se Domnul asupra direaptei lui și asupra vârtutei brațului lui, și „De voiu da încă grâul tău și mâncările tale vrăjmașilor tăi, și de vor bea încă fii streini vinul tău, spre carele ai ostenit.

9. Ce numai cei ce au adunat vor mânca pre eale și vor lăuda pre Domnul, și ceia ce le-au adunat bea-vor pre eale întru lăcașăle ceale sfinte ale meale“.

10. Meargeți pren porțile meale și faceț cale nărodului mieu și pietrile ceale den cale lepădați-le, rădicați semn la limbi.

11. Pentru că, iată, Domnul au făcut auzit până la marginea pământului: „Ziceți featii Sionului: ‘Iată, Mântuitoriul ție vine, având plata lui cu El și lucrul lui înaintea feații lui’“.

12. Și va chema pre el „Nărod sfânt, mântuit de Domnul“, și tu te vei chema „Cercată Cetate“, și nu „Părăsită“.

CAP 63

Ziua izbândirii.

1. Cine e Acesta, carele au venit de la Edom, rușața hainelor –de la Vosor? Acesta e înfrumusețat întru podoaba lui, strigă cu vârtute: „Eu vorovesc direptate și judecata mântuirii“.

2. „Pentru căci hainele tale sânt roșii și îmbrăcămintele tale ca de la un teasc călcat?“

3. „Plin călcat de tot, și dentru limbi nu iaste om cu mine, și i-am călcat pre ei cu mânia mea și zdrobiiu pre ei ca pământul, și aduș sângele lor la pământ, și toate îmbrăcămintele meale am pângărit.

4. Pentru că zi de răsplătire veni asupra lor, și anul răscumpărării iaste de față.

5. Și căutaiu, și nu era ajutoriu; și socotiiu, și nimeni nu sprejeniia; și au mântuit pre ei brațul mieu, și mânia mea sosi.

6. Și-i călcaiu pre ei cu mânia mea și aduș sângele lor la pământ“.

7. Mila Domnului pomeniiu, bunătățile Domnului întru toate, carele noao răsplăteaște; Domnul –judecătoriu bun casii lui Israil, aduce noao după mila lui și după mulțimea direptății lui.

8. Și zise: „Nu –norodul mieu? Fiii nu vor defăima“. Și să făcu lor spre mântuire.

9. Den tot necazul lor, nu sol, nici înger, ce Sângur Domnul au mântuit pre ei, iubind pre ei, și nu se îndură de ei; El au răscumpărat pre ei și i-au luat pre ei și-i înălță pre ei toate zilele veacului.

10. Iară ei n’au ascultat și întărâtară Duhul cel Sfânt al lui; și să întoarse lor Domnul spre vrajbă, și El au bătut pre ei.

11. Și au pomenit zilele veacinice: unde e Cela ce au suit den pământ pre păstoriul oilor? unde e Cela ce au pus întru ei pre Duhul cel Sfânt?

12. Cela ce au adus cu direapta pre Moisi, brațul mărirei lui? Așa au adus pre norodul tău –să întări apa de cătră fața lui, să facă lui nume veacinic.

13. Adusu-i-au pre ei pren beznă ca pre un cal pren pustie, și n’au ostenit.

14. Și ca dobitoacele pren câmpi, să pogorî Duh de la Domnul și-i povăți pre ei; așa ai adus pre norodul tău, ca să faci ție nume de slavă.

15. Întoarce-te den ceriu și vezi den casa cea sfântă a ta și mărirea ta; unde iaste râvnirea ta și vârtutea ta? unde iaste mulțimea milei tale și îndurările tale, de ai suferit pre noi?

16. Pentru că tu ești Părinte noao, căci Avraam n’au conoscut pre noi, și Israil nu ne-au știut pre noi, ce tu, Doamne –părintele nostru; mântuiaște-ne pre noi, de ’nceput numele tău preste noi iaste.

17. Ce ne-ai rătăcit pre noi, Doamne, dentru calea ta, învârtoșat-ai inimile noastre ca să nu ne teamem de tine? Întoarnă-te pentru robii tăi, pentru neamurile moștenirei tale,

18. Ca puțin să moștenim măgura cea sfântă a ta, vrăjmașii noștri călcară sfințirea ta.

19. Făcutu-ne-am ca de ’nceput, când n’ai stăpânit pre noi, nici s’au chemat numele tău preste noi.

CAP 64

Rugăciunea norodului.

1. De vei deșchide ceriul, cutremur va apuca pre munți de cătră tine, și se vor topi,

2. În ce chip ceara de cătră fața focului să topeaște. Și va arde foc pre vrăjmași, și arătat va fi numele Domnului întru vrăjmași; de cătră fața ta limbile se vor turbura.

3. Când faci ceale slăvite, cutremur va apuca de cătră tine munții.

4. Den veac n’am auzit, nici ochii noștri au văzut dumnezău afară den tine și faptele tale, carele vei face celor ce îngăduiesc milă.

5. Pentru că va întimpina la cei ce îngăduiesc și la cei ce fac direptatea, și de căile tale îș vor aduce aminte. Iată, tu te-ai mâniat, și noi am greșit; pentru aceaea am rătăcit.

6. Și ne-am făcut ca niște necurați toți noi, ca o cârpă a ceii ce are pre sine –toată direptatea noastră; și am căzut ca frunzele pentru fărădelegile noastre, așa vântul ne va duce pre noi.

7. Și nu iaste cela ce va chema numele tău și cel ce ș’au adus aminte să să ție de tine, căci ai întors fața ta de cătră noi și ne-ai dat pre noi pentru fărădelegile noastre.

8. Și acum Domn, Părinte noao tu ești, iară noi –tină, lucrurile mânilor tale toți.

9. Nu te urgisi pre noi foarte și nu cu vreame să pomenești păcatele noastre. Și acum, caută, Doamne, că norodul tău sântem toți noi.

10. Cetatea Sfântului tău făcutu-s’au pustie, Sionul ca un pustiiu s’au făcut, Ierusalimul spre blestem.

11. Casa sfințirei noastre și mărirea, carea au blagoslovit părinții noștri, s’au făcut arsă de foc, și toate ceale slăvite ale noastre au scăzut.

12. Și preste toate aceastea suferit-ai, Doamne, și ai tăcut și ne-ai smerit pre noi foarte.

CAP 65

Răsplătirile Domnului.

1. Arătat fuiu la ceia ce pre mine nu mă cerca, aflaiu-mă la ceia ce pre mine nu mă întreba, ziș: „Iată, sânt“, la limbă carii n’au chemat numele mieu.

2. Întins-am mâinile meale toată ziua cătră nărod neascultătoriu și pricealnic, carii n’au mers pre cale adevărată, ce denapoia păcatelor lor.

3. Nărodul acesta, cela ce mă întărâtă pre mine înaintea mea pururea, aceștea jârtvuiesc în grădini și tămâiază pre leaspezi dimonilor, care nu sânt;

4. Și în mormânturi și în peșteri dorm pentru vise, ceia ce mănâncă cărnuri de porc și zama jârtvelor, pângărite-s toate vasele lor;

5. Ceia ce zic: „Departe de la mine, nu te apropia de mine, căci curat sânt“; acesta e fumul mâniei meale, foc arde întru el toate zilele.

6. Iată, iaste scris înaintea mea: „Nu voiu tăcea, până unde voiu răsplăti, și voiu răsplăti în sânul lor; păcatele lor și ale părinților lor –zice Domnul– care au tămâiat preste măguri și preste munți m’au ocărât pre mine, da-voiu lucrurile lor în sânul lor“.

7. Așa zice Domnul: „În ce chip se va afla borboana în strugur și vor zice ‘Să nu strice pre ea, căci blagoslovenie iaste întru ea’, așa voiu face pentru cela ce-m slujaște mie, pentru acela nu voiu piarde pre toți.

8. Și voiu scoate cea den Iacov sămânță și cea den Iuda, și va moșteni muntele cel sfânt al mieu, și vor moșteni aleșii miei și robii mii și vor lăcui acolo.

9. Și vor fi în dumbravă odăi de turme și valea lui Ahor spre odihna cirezilor nărodului mieu, carii au cercat pre mine.

10. Iară voi, cei ce m’aț părăsit și aț uitat muntele cel sfânt al mieu și gătiț diavolului masă și împleț nărocului turnare,

11. Eu voiu da pre voi spre sabie, toți cu jungheare veț cădea, căci am chemat pre voi și n’aț ascultat, grăit-am și n’aț auzit și aț făcut răul înaintea mea și ceale ce nu vream aț ales“.

12. Pentru aceaea aceastea zice Domnul: „Iată, ceia ce slujăsc mie vor mânca, și voi veț flămânzi; iată, ceia ce slujăsc mie vor bea, și voi veț însăta;

13. Iată, ceia ce slujăsc mie se vor veseli, și voi vă veț rușina;

14. Iată, ceia ce slujăsc mie se vor bucura cu veselie, și voi veț striga pentru durearea inimii voastre și de zdrobirea duhului vostru veț văieta-vă“.

15. Pentru că veț părăsi numele vostru spre săturarea celor aleș ai miei, și pre voi va omorî Domnul, și celor ce slujăsc mie se va chema nume nou,

16. Carele se va blagoslovi pre pământ; pentru că vor binecuvânta pre Dumnezăul cel Adevărat, și cei ce să jură pre pământ să jură pre Dumnezău cel Adevărat; pentru că vor uita necazul lor cel dentâiu; și nu va veni în inima lor;

17. Pentru că va fi ceriul nou și pământul nou, și nu-ș vor aduce aminte de ceale de mai nainte, nici va veni în inima lor,

18. Ci veselie și bucurie vor afla întru ea, căci, iată, Eu fac bucurie Ierusalimul și nărodul mieu veselie.

19. Și mă voiu bucura preste Ierusalim și mă voiu veseli preste nărodul mieu, și nu încă se va auzi întru dânsul glas de plângere, nici glas de strigare.

20. Nici se va face încă acolo fără de vreame și bătrân, care să nu-ș împle vreamea lui; pentru că va fi cel tânăr de 100 de ani, și păcătosul –cel ce va muri de 100 de ani și blestemat va fi.

21. Și vor zidi case și ei vor lăcui înlăuntru, și vor răsădi vie și ei vor mânca roadele lor și vinul vor bea.

22. Și nu vor zidi și alții vor lăcui, și nu vor răsădi și alții vor mânca; pentru că după zilele lemnului vieții fi-vor zilele norodului mieu, pentru că lucrurile ostenealelor lor vor vechi.

23. Iară cei aleș ai miei nu vor osteni în dășărt, nici vor face fecior spre osândă, căci sămânța blagoslovită de Dumnezău iaste, și fiii lor împreună cu ei vor fi.

24. Și va fi mai nainte decât a strigarea ei Eu voiu asculta lor, încă grăind ei voi zice: „Ce iaste?“

25. Atuncea lupii cu miei să vor paște împreună, și leul ca boul va mânca paie, și șarpele pământ ca pâinea; nu vor face strâmbătate, nici vor striga preste măgura cea sfântă a mea, zice Domnul.

CAP 66

Lepădarea jârtvelor. Judecata și împărăția Domnului.

1. Așa zice Domnul: „Ceriul mie –scaun, și pământul –supunere picioarelor meale; care casă veț să-m zidiț mie? și care iaste locul odihnirei meale?

2. Pentru că toate aceastea le-au făcut mâna mea, și sânt ale meale toate aceastea“ –zice Domnul. Și preste carele voiu privi fără numai preste cel smerit și lin și care tremură de cuvintele meale?

3. Iară cel fără de leage, cela ce-m junghie mie vițăl ca cela ce bate om, și cela ce jârtvuiaște den turmă ca cela ce ucide câine, și cela ce aduce făină de grâu ca sângele de porc, cela ce dă tămâie spre pomenire ca cel ce bleastămă –și ei au ales căile lor și urâciunile lor, carele sufletul lor au voit,

4. Și eu voiu aleage batjocurile lor și păcatele lor voiu răsplăti lor; căci am chemat pre ei și n’au ascultat pre mine, grăit-am și n’au auzit, și au făcut răul înaintea mea și carele n’am vrut au ales“.

5. Ascultaț cuvintele Domnului, ceia ce tremură de cuvântul lui; ziceț „frații noștri“ celor ce urăsc pre voi și să scârbesc, pentru ca numele Domnului să să mărească și să să arate întru veselia lor, și aceia să vor rușina.

6. Glasul strigării den cetate –glasul den besearică, glasul Domnului răsplătind răsplătire celor ce să împoncișază.

7. Mai nainte de a naște cea ce să chinuiaște, mai nainte de ce va veni durearea chinurilor, fugi și născu făt.

8. Cine au auzit ca aceasta? Și cine au văzut așa? De au chinuit pământul într’o zi sau de au și născut limbă deodată, căci au chinuit și au născut Sionul copiii lui?

9. „Și eu am dat așteptarea aceasta, și n’au pomenit pre mine, zise Domnul. Iată, eu născătoare și stearpă am făcut“, zise mie Dumnezeul tău.

10. Veseleaște-te, Ierusalime, și faceț zbor întru el, toți ceia ce iubiți pre el, și cei ce lăcuiț pre dânsul, bucurați-vă împreună cu el cu bucurie, toți câț plângeț preste el,

11. Pentru ca să sugeț și să vă săturaț de țâța mângâierii lui, pentru că, sugând, să vă desfătaț de la întrarea mărirei lui.

12. Căci aceastea zice Domnul: „Iată, eu voiu pleca spre ei ca un râu de pace și ca pâraiele înecând mărirea limbilor; copiii lor preste umăr să vor rădica și pre genuchi să vor mângâia.

13. Ca și când pre niștine muma ar mângâia, așa și eu voiu mângâia pre voi, și în Ierusalim veț mângâia-vă. Și veț vedea,

14. Și să va veseli inema voastră, și oasele voastre ca iarba vor creaște; și cunoscută va fi mâna Domnului celor ce să tem de el, și va înfricoșa pre cei ce-s neascultători.

15. Pentru că, iată, Domnul ca focul va veni și ca viforul carăle lui, ca să dea cu mânie izbândire și depărtarea lui cu pară de foc.

16. Pentru că cu focul Domnului să va judeca tot pământul și cu sabia lui tot trupul; mulți răniți vor fi de Domnul.

17. „Ceia ce să sfințescu și să curățăsc la grădini și înaintea ușilor, mâncând carne de porcu și urâciunile și șoarecile, deodată să vor mistui, zise Domnul.

18. Și eu faptele lor și gândul lor știu. Și eu viu a aduna toate limbile și striini, și vor veni și vor vedea mărirea mea.

19. Și voiu lăsa asupra lor sămnu și voiu trimite dentru dânșii mântuiți la limbi, la Tharsis și Fud și Lud și Mosoh și la Thuvel și la Elada și la ostroavele ceale departe, carii n’au auzit numele mieu, nici au văzut mărirea mea.

20. Și vor vesti mărirea mea întru limbi. Și vor aduce pre frații voștri den toate limbile dar Domnului, cu cai și cară, cu năsilii de mușcoi cu umbrare, la sfânta cetate a Ierusalimului, și zise Domnul, ca și când ar aduce fiii lui Israil jârtvele lor mie cu veselie, cu cântări la casa Domnului.

21. Și dentru ei voiu lua preoți și leviți, zise Domnul.

22. Pentru că în ce chip ceriul iaste nou și pământul nou, carele eu fac, rămâne înaintea mea, zice Domnul, așa va sta sămânța voastră și numele vostru.

23. Și va fi lună den lună și sâmbătă den sâmbătă veni-va tot trupul a să închina înaintea mea în Ierusalim, zise Domnul.

24. Și vor ieși și vor vedea oasele oamenilor celor ce au ieșit den porunca mea; pentru că viarmele lor nu va muri, și focul lor nu să va stinge, și vor fi spre vedeare la tot trupul“.

▲ Începutul paginii.