Biblia(Biblia de la București)/Testamentul Vechi/Ieremia

 

CAP 1

Chemarea Prorocului.

1. Cuvântul lui Dumnezău, carele s’au făcut spre Ieremia al Helchiei, den preoți, carele lăcuia în Anathoth, în pământul lui Veniamin.

2. Cum să făcu cuvântul lui Dumnezău cătră dânsul, în zilele Iosiei, feciorul lui Ammon, împăratul Iudeii, la al treisprăzeacelea an întru împărăția lui.

3. Și fu în zilele lui Ioachim, fiiul Iosiei, împăratului Iudei, până la al unsprăzeacelea an al lui Sădechie, fiiul Iosiei, împăratului Iudei, până la robimea Ierusalimului, în al cincilea lună.

4. Și să făcu cuvântul Domnului cătră mine, zicând:

5. „Mai nainte de a te frământa în pântece te știu pre tine; și mai nainte de a ieși tu den zgău, te-am sfințit, proroc spre limbi te-am pus“.

6. Și ziș: „Cela ce ești, Stăpâne Doamne, iată, nu știu a grăi, căce tânăr eu sânt!“

7. Și zise Domnul cătră mine: „Nu zice că ‘Tânăr sânt eu’, căce cătră toți carii te voiu trimite, vei mearge, și după toate câte voiu porunci ție, vei grăi.

8. Să nu te temi de cătră fața lor, căci eu cu tine sânt, ca să te scoțu pre tine“, zice Domnul.

9. Și întinse Domnul mâna lui cătră mine și să atinse de gura mea, și zise Domnul cătră mine:

10. „Iată, am dat cuvintele meale în gura ta! Iată, pusu-te-am astăzi preste limbi și preste împărății, a dezrădăcina și de tot a săpa și a răsipi, și de iznoavă a zidi și de tot a răsădi“.

11. Și să făcu cuvântul Domnului cătră mine, zicând: „Ce tu vezi, Ieremio?“ Și ziș: „Toiag de nuc“.

12. Și zise Domnul cătră mine: „Bine ai văzut, pentru căci am priveghiat eu preste cuvintele meale, ca să le fac pre eale“.

13. Și să făcu cuvântul Domnului de-al doilea cătră mine, zicând: „Ce tu vezi?“ Și ziș: „Căldare dedesupt arzind văz eu, și fața ei –de cătră fața crivățului!“ Și zise Domnul cătră mine: „Pentru că să vor ațâța răutățile de cătră fața crivățului!“

14. Și zise cătră mine: „De cătră fața crivățului să vor ațâța realele preste toți ceia ce lăcuiescu pământul,

15. Pentru căci, iată, Eu chem împreună toate împărățiile pământului de la crivăț, zice Domnul, și vor veni și vor pune fieștecarele scaunul lui pre denaintea ușilor porților Ierusalimului și preste toate zidurile ceale demprejurul lui și preste toate cetățile Iudei.

16. Și voiu grăi cătră dânșii cu judecată preste toată răutatea lor, în ce chip m’au părăsit pre mine și au jârtvuit la dumnezăi striini și s’au închinat la faptele mânilor lor.

17. Și tu încinge mijlocul tău și te scoală și zi cătră ei toate, oricâte voiu porunci ție. Să nu te temi de cătră fața lor, nice să te înfricoșezi înaintea lor, căci cu tine sânt, ca să te scoțu pre tine, zice Domnul.

18. Iată, te-am pus în ziua de astăzi ca o cetate tare și ca un zidu de aramă tare la toți împărații Iudii, și la boiarii lui, și la preoții lui, și la norodul pământului.

19. Și vor da războiu spre tine, și nu vor putea cătră tine, pentru căci cu tine eu sânt, ca să te scoțu pre tine“, zice Domnul.

CAP 2

Mustrări norodului Israil.

1. Și zise: „Aceastea zice Domnul:

2. Adușu-m aminte de mila tinereațelor tale și de dragostea săvârșirei tale ca să urmezi tu la sfântul Israil, zice Domnul.

3. Sfânt e Israil! Domnului –începătura roadelor lui. Toți ceia ce mâncă pre el vor greși, reale vor veni preste dânșii“, zice Domnul.

4. Auziți cuvântul Domnului, casa lui Iacov și toată semenția casei lui Israil!

5. Aceastea zice Domnul Domnul: „Ce au aflat părinții voștri întru mine greșală, că s’au depărtat departe de la mine și au mers denapoia celor deșarte și să deșărtară?

6. Și nu ziseră: ‘Unde iaste Domnul, cela ce ne-au scos pre noi den pământul Eghipetului, cela ce ne-au povățuit pre noi în pustiiu, la pământ neispitit și neîmblat, în pământ fără de apă și fără de roadă, în pământ carele n’au îmblat întru el bărbat nemică și n’au lăcuit om acolo?’

7. Și v’am băgat pre voi la Carmil, ca să mâncați voi roadele lui și bunătățile lui; și ați întrat și ați pângărit pământul mieu, și moștenirea mea ați pus spre urâciune.

8. Preoții nu ziseră: ‘Unde iaste Domnul?’ Și ceia ce să ținea de leage nu mă știia pre mine, și păstorii păgâniia spre mine, și prorocii prorociia lui Vaal, și după nefolosire au mers.

9. Pentru aceaea încă mă voiu judeca cătră voi, zice Domnul, și cătră fiii fiilor voștri mă voiu judeca.

10. Căci treaceți la ostroavele Hetiimului și vedeți! Și la Chidar trimiteți, și socotiți foarte, și vedeți de s’au făcut ca aceastea!

11. De vor primeni limbile dumnezăii lor? Și aceștea nu-s dumnăzăi. Iară norodul mieu premeni mărirea lui, dentru carea nu să vor folosi.

12. Spământă-se ceriul spre aceasta și să îngrozi pământul spre mult foarte! zice Domnul.

13. Căce doao și vicleane făcu norodul mieu: pre mine mă părăsiră, izvorul apei vieții, și săpară lor gropi surpate, care nu vor putea apă a ținea.

14. Au rob iaste Israil, au născut den casă iaste? Pentru căci spre pradă să făcu?

15. Preste el răcniia lei și au dat glasul lor carii au rânduit pământul lor spre pieire, și cetățile lui s’au săpat de tot, pentru că nu să lăcuiesc.

16. Și fiii Menfiii și Tafneii au conoscut pre tine și batjocuriia pre tine.

17. Au nu aceastea au făcut ție pentru că ai părăsit tu pre mine?, zice Domnul Dumnezăul tău.

18. Și acum ce e ție și căii Eghipetului, ca să beai apa Ghionului? Și ce e ție și căii asirianilor, ca să beai apa râurilor?

19. Certa-te-va viclenia ta, și răutatea ta mustra-te-va. Și conoaște și vezi că amar ție a părăsi tu pre mine, zice Domnul Dumnezăul tău. Și n’am binevoit întru tine, zice Domnul Dumnezăul tău,

20. Căci den veac ai zdrobit jugul tău și ai rumt legăturile tale și ai zis: ‘Nu voiu sluji ție, ce voiu mearge preste tot dealul înalt, și dedesuptul a tot lemnul umbros, acolo mă voiu răsfăța întru curvia mea’.

21. Și eu te-am răsădit viță roditoare, toată adevărată; cum te-ai întors spre amărăciune, via cea streină?

22. Și de te vei spăla cu silitră și vei înmulți ție iarbă, spurcatu-te-ai întru strâmbătățile tale înaintea mea, zice Domnul.

23. Cum vei grăi: ‘Nu m’am pângărit și denapoia lui Vaal n’am mers’? Vezi căile tale întru mulțimea bărbaților și conoaște ce ai făcut. Târzâu glasul ei s’au văietat de căile ei.

24. Lărgit-au spre apa pustiiului, întru poftele sufletului ei să purta de vânt. Cine va întoarce pre ea? Toți ceia ce cearcă pre ea nu vor osteni, întru smerenia ei vor afla pre ea.

25. Întoarce piciorul tău den cale clenciuroasă, și gâltejul tău de la seate. Și ea zise că: ‘Mă voiu viteji’, căci au fost iubit striini și denapoia lor mergea.

26. Ca rușinea furului, când să va prinde, așa să vor rușina fiii lui Israil, ei și împărații lor, și boiarii lor, și preoții lor, și prorocii lor.

27. Lemnului au zis că: ‘Tată îm ești tu!’, și pietrii: ‘Tu ai născut pre mine’; și au întors spre mine spatele și nu feațele lor, și în vreamea răutăților lor vor grăi: ‘Scoală-te și ne mântuiaște pre noi!’

28. Și unde sânt dumnezăii tăi carii ai făcut ție? Au scula-se-vor și vor mântui pre tine în vreamea răutății tale? Căci după numărul cetăților tale era dumnezăii tăi, Iudo, și după numărul răspântiilor Ierusalimului jârtvuia lui Vaal.

29. Drept ce grăiț cătră mine? Toți voi v’aț păgânit și toți voi ați nelegiuit la mine, zice Domnul.

30. În deșărt am lovit pre fiii voștri, învățătură n’aț priimit, sabie au mâncat pre prorocii voștri, ca leul ce piare de tot, și nu v’aț spăriat“.

31. Auziț cuvântul Domnului, aceastea zice Domnul: „Au doară pustiiu m’am făcut lui Israil? Au pământ țelinit? Pentru căci au zis norodul mieu: ‘Nu ne vom stăpâni și nu vom veni cătră tine încă?’

32. Au uita-va nevasta podoaba ei și fecioara legătura pieptului ei? Iară norodul mieu uitatu-m’au zile cărora nu iaste număr.

33. Ce în bine vei mai isprăvi întru căile tale, ca să cerci iubire? Nu așa, ce și tu ai viclenit a pângări căile tale.

34. Și în mânile tale s’au aflat sângiuri de suflete nevinovate. Nu pren scorburi am aflat pre ei, ce pren tot stejariul.

35. Și ziș: ‘Nevinovat sânt, ce întoarcă-se mânia lui de la mine!’

36. Iată, Eu mă judec cătră tine, zicând tu: ‘N’am greșât!’ Căci ai defăimat foarte a îndoi căile tale? Și de la Eghipet te vei rușina, în ce chip te-ai rușinat de la Assur.

37. Căci și de aicea vei ieși, și mânile tale –preste capul tău, căci au depărtat Domnul nădeajdea ta și nu te vei spori întru dânsa“.

CAP 3

Mustrări și îndemnări la pocăință.

1. „De va slobozi bărbatul muiarea lui, și să va duce de la el și va fi la alt bărbat, au întorcându-se, să va întoarce cătră el încă? Nu pângărindu-se să va pângări muiarea aceaea? Și tu ai curvit întru păstori mulți, și te întorceai cătră mine, zice Domnul.

2. Rădică ochii tăi spre cea direaptă și vezi: Unde nu te-ai frământat? În căi ai șăzut lor ca o cioară pustiită, și pângăriș pământul întru curviile tale și întru răutățile tale.

3. Și avuseș păstori mulți spre piadecă ție, fața ta de curvească să făcu, obrăzniciș cătră toți!

4. Nu ca o casă m’ai chemat, și părinte și începătoriu fecioriei tale?

5. Au rămânea-vei în veac? Au cruța-să-va spre biruință? Iată, ai grăit și ai făcut ceale reale aceastea și ai putut“.

6. Și zise Domnul cătră mine în zilele Iosiei împăratului: „Văzut-ai carele au făcut mie lăcașul lui Israil? Mers-au preste tot muntele înalt și dedesuptul a tot lemnul frunzos și au curvit acolo.

7. Și am zis, după ce au curvit ea toate aceastea: ‘Cătră mine te întoarce!’ Și nu s’au întors.

8. Și văzu netocmeala ei cea netocmită a Iudei. Și văzuiu că pentru toate carele să părăsi, întru carele să preacurviia lăcașul lui Israil. Și am slobozit pre ea și am dat carte de despărțire la mânile ei, și nu să temu cea netocmită a Iudei. Și mergea și curvi și ea.

9. Și să făcu întru nemică curvia ei, și au preacurvit lemnul și piatra.

10. Și întru toate aceastea nu să întoarse cătră mine cea fără de tocmală a Iudei dentru toată inema ei cea pren minciuni“.

11. Și zise Domnul cătră mine: „Îndireptă sufletul ei Israil de la cea netocmită a Iudei.

12. Mergi și citeaște cuvintele aceastea cătră crivăț; și vei grăi: ‘Întoarce-te cătră mine, lăcașul lui Israil, zice Domnul, și nu voiu întări fața mea cătră voi, căci milostiv Eu sânt, zice Domnul, și nu voiu ținea voao mânie în veac.

13. Însă cunoaște strâmbătatea ta, că la Domnul Dumnezeul tău ai necredințat și ai răvărsat căile tale spre streini, dedesuptul a tot lemnul frunzos, și glasul mieu n’ai ascultat, zice Domnul.

14. Întoarceți-vă, fii depărtaț, zice Domnul, pentru că eu voiu stăpâni de tot pre voi și voiu lua pre voi unul den cetate și doi den neam și voiu aduce pre voi la Sion.

15. Și voiu da voao păstoriu după inema mea și vor paște pre voi, păscând neștiință.

16. Și va fi de vă veț înmulți și vă veți creaște pre pământ, zice Domnul; în zilele acealea nu vor mai grăi încă: ‘Chivotul făgăduinței sfântului Israil!’; nu se va sui preste inemă, nu să va numi, nici să va socoti, și nu să va mai face.

17. În zilele acealea și în vreamea aceaea numi-vor Ierusalimul ‘Scaunul Domnului’, și să vor aduna toate limbile la dânsul și nu vor mai mearge încă după poftele inimii lor ceale reale.

18. În zilele aceale veni-vor împreună casa lui Israil preste casa Iudei, și vor veni dempreună de la pământul miezii-nopți și de la toate țările, pre pământul carele am moștenit pre părinții lor’“.

19. Și eu ziș: „Facă-se, Doamne!“ „Încă, rândui-te-voiu spre fii și voiu da ție pământ ales, moștenirea lui Dumnezău Atotțiitoriul limbilor. Și ziș: Părinte mă chemaț pre mine, și de la mine să nu vă întoarceț!

20. Însă, cum nu bagă în samă muiarea pre cela ce să împreună cu ea, așa au defăimat întru mine casa lui Israil, zice Domnul.

21. Glas den buze să auzi, al plângerii și al rugii fiilor lui Israil, căci făcură strâmbătate întru căile lor; uitară pre Dumnezeu cel sfânt al lor.

22. Întoarceți-vă, fii, întorcându-vă, și voiu vindeca zdrobiturile voastre!“ „Iată, robi noi vom fi ție, căci tu, Domnul Dumnezăul nostru ești. Cu adevărat, întru minciună era munții și putearea măgurilor, însă prin Domnul Dumnezăul nostru –mântuirea lui Israil.

23. Și rușinea topi trudele părinților noștri den tinereațele lor, oile lor, și vițeii lor, și pre fiii lor, și pre featele lor.

24. Am adormit întru rușinea noastră și acoperi pre noi necinstea noastră, pentru căci înaintea Dumnezăului nostru am greșit noi și părinții noștri, den tinereațele noastre până în ziua aceasta, și n’am ascultat glasul Domnului Dumnezăului nostru“.

CAP 4

Sfătuiri și amenințări.

1. „De să va întoarce Israil, zice Domnul, cătră mine, și să va întoarce, și de vei lua demprejurul tău urâciunile lui den gura lui, și de cătră fața mea să va smeri

2. Și va jura: ‘Viu Domnul cu adevărat, cu judecată și cu direptate!’, și vor binecuvânta întru El limbi, și întru El vor lăuda pre Dumnezău în Ierusalim,

3. Căci aceastea zice Domnul bărbaților Iudei și celor ce lăcuiesc Ierusalimul:

4. ‘Înnoiți-vă înnoituri și să nu sămănați preste ghimpi; obrezuiți-vă Dumnezăului vostru și obrezuiț năsâlnicia inimii voastre, bărbați iudei și cei ce lăcuiț în Ierusalim, să nu iasă ca focul mânia mea; și să va ațâța, și nu va fi cela ce stinge de cătră fața vicleșugului tocmealelor voastre.

5. Vestiți în Iuda, și să să auză în Ierusalim! Ziceț: ‘Sămnu faceț cu trâmbița pre pământ și strigați tare!’ Ziceț: ‘Adunați-vă și să întrăm la cetățile ceale cu ziduri!’ Luând, fugiț la Sion!

6. Sârguiț, nu stați, căci reale Eu aduc de la miazănoapte și surpare mare!

7. Sui-să leul den bârlogul lui și pierzând limbile le rădică; și ieși den locul lui, ca să puie pământul tău spre pustiire, și cetățile tale să vor surpa, nelăcuindu-se eale.

8. Spre aceastea, încingeți-vă saci, și vă tânguiți și văietați-vă, pentru căci nu s’au întors urgia mâniei Domnului de la voi.

9. Și va fi întru aceaea zi, zice Domnul, piarde-se-va inima împăratului și inima boiarilor; și preoții să vor spământa și prorocii să vor mira’“.

10. Și ziș: „O, Stăpâne Doamne! Oare înșălând ai înșălat pre nărodul acesta și Ierusalimul, zicând: ‘Pace va fi voao!’ Și să va atinge sabia până la sufletul lor.

11. În vreamea aceaea, zice-vor nărodului acestuia și Ierusalimului: ‘Duhul rătăcirii în pustie, calea featii nărodului mieu –nu spre curat, nici spre sfânt!

12. Duh de plinire Îm va veni, și acum Eu voiu grăi judecățile meale cătră ei.

13. Iată, ca norul să vor sui, și ca viforul –carăle lor, mai sprinteni decât vulturii –caii lor’. Vai noao, căci muncim!“

14. „Spală de răutate inima ta, Ierusalime, pentru să te mântuiești! Până când sânt întru tine gândurile trudelor tale?

15. Pentru că glasul celui ce să suie de la Dan veni-va mie și se va auzi durearea den muntele lui Efraim.

16. Pomeniți limbi: ‘Iată, au venit!’ Vestiți în Ierusalim: ‘Învârtejiri vin den pământ departe și au dat spre cetățile Iudii glasul lor!’

17. Ca cei ce păzescu țarină s’au făcut spre ea împrejur, căci de mine te-ai lenevit, zice Domnul.

18. Căile tale și tocmealele tale au făcut aceastea ție; aceasta e răutatea ta, căci e amară, că s’au atinsu până la inima ta!“

19. Pântecele mieu mă doare și simțiturile inimii meale! Meastecă sufletul mieu, scutură-să inima mea; nu voiu tăcea, căci glas de trâmbiță auzi sufletul mieu, strigare de războiu.

20. Și a chinuirei zdrobire cheamă, căce au chinuit tot pământul, fără de veaste au chinuit cortul. Rumpseră-să pieile meale.

21. Până când voiu vedea fugind, auzind glasul trâmbiților?

22. – „Pentru căci povățuitorii norodului mieu pre mine n’au știut; fii fără de minte sânt și nepricepuți! Măiestri sânt a face rău, iară a face bine n’au conoscut!“

23. – „Căutaiu spre pământ și, iată, nemica; și la ceriu, și nu era luminile lui.

24. Văzuiu munții, și era tremurând, și toate dealurile turburându-se.

25. Căutaiu și, iată, nu era om. Și toate pasările ceriului să spământase.

26. Văzuiu și, iată, Carmilul –pustiiu, și toate cetățile arse cu foc de cătră fața Domnului; și de cătră fața urgiei mâniei lui s’au stinsu“.

27. Aceastea zice Domnul: „Pustiiu va fi tot pământul, și concenire nu voiu face.

28. Și pre aceastea jălească pământul, și întunece ceriul de sus, pentru căci am grăit, și nu mă voiu căi; pornitu-m’am și nu m’am întorsu de la el“.

29. – „De glas de călăreți și arcu întinsu să feri toată țara; întrară la peștere, și la desișuri să ascunsără, și pre pietri s’au suit; toată cetatea s’au părăsit, nu lăcuiaște întru eale om“.

30. – „Și tu ce vei face, de te vei îmbrăca cu roșiu și te vei împodobi cu podoabă de aur, de vei unge cu răstic ochii tăi? În deșert e înfrumsețarea ta, lepădatu-te-au ibovnicii tăi, sufletul tău cearcă.

31. Căci glas ca al ceii ce să chinuiaște am auzit, suspinul tău –ca ceii ce dentâi naște; glasul featei Sionului să va slăbi, și va slobozi mânile ei: ‘Vai eu, căci să sfârșaște sufletul pre cei omorâți!’“

CAP 5

Plinirea măsurii fărădelegilor Ierusalimului.

1. „Alergați pemprejur în căile Ierusalimului, și vedeți și cunoașteți și cercați în ulițele lui, de veți afla bărbat de iaste făcând judecată și cercându credința. Și blându voiu fi lor, zice Domnul.

2. ‘Viu Domnul!’ zic; pentru aceaea nu întru minciuni să jură?“

3. – „Doamne, ochii tăi – spre credință: Bătut-ai pre ei, și n’au durut; concenit-ai pre ei, și n’au vrut să priimască învățătură; întăriră feațele lor mai mult decât piatra și n’au vrut să să întoarcă.

4. Și eu ziș: ‘Poate fi săraci sânt, pentru căci n’au putut, căci n’au cunoscut calea Domnului și judecata lui Dumnezău.

5. Mearge-voiu cătră cei mai aleși și voiu grăi lor, căci ei au conoscut calea Domnului și judecata lui Dumnezău’. Și iată, cu toți dempreună surpară jug, rumpseră legături.

6. Pentru aceaea lovi pre ei leu den dumbravă, și lupu până la case îi pierdu pre ei, și pardos priveghe spre cetățile lor; toți ceia ce ies de la ei să vor vâna, căce au înmulțit necurățiile lor, întăritu-s’au întru urechile lor“.

7. – „Cu care dentru aceastea voiu fi ție blând? Fiii tăi au părăsit pre mine și să jura întru ceia ce nu-s dumnezei. Și-i sătura pre ei și preacurviia și în casele curvelor poposiia.

8. Cai nebuni spre parte fămeiască să făcură, fieștecarele spre fămeaia aproapelui său necheza.

9. Au asupra acestora nu voiu socoti? zice Domnul. Au întru limbă ca aceasta nu va izbândi sufletul mieu?

10. Suiți-vă pre băștile ei și săpați de tot, și concenire să nu faceți! Lăsați proptealele lor, căci ale Domnului sânt.

11. Căci defăimând, defăimă spre mine, zice Domnul, casa lui Israil și casa Iudei.

12. Mințiră Domnului lor și ziseră: ‘Nu sânt aceastea, nu vor veni preste noi reale, și sabie și foamete nu vom vedea.

13. Prorocii noștri era în vânt, și cuvântul Domnului nu era la ei. Așa va fi lor’“.

14. Pentru aceaea, aceastea zice Domnul Atotțiitoriul: „Pentru care lucru ați grăit cuvântul acesta, iată, Eu am dat cuvintele meale în rostul tău –foc, și pre norodul acesta –leamne, și va mistui pre ei.

15. Și iată, Eu aduc preste voi limbă de departe, casa lui Israil, zice Domnul, limbă căriia nu vei auzi glasul limbii ei,

16. Toți vârtoș,

17. Și vor mânca secerătura voastră și pâinile voastre; și vor mânca de tot pre fiii voștri și pre featele voastre; și vor mânca de tot oile voastre și vițeii voștri; și vor mânca viile voastre și smochineturile voastre și maslineturile voastre; și vor triera cetățile ceale tari ale voastre, preste carele voi nădejduiți preste eale cu sabie.

18. Și va fi în zile acealea, zice Domnul Dumnezăul tău, nu voiu face pre voi spre concenire.

19. Și va fi când veți zice: ‘Pentru care lucru au făcut Domnul Dumnezăul nostru noao toate aceastea?’, și vei zice lor: ‘Pentru căci ați părăsit pre mine și ați slujit la dumnezăi striini în pământul vostru, așa veți sluji la striini în pământ care nu va fi al vostru’.

20. Vestiți aceastea la casa lui Iacov și să să auză în casa Iudei:

21. Auziți dară aceastea, norod nebun și fără inimă! Ochi sânt la ei, și nu văd; urechi la ei, și nu aud.

22. Au de mine nu vă veți teame? zice Domnul. Au de cătră fața mea nu vă veți sfii? De cela ce au pus năsipul hotar mării, poruncă veacinică, și nu va covârși pre el; și se va turbura, și nu va putea; și vor suna valurile ei, și nu va covârși pre el.

23. Și la norodul acesta să făcu inimă neascultătoare și nebăgătoare în samă. Și să abătură și să duseră;

24. Și n’au zis în inima lor: ‘Să ne teamem dară de Domnul Dumnăzăul nostru, cela ce dă noao ploaie timpurie și târzie, după vreamea plinirei poruncii seacerii, și au păzit noao’.

25. Fărădelegile voastre au abătut aceastea și păcatele voastre au depărtat bunătățile de cătră voi.

26. Căci s’au aflat în norodul mieu necredincioș, și lațuri au întins ca să strice oameni și prindea.

27. Ca lațul întins, plin de pasări, așa casele lor pline de vicleșug; pentru aceaea s’au mărit și s’au îmbogățit.

28. S’au îngrășat și au călcat judecata; n’au judecat judecata săracului, și judecata văduvei n’au judecat.

29. Au spre aceastea nu voiu socoti? zice Domnul. Au în limbă ca aceaea nu va izbândi sufletul mieu?

30. Spământare și înfricoșate să făcură pre pământ.

31. Prorocii prorocesc strâmbe, și preoții bătură în palmele lor, și norodul mieu au iubit așa. Și ce veți face la ceale după aceastea?“

CAP 6

Vestirea năvălirii unui neam strein.

1. „Întăriți-vă, fiii lui Veniamin, den mijlocul Ierusalimului, și în Thecue trâmbitați cu trâmbiță, și preste Vithaharma rădicați semn, căci reale să iviră de la miazănoapte și zdrobire mare să face.

2. Și se va lua înălțimea ta, fată Sion!

3. La ea vor veni păstori și turmele lor și vor înfige spre ea colibi împrejur și vor paște fieștecarele cu mâna lui.

4. Rânduiți-vă asupra ei spre războiu! Sculați-vă și să ne suim asupra ei în amiazăzi! Vai noao, căci s’au plecat ziua, căci să sfârșăsc umbrele zilii!

5. Sculați-vă și să ne suim preste ea noaptea și să stricăm temeaiele ei!

6. Căci aceastea zice Domnul puterilor: ‘Tăiați leamnele ei! Varsă preste Ierusalim puteare! O, cetate mincinoasă! Toată sila e întru dânsa.

7. În ce chip răceaște groapa apa, așa răceaște răotatea ei. Necurăție și ticăloșie să va auzi întru ea preste fața ei pururea, cu dureare și cu bătaie.

8. Certa-te-vei, Ierusalime, să nu se depărteaze sufletul mieu de la tine, să nu te facă pământ neumblat, carele nu să va lăcui!’“

9. Căci aceastea zice Domnul puterilor: „Culeageț, culeageț ca o vie rămășițile lui Israil! Întoarceți-vă, ca cel ce culeage în cunoștința lui!“

10. – „Cătră cine voiu grăi și mă voiu mărturisi și va auzi? Iată, neobrăzuite-s urechile lor și nu pot să auză! Iată, cuvântul Domnului să făcu lor spre ocară! Nu vor vrea pre el să-l asculte!“

11. – „Și mânia mea am plinit, și am oprit și n’am concenit pre ei. Turna-voiu preste prunci denafară și spre adunarea tinerilor împreună, căci bărbat și muiare să vor prinde, bătrân cu cel plin de zile.

12. Și să vor înturna casele lor la alții, țarine și muierile lor deodată, căci voiu întinde mâna mea pre ceia ce lăcuiesc pământul acesta, zice Domnul,

13. Căci de la cel mic al lor până la mare, toți au făcut fărădeleage; de la preot și până la proroc mincinos, toți au făcut mincinoase.

14. Și vindeca zdrobirea norodului mieu, defăimând și zicând: ‘Pace!’ Și unde e pace?

15. Rușinară-se, căci s’au săvârșit, și nu ca cei ce să rușinează să rușinară, și necinstea lor n’au cunoscutu-o. Pentru aceaea vor cădea în cădearea lor și în vreamea socotealei lor pieri-vor“, zice Domnul.

16. Aceastea zice Domnul: „Stați pren căi și vedeți și întrebați cărările Domnului veacinice și vedeți carea iaste calea cea bună; și meargeț întru ea și veț afla curățire sufletelor voastre“. Și ziseră: „Nu ne vom duce!“

17. – „Pus-am preste voi strejari; ascultați glasul trâmbiței!“ Și ziseră: „Nu vom auzi!“

18. – „Pentru aceaea auzit-am limbile și ceia ce pasc turmele lor.

19. Ascultă, păminte! Iată, Eu aduc preste norodul acesta reale, roada urârei lor, căci la cuvântul mieu nu luară aminte, și leagea mea o lepădară.

20. Pentru căci tămâie de la Sava îm aduceți și scorțișoară den pământ departe? Și arderile ceale de tot ale voastre nu-s priimite și jârtvele voastre nu m’au îndulcit pre mine“.

21. Pentru aceaea, aceastea zice Domnul: „Iată, Eu dau preste nărodul acesta boală, și vor boli întru ea părinți și fii împreună, vecinul și cel de aproapele lui vor pieri“.

22. Aceastea zice Domnul: „Iată, norod vine de la crivăț și limbi să vor rădica de la marginile pământului.

23. Arc și fuște vor ținea, năsilnic iaste și nu va milui; glasul lui –ca marea ce aduce valuri; cu cai și cară să va rândui, ca focul, spre războiu cătră tine, fată Sion!“

24. – „Auzit-am auzul lor, slăbănogiră-se mânile noastre; necaz ne cupginse pre noi, chinuri ca ceiia ce naște.

25. Nu ieșiț afară la țarină și în căi nu îmblați, căci sabia nepriatenilor lăcuiaște premprejur!

26. Fata norodului mieu! Încinge-te cu sac și presară cenușă! Fă-ți jale ibovnicului, tânguire de milă, căci fără veaste va veni chinul preste voi!“

27. – „Ispititoriu am dat pre tine întru noroade ispitite; și vei cunoaște când voiu ispitiiu Eu calea lor. Toți neascultători, mergând încâlcită, aramă și fier.

28. Toți stricați sânt!

29. Să sfârși foiul de la foc, să sfârși plumbul. În deșert zlătariul bate argintul, vicleșugurile lor nu s’au topit.

30. ‘Argint lepădat’ chemați pre ei, căci i-au izgonit pre ei Domnul“.

CAP 7

Deșarta încredere a lui Israil. Amenințările lui Dumnezeu.

1. Ascultați cuvântul Domnului, toată jidovimea!

2. Aceastea zice Domnul puterilor, Dumnezeul lui Israil: „De veți îndirepta căile voastre și tocmealele voastre, și voiu lăcui pre voi în locul acesta.

3. Nu vă nădejduiț spre voi cuvinte mincinoase, căci mai mult nemică nu vor folosi voao, zicând: ‘Beseareca Domnului beseareca Domnului iaste’.

4. Că, de veț isprăvi isprăvind căile voastre și tocmealele voastre și, făcând, veț face judecată întru mijlocul omului și întru mijlocul aproapelui său,

5. Și nemearnicul și surumanul și vădua să nu asupriți, și sânge nevinovat să nu vărsați în locul acesta, și denapoia altor dumnezăi să nu meargeț spre rău voao,

6. Și voiu lăcui pre voi în locul vostru, în pământul carele am dat părinților voștri den veac și până în veac.

7. Iară de veț nădejdui voi pre cuvinte mincinoase, de unde nu vă veț folosi,

8. Și ucideț, și preacurviț, și furaț, și juraț pre strâmb, și tămâiați la Vaal, și meargeț denapoia dumnezăilor streini, carii nu știți, ca să vă fie voao rău,

9. Și aț venit și aț stătut înaintea mea în Casă unde să numeaște numele mieu preste ea și aț zis: ‘Feritu-ne-am ca să nu facem toate urâciunile aceastea!’,

10. Au peșteri tâlharilor –Casa Mea unde să numeaște numele mieu întru ea acolo înaintea voastră? Și iată, Eu văzuiu“, zice Domnul.

11. „Căci meargeți la locul mieu cel de la Silom, unde am sălășluit numele mieu preste el acolo înainte, și vedeț ceale ce am făcut lui de cătră fața răutății nărodului mieu, Israil.

12. Și acum, pentru care lucru aț făcut toate aceastea lucruri, și am grăit cătră voi, și nu m’aț ascultat pre mine, și v’am chemat pre voi, și n’aț răspuns,

13. (Deci) face-voiu și Eu Casii aceștiia unde să cheamă numele mieu preste ea, preste carea voi nădejduiț preste ea, și locului carele am dat voao și părinților voștri, în ce chip am făcut Silomului.

14. Și voiu lepăda pre voi de cătră fața mea, în ce chip am lepădat pre frații voștri, toată sămânța lui Efraim!

15. Și tu nu te ruga pentru nărodul acesta și nu te ruga ca să să miluiască aceștea, și nu te ruga și să nu te apropii de mine pentru ei, căci nu voiu asculta.

16. Au nu vezi ce fac ei în cetățile Iudei și în căile Ierusalimului?

17. Fiii lor adună leamne, și părinții lor ard foc, și muierile lor fărâmă aluat, ca să facă hamoni oștii ceriului; și au turnat turnări la dumnezei streini, pentru ca să mă mânie.

18. Au doară ei mă scârbesc pre mine?“, zice Domnul, „nu pre ei, pentru ca să să rușineaze obrazele lor?“

19. Pentru aceaea, aceastea zice Domnul: „Iată, urgia și mânia mea să varsă preste locul acesta, și preste oameni, și preste dobitoace, și preste tot lemnul țarinii lor, și preste roadele pământului; și va arde și nu se va stinge“.

20. Aceastea zice Domnul: „Arderile ceale de tot ale voastre adunaț cu jârtvele voastre și mâncați carne,

21. Căci n’am grăit cătră părinții voștri și n’am poruncit lor, în ziua carea am scos pre ei den pământul Eghipetului, pentru arderi-de-tot și jârtve,

22. Fără numai graiul acesta am poruncit lor, zicând: ‘Ascultați glasul mieu, și voiu fi voao întru Dumnezău și voi veț fi mie întru nărod, și meargeț în toate căile meale, oricarele voiu porunci voao, pentru ca să vă fie voao bine’.

23. Și n’au ascultat pre mine, nici au apropiat ureachea lor, ce au mers întru gândurile inimii lor cei reale și să făcură la ceale dendărăt, nu la ceale denainte, den carea zi au ieșit părinții lor den pământul Eghipetului și până în ziua aceasta.

24. Și am trimis cătră ei pre toți robii miei, prorocii, ziua și dimeneața, și am trimis,

25. Și n’au ascultat pre mine, și nu s’au apropiat ureachea lor, și ș’au învârtoșat cerbicea lor mai mult decât părinții lor.

26. Și vei grăi lor cuvântul acesta, și nu vor asculta pre tine; și vei chema pre ei, și nu vor răspunde ție.

27. Și vei grăi cătră ei: ‘Această limbă, care n’au auzit glasul Domnului lor, nici au priimit învățătura, să sfârși credința den rostul lor’.

28. Tunde capul tău și leapădă! Și ia pre buze plângere, căci au izgonit Domnul și au lepădat ruda care făcea aceastea; căce au făcut fiii Iudii răul înaintea mea“, zice Domnul.

29. „Rânduit-au urâciunele lor în Casă unde s’au chemat numele mieu preste ea, ca să o pângărească pre ea. Și au zidit capiște lui Tafeth, carele iaste în valea fiiului Ennom, ca să arză-de-tot pre fiii lor și featele lor cu foc, care n’am poruncit lor și n’am socotit în inima mea.

30. Pentru aceaea, iată, zile vin, zice Domnul, și nu vor mai zice încă ‘Capiștea lui Tafeth’ și ‘Valea fiiului Ennom’, ce ‘Valea celor omorâți’; și-i vor îngropa în Tafeth, nefiind loc.

31. Și vor fi morții norodului acestuia spre mâncare pasărilor ceriului și hiarălor pământului, nu va fi cine să apere.

32. Și voiu surpa den cetățile Iudii și den răspântiile Ierusalimului glasul celor ce să veselescu și glasul celor ce să bucură, glasul ginerelui și glasul neveastei, căce spre pustiire va fi tot pământul“.

CAP 8

Orbirea norodului și pedeapsa lui.

1. „În vreamea aceaea, zice Domnul, deșchide-vor oasele împăraților Iudii și oasele boiarilor lor și oasele preoților și oasele prorocilor lor și oasele celor ce lăcuiescu în Ierusalim den mormânturile lor

2. Și le vor zbici pre eale spre soare și spre lună și spre toate stealele și spre toată oastea ceriului, care au iubit și cărora au slujit și cărora au mersu denapoia lor și de carii să ținea și la carii s’au închinat ei. Nu să vor tăia, nici să vor îngropa, și vor fi spre pildă preste fața a tot pământul,

3. Căci au mai ales moartea decât viața; și la toți ceialalți ce au rămas de la rudenia aceaea, în tot locul, oriunde-i voiu scoate pre dânșii acolo“.

4. Căci aceastea zice Domnul: „Au doară cel ce cade nu să scoală? Sau cel ce să întoarce nu să întoarce?

5. Pentru căci să întoarse norodul acesta întoarcere fără rușine și să biruiră de tot întru voia lor și nu vrură a să întoarce?

6. Băgați în urechi dară și auziți! Nu așa vor grăi, nu iaste om care să să pocăiască de la răutatea lui, zicând: ‘Ce am făcut?’ Rămase cela ce aleargă de la alergătura lui ca calul șezătoriu întru nechezarea lui.

7. Și asida în ceriu conoscu vreamea ei, turtureaoa și rândureaoa, pasările țarenii, păziră vremile întrării lor; iară norodul mieu acesta n’au cunoscut judecățile Domnului.

8. Cum veți grăi că: ‘Înțelepți sântem noi, și leagea Domnului cu noi iaste’? În deșert să făcu trestia minciunoasă la scriitori!

9. Rușinară-să înțelepții, acoperiră capul lor; și să spământară și să prinsără, căci cuvântul Domnului l-au izgonit. Care înțelepciune e întru dânșii?

10. Pentru aceaea voiu da muierile lor altora și țarinile lor, moștenitorilor, căci, de la mic până la mare, toți iubirea argintului gonesc; și, de la proroc până la preot, toți fac minciună.

11. Și vindecă surparea norodului mieu cătră necinste, zicând: ‘Pace! Pace!’; și nu era pace!

12. Rușinară-să, căci urâciune au făcut? Și cu rușine nu s’au rușinat, și a să rușina nu știu. Pentru aceaea vor cădea între mijloc căzând, în vreamea socotealei lor vor cădea“, zice Domnul.

13. „Și vor aduna roadele lor, zice Domnul, nu iaste strugur în vie și smochine în smochin, și frunzele au căzut de tot“.

14. – „Și spre ce noi șădem?“– „Adunați-vă și să întrăm la cetățile ceale tari și să ne lepădăm acolo, căci Dumnezău ne-au lepădat pre noi și ne-au adăpat apă de hiare, căci am greșit înaintea lui.

15. Adunatu-ne-am spre pace, și nu era bune la vreamea vindecării și nu era sârguială“.

16. – „De la Dan vom auzi glasul iuțimei cailor lui, de la glasul nechezării călărimei cailor lui să clăti tot pământul; și va veni și va mânca de tot pământul, și plinirea lui, cetatea, și pre cei ce lăcuiescu întru dânsa.

17. „Pentru căci, iată, Eu trimiț la voi șărpi omorâtori, la carii nu iaste a descântarea,

18. Și vor mușca pre voi fără vindecare cu durearea inimii voastre cei izmenite!

19. Iată (strigare) glasul strigării featii nărodului mieu, de la pământ departe: ‘Au Domnul nu iaste în Sion? Sau împărat nu iaste acolo?’ – „Pentru căci m’au urgisit cu ceale cioplite ale lor și întru deșărtări streine?“

20. Să petrecu vara, trecu seacerea, și noi nu ne-am mântuit.

21. – „Spre surparea featei nărodului mieu mă întunecaiu; întru izmenire mă întăriră durori ca ceaea ce naște.

22. Și au rășină nu iaste în Galaad? Au doftor nu iaste acolo? Pentru căci nu să sui vindecarea featei nărodului mieu?“

CAP 9

Plângerea prorocului. Amenințări de la Dumnezeu.

1. „Cine va da capului mieu apă și ochilor miei izvoară de lacrămi, și voiu plânge pre nărodul mieu acesta, ziua și noaptea, pre cei răniț ai featii nărodului mieu?

2. Cine îm va da în pustiiu sălaș mai de margine, și voiu părăsi pre nărodul mieu și mă voiu duce de la ei? Căci toți să preacurvesc, adunarea celor defăimători!

3. Și întinseră limba lor ca un arc mincinos și nu credința putu pre pământ, căci den reale la reale au ieșit, și pre mine n’au cunoscut!“, zice Domnul.

4. „Fieștecarele de cătră aproapele său păziți-vă și pre frații lor nu nădejduiț, căci tot fratele cu amăgitură va amăgi și tot priatenul cu vicleșug mearge.

5. Fieștecarele asupra priatinului lui va batjocuri, adevăr nu vor grăi; învăță-se limba lor a grăi minciuni; năpăstuiră și nu lipsiră a să întoarce.

6. Camătă preste camătă, vicleșug preste vicleșug, n’au vrut să știe pre mine“, zice Domnul.

7. Pentru aceaea, aceastea zice Domnul puterilor: „Iată, Eu voiu lămuri pre ei și voiu ispiti pre ei, căci voiu face de cătră fața vicleșugului featii nărodului mieu.

8. Săgeată rănitoare e limba lor; vicleane-s graiurile gurii lor; cu aproapele lui grăiaște de pace, și întru sine are vrajba.

9. Au asupra acestora nu voiu socoti, zice Domnul, sau la nărod ca acesta nu va izbândi sufletul mieu?

10. Preste măguri luați tânguire și pre căile pustiiului plângere, căci s’au săvârșit, pentru că nu sânt oameni, n’au auzit glasul stăpânirei; den pasările ceriului și până la dobitoace spământară-să, dusără-să.

11. Și voiu da Ierusalimul spre înstreinare, spre lăcuință bălaurilor, și cetățile Iudei spre stingere le voiu pune, nelăcuindu-se“. Cine e omul înțelegătoriu și înțeleagă aceasta? Și la care e cuvântul gurii Domnului cătră el, vestească voao: pentru care lucru pieri pământul? Aprinse-se ca pustiiul, neumblându-se el?

12. Și zise Domnul cătră mine: „Pentru căci au părăsit ei leagea mea carea am dat înaintea feații lor și n’au ascultat glasul mieu,

13. Ce au mers denapoia celor alease ale inimii lor ceii reale și denapoia idolilor carele au învățat pre ei părinții lor“,

14. Pentru aceaea, aceastea zice Domnul puterilor, Dumnezăul lui Israil: „Iată, Eu hrănesc pre ei cu nevoi, și voiu adăpa pre ei apă de hiare,

15. Și voiu răsipi pre dânșii întru limbi la carii nu conoștea ei și părinții lor, și voiu trimite la dânșii sabia, până-i voiu topi pre ei cu dânsa“.

16. Aceastea zice Domnul puterilor: „Chemați pre cealea ce plâng, și să vie; și cătră ceale măiastre trimiteți,

17. Și răspunză; și să ia preste noi plângere, și pogoare ochii voștri lacrămi, și geanele voastre cure apă,

18. Căci glasul cel de jale să auzi în Sion: ‘Cum am chinuit! Ne-am rușinat foarte, căci am părăsit pământul și am lepădat sălășluirile noastre’“.

19. – „Ascultați dară, muieri, cuvântul lui Dumnezău și priimască urechile voastre cuvintele gurei lui; și învățați featele voastre jale și muiarea pre cea de aproapele ei, plângere,

20. Căci să sui moarte pren ferestrile voastre, întră la pământul vostru, ca să zdrobească prunci pre den afară și tinerii de pren uliță.

21. Și vor fi morții oamenilor spre pildă, preste fața câmpului pământului vostru, și ca iarba denapoia celui ce coseaște.

22. Și nu va fi cel ce să adune“. Aceastea zice Domnul: „Nu să laude înțeleptul întru înțelepciunea lui și nu se laude cel vârtos întru vârtutea lui și nu se laude cel bogat întru bogăția lui,

23. Ce întru aceasta să să laude cel ce să laudă a înțeleage și a mă conoaște că Eu sânt Domnul, cela ce fac milă și judecată și direptate pre pământ, căci întru aceastea e voia mea“, zice Domnul.

24. „Iată, zile vin, zice Domnul, și voiu socoti preste toți cei obrezuiți marginea acoperirei lor,

25. Preste Eghipet, și preste Idumea, și preste Edom, și preste fiii lui Ammon, și preste fiii lui Moav, și preste tot cela ce tunde împrejur cealea de la fața lui, ceia ce lăcuiesc în pustiiu, căci toate limbile neobrezuite-s la trup, și toată casa lui Israil –neobrezuiți la inima lor“.

CAP 10

Deșertăciunea idolilor. Pustiirea Ierusalimului.

1. Ascultați cuvântul Domnului, carele au grăit cătră voi, casa lui Israil!

2. Aceastea zice Domnul: „După căile limbilor nu învățați și de seamnele ceriului nu vă teamereți, căci să tem de eale cu obrazele lor;

3. Căci legiuirile limbilor deșarte-s: lemn iaste, den dumbravă tăiat, lucru de teslariu și topitură;

4. Cu argint și cu aur înfrumusețate sânt, cu ciocane și cu cuie le-au întărit pre eale, pune-le-vor pre eale și nu se vor mișca.

5. Argintul bătut iaste, nu vor îmbla; rădicându-se, rădica-se-vor, căci nu vor păși. Nu vă teameți de eale, căci nu vor face rău, și bine nu iaste întru eale“.

6. – „Nu iaste aseamenea cu tine, Doamne! Mare ești tu și mare e numele tău întru vârtute!

7. Cine nu se va teame de tine, Împărate al limbilor? Pentru că ție să cuvine, că întru toți înțelepții limbilor și întru toate împărățiile lor nu iaste aseamenea ție.

8. Împreună cei fără minte și cei nesocotitori sânt dăscălia deșărtărilor lor, lemn iaste!

9. Argint lipit iaste, de la Tharsis veni-va; aurul –Mofaz; și mâna zlătarilor, lucruri de meșteri; toate cu vânăt și mohorâte vor îmbrăca pre eale.

10. Așa să ziceț lor: ‘Dumnezăi carii ceriul și pământul n’au făcut să piară de pre pământ și dedesuptul ceriului acestuia!’“

11. Dumnezău –cela ce au făcut pământul cu putearea lui, cela ce au îndireptat lumea cu înțelepciunea lui și cu mintea lui au întins ceriul,

12. Și mulțime de ape în ceriu, și sui nori de la marginea pământului; fulgere spre ploaie au făcut și scoase vânturi (lumină) den visteriile lor.

13. Nebunitu-s’au tot omul de minte; rușină-se tot zlătariul pre ceale săpate ale lui, căci mincinoase au topit; nu iaste duh întru eale.

14. Deșarte sânt, lucrure batjocurite; în vreamea socotirei lor vor pieri.

15. Nu iaste ca aceasta parte la Iacov, căci cela ce au zidit toate, acela iaste moșnenirea lui; Domnul –numele lui.

16. Adună den afară statul tău cel ce lăcuiaște întru cei aleși, căci aceastea zice Domnul:

17. „Iată, Eu împiadec pre ceia ce lăcuiesc pământul acesta cu necaz, și voi năcăji pre ei, pentru ca să să afle rana ta“.

18. Vai preste zdrobitura ta! Duioasă rana ta! Și eu ziș: Așa e aceasta rana ta și te apucă pre tine.

19. Cortul tău au chinuit, pieri, și toate pieile tale să spintecară; fiii miei și oile meale nu sânt; nu iaste încă loc cortului mieu, locul pieilor meale,

20. Căci păstorii au ieșit den minte și pre Domnul n’au cercetat; pentru aceaea n’au socotit toată pășunea și să răsipiră.

21. Glasul auzirii, iată, vine! Și cutremur mare den pământul de la miazănoapte, ca să rânduiască cetățile Iudii spre stingere și zăceare pasărilor.

22. Știu, Doamne, că nu e a omului calea lui, nici bărbat va mearge și va isprăvi călătoria lui.

23. Ceartă-ne pre noi, Doamne, însă cu judecată, și nu cu mânie, pentru ca să nu ne faci pre noi puțini!

24. Varsă mânia ta preste limbile cealea ce nu te știu pre tine, și preste împărățiile carele numele tău nu l-au chemat, căci au mâncat pre Iacov și au topit pre Israil!

CAP 11

Ruperea legăturii cu Dumnezeu. Sfat viclean asupra prorocului.

1. Cuvântul carele s’au făcut de cătră Domnul cătră Ieremia, zicând:

2. „Auzi cuvintele făgăduinții aceștiia, și vei grăi cătră oamenii Iudei și cătră cei ce lăcuiesc în Ierusalim și vei grăi cătră ei.

3. Aceastea zice Domnul, Dumnezeul lui Israil: ‘Blestemat omul carele nu va asculta cuvintele făgăduinței aceștiia carea am poruncit părinților voștri în ziua carea am scos pre ei den pământul Eghipetului, den cuptoriul cel de fier, zicând:

4. Ascultați glasul mieu și faceț toate, oricâte voiu porunci voao, și veți fi mie norod, și Eu voiu fi voao Dumnezeu,

5. Pentru ca să întăresc jurământul mieu carele am jurat părinților voștri ca să le dau lor pământ ce cură miare și lapte, ca cum e ziua aceasta!’“ Și răspunș și ziș: „Facă-să, Doamne!“

6. Și zise Domnul cătră mine: „Citeaște toate cuvintele aceastea în cetățile Iudii și denafara Ierusalimului, zicând:

7. ‘Auziți cuvintele făgăduinței aceștiia și le faceț pre eale, căci mărturisind mărturisiiam împreună părinților voștri, în ziua carea am scos pre ei den pământul Eghipetului până în ziua aceasta, mânecând mărturisiiam împreună, zicând:

8. ‘Ascultați glasul mieu!’ Și n’au ascultat, nici plecară ureachea lor, ce mergea fieștecarele întru încâlcirea inemii lor cei vicleane. Și aduș cătră ei toate cuvintele făgăduinței aceștiia carea am poruncit ca să facă, și n’au făcut’“.

9. Și zise Domnul cătră mine: „Să află legătură întru bărbații Iudei și întru ceia ce lăcuiesc în Ierusalim.

10. Întoarseră-se spre strâmbătățile părinților lor celor mai denainte, carii n’au vrut să asculte cuvintele meale și, iată, ei mergu denapoia dumnezeilor striini, ca să slujască lor. Și răsipi casa lui Israil și casa Iudei făgăduința mea, carea am pus cătră părinții lor“.

11. Pentru aceaea, aceastea zice Domnul: „Iată, Eu aduc preste norodul acesta reale, den carele nu vor putea ca să iasă dentr’însele; și vor striga cătră mine, și nu voiu asculta pre ei.

12. Și vor mearge cetățile Iudei și cei ce lăcuiescu Ierusalimul și vor striga cătră dumnezeii lor, cărora ei tămâiază lor, carii nu vor mântui pre ei în vreamea chinuirii lor.

13. Căci pre numărul cetăților tale era dumnezeii tăi, Iudo, și pre numărul ieșirilor Ierusalimului au rânduit capiști a tămâia pre Vaal.

14. Și tu nu te ruga pentru norodul acesta și nu te ruga pentru ei la rugă și rugăciune, căci nu voiu asculta la vreamea carea mă cheamă pre mine, în vreamea chinuirii lor.

15. Pentru ce cea iubită în Casa mea au făcut urâciune? Au rugăciune și cărnuri sfinte vor lua de la tine răutățile tale? Au de aceasta vei scăpa?

16. ‘Maslin cu bună umbră, frumos la chip’ au numit Domnul numele tău. La glasul tăierii lui au răsădit; să făcură de nimica ramurile ei.

17. Și Domnul puterilor, cela ce de tot te-au răsădit, grăit-au asupra ta reale, pentru răutatea casii lui Israil și casei Iudii, căci ș’au făcut lor a mă urgisi, tămâind ei la Vaal“.

18. Doamne, arată mie și voiu cunoaște; atuncea văzuiu tocmealele lor.

19. Și eu, ca un miel blând aducându-se să să jârtvuiască, n’am cunoscut că asupra mea au gândit gând rău, zicând: „Veniți și să punem lemn în pâinea lui și să-l surpăm pre el de la pământul celor vii, și numele lui nu să va mai pomeni încă“.

20. Doamne al puterilor, judecând dirept, ispitind rănichii și inimile, de aș vedea cea de la tine izbândă dentru ei, căci cătră tine descoperiiu îndireptarea mea.

21. Pentru aceaea, aceastea zice Domnul preste oamenii den Anathoth, ceia ce cearcă sufletul mieu, ceia ce zic: „Nu vei proroci pre numele Domnului! Iară de nu, vei muri în mânile noastre!“

22. Pentru aceaea, aceastea zice Domnul puterilor: „Iată, Eu socoti-voiu asupra lor; tinerii lor cu sabie vor muri, și fiii lor și featele lor muri-vor cu foamete.

23. Și rămășiță nu va fi lor, căci voiu aduce reale preste ceia ce lăcuiescu în Anathoth, în anul socotirii lor“.

CAP 12

Fericirea amăgitoare a celor răi.

1. Direptu ești, Doamne, că voiu răspunde cătră tine, însă judecăți voiu grăi cătră tine: Ce e că calea necuraților să sporeaște, îndireptatu-s’au toți cei ce defaimă defăimări?

2. Răsădiș pre ei și să înrădăcinară; făcură fii și făcură roadă. Aproape ești Tu de gura lor și departe de la rănichii lor!

3. Și tu, Doamne, știi pre mine; ispitit-ai inima mea. Înaintea ta adună-i pre ei ca oile spre junghiare! Curățeaște-i pre ei la ziua jungherii lor!

4. Până când va plânge pământul și toată iarba țarinii să va usca de răutatea celor ce lăcuiescu întru el? Stânsără-să dobitoace și pasări, căci au zis: „Nu va vedea Dumnezău căile noastre!“.

5. – „Ale tale picioare aleargă și te slobonogescu pre tine; cum te vei găti pre cai? Și în pământul păcii tale te nădejduiești; cum vei face întru înfierbântarea Iordanului?

6. Căci și frații tăi și casa tătâni-tău, și aceștea să lepădară de tine și aceștea au strigat, dendărătul tău adunară-să. Să nu te încrezi întru ei, când vor grăi cătră tine cu pace!

7. Părăsit-am casa mea, lăsat-am moștenirea mea, dat-am cel iubit suflet al mieu pre mâinile vrăjmașilor lui.

8. Să făcu moștenirea mea mie ca un leu în dumbravă, deade asupra mea glasul ei; pentru aceaea am urât pre ea. Au peștera leoaicei iaste moștenirea mea mie?

9. Au peșteră e împrejurul ei preste ea? Păsați! Adunaț toate hiarăle câmpului și să vie ca să mănânce pre ea!

10. Păstori mulți stricară via mea, pângăriră partea mea, deaderă partea cea poftită a mea spre pustiiu neumblat.

11. Făcură-să spre pieirea pierzării prin mine; cu stingere stinsă-se tot pământul, căci nu iaste om care să puie la inimă.

12. Preste toată ieșirea în pustiiu au venit, chinuind, căci sabia Domnului va mânca de la marginea pământului și până la marginea pământului, nu iaste pace la tot trupul.

13. Sămănat-aț grâu, și spini aț secerat; sorții lor nu vor folosi lor. Rușinați-vă de fala voastră, de ocară înaintea Domnului!“

14. Căci aceastea zice Domnul pentru toți vecinii cei răi: „Ceia ce să ating de moștenirea mea carea am împărțit nărodului mieu, lui Israil, iată, Eu zmulg pre ei de la pământul lor, și pre Iuda voiu scoate den mijlocul lor.

15. Și va fi după ce voiu scoate Eu pre ei, mă voiu întoarce și voiu milui pre ei. Și voiu lăcui pre ei, pre fieștecarele la moștenirea lui și fieștecarele la pământul lui.

16. Și va fi, de învățând, vor învăța calea nărodului mieu a să jura în numele mieu: ‘Viu Domnul!’, în ce chip au învățat pre nărodul mieu a să jura pre Vaal, și să va zidi în mijlocul nărodului mieu. Iară de nu să vor întoarce,

17. Și voiu rădica limba aceaea cu rădicare și pierzare“, zice Domnul.

CAP 13

Mai înainte vestirea robiei jidovilor închipuită prin brâul de in și foalele sparte.

1. Aceastea zice Domnul: „Pasă și câștigă ție încingere de in și pune pre mijlocul tău; și în apă nu va treace“.

2. Și câștigaiu încingerea, după cuvântul Domnului, și puș prejur mijlocul mieu.

3. Și să făcu cuvântul Domnului cătră mine, zicând:

4. „Ia încingerea cea demprejurul mijlocului tău și scoală-te și pasă la Efrat și ascunde pre ea acolo, în gaura pietrii“.

5. Și merș și o ascunș la Efrat, în ce chip mi’au poruncit mie Domnul.

6. Și fu după zile multe, și zise Domnul cătră mine: „Scoală-te și pasă la Efrat și ia de acolo brâul carele am poruncit ție ca să-l ascunzi acolo“.

7. Și merș la apa Efratului și săpaiu și luaiu brâul den locul unde am îngropat pre el acolo. Și iată, stricat era, care să nu fie de treabă la nemică.

8. Și să făcu cuvântul Domnului cătră mine, zicând:

9. „Aceastea zice Domnul: Așa voiu strica semeția Iudei și semeția Ierusalimului, cea multă aceasta semeție.

10. Pre cei ce nu vor să asculte cuvintele meale, ce au mers întru încâlcirea inimii lor cei vicleane, și pre cei ce au mers după dumnezăi streini ca să slujască lor și să să închine lor, și vor fi ca brâul acesta care nu se va trebui la nemică.

11. Căci, în ce chip să lipeaște brâul prejur mijlocul omului, așa am lipit cătră mine casa lui Israil și toată casa Iudei, ca să să facă mie spre nărod numit, și spre fală, și spre mărire; și n’au ascultat de mine.

12. Și vei grăi cătră nărodul acesta: ‘Tot foalele să va împlea de vin’. Și va fi de vor zice cătră tine: ‘Au cunoscând nu vom cunoaște că tot foalele să va împlea de vin?’,

13. Și vei grăi cătră ei: ‘Aceastea zice Domnul: ‘Iată, Eu voiu împlea pre toți ceia ce lăcuiesc pământul acesta, și pre împărații lor, pre ceia ce șăd, fiii lui David, pre scaunul lui, și pre preoți, și pre proroci, și pre Iuda, și pre toți ceia ce lăcuiesc în Ierusalim cu îmbătare.

14. Și voiu răsipi pre ei, pre bărbat, și pre fratele lui, și pre părinții lor, și pre fiii lor deodată; și nu voiu dori, zice Domnul, și nu-m va fi milă și nu mă voiu milostivi de cătră stricarea lor’.

15. Auziți și băgați în urechi și nu vă rădicați, căci Domnul au grăit!

16. Dați Domnului Dumnezeului vostru mărire, mai nainte de a întuneca și mai nainte de a să împiedeca picioarele voastre preste munți întunecoși; și veți aștepta la lumină, și acolo –umbra morții, și să vor pune la întunearec.

17. Iară de nu veț auzi, pre ascuns plânge-va sufletul mieu de cătră fața semeției; și vor pogorî ochii voștri lacrămi, căci să surpă turma Domnului.

18. Ziceț împăratului și silnicilor: ‘Smeriți-vă și ședeți, căci s’au surpat den capul vostru cununa mărirei voastre!’

19. Cetățile ceale despre austru să închiseră împreună și nu era cel ce să deșchiză; să înstriină Iuda, săvârșiră înstriinare deplin.

20. Rădică ochii tăi, Ierusalime, și vezi pre cei ce vin de la crivăț: Unde iaste turma carea s’au dat ție, oile mărirei tale?

21. Ce vei grăi, când te vor socoti pre tine? Și tu ai învățat pre ei asupra ta învățături la început. Durori te vor apuca, ca pre muiarea ce naște.

22. Și de vei zice în inema ta: ‘Pentru căci întimpină mie aceastea?’ –Pentru mulțimea strâmbătății tale descoperiră-se denapoile tale, să să ivească călcâile tale.

23. De va premeni arapul pialea lui și pardosul împistriturile lui, și voi veți putea a face bine, fiind învățați rău.

24. Și-i împrăștiaiu pre ei ca ojogiturile ce să duc de vânt spre pustiiu.

25. Acesta e sorțul tău și parte, a nu asculta voi mie, zice Domnul, cum m’ai uitat pre mine și ai nădejduit pre minciuni.

26. Și eu voiu descoperi ceale denapoi ale tale preste fața ta,

27. Și să va ivi necinstea ta. Preacurviile tale și nechezarea ta și înstriinarea curviei tale preste dealuri și în țarini am văzut, urâciunile tale. Vai ție, Ierusalime, căci nu te-ai surpat denapoia mea! Până când vei fi?“

CAP 14

Pedeapsa cu secetă și foamete. Rugăciunea Prorocului.

1. Cuvântul Domnului, carele s’au făcut cătră Ieremia pentru neplouare.

2. Plânse jidovimea, și porțile ei să deșertară, și să întunecară pre pământ, și strigarea Ierusalimului să sui.

3. Și cei putearnici ai ei trimiseră pre cei mai tineri ai lor la apă; venit-au la fântâni, și n’au aflat apă. Și au întors vasele lor deșarte.

4. Și lucrurile pământului s’au săvârșit, căci nu era ploaie. S’au rușinat plugarii, acoperiră capetele lor.

5. Și cerbii în țarină fătară și părăsiră, căci nu era iarbă.

6. Măgarii sălbateci stătură pren codri, și traseră vânt, săvârșiră-se ochii lor, că nu era buruiană.

7. De norodul strâmbătății, păcatele noastre împomcișară-se noao. Doamne, fă noao pentru numele tău, căci multe-s păcatele noastre înaintea ta, căci ție am greșit.

8. Îngăduiala lui Israil, Doamne, și mântuiești în vreamea răutăților;

9. Pentru căci te-ai făcut ca un nemearnic pre pământ? Și ca un pămintean abătându-se spre popas? Au fi-vei ca un om adormit fiind? Au ca un om ce nu poate a mântui? Și tu întru noi ești, Doamne, și numele tău s’au chemat preste noi, să nu uiți pre noi!

10. –Așa zice Domnul norodului acestuia: „Îndrăgiră a mișca picioarele lor și nu s’au scumpit; și Dumnezău n’au binevoit întru ei. Acum îș va aduce aminte de strâmbătatea lor“.

11. Și zise Domnul cătră mine: „Nu te ruga pentru norodul acesta spre bine!

12. Căci, de vor posti, nu voiu auzi rugile lor; și de vor aduce arderi-de-tot și jârtve, nu voiu binevoi întru ei, căci cu cuțit și cu foamete și cu moarte eu voiu conceni pre ei“.

13. Și ziș: „Cela ce ești, Doamne, iată, prorocii lor vor proroci și zic: ‘Nu veți vedea sabie, nici foamete va fi întru voi, căci adevăr și pace voiu da pre pământ și în locul acesta’“.

14. Și zise Domnul cătră mine: „Minciuni prorocii prorocesc pre numele mieu! N’am trimis pre ei și n’am poruncit lor și n’am grăit cătră ei, căci vederi mincenoase și vrăji și descântături și voile inimilor ei prorocesc voao“.

15. Pentru aceaea, aceastea zice Domnul pentru prorocii: „Ceia ce prorocesc pre numele mieu minciuni, și eu n’am trimis pre ei, carii zic: ‘Sabie și foamete nu va fi pre pământul acesta’, cu moarte, cu boală vor muri și cu foamete să vor conceni prorocii

16. Și norodul la carii ei prorocesc lor, și vor fi lepădați în răspântiile Ierusalimului de cătră fața sabiei și foameții; și nu va fi cel ce să îngroape pre ei și fămeile lor și fiii lor și featele lor. Și voiu vărsa preste ei răutățile lor.

17. Și vei grăi cătră ei cuvântul acesta: ‘Pogorâți preste ochii voștri lacrămi, ziua și noaptea, și să nu să sfârșască, căci cu zdrobitură mare să zdrobi fața norodului mieu și cu rană duioasă foarte’.

18. De voiu ieși la câmp, și iată, răniți de sabie; și de voiu întra la cetate, și iată, dureare de foamete; căci preot și proroc mearseră la pământul carele n’au știut“.

19. – „Au doară izgonind au izgonit pre Iuda? Și de la Sion s’au depărtat sufletul tău? Pentru ce ne-ai lovit pre noi, și nu iaste noao vindecare? Îngăduit-am spre pace, și nu era bunătăți; la vreame de vindecare, și iată, turburare!

20. Conoscut-am, Doamne, păcatele noastre, strâmbătățile părinților noștri, căci am greșit înaintea ta!

21. Încetează, pentru numele tău! Să nu pierzi scaunul mărirei tale! Adu-ți aminte să nu răsipești făgăduința ta cea ce e cu noi!

22. Au iaste în idolii limbilor ploând? Și ceriul va da sațiul lui? Au nu tu ești sângur, și te vom îngădui pre tine, Doamne, căci tu ai făcut toate aceastea!“

CAP 15

Răspunsul Domnului. Plângerea Prorocului.

1. Și zise Domnul cătră mine: „De va sta Moisi și Samuil înaintea feații meale, nu iaste sufletul mieu cătră ei! Slobozi norodul acesta și să iasă!

2. Și va fi de vor zice cătră tine: ‘Unde vom ieși?’, și vei grăi cătră ei: ‘Aceastea zice Domnul Dumnezău: Câți la moarte, la moarte; câți la sabie, la sabie; și câți la foamete, la foamete; și câți la robie, la robie.

3. Și voiu izbândi asupra lor, patru chipuri, zice Domnul: Sabia, spre junghiare; și câinii, spre spargere; și fiarăle pământului și pasările ceriului, spre mâncare și spre stricare.

4. Și voiu da pre ei la nevoi la toate împărățiile pământului, pentru Manasi, feciorul Ezechiei, împăratul Iudei, pentru toate câte au făcut în Ierusalim.

5. Cui va fi milă de tine, Ierusalime? Sau cine să va sfii asupra ta? Au cine să va întoarce spre pace ție?

6. Tu m’ai urât, zice Domnul, denapoi vei mearge. Și voiu întinde mâna mea și te voiu strica pre tine! Și încă nu voiu părăsi pre ei.

7. Și voiu sămăna pre ei cu sămănare. În porțile norodului mieu, să făcură fără feciori, pierdură norodul mieu, pentru răutățile lor.

8. Înmulțiră-să văduvele lor mai mult decât năsipul mării. Aduseră spre mumă chinuirea tinerelului într’amiazăzi, chin lepădară preste ea fără de veaste, cutremur și sârguială.

9. Deșertă-se ceaea ce năștea șapte, să chinui sufletul ei, apuse soarele preste ea, că, fiind ziua spre namiază, să rușină și să ocărî; pre cei rămași ai lor spre sabie îi va da înaintea vrăjmașilor lor’“, zice Domnul.

10. – „Vai eu, maică, ca pre cine m’ai născut, bărbat judecându-să și osăbindu-să în tot pământul? Nici am folosit, nici mi’au folosit mie nimerile, vârtutea mea s’au sfârșit întru cei ce mă blestema.

11. Facă-se, Doamne, îndireptându-se ei, de nu am stătut în vreamea răutăților lor și în vreamea năcazului lor spre bunătăți cătră vrăjmaș!“

12. – „De se va cunoaște fieru, și învălitură de aramă putearea ta.

13. Și comorile tale spre pradă le voiu da, schimbare pentru toate păcatele tale și în toate hotarăle tale.

14. Robi-te-voiu de tot împrejurul vrăjmașilor tăi, în pământul care n’ai știut, căci foc s’au ațâțat dentru mânia mea, preste voi să va arde!“

15. – „Doamne! Adu-ți aminte de mine și mă socoteaște și mă fă nevinovat dentru ceia ce mă gonescu pre mine nu spre îndelungu-răbdare. Cunoaște că am luat pentru tine ocară.

16. Pentru ceia ce defaimă cuvintele tale, conceneaște pre ei, și va fi cuvântul tău mie spre veselie și bucurie inimii meale, căce s’au chemat numele tău asupra mea, Doamne Atotțiitoriul!

17. N’am șezut în adunarea lor, jucând ei, ce numai mă temeam de cătră fața mânii tale; deosebi ședeam, căci de amărăciune m’am săturat.

18. Pentru căci biruiescu asupra mea cei ce mă mâhnescu? Rana mea e tare; de unde mă voiu vindeca? Făcându-se, să făcu mie ca o apă mincinoasă, neavând credință“.

19. –Pentru aceaea, aceastea zice Domnul: „De te vei întoarce și te vei așeza și înaintea feații meale vei sta, și de vei scoate cinstit den nevreadnic, ca gura mea vei fi; și să vor întoarce ei cătră tine, și tu nu te vei întoarce cătră ei.

20. Și te voiu da la norodul acesta ca un zid de aramă tare, și vor da războiu cătră tine și nu vor putea cătră tine, pentru căci cu tine sânt a te mântui

21. Și a te scoate, zice Domnul. Și te voiu mântui pre tine den mânile celor răi și te voiu izbăvi den mâna pierzătorilor“.

CAP 16

Prorocie din nou despre judecățile lui Dumnezeu. Robia și izbăvirea norodului.

1. „Și tu să nu iai muiare (zice Domnul Dumnezăul lui Israil) și nu ți se va naște ție fecior, nici fată în locul acesta“.

2. Căci aceastea zice Domnul Dumnezău pentru fiii și featele carele s’au făcut în locul acesta și pentru maicile lor, ceale ce au născut pre ei, și pentru tații lor, ceia ce au plămădit pre ei în pământul acesta:

3. „Cu moarte bolnăvicioasă vor muri, nu să vor tăia, nici să vor îngropa, spre pildă pre fața pământului vor fi, cu sabie și foamete să vor conceni; și vor fi stârvurile lor spre mâncare hiarălor pământului și pasărilor ceriului“.

4. Aceastea zice Domnul: „Să nu întri în danțul lor și să nu mergi să tânguiești și să nu plângi pre ei, căci am depărtat pacea mea de la norodul acesta, zice Domnul, mila și milosteniile.

5. Și vor muri mari și mici în pământul acesta, nu să vor îngropa și nu să vor plânge; nu să vor tângui pre ei și nici pleșuvituri nu vor face și nu să vor rade.

6. Și nu să va frânge pâine întru plângerea lor spre mângâiare la cel mortu; nu-l vor adăpa pre el păhar spre mângâiare spre tatăl și spre maica lui. La casa ospățului să nu întri tu ca să șăzi împreună cu ei ca să mănânci și să beai“.

7. Pentru căci aceastea zice Domnul Dumnezăul lui Israil:

8. „Iată, Eu voiu strica den locul acesta înaintea ochilor voștri și în zilele voastre glas de bucurie și glas de veselie, glas de ginere și glas de nevastă.

9. Și va fi când vei vesti nărodului acestuia toate cuvintele aceastea și vor zice cătră tine: ‘Pentru căci au grăit Domnul a noastre toate răutățile aceastea? Carea e strâmbătatea noastră? Și care iaste păcatul nostru care am greșit înaintea Domnului Dumnezăului nostru?’

10. Și vei grăi cătră ei: Pentru căci m’au părăsit părinții voștri, zice Domnul, și au mers denapoia a dumnezăi streini, și au slujit lor și s’au închinat lor, și pre mine m’au părăsit și leagea mea n’au păzit!

11. Și voi mai mult aț viclenit decât părinții voștri. Și iată, voi meargeți fieștecarele după plăcerile inimii voastre cei vicleane, ca să nu ascultați pre mine.

12. Și voiu lepăda pre voi de la pământul acesta la pământul carele n’aț știut voi și părinții voștri; și veț sluji acolo la alți dumnezei, carii nu vor da voao milă.

13. Pentru aceaea, iată, zile vin, zice Domnul, nu vor mai zice încă ‘Viu Domnul, cela ce au scos pre fiii lui Israil den pământul Eghipetului’,

14. Ce ‘Viu Domnul, carele au suit casa lui Israil de la pământul despre miazănoapte și de la toate țările unde s’au scos acolo’. Și voiu așăza pre ei la pământul lor, carele am dat părinților lor.

15. Iată, Eu trimiț pre cei mulți păscari, zice Domnul, și vor vâna pre ei. Și după aceaea trimite-voiu pre mulții vânători și vor vâna pre ei deasupra a tot muntele și deasupra a tot dealul și den gaurile pietrilor.

16. Căci ochii miei sânt preste toate căile lor, și nu s’au ascuns strâmbătățile lor denaintea ochilor miei.

17. Și voiu răsplăti îndoite răutățile lor și păcatele lor întru carele au pângărit pământul mieu întru mortăciunile urâciunilor lor și întru fărădelegile lor întru carele au păcătuit moștenirea mea“.

18. – „Doamne, tu ești putearea mea și ajutoriul mieu și scăparea mea în zilele răutăților! Cătră tine limbi vor veni de la marginea pământului și vor grăi că ‘Idoli mincinoș au câștigat părinții noștri, și nu iaste întru ei folos!’

19. Au face-va luiș omul dumnezăi? Și aceștea nu-s dumnezăi!“

20. – „Pentru aceaea, iată, Eu voiu arăta lor în vreamea aceasta mâna mea și voiu arăta lor putearea mea și vor cunoaște că mie e numele Domnul!“

CAP 17

Pedeapsa celor răzvrătiți. Cinstirea zilei a șaptea.

1. „Păcatul Iudei scris iaste cu condeiu de fier, în unghe de diamant săpat pre leaspedea inimii lor și pre coarnele capiștelor lor,

2. Când pomeniia pre fiii lor capiștilor lor și desișurilor lor, preste lemn des, preste munții cei înalți.

3. O, munteane! La câmp avuția ta și toate visteriile tale prăzii voiu da; ceale înalte ale tale întru păcat sânt în toate hotarăle tale.

4. Și vei rămânea de moștenirea ta carea am dat ție, și a sluji te voiu face vrăjmașilor tăi în pământul carele nu-l știi, căci foc aț ațâțat întru mânia mea, până în veac va arde“.

5. Aceastea zice Domnul: „Blestemat iaste omul carele are nădeajdea pre om și va răzima trupul brațului lui pre dânsul, și de la Domnul să va depărta inima lui.

6. Și va fi ca mirsinul cel sălbatec ce iaste în pustie; nu va vedea când va veni bunătățile, și să va sălășlui întru neadăpostiri de ape și în pustiiu, în pământ sătos, carele nu se va lăcui.

7. Și blagoslovitu e omul cela ce nădejduiaște pre Domnul și va fi Domnul nădeajdea lui.

8. Și va fi ca lemnul cel odrăslit lângă ape, și pre umezală va pune rădăcinile lui, și nu să va teame când va veni zăduful, și va fi într’însul odrasle frunzoase; în anul cel fără de ploaie nu să va teame și nu va lipsi a face roadă.

9. –Adâncă e inima decât toate, și om iaste; și cine-l va conoaște pre el?–

10. Eu sânt Domnul, care cercetezu inimi și ispitesc rănichii, ca să dau fieștecăruia după căile lui și după roadele tocmealelor lor“.

11. –Glăsui potârnichea, adună ceale ce n’au născut, făcând avuția ei nu cu judecată; la jumătatea zilelor ei vor părăsi pre ea, și la cea de apoi a ei va fi nebună.

12. – „Scaun înălțat de mărire iaste sfințirea voastră.

13. Îngăduire lui Israil, Doamne! Toți ceia ce te părăsăsc pre tine rușineaze-se! Depărtați pre pământ să să scrie, căci au părăsit izvorul vieții, pre Domnul!

14. Vindecă-mă, Doamne, și mă voiu tămădui; mântuiaște-mă și mă voiu mântui, căci fala mea tu ești!

15. Iată, ei zic cătră mine: ‘Unde iaste cuvântul Domnului? Vie!’

16. Și eu n’am ostenit viind denapoia ta, și ziua omului nu am poftit. Tu știi: ceale ce ies pren buzele meale, înaintea feații tale sânt.

17. Să nu te faci mie spre înstreinare, cruțându-mă în ziua cea rea.

18. Și să să rușineaze ceia ce mă gonesc și să nu mă rușinezu eu; înfricoșaze-se ei și să nu mă înfricoșăz eu. Adu preste ei zi rea, cu îndoită zdrobire zdrobeaște-i pre ei!“

19. Aceastea zice Domnul cătră mine: „Pasă și stăi în porțile fiilor norodului tău, în carele întră într’însele împărații Iudei și în carele ies întru eale și în toate porțile Ierusalimului. Și vei grăi cătră ei:

20. ‘Auziți cuvântul Domnului, împărații Iudei și toată Iudea și tot Ierusalimul, ceia ce întrați în porțile aceastea!

21. Aceastea zice Domnul: ‘Păziți sufletele voastre și nu rădicați sarcine în zio sâmbetelor și nu băgați pren porțile Ierusalimului.

22. Și nu scoateți sarcine den casele voastre în ziua sâmbetelor, și tot lucrul să nu faceți; sfințiți ziua sâmbetelor, în ce chip am poruncit părinților voștri’;

23. Și n’au auzit și n’au plecat ureachea lor și au mai învârtoșat cerbicea lor decât părinții lor, ca să nu mă asculte pre mine și să nu priimască învățătură.

24. Și va fi de mă veți asculta, zice Domnul, ca să nu băgați sarcine pren porțile cetății aceștiia în ziua sâmbetelor și să sfințiți ziua sâmbetelor ca să nu faceți întru dânsa tot lucrul,

25. Și vor întra pren porțile cetății aceștiia împărați și boiari, șăzând pre scaunul lui David, și călări vor fi pre carăle și pe caii lor, ei și boiarii lor, oamenii Iudei și cei ce lăcuiesc în Ierusalim; și să va lăcui cetatea aceasta în veac.

26. Și vor veni den cetățile Iudei și de premprejurul Ierusalimului și den pământul lui Veniamin, și de la câmpie și den munte, și den cei despre austru, aducând arderi-de-tot și jârtve și tămâituri și mană, și tămâie aducând laudă la Casa Domnului.

27. Și va fi de nu mă viți asculta pre mine, ca să sfințiți ziua sâmbetelor, ca să nu râdicați sarcine și să nu întrați în porțile Ierusalimului în ziua sâmbetelor, și voiu aprinde foc în porțile ei și va mistui ulițele Ierusalimului și nu să va stinge“.

CAP 18

Vasul olarului și cerbicia norodului.

1. Cuvântul carele s’au făcut de la Domnul cătră Ieremia, zicând:

2. „Scoală-te și te pogoară la casa olariului! Și acolo vei auzi cuvintele meale“.

3. Și mă pogorâiu la casa olariului și, iată, el făcea lucru pre pietri.

4. Și căzu vasul carele el făcea în mânile lui; și iarăș el îl făcu pre acela alt vas, în ce chip au plăcut înaintea lui a face.

5. Și să făcu cuvântul Domnului cătră mine, zicând:

6. „Au ca olariul acesta nu voiu putea să vă fac pre voi, casa lui Israil? Iată, ca tina olariului voi sânteți în mânile meale.

7. Săvârșitul voiu grăi asupra limbii, au asupra împărăției, ca să-i rădic pre dânșii și să-i pierz.

8. Și să va întoarce limba aceaea den toate răutățile lor și mă voiu căi pentru realele carele am socotit ca să le fac lor.

9. Și de săvârșit voiu grăi asupra limbii și împărăției, ca să să zidească de iznoavă și să să răsădească de tot.

10. Și vor face ceale reale înaintea mea, ca să nu auză glasul mieu, și mă voiu căi pentru bunătățile carele am grăit ca să le fac lor.

11. Și acum zi cătră oamenii Iudei și cătră ceia ce lăcuiesc Ierusalimul: ‘Iată, Eu urzesc asupra voastră reale și gândesc asupra voastră gând. Întoarcă-se dară fieștecarele de la calea lui cea vicleană, și mai bune faceți tocmealele voastre!’

12. Și ziseră: ‘Îmbărbătămu-ne, că după urâciunile noastre vom mearge; și fieștecarele ceale plăcute ale inemii lui cei vicleane vom face’“.

13. Pentru aceaea, aceastea zice Domnul: „Întrebați dară întru limbi: Cine au auzit ca aceastea înfricoșate care foarte au făcut fecioara lui Israil?

14. Au lipsi-vor de la piatră țâțe, au zăpadă de la Livan? Au abate-se apa cu sila, în sus ducându-se?

15. Căci au uitat pre mine norodul mieu. În deșert au tămâiat și vor slăbi în căile lor poteci veacinice, ca să să bată cărările, neavând cale spre meargere,

16. Ca să rânduiască pământul lor spre stingere și șuierare veacinică; toți ceia ce merg prentr’însele să vor spământa și vor clăti capul lor.

17. Ca vânt pălitoriu sămăna-i-voiu pre ei spre fața vrăjmașilor lor; arăta-voiu lor ziua pierirei lor“.

18. Și ziseră: „Veniț să socotim asupra Ieremiei gând, căci nu piare leagea de la preot și svatul de la cel priceput și cuvântul de la proroc. Veniț și să-l batem pre el în limbă și nu vom asculta cuvintele lui toate“.

19. Ascultă-mă, Doamne, și ascultă glasul îndireptării meale.

20. De să răsplătesc pentru bune, reale? Căci au vorovit împreună graiuri asupra sufletului mieu și certarea lor mi’o au ascuns. Adu-ț aminte, Doamne, stând eu spre fața ta ca să grăiesc pentru ei bune, ca să întorci mânia ta de cătră ei.

21. Pentru aceaea, dă pre fiii lor spre foamete și adună-i pre ei spre mâni de sabie. Facă-se muierile lor fără fii și vădue, și bărbații lor fie omorâț cu moarte, și tinerii lor căzuț cu sabie la războiu!

22. Facă-se strigare în casele lor, adu asupra lor tâlhari fără de veaste, căci au început cuvânt spre prinderea mea și lațuri au ascuns asupra mea.

23. Și tu, Doamne, ai cunoscut tot sfatul lor asupra mea, spre moarte; să nu faci fără vină strâmbătățile lor, și păcatele lor de cătră fața ta să nu le lipsești. Facă-se slăbiciunea lor înaintea ta; în vreamea mâniei tale fă întru dânșii!“

CAP 19

Prevestirea dărâmării Ierusalimului.

1. Atuncea zise Domnul cătră mine: „Pasă și câștigă ție vas făcut de lut și vei aduce den cei mai bătrâni ai norodului și den cei mai bătrâni ai preoților.

2. Și vei ieși la mormântul fiilor fiilor lor, carele iaste înaintea ușilor porților cetății Tharsis, și citeaște acolo toate cuvintele aceastea carele voiu grăi cătră tine.

3. Și vei grăi lor: ‘Auziț cuvântul Domnului, împărații Iudii și bărbații Iudii și ceia ce lăcuiescu la Ierusalim și ceia ce întrați în porțile aceastea! Zice Domnul Dumnezăul lui Israil: Iată, Eu aduc preste locul acesta reale, cât tot cine va auzi pre eale vor suna urechile lor,

4. Pentru care lucru m’au părăsit și au înstreinat locul acesta și au tămâiat întru el la dumnezei striini carii nu știia ei și părinții lor; și împărații Iudii au împlut locul acesta de sângiuri nevinovate.

5. Și au zidit înalte Vaalii, ca să arză pre fiii lor cu foc, ceale ce n’am poruncit, nici am cugetat în inima mea.

6. Pentru aceaea, iată, zile vin, zice Domnul, și nu să va mai chema locului acestuia ‘Cădeare’ și ‘Mormânt fiiului lui Enom’, fără numai ‘Mormântul jungherii’.

7. Și voiu junghea sfatul Iudii și al Ierusalimului în locul acesta, și voiu surpa pre ei cu sabie înaintea vrăjmașilor lor și în mânile celora ce cearcă sufletul lor, și voiu da pre morții lor spre mâncare pasărilor ceriului și hiarălor pământului.

8. Și voiu pogorî cetatea aceasta spre stingere și spre șuierare; tot cela ce va mearge aproape de ea să va mâhni și va șuiera pentru toată rana aceasta.

9. Și vor mânca trupurile fiilor lor și trupurile featelor lor; și fieștecarele trupurile aproapelui său vor mânca întru îngrădire și întru încunjurarea carea vor încunjura pre ei vrăjmașii lor.

10. Și vei zdrobi cana înaintea ochilor oamenilor celor ce vor ieși cu tine și vei grăi cătră ei:

11. ‘Aceastea zice Domnul: ‘Așa voiu sfărâma norodul acesta și cetatea aceasta, în ce chip să zdrobeaște un vas de lut care nu va mai putea să să vindece încă; și în Tofeth să vor îngropa, căci nu iaste loc a să îngropa.

12. Așa voiu face, zice Domnul, locului acestuia și celor ce lăcuiescu întru el, ca să să dea cetatea aceasta ca pământul cel ce cade.

13. Și casele Ierusalimului și casele împăraților Iudii vor fi în ce chip e locul cela ce cade de necurățiile lor, în toate casele întru carele au tămâiat preste podurile lor la toată oastea ceriului și au turnat turnări la dumnezei striini’“.

14. Și veni Ieremia de la cădearea locului Tafeth, unde l-au trimis pre el Domnul acolo ca să prorocească, și stătu în curtea Casii Domnului și zise cătră tot norodul:

15. „Aceastea zice Domnul: ‘Iată, Eu aduc preste cetatea aceasta și preste toate cetățile ei și preste satele ei toate realele carele am grăit asupra ei și preste cetățile ei, căci au învârtoșat cerbicea lor a nu asculta poruncile meale’“.

CAP 20

Ieremia în temniță. Plângerea lui.

1. Și auzi și Pashor, fiiul lui Emir preotul, acesta era pus povățuitoriu Casii Domnului, Ieremia prorocind cuvintele aceastea.

2. Și-l lovi pre el și-l puse pre dânsul la locul de muncă, care era în poarta casii cei rânduite de la tată-său, care era în Casa Domnului.

3. Și scoase Pashor pre Ieremia den locul închisorii și zise cătră el Ieremia: „Nu Pashor au chemat Domnul numele tău fără numai ‘înstreinat’,

4. Pentru căci aceastea zice Domnul: ‘Iată, Eu dau pre tine la înstreinare, împreună cu toți priatenii tăi; și vor cădea de sabia vrăjmașilor lor și ochii tăi vor vedea, și pre tine și pre tot Iuda voiu da la mânile Vavilonului, și vor înstreina pre ei și vor tăia de tot pre ei cu sabii.

5. Și voiu da toată putearea cetății aceștiia și toate trudele ei și toate visteriile împăratului Iudii în mânile vrăjmașilor lor; și vor aduce pre ei la Vavilon.

6. Și tu, Pashor, și toți ceia ce lăcuiescu în casa ta mearge-veți în robie, și în Vavilon vei muri; și acolo te vei îngropa tu și toți priatinii tăi, cărora au prorocit lor minciuni’“.

7. –Amăgiși-mă, Doamne, și mă amăgiiu; biruiș și te întăriș, făcuiu-mă spre râs, în toată ziua fuiu batjocurindu-mă.

8. Căci cu cuvântul mieu cel amar voiu râde defăimare și becisnicie voiu chema, căci să făcu cuvântul Domnului spre ocară mie și spre batjocură în toată ziua mea.

9. Și ziș: Nu voiu numi numele Domnului și nu voiu mai grăi încă pre numele lui; și să făcu ca focul ce arde pârjolind în oasele meale; și mă părăsiiu de pretutindinilea și nu poci să sufăr.

10. Căci am auzit hula multora adunându-să de premprejur: „Rădicați-vă și să ne rădicăm asupra lui toți oamenii, priatinii lui; păziț ceaea ce e în gândul lui, doară să va înșăla, și vom putea asupra lui și vom lua izbânda noastră de la el“.

11. Și Domnul –cu mine, ca un războinic putând; pentru aceaea au gonit și a socoti nu putea; rușinară-să foarte, căci n’au socotit necinstile lor carele pren veac nu se vor uita.

12. Doamne, cel ce ispitești ceale direapte și cunoști rănichii și inimile, să văz cea de la tine izbândă la ei, căci cătră tine am descoperit răspunsurile meale.

13. Cântați Domnului, lăudaț lui, căci au scos sufletul săracului den mâna celor mai tare.

14. Blestămată fie ziua întru carea am născut întru ea, ziua întru carea m’au născut maica mea; să nu fie vreadnică de rugăciune.

15. Blestămat fie omul cela ce au bine-vestit tătâne-mieu, zicând că: „Să născu ție făt, veselindu-să iaste“.

16. Fie omul acela ca cetățile carele au prăpădit Domnul cu mânie și nu s’au căit; auză strigare dimeneață și clic în amiazăzi,

17. Căci nu m’au ucis în zgăul maicii meale, și să făcu mie maica mea groapă mie și zgăul –de zămislire veacinică.

18. Pentru ce aceasta am ieșit den zgău, ca să văz trude și dureri și să săvârșiră în rușine zilele meale?

CAP 21

Sedechias ceare sfat lui Ieremia care vesteaște robia Ierusalimului.

1. Cuvântul carele s’au făcut de la Domnul cătră Ieremia, când trimise cătră el împăratul Sedechias pre Pashur, fiiul Melhiei, și pre Sofonia, fiiul lui Vaseu preotul, zicând:

2. „Întreabă pentru noi pre Domnul, că împăratul Vavilonului stă asupra noastră, doară va face Domnul după toate minunile lui și se va duce de asupra noastră“.

3. Și zise cătră ei Ieremia: „Așa veț grăi cătră Sedechia, împăratul Iudei:

4. ‘Aceastea zice Domnul: ‘Iată, Eu întorcu armele ceale de războiu, cu care voi daț războiu cu eale cătră haldeii cei ce au închis pre voi denafara zidului, și voiu aduna pre ei la mijlocul cetății aceștiia.

5. Și voiu bate Eu pre voi cu mână întinsă și cu braț tare, cu mânie și cu urgie mare.

6. Și voiu lovi pre toți ceia ce lăcuiesc în cetatea aceasta, pre oameni și pre dobitoace, cu moarte mare, și vor muri’.

7. Și după aceaea, așa zice Domnul: ‘Da-voiu pre Sedechia, împăratul Iudei, și pre fiii lui și pre nărodul care au rămas în cetatea aceasta, de moarte și de foamete și de sabie în mâna vrăjmașilor lor celor ce cearcă sufletele lor; și vor tăia pre ei de tot cu gură de sabie; nu mă voiu scumpi de dânșii și nu mă voiu milostivi spre înșii’.

8. Și cătră nărodul acesta vei grăi: ‘Aceastea zice Domnul: ‘Iată, Eu am dat înaintea feații voastre calea vieții și calea morții.

9. Cela ce șade în cetatea aceasta va muri cu sabie și cu foamete; și cela ce iase a să duce la haldei, ceia ce au închis pre voi, trăi-va și va fi sufletul lui spre prăzi și va trăi,

10. Pentru căci am întărit fața mea preste cetatea aceasta spre reale și nu spre bune’. Zice Domnul: ‘În mânile împăratului Vavilonului să va da și va arde de tot pre ea cu foc’.

11. Casa împăratului Iudei, auziț cuvântul Domnului! Casa lui David, aceastea zice Domnul:

12. ‘Judecați dimeneața judecată și îndireptați și scoateț pre cel jefuit den mâna celui ce năpăstuiaște pre el, pentru ca să nu să descopere ca focul urgia mea, și va arde și nu va fi cel ce să stingă.

13. Iată, Eu –cătră tine, cela ce lăcuiești Valea Sorului cea câmpoasă, pre ceia ce zic: ‘Cine va înfricoșa pre noi?’ sau ‘Cine va întra cătră lăcuința noastră?’

14. Și voiu aprinde foc în dumbrava ei și va mânca toate ceale de premprejurul ei’“.

CAP 22

Prorocie împotriva împărăției lui Iuda.

1. Aceastea zice Domnul: „Pasă și te pogoară la casa împăratului Iudei și vei grăi acolo cuvântul acesta și vei zice:

2. ‘Ascultă cuvântul Domnului, împărate al Iudei, cela ce șăz pre scaunul lui David, tu și casa ta, norodul tău și cei ce întră pren porțile aceastea!

3. Aceastea zice Domnul: ‘Faceț judecată și direptate și scoateț pre cel jăfuit den mâna celuia ce-l năpăstuiaște pre el; și pre cel nemearnic și pre sărac și pre văduvă să nu-i asupriț; și nu păgâniț, și sânge nevinovat să nu vărsaț în locul acesta,

4. Pentru căci, de veț face făcând cuvântul acesta, și vor întra în porțile casei aceștiia împărați șăzând preste scaunul lui David, și pre cară și cai vor fi șăzând ei și feciorii lor și norodul lor.

5. Iară de nu veți face cuvintele aceastea, asupra mea m’am jurat, zice Domnul, că spre pustiire va fi casa aceasta’.

6. Că aceastea zice Domnul asupra casei împăratului Iudei: ‘Galaadule, tu mie –începătura Livanului, de nu voiu pune pre tine la pustiiu, cetăți carele nu să vor lăcui.

7. Și voiu aduce asupra ta om pierzătoriu și săcurea lui; și vor tăia pre cei aleși chedrii tăi și vor pune în foc.

8. Și vor treace limbi multe pren cetatea aceasta și vor grăi fieștecarele cătră aproapele lui: ‘Pentru ce au făcut Domnul așa cetății aceștii mari?’

9. Și vor zice: ‘Pentru căci au părăsit făgăduința Domnului Dumnezeului lor și s’au închinat la dumnezăi striini și au slujit lor.

10. Nu plângeți pre cel mort, nici vă tânguiți pre el! Plângeți cu plângere pre cel ce iase, căci nu să va mai întoarce încă, nici va vedea pământul moșiei lui’.

11. Pentru căci aceastea zice Domnul asupra lui Selim, fiiul Iosiei, cela ce împărățeaște în locul Iosiei, tatul lui, carele au ieșit den locul acesta:

12. ‘Nu să va mai întoarce acolo încă, ce numai în locul acesta unde l-am mutat pre el, acolo va muri și pământul acesta nu-l va vedea încă.

13. Ca cela ce zideaște casa lui nu cu direptate și cerdacurile lui nu cu judecată, la el aproapele lui lucrează în dar și plata lui nu o va da lui.

14. Zidit-ai ție casă cu măsură, cerdacuri largi și usebite cu ferestri și căptușite cu chedru și văruite cu minău.

15. Au nu vei împărăți, căci te-ai întărâtat tu întru Aham, tatăl tău? Nu vor mânca și nu vor bea. Mai bine tu să faci judecată și direptate bună.

16. N’au cunoscut, n’au judecat judecata smeriților, nici judecata measerului. Nu e aceasta a nu cunoaște tu pre mine?’ zice Domnul.

17. Iată, nu sânt ochii tăi direpți, nici inema ta bună, ce la lăcomia ta și la sângele cel nevinovat, ca să-l verși pre el, și la strâmbătăți și la ucideri, ca să le faci pre eale.

18. Pentru aceaea, aceastea zice Domnul asupra lui Ioachim, feciorul Iosiei, împăratului Iudii: ‘Și preste omul acesta nu să vor tângui pre el: ‘O, frate!’, nici vor plânge pre el: ’Vai, Doamne!’

19. Îngropare nu se va îngropa, putrezind să va lepăda decindea de poarta Ierusalimului’.

20. Suie-te la Livan și strigă; și la Vasan dă glasul tău, și strigă decindea de mare, căci să sfărâmară toți ibovnicii tăi!

21. Grăit-am cătră tine întru cădearea ta, și ai zis: ‘Nu voiu asculta’. Aceasta e calea ta; den tinereațele tale n’ai ascultat glasul mieu.

22. Pre toți păstorii tăi va paște vântul, și ibovnicii tăi întru robire vor ieși, că atuncea te vei rușina de cătră toți ceia ce te iubesc pre tine.

23. Lăcuind în Livan, încuibând în chedri, foarte vei suspina, când vor veni ție durori ca ceiia ce naște.

24. Viu eu, zice Domnul, de să va face făcându-să Iehonia, fiiul lui Ioachim, împăratul Iudei, pecetluire pre mâna cea direaptă a mea, de acolo te voiu zmulge

25. Și te voiu da pre mâna celor ce cearcă sufletul tău, de carii tu te temi de cătră fața lor, la mâna haldeilor.

26. Și voiu lepăda pre tine și pre maica ta, ceaea ce te-au născut, la pământ unde nu ai născut acolo; și acolo vei muri.

27. Iară la pământul carele ei să roagă cu sufletul lor nu să vor înturna’.

28. Necinstitu-s’au Iehonia ca un vas căruia nu iaste treaba lui, căci să lepădă și să scoase la pământul carele nu știia

29. –Păminte, păminte, auzi cuvântul Domnului!

30. Scrie pre omul acesta: izgonit om, căci nu va mai adaoge den seminția lui bărbat șăzând pre scaunul lui David, biruitoriu în Iuda’“.

CAP 23

Pedeapsă asupra păstorilor necredincioși și a prorocilor mincinoși.

1. O, păstori, ceia ce răsipiți și stricați oile pășunei lor!

2. Pentru aceaea, aceastea zice Domnul preste ceia ce pasc norodul mieu: „Voi ați răsipit oile meale și le-ați scos afară și nu le-ați socotit pre eale. Iată, Eu voiu izbândi asupra voastră după ceale reale tocmeale ale voastre.

3. Și Eu voiu priimi pre cei rămaș ai norodului mieu preste tot pământul unde am scos pre ei acolo, și voiu așăza pre ei la pășunea lor și să vor creaște și să vor înmulți.

4. Și voiu scula lor păstori carii vor paște pre ei, și nu să vor mai teame încă, nici să vor înfricoșa, zice Domnul.

5. Iată, zile vin, zice Domnul, și voiu râdica lui David odraslă direaptă și va împărăți împărat dirept și va înțeleage și va face judecată și direptate pre pământ.

6. În zilele lui să va mântui Iuda, și Israil va sălășlui nădejduind; și acesta e numele lui, carele va chema pre el ‘Domnul Iosedec’.

7. Pentru aceaea, iată, zile vin, zice Domnul, și nu vor mai grăi încă ‘Viu Domnul, carele au scos casa lui Israil den pământul Eghipetului’,

8. Ce ‘Viu Domnul, cela ce au scos și au adunat toată sămânța lui Israil de la pământul despre miazănoapte și de la toate țările unde s’au scos acolo, și au așăzat pre ei la locul lor’“.

9. Întru proroci: „Să zdrobi inima mea în mine; clătiră-se oasele meale toate; făcuiu-mă ca un om zdrobit și ca un om cuprins fiind de vin de cătră fața Domnului și de cătră fața bunii-cuviinței mărirei lui.

10. Căci de cătră fața acestora plânse pământul; uscară-să pășunile pustiiului și să făcu dumbrava lor rea și putearea lor așa“.

11. – „Căci preot și proroc s’au pângărit și în Casa mea văzuiu răutățile lor,

12. Pentru aceaea facă-să lor calea lor spre lunecare întru negură și să vor împiedeca și vor cădea întru ea, pentru căci voiu aduce preste ei reale în anul socotirei lor, zice Domnul.

13. Și întru prorocii Samariei văzut-am fărădelegi: prorociră (în numele mieu) pren Vaal și au rătăcit pre norodul mieu, Israil.

14. Și întru prorocii Ierusalimului am văzut groaznice: preacurvindu-să și mergând întru minciuni și sprijenind mâni multe, ca să nu să întoarcă fieștecarele de la calea lui cea rea; făcutu-s’au mie toți ca Sodomul, și cei ce lăcuiesc într’însul –ca Gomorul!“

15. Pentru aceaea, aceastea zice Domnul puterilor: „Iată, Eu hrănesc pre ei cu dureare și voiu adăpa pre ei apă amară, căci de la prorocii Ierusalimului ieși spurcăciune la tot pământul“.

16. Așa zice Domnul Atotțiitoriul: „Nu ascultați cuvintele prorocilor, că în deșert îș fac lor videnii; și de la inima lor grăiescu, și nu de la gura Domnului

17. Zicu celora ce leapădă cuvântul Domnului ‘Pace va fi voao’; și la toți ceia ce mergu spre pohtele lor și la tot cela ce mearge întru înșelăciunea inimii lui: ‘Nu vor veni asupra ta reale’“.

18. „Căci cine au stătut la voroava Domnului și au văzut cuvântul lui? Cine au băgat în urechi și au auzit?

19. Iată, cutremur de la Domnul și urgie iase; spre cutremur învârtejindu-se veni-va? Preste cei necurați va veni.

20. Și nu încă să va întoarce mânia Domnului până unde o va face pre ea și până unde va întări pre ea de la izdărătura inimii lui; la săvârșitul zilelor socoti-vor pre eale“.

21. – „N’am trimis prorocii, și ei alerga; nici am grăit cătră ei, și ei prorociia.

22. Și de au stătut la voroava mea și de au auzit cuvintele meale, și pre norodul mieu ar fi întorsu de la ceale reale tocmeale ale lor.

23. Dumnezeu de aproape eu sânt, zice Domnul, și nu Dumnezău de departe.

24. Au ascunde-se-va neștine întru ceale ascunse și eu nu-l voiu vedea pre el? Au nu ceriul și pământul eu plinesc?, zice Domnul.

25. Auzit-am ceale ce grăiescu prorocii carele prorocescu pre numele mieu minciuni, zicând: ‘Visat-am vis’.

26. Până când va fi în inima prorocilor celor ce prorocescu minciuni, prorocind ei voile inimilor lor?

27. Celor ce socotescu ca să uite leagea mea întru visele lor carele povestiia fiecarele aproapelui său, în ce chip au uitat părinții lor numele mieu întru Vaal.

28. Prorocul întru carele iaste visul, povestească visul lui; și întru carele cuvântul mieu cătră el, povestească cuvântul mieu pre adevărat. Ce sânt paiele spre grâu? Așa sânt cuvintele meale, zice Domnul.

29. Nu-s, iată, cuvintele meale ca focul arzătoare, zice Domnul, și ca un ciocan tăind piatră? Iată, Eu –pentru aceaea cătră proroci, zice Domnul Dumnezău, ceia ce fură cuvintele meale fieștecarele de la aproapele său.

30. Iată, Eu –cătră prorocii ceia ce scot prorociile limbii și dormitează adormirea lor.

31. Iată, Eu –cătră prorocii ceia ce prorocescu vise mincinoase.

32. Și nu povestiia pre eale, și au rătăcit pre norodul mieu întru minciunile lor și întru înșălăciunile lor; și Eu n’am trimis pre ei și n’am poruncit lor, și folos nu vor folosi norodului acestuia.

33. Și de te vor întreba norodul acesta, au preot, au proroc, zicând: ‘Ce e luarea Domnului?’, și vei grăi lor: ‘Voi sânteți luarea; și voiu sparge pre voi’, zice Domnul;

34. Și prorocul și preoții și norodul carii vor zice ‘Luarea Domnului!’, și voiu izbândi pre omul acela și pre casa lui.

35. Așa veți grăi fieștecarele cătră aproapele lui și fieștecarele cătră fratele lui: ‘Ce au răspunsu Domnul?’ și ‘Ce au grăit Domnul?’

36. Și ‘luarea Domnului’ nu mai numiți încă, căce ‘luarea omului’ fi-va cuvântul lui; și pentru aceaea au grăit Domnul Dumnezăul nostru, și ați întorsu cuvintele Dumnezăului celui viu.

37. Așa veți grăi cătră proroc: ‘Ce au răspunsu ție Domnul?’ Și: ‘Ce au grăit Domnul?’

38. Și de veți zice ‘luarea Domnului’, pentru aceaea, zice Domnul Dumnezăul nostru pentru care lucru ați zis cuvântul acesta ‘luarea Domnului’, și am trimis cătră voi, zicând: ‘Nu veți zice ‘luarea Domnului’,

39. Pentru aceaea, iată, Eu iau și spargu pre voi și cetatea carea am dat voao și părinților voștri.

40. Și voiu da preste voi ocară veacinică și necinste veacinică, carea nu se va uita’“.

CAP 24

Ceale doao coșnițe de smochine și soarta viitoare a norodului.

1. Arătatu-mi-au Domnul doao coșnițe de smochine, stând despre fața besearecii Domnului, după ce au streinat Navohodonosor, împăratul Vavilonului, pre Iehonia, feciorul lui Ioachim, împăratul Iudei, și pre boiari, și pre meșteri, și pre cei legați, și pre cei bogați den Ierusalim și-i aduse pre ei la Vavilon.

2. O coșniță de smochine –bune foarte, ca smochinele ceale timpurie, și coșnița a doua de smochine –reale foarte, carele nu se vor mânca, de răutatea lor.

3. Și zise Domnul cătră mine: „Ce vezi, Ieremio?“ Și ziș: „Smochine! Smochinele ceale bune bune-s foarte, și ceale reale reale-s foarte, carele nu se vor mânca, de răutatea lor“.

4. Și să făcu cuvântul Domnului cătră mine, zicând:

5. „Aceastea zice Domnul Dumnezăul lui Israil: ‘Ca smochinele ceale bune aceastea, așa voiu cunoaște pre cei streinaț ai Iudei, pre carii am trimis den locul acesta la pământul haldeilor spre bunătăți.

6. Și voiu întări ochii miei spre ei spre bunătăți și voiu așăza pre ei la pământul acesta spre bunătăți și voiu zidi de iznoavă pre ei, și nu voiu surpa pre ei; și voiu răsădi de tot pre ei, și nu-i voiu zmulge.

7. Și voiu da lor inimă ca să știe ei pre mine, căci Eu sânt Domnul. Și-m vor fi mie nărod, și Eu voiu fi lor Dumnezău, și căci se vor întoarce cătră mine dentru toată inima lor.

8. Și ca smochinele ceale reale, carele nu se vor mânca, de răutatea lor, aceastea zice Domnul, așa voiu da pre Sedechia, împăratul Iudei, și pre diregătorii lui, și rămășița Ierusalimului, pre cei rămaș în pământul acesta, și pre cei ce lăcuiescu în Eghipet,

9. Și voiu da pre ei spre răsipiri la toate împărățiile pământului și vor fi spre ocară și spre pildă, și spre ură și spre blestem, în tot locul unde voiu scoate pre ei acolo.

10. Și voiu trimite la ei foamete și moarte și sabie, până să vor sfârși de la pământul carele am dat lor’“.

CAP 25

Robia Vavilonului și pedeapsa tuturor neamurilor.

1. Cuvântul carele s’au făcut cătră Ieremia preste tot nărodul Iudei, în anul al patrulea al lui Ioachim, fiiul Iosiei, împăratul Iudei, acesta e anul dentâiu al lui Navohodonosor, împăratul Vavilonului,

2. Carele au grăit cătră tot nărodul Iudei și cătră ceia ce lăcuiesc în Ierusalim, zicând:

3. „La al 13 an al Iosiei, fiiul lui Amos, împăratul Iudei, și până în ziua aceasta, 23 de ani, și am grăit cătră voi, mânecând și zicând.

4. Și trimiteam cătră voi pre robii miei, prorocii, de noapte trimițindu-i, și n’ați ascultat și n’ați luat aminte cu urechile voastre.

5. Întoarceți-vă fieștecarele de cătră calea lui cea rea și de la ceale reale tocmeale ale voastre, și veț lăcui pre pământul carele am dat voao și părinților voștri den veac și până în veac.

6. Nu meargeți denapoia a dumnezăi streini ca să slujiț lor și ca să vă închinaț lor, pentru ca să nu mă porniți spre urgie cu faptele mâinilor voastre, ca să facu rău voao.

7. Și n’aț ascultat pre mine“.

8. Pentru aceaea, aceastea zice Domnul: „De vreame ce n’aț crezut cuvintele meale,

9. Iată, eu voiu trimite și voiu lua moștenirea de la crivăț și voiu aduce pre ei preste pământul acesta și preste cei ce lăcuiesc pre el și preste toate limbile ceale de premprejurul lor și voiu pustii pre ei și voiu da pre ei spre stingere și spre șuierare și spre ocară veacinică.

10. Și voiu piarde de la ei glas de bucurie și glas de veselie, glas de ginere și glas de nevastă, miros de mir și lumina luminătoriului.

11. Și va fi tot pământul spre stingere și vor sluji întru limbi 70 de ani.

12. Și deaca să vor împlea cei 70 de ani, izbândi-voiu limba aceaea, zice Domnul, și voiu pune pre ei spre stingere veacinică.

13. Și voiu aduce preste pământul acela toate cuvintele meale carele am grăit asupra lui, toate câte-s scrise în cartea aceasta, carele au prorocit Ieremia preste toate limbile.

14. Căci au slujit lor când era limbi multe și împărați mari, și voiu răsplăti lor după faptele lor și după lucrurile mânilor lor“.

15. Așa zise Domnul Dumnezeul lui Israil: „Ia păharul vinului acestui chiar den mâna mea și vei adăpa toate limbile cătră carele eu trimiț cătră ei.

16. Și vor bea și vor borî și vor nebuni de cătră fața sabiei carea eu voiu trimite în mijlocul lor“.

17. Și luaiu păharul den mâna Domnului și am adăpat toate limbile carele m’au trimis pre mine Domnul cătră eale:

18. Ierusalimul, și cetățile Iudii, și împărații Iudii, și boiarii lui, ca să-i puie pre ei spre pustiire și spre stingere și spre șuierare,

19. Și pre Faraon, împăratul Eghipetului, și pre slugile lui, și pre boiarii lui, și pre tot norodul lui,

20. Și pre toți cei amestecați ai lui, și pre toți împărații celor striini de fealiu, și Ascalonul, și Gaza, și Acaronul, și rămășița Azotului,

21. Și pre Idumea, și pre Moavita, și pre fiii lui Ammon,

22. Și împărații Tirului, și împărații Sidonului, și împărații cei de decindea de mare,

23. Și pre Dedan, și pre Theman, și pre Ros, și pre tot tunsul denaintea feații lui,

24. Și pre toți amestecații, ceia ce poposesc în pustiiu,

25. Și pre toți împărații Dedanului, și pre toți împărații persilor,

26. Și pre toți împărații de la Apiliot, cei departe și cei aproape, fieștecarele cătră fratele său, și toate împărățiile ceale de preste fața pământului.

27. – „Și vei grăi lor: ‘Așa zice Domnul Dumnezău Atotțiitoriul, Dumnezeul lui Israil: ‘Beaț, îmbătați-vă, și borâț, și veț cădea, și nu vă veți scula de cătră fața sabiei carea voiu trimite în mijlocul vostru!’

28. Și va fi când nu vor vrea să priimească păharul den mâna ta ca să bea, și vei grăi: Așa zise Domnul: ‘Bând, veț bea!

29. Căci în cetatea întru carea s’au numit numele mieu preste ea, Eu viu a chinui; și voi cu curățenie nu vă veți curăți, căci sabie Eu chem preste toți ceia ce șăd pre pământ!’

30. Și tu vei proroci preste ei toate cuvintele aceastea și vei zice: ‘Domnul de la cel înalt va lucra; de la lăcașul cel sfânt al lui da-va glasul lui; cuvânt va isprăvi preste locul lui; și aceștea ca ceia ce culeg vor răspunde, și șăzând toți pre pământ.

31. Vine pieire pre o parte de pământ, căci judecata Domnului e întru limbi; judecă-se El cătră tot trupul, și cei necredincioș deaderă-se la sabie’, zice Domnul.

32. Așa zice Domnul: ‘Iată, reale vin de la limbă preste limbă și volbură mare iase de la marginea pământului.

33. Și vor fi răniț de Domnul, în ziua Domnului, den partea pământului și până la partea pământului; nu se vor îngropa, în balegă preste fața pământului vor fi.

34. Clicuiț, păstori, și strigați și vă tânguiți, berbecii oilor, căci s’au plinit zilele voastre spre junghiare și veți cădea ca berbecii cei aleș!

35. Și va pieri fuga de la păstori și mântuirea de la berbecii oilor.

36. Glasul strigării păstorilor și clicul oilor și berbecilor, căci pierdu Domnul pășunile lor.

37. Și vor înceta rămășițile păcii de cătră fața urgiei mâniei meale’.

38. Lăsă ca un leu popasul lui, căci să făcu pământul lor neîmblat de cătră fața sabiei cei mari“.

CAP 26

Prorocie despre surparea Ierusalimului și a Casei Domnului. Ieremia în primejdie de moarte.

1. La începutul împăratului Ioachim, fiiului Iosiei, să făcu cuvântul acesta de la Domnul.

2. Așa zise Domnul: „Stăi în curtea Casii Domnului și vei isprăvi la toți jidovii și la toți ceia ce vin a să închina în Casa Domnului toate cuvintele care le-am rânduit ție ca să le răspunzi lor; să nu tăgăduiești cuvântul,

3. Cândai vor auzi și se vor întoarce fieștecarele de la calea lui cea rea și voiu înceta de realele carele Eu socotesc ca să le fac lor pentru ceale reale tocmeale ale lor.

4. Și vei grăi: ‘Așa zise Domnul: ‘De nu mă veți asculta ca să meargeți întru legile meale carele am dat spre fața voastră,

5. Să ascultați cuvintele slugilor meale, prorocilor, pre carii Eu trimiț cătră voi pe mânicate; și am trimis, și n’aț ascultat pre mine.

6. Și voiu da Casa aceasta ca Silomul, și cetatea aceasta voiu da-o spre blestăm la toate limbile a tot pământul’“.

7. Și auziră preoții și prorocii cei mincinoș și tot norodul pre Ieremia grăind cuvintele aceastea, în Casa Domnului.

8. Și fu încetând Ieremia a grăi toate carele au rânduit Domnul lui ca să grăiască la tot norodul, și l-au prins pre el preoții și prorocii cei mincinoș și tot norodul, zicând: „Cu moarte vei muri!

9. Căci ai prorocit pre numele Domnului, zicând: ‘Ca Silom va fi Casa aceasta, și cetatea aceasta va rămânea pustie de cei ce lăcuiesc’?“ Și să adună tot norodul asupra Ieremiei în Casa Domnului.

10. Și auziră boiarii Iudei cuvintele aceastea și să suiră den casa împăratului la Casa Domnului. Și au stătut înaintea ușilor porții Domnului ceii noao.

11. Și ziseră preoții și prorocii cei mincinoș cătră boiari și cătră tot norodul: „Judecată de moarte –la omul acesta, căci au prorocit asupra cetății aceștiia în ce chip ați auzit cu urechile voastre!“

12. Și zise Ieremia cătră toți boiarii și cătră tot norodul, zicând: „Domnul au trimis pre mine să prorocesc preste Casa aceasta și preste cetatea aceasta toate cuvintele care ați auzit.

13. Și acum, mai bune faceți căile voastre și faptele voastre și auziți glasul Domnului Dumnezău, și să va potoli Domnul de răutățile carele au grăit asupra voastră.

14. Și iată, eu în mânile voastre sânt; faceți-m cum iaste de folos și cum e mai bine voao!

15. Ce numai conoscând să conoașteți că, de mă veți omorî pre mine, sânge nevinovat voi dați preste voi și preste cetatea aceasta și pre cei ce lăcuiesc într’însa, căci că cu adeverit m’au trimis pre mine Domnul spre voi să grăiesc la urechile voastre cuvintele aceastea“.

16. Și ziseră boiarii și tot norodul cătră preoți și cătră prorocii cei mincinoș: „Nu iaste omului acestuia judecată de moarte, căci pre numele Domnului nostru au grăit cătră noi“.

17. Și să sculară oameni dentru cei mai bătrâni ai pământului și ziseră la toată adunarea norodului:

18. „Mihea Morastitul era în zilele Ezechiei, împăratului Iudei; și zise la tot norodul Iudei, zicând: ‘Așa zice Domnul: Sionul ca o țarină să va ara și Ierusalimul ca o cramă va fi, și muntele Casii spre desiș de dumbravă’.

19. Au ucigând l-au ucis pre el Ezechia și tot Iuda? Nu că s’au temut de Domnul și căci s’au rugat feații Domnului? Și încetă Domnul de realele carele au grăit asupra lor. Noi am făcut răutăți mari asupra sufletelor noastre“.

20. Și om era prorocind pre numele Domnului: Uria, feciorul Sameii de la Cariathiarim, și au prorocit pentru pământul acesta după toate cuvintele Ieremiei.

21. Și auzi împăratul Ioachim și toți boiarii toate cuvintele lui și cerca să-l omoară pre el. Și auzi Urias și întră la Eghipet.

22. Și trimise împăratul oameni la Eghipet,

23. Și-l scoasără pre el de acolo și-l adusără pre el cătră împăratul; și lovi pre el cu sabie și-l lepădă pre el la mormântul fiilor norodului lui.

24. Însă mâna lui Ahicaz, fiiul lui Safan, era cu Ieremia, ca să nu-l dea pre el la mânile norodului, să nu-l ucigă pre el.

CAP 27

Sfatul lui Ieremia de a se supune împăratului Vavilonului.

1. Așa zise Domnul: „Fă ție legături și lanțuri și pune prejur grumazii tăi.

2. Și vei trimite pre eale cătră împăratul Idumeii și cătră împăratul Moavului și cătră împăratul fiilor lui Amoan și cătră împăratul Tirului și cătră împăratul Sidonului, în mânile vestitorilor lor, celora ce vin spre timpinarea lor, la Ierusalim, cătră Sedechia, împăratul Iudii.

3. Și vei aduna pre ei cătră stăpânii lor a zice: ‘Așa au zis Domnul Dumnezăul lui Israil: Așa veți grăi cătră domnii voștri

4. Că eu am făcut pământul cu putearea mea cea mare și cu brațul mieu cel înalt, și voiu da pre el oricăruia se va părea înaintea ochilor miei.

5. Dat-am pământul lui Navuhodonosor, împăratul Vavilonului, să slujască lui, și hiarăle țarinii să lucreaze lui.

6. Și limba și împărăția, câți nu vor pune grumazul lor supt jugul împăratului Vavilonului, cu sabie și cu foamete voiu socoti pre ei, zise Domnul, până să vor fârși în mâna lui.

7. Și voi să nu ascultați prorocii cei mincinoși ai voștri și pre cei ce vă vrăjescu și pre cei ce visază voao și pre descântătorii voștri și fărmăcătorii voștri, ceia ce zic: ‘Nu veți lucra împăratului Vavilonului’,

8. Căci minciuni ei prorocescu voao, ca să vă depărteaze pre voi de la pământul lui.

9. Și limba carea va băga grumazul ei supt jugul împăratului Vavilonului și va lucra lui, și voiu lăsa pre ea preste pământul lui și va lucra întru el și va lăcui întru el’“.

10. Și cătră Sedechia, împăratul Iudii, am grăit după toate cuvintele aceastea, zicând: „Băgați cerbicea voastră

11. Și lucrați împăratului Vavilonului, căci strâmbu ei prorocescu voao.

12. ‘Căci n’am trimis pre ei, zice Domnul, și să prorocească cu numele mieu pre strâmbătate, ca să vă piarză pre voi, și veți pieri voi și prorocii voștri, ceia ce prorocescu voao pre strâmbătate mincinoasă’“.

13. Și preoților și la tot norodul acesta am grăit, zicând: „Așa zise Domnul:

14. Nu ascultați cuvintele prorocilor celora ce prorocescu voao, zicând: ‘Iată, vasele Casii Domnului –pre Vavilon’, căci strâmbu ei prorocescu voao;

15. N’am trimis pre ei“. Și apoi, proroci sânt și, de iaste cuvântul Domnului întru ei, întimpine-se cu mine, căci așa zise Domnul:

16. „Și cealealalte vase, carele n’au luat împăratul Vavilonului când mută pre Iehonia, de la Ierusalim la Vavilon vor întra“, zise Domnul.

CAP 28

Ieremia și Anania prorocul cel mincinos.

1. Și fu în a patrulea an împărățând Sedechie, împăratul Iudei, în luna a cincea, zise mie Anania, fiiul lui Azor, prorocul cel mincinos de la Gavaon, în Casa Domnului, întru ochii preoților și a tot nărodul, zicând:

2. „Așa zice Domnul: Sfărâmat-am jugul împăratului Vavilonului!

3. Încă 2 ani de zile, eu voiu întoarce la locul acesta toate vasele Casii Domnului

4. Și pre Iehonia și înstreinarea Iudei, căci voiu sfărâma jugul împăratului Vavilonului“.

5. Și zise Ieremia cătră Anania, înaintea ochilor preoților și întru ochii a tot nărodul, celor ce sta în Casa Domnului.

6. Și zise Ieremia: „Adevărat, așa să facă Domnul! Să întărească cuvântul tău carele tu prorocești, ca să să întoarcă vasele Casei Domnului și toată înstreinarea de la Vavilon la locul acesta.

7. Însă auziț cuvântul Domnului, carele eu zicu la urechile voastre și la urechile a tot nărodul:

8. Prorocii ceia ce s’au făcut mai nainte de mine și mai nainte de voi den veac și au prorocit preste mult pământ și preste împărății mari spre războiu;

9. Prorocul cela ce au prorocit spre pace, venind cuvântul, cunoaște-vor pre proroc, pre carele au trimis lor Domnul cu credință“.

10. Și luo Anania întru ochii a tot nărodul lanțurile den gâtul Ieremiei și le zdrobi pre eale.

11. Și zise Anania întru ochii a tot nărodul, zicând: „Așa zice Domnul: Așa voiu sfărâma jugul împăratului Vavilonului de la grumazii a tuturor limbilor!“

12. Și să duse Ieremia la calea lui; și să făcu cuvântul Domnului cătră Ieremia, după ce au sfărâmat Anania lănțușăle de la grumazul lui, zicând:

13. „Pasă și zi cătră Anania, zicând:

14. ‘Așa au zis Domnul: Lanțuri de lemn ai sfărâmat, și voiu face în locul lor lanțuri de fier!’ Că așa au zis Domnul: ‘Eu jug de fier am pus preste cerbicea tuturor limbilor, să lucreaze împăratului Vavilonului’“.

15. Și zise Ieremia Ananiei: „Nu te-au trimis pre tine Domnul, și tu a nădejdui ai făcut pre nărodul acesta pre strâmbătate.

16. Pentru aceaea, așa zise Domnul: ‘Iată, Eu trimiț pre tine de cătră fața pământului, în anul acesta vei muri’“.

17. Și muri în luna a șaptea.

CAP 29

Cartea lui Ieremia cătră cei din robie.

1. Și aceastea-s cuvintele cărții, carele au trimis Ieremia den Ierusalim cătră cei bătrâni ai lui ai înstreinării și cătră preoți și cătră prorocii cei mincinoș, carte la Vavilon a înstreinării și cătră tot nărodul,

2. Mai apoi ieșind Iehonia împăratul, și împărăteasa, și scopiții, și tot volnicul, și meșterul și legatul, den Ierusalim,

3. Cu mâna lui Eliasan, fiiul lui Safan, și a Gamariei, fiiul Helchiei, pre care au trimis Sedechie, împăratul Iudei, cătră împăratul Vavilonului, la Vavilon, zicând:

4. „Așa au zis Domnul Dumnezăul lui Israil spre înstreinarea care au streinat de la Ierusalim:

5. ‘Zidiți case și lăcuiț, și răsădiț grădini și mâncați roadele lor!

6. Și luați muieri și faceț feciori și feate, și luați la fiii voștri muieri, și featele voastre daț la bărbați, și vă înmulțiț și nu vă împuținați!

7. Și cercați pacea pământului la carele v’am înstreinat pre voi acolo, și vă veț ruga pentru ei cătră Domnul, căci întru pacea lor va fi pace voao’.

8. Căci așa zise Domnul: ‘Să nu vă prilestească pre voi prorocii cei mincinoș ce sânt întru voi și să nu vă prilestească pre voi vrăjitorii voștri; și nu ascultați spre visele voastre carele voi visaț,

9. Căci pre strâmbătate ei prorocesc voao pre numele mieu și n’am trimis pre ei’.

10. Căci așa au zis Domnul: ‘Când să va împlea Vavilonul de 70 de ani, socoti-voiu pre voi și pune-voiu cuvintele meale asupra voastră, ca să întoarceț norodul vostru la locul acesta.

11. Și voiu gândi asupra voastră gând de pace, și nu reale, ca să vă dau voao aceastea.

12. Și vă rugaț cătră mine, și voiu asculta pre voi.

13. Și mă cercaț pre mine, și veț afla pre mine, căci veț cerca pre mine cu toată inema voastră.

14. Și mă voiu arăta voao.

15. Căci aț zis: ‘Pus-au noao Domnul proroci în Vavilon’,

16. Așa zise Domnul asupra lu Ahav și asupra Sedechiei: ‘Iată, Eu dau pre ei în mânile împăratului Vavilonului, și va lovi pre ei înaintea ochilor voștri’.

17. Și vor lua de la ei blestem întru toată striinarea Iudii în Vavilon, zicând: ‘Să te facă Domnul cum au făcut pre Sedechie și ca pre Ahav, pre carii prăji împăratul Vavilonului cu foc!’,

18. Pentru fărădeleagea care au făcut în Ierusalim și preacurvia muierile cetăților lor, și cuvânt au răspuns întru numele mieu, carele n’am poruncit lor. Și Eu –martur, zice Domnul.

19. Și cătră Samea elamiteanul vei grăi:

20. ‘Nu te-am trimis cu numele mieu!’ Și cătră Sofonia preotul, fiiul lui Manasi, zise:

21. ‘Domnul deade pre tine preot în locul lui Iodae preotul, să te faci ispravnic în Casa Domnului, la tot omul ce proroceaște și la tot omul ce nebuneaște, și vei da pre el la închisoare și la locul muncii.

22. Și acum pentru ce aț suduit împreună pre Ieremia cel de la Anathoth, pre cela ce au prorocit voao?

23. Căci pren luna aceasta au trimis cătră voi la Vavilon, zicând: ‘Departe iaste: zidiț case și lăcuiți și răsădiț grădini și veți mânca roada lor’“.

24. Și citi Sofonie cuvintele aceastea la urechile Ieremiei.

25. Și să făcu cuvântul Domnului cătră Ieremia, zicând: „Trimite cătră înstreinare, zicând:

26. ‘Așa zice Domnul asupra Sameii alamiteanul: De vreame ce au prorocit voao Samea, și Eu nu l-am trimis pre el, și a nădejdui au făcut pre voi pre strâmbătate,

27. Pentru aceaea, așa au zis Domnul: Iată, Eu voiu socoti asupra Sameii, și asupra rudei lui, și nu va fi lui om întru mijlocul vostru, ca să vază bunătățile carele Eu voiu face voao, nu le vor vedea’“.

CAP 30

Dumnezeu făgăduiește Iudeilor întoarcerea din robie.

1. Cuvântul carele s’au făcut cătră Ieremia de la Domnul, să zică:

2. „Așa zise Domnul Dumnezeul lui Israil, zicând: ‘Scrie toate cuvintele carele am răspuns cătră tine pre carte,

3. Căci, iată, zile vin, zice Domnul Atotțiitoriul, și voiu întoarce striinarea norodului mieu, Israil, și a Iudei, zise Domnul Atotțiitoriul, și voiu întoarce pre ei la pământul carele l-am dat părinților lor, și vor stăpâni pre el’“.

4. Și aceastea-s cuvintele carele au grăit Domnul asupra lui Israil și Iudii:

5. Așa zise Domnul: „Glasul înfricoșării veți auzi; frică, și nu iaste pace.

6. Întrebaț și vedeți de s’au născut făt? Și pentru frica întru carea voiu ținea mijlocul și mântuirea, pentru căci am văzut pre tot omul, și mânile lui pre mijlocul lui, întoarseră-să obrazele spre gălbenare.

7. Că mare să făcu ziua aceaea și nu iaste ca aceaea; și vreame strimtă iaste lui Iacov, și dentru aceasta să va mântui.

8. În ziua aceaea, zise Domnul, sfărâma-voiu jugul de la grumazul lor și legăturile lor voiu rumpe. Și nu vor mai lucra ei încă la striini.

9. Și vor lucra Domnului Dumnăzăului lor, și pre David împăratul lor voiu scula lor“.

10. Așa zise Domnul: „Râdicat-am zdrobire; duioasă e rana ta.

11. Nu iaste cine să judece judecata ta, spre dureare te-ai vindecat, folos nu-ți iaste ție.

12. Toți priatenii tăi au uitat pre tine; pre tine nu te vor întreba ceale de pacea ta, căci cu rana vrăjmașului lovitu-te-am, certare întărită spre toată strâmbătatea ta, înmulțiră-se păcatele tale.

13. Pentru aceaea, toți ceia ce te mănâncă, mânca-să-vor; și toți vrăjmașii tăi carnea lor toată o vor mânca. Preste mulțimea strâmbătăților tale înmulțiră-se păcatele tale, făcut-au aceastea ție. Și vor fi ceia ce înfricoșază pre tine, spre înfricoșare; și pre toți ceia ce au prădat pre tine da-i-voiu la pradă.

14. Căci voiu aduce vindecarea ta, de rana cea cu dureri vindeca-te-voiu, zice Domnul, căci răsipit te-ai chemat, vânatul vostru iaste, căci nu iaste cel ce cearcă pre el“.

15. Așa zice Domnul: „Iată, Eu voiu întoarce înstreinarea lui Iacov și robimea lui voiu milui. Și să va zidi cetate pre înălțimea ei și norodul după judecata lui va dormi.

16. Și vor ieși de la ei cântând, și glasul celor ce joacă; și voiu înmulți pre ei și nu să vor împuțina.

17. Și vor întra fiii lor ca mai nainte; și mărturiile lor despre fața mea să vor porni. Și voiu socoti preste toți ceia ce necăjăsc pre ei.

18. Și vor fi mai tari decât el preste ei, cel ce stăpâneaște pre el, și dentr’însul va ieși. Și voiu aduna pre ei și să vor întoarce cătră mine, căci cine iaste acesta, carele au dat inima lui a să întoarce cătră mine?“, zice Domnul.

19. „Căci urgia Domnului ieși mânioasă, ieși urgie hrănindu-se, preste necurați va veni.

20. Nu să va întoarce urgia mâniei Domnului, până va face și până va așăza izdărătura inimii lui. În zilele ceale de apoi veți conoaște aceastea“.

CAP 31

Prorocie privitoare la Mesia.

1. „În vreamea aceaea, zise Domnul, fi-voiu Dumnăzău neamului lui Israil, și ei vor fi mie norod“.

2. Așa zise Domnul: „Aflaiu fierbinte în pustiiu cu cei pieriți cu sabie. Meargeți și să nu piardeți pre Israil“.

3. Domnul de departe să va arăta lui: „Îndrăgire veacinică iubi pre tine, pentru aceaea traș pre tine spre îndurare.

4. Căci te voiu zidi și te vei zidi, fecioara lui Israil. Încă vei lua tâmpăna ta și vei ieși cu adunarea celor ce joacă.

5. Căci ai răsădit vii, în măgurile Samariei răsădind; răsădiți în măgurile lui Efraim și lăudați,

6. Căci iaste zi de chemare celor ce răspund în măgurile lui Efraim: ‘Sculați-vă și vă suiți la Sion, cătră Domnul Dumnezăul vostru!’

7. Căci așa zise Domnul lui Iacov: ‘Veseliți-vă, veseliți-vă! Și nechezați preste capul limbilor; auzite faceți și lăudați; ziceți: ‘Mântuit-au Domnul norodul lui, rămășița lui Israil!’

8. Iată, Eu aduc pre ei de la crivăț, și voiu aduna pre ei de la marginea pământului la praznicul lui Fasec. Și vei face fii gloată multă și să vor înturna aicea.

9. Cu plângere au ieșit, și cu mângâiare voiu scoate pre ei, lăcuindu-i pre iazuri de ape în cale direaptă; și nu să vor rătăci întru ea, căci m’am făcut lui Israil tată și Efraim dentâiu născut al mieu iaste’.

10. Auziți cuvintele Domnului, limbi, și vestiți la ostroavele ceale departe! Ziceți: ‘Cela ce au vânturat pre Israil îl va și aduna pre el și va păzi pre el ca cela ce paște turma lui’.

11. Căci au mântuit Domnul pre Iacov. Scosu-l-au pre el den mâna celor mai tari ai lui. Și vor veni și să vor veseli în măgura Sionului.

12. Și vor veni preste bunătățile Domnului, pre pământul grâului și vinului, și al roadelor, și al dobitoacelor, și al oilor, și va fi sufletul lor ca un lemnu cu roadă și nu vor mai flămânzi încă.

13. Atuncea să vor bucura fecioare întru adunare de tineri, și cei bătrâni să vor bucura, și voiu întoarce plângerea lor spre bucurie și voiu face pre ei veaseli.

14. Voiu mări și voiu îmbăta sufletul preoților, fiilor lui Levi, și norodul mieu de bunătățile meale sătura-să-va“.

15. Așa zise Domnul: „Glas în Rama să auzi, de plângere și tânguire și jale, Rahil plângând de fiii ei, și n’au vrut să să mângâie, căci nu sânt“. Așa zise Domnul:

16. „Sfârșască-se glasul tău de plânsu și ochii tăi de lacrămile tale, căci iaste plată lucrurilor tale și să vor înturna den pământul vrăjmașilor,

17. Pre leage, la ai tăi fii.

18. Auzind, auziiu pre Efraim plângând: ‘Certași-mă, și mă certaiu; și eu, ca un vițel, nu mă învățaiu. Întoarce-mă, și mă voiu întoarce, că Tu ești Domnul Dumnezăul mieu!

19. Căci mai apoi, după robirea mea, m’am pocăit; și mai apoi, după ce am conoscut, eu am suspinat pentru zilele rușinii; și arătaiu ție că am luat ocară den tinereațele meale’.

20. Fiiu iubit, Efraim –mie, copil desfătându-se, pentru căci sânt cuvintele meale întru el, cu pomenire voiu pomeni pre el. Pentru aceaea am sârguit asupra lui, miluind voiu milui pre el“, zice Domnul.

21. – „Întăreaște-te pre tine, Sioane! Fă certare, dă inima ta la umerile tale pre calea carea ai mersu! Întoarce-te, fecioară Israil, întoarce-te la cetățile tale plângând!

22. Până când te voiu înturna, fată necinstită?“ Căci au zidit Domnul mântuire spre răsădire noao, întru mântuire vor încunjura oamenii.

23. Căci așa zise Domnul: „Încă vor grăi cuvântul acesta în pământul Iudii și în cetățile lor, când voiu întoarce înstriinarea lui: ‘Blagoslovit Domnul pre dirept muntele cel sfânt al lui!’

24. Și lăcuind înlăuntru, în cetățile Iudii și în tot pământul lui, împreună cu plugariul, și să va lua în turmă,

25. Căci am îmbătat tot sufletul setos, și tot sufletul flămând l-am săturat!“

26. Pentru aceaea, mă sculaiu și văzuiu; și somnul mieu dulce mi să făcu.

27. „Pentru aceaea, iată, zile vin, zice Domnul, și voiu sămăna pre Israil și pre Iuda sămânță de om și sămânță de dobitoc.

28. Și va fi în ce chip privegheam preste ei a-i surpa și a-i chinui, așa voiu priveghea preste ei a-i zidi și a-i răsădi de tot, zice Domnul.

29. În zilele acealea nu vor mai zice: ‘Părinții au mâncat aguridă, și dinții feciorilor s’au strepezit’,

30. Ce numai fieștecarele într’al său păcat va muri și celui ce au mâncat agurida se vor strepezi dinții lui.

31. Iată, zile vin, zice Domnul, și voiu pune casei lui Israil și casei Iudei făgăduință noao,

32. Nu după făgăduința carea am pus părinților lor în ziua când m’am apucat de mâna lor ca să-i scoț pre ei den pământul Eghipetului, căci ei n’au rămas întru făgăduința mea și Eu n’am grijit de ei, zice Domnul;

33. Că aceasta e făgăduința mea carea voiu pune casii lui Israil, după zilele acealea, zice Domnul: Dând, da-voiu legile meale la cugetul lor, și preste inima lor voiu scrie pre ei; și voiu vedea pre ei și voiu fi lor Dumnezău, și ei vor fi mie nărod.

34. Și nu vor învăța fieștecarele pre cetățanul lui și fieștecarele pre fratele lui, zicând: ‘Cunoaște pre Domnul’, căci toți mă vor ști pre mine, de la cel mic al lor până la marele lor, căci blând voiu fi strâmbătăților lor și păcatelor lor nu voiu mai pomeni încă.

35. De să va înălța ceriul în slavă, zice Domnul, și de se va smeri fața pământului jos,

36. Și Eu nu voiu izgoni ruda lui Israil, zice Domnul, pentru toate carele au făcut“.

37. Așa zise Domnul, cela ce au dat soarele spre lumina zilei, luna și stealele spre lumina nopții, și strigare în mare, și sună valurile ei; Domnul Atotțiitoriul e numele lui:

38. „De se vor potoli legile aceastea de cătră fața mea, zice Domnul, și ruda întru Israil să va potoli, să să facă limbă înaintea feații meale toate zilele.

39. Iată, zile vin, zice Domnul, și să va zidi cetatea Domnului, de la turnurile lui Anameil până la poarta unghiului, și va ieși măsurarea ei în preajma lui, până la dealurile lui Gariv; și să va încungiura împrejur dentru alease pietri.

40. Și toți asarimothii, până la pârâul Ahelchedro, până la unghiul porții cailor răsăritului, –sfințire Domnului, și încă nu va mai zmulge și nu se va surpa până în veac“.

CAP 32

Țarina cumpărată de Ieremia.

1. Cuvântul carele s’au făcut de la Domnul cătră Ieremia în anul al 10 împăratului Sedechiei, acesta e anul al 18 al împăratului Navohodonosor (împăratului Vavilonului).

2. Și putearea împăratului Vavilonului au făcut șanțu asupra Ierusalimului; și Ieremia era la pază în curtea temniței carea iaste la casa împăratului,

3. Întru carea l-au închis pre el împăratul Sedechia, zicând: „Pentru căci tu prorocești, zicând: ‘Așa zise Domnul: Iată, Eu dau cetatea aceasta în mânile împăratului Vavilonului și va lua pre ea;

4. Și Sedechia, împăratul Iudei, nu va scăpa den mâna haldeilor, căci cu dare să va da pre mâinile împăratului Vavilonului și va grăi gura lui cătră gura lui, și ochii lui pre ochii lui vor vedea.

5. Și va întra Sedechia la Vavilon și acolo va muri’?“

6. Și cuvântul Domnului s’au făcut cătră Ieremia, zicând:

7. „Iată, Anameil, fiiul lui Salom, fratele tătâne-tău, vine cătră tine, zicând: ‘Câștigă ție țarina mea cea de la Anathoth, căci ție e judecata, după rudenie, ca să o iai spre câștigare’“.

8. Și veni cătră mine Anameil, feciorul lui Salom, fratelui tătâne-mieu, după cuvântul Domnului, la curtea temniței și zise: „Câștigă ție țarina mea cea de la Anathoth, cea den pământul lui Veniamin, căci ție e judecata a câștiga pre ea. Și tu ești bătrân“. Și cunoscuiu că cuvântul Domnului iaste.

9. Și am câștigat țarina lui Anameil, fiiului fratelui tătâne-mieu. Și am pus lui 7 sicle și 10 arginți.

10. Și am scris în carte, și am pecetluit, și am pus mărturii, și am pus argintul în cumpănă.

11. Și luaiu cartea câștigării, cea citită și pecetluită,

12. Și am dat pre ea lui Varuh, feciorul Niriei, fiiul lui Maseu, înaintea ochilor lui Anameil, fiiului fratelui tătâne-mieu, și înaintea oamenilor (celor ce sta mărturie); și scria în cartea câștigării și înaintea jidovilor celor ce șădea în curtea temniții.

13. Și rândui lui Varuh înaintea lor, zicând:

14. „Așa zise Domnul Atotțiitoriul, Dumnezeul lui Israil: ‘Ia cartea câștigării aceștiia și cartea cea citită, și vei pune pre ea în vas de strachină, pentru ca să rămâie zile multe’“.

15. Căci așa zise Domnul: „Încă să vor mai câștiga case și țarine și vii în pământul acesta“.

16. Și mă rugaiu cătră Domnul, după ce am dat cartea câștigării cătră Varuh, fiiul Niriei, zicând:

17. „Cela ce ești, Doamne! Tu ai făcut ceriul și pământul cu putearea ta cea mare și cu brațul tău cel înalt și rădicat! Nu să va ascunde de la tine nemică;

18. Făcând milă la mii și răsplătind păcatele părinților în sânul fiilor lor după ei, Dumnezeu cel mare și putearnic,

19. Domnul marelui sfat și tare întru lucruri, Dumnezeu cel mare, cel Întru-tot-țiitoriu, și Domnul cel cu nume mare, ochii tăi deșchiș sânt la căile toate ale fiilor oamenilor, să dai fieștecăruia după calea lui;

20. Care ai făcut seamne și minuni în pământul Eghipetului, și până în ziua aceasta și în Israil, și întru păminteani, și făcuș ție nume ca în ziua aceasta,

21. Și scoseș pre norodul tău, pre Israil, den pământul Eghipetului cu seamne și cu minuni, cu mână tare și cu braț înalt și cu vederi mari,

22. Și ai dat lor pământul acesta carele ai jurat părinților lor, pământ ce cură lapte și miare;

23. Și întrară și luară pre el, și n’au ascultat glasul tău și întru poruncile tale n’au îmblat; toate carele ai poruncit lor a le face nu le-au făcut, și ai făcut a li să întâmpla lor toate realele aceastea.

24. Iată, gloata au venit la cetate ca să o ia pre dânsa, și cetatea să deade la mânile haldeilor celor ce bat pre dânsa de cătră fața sabiei și foame, ție, în ce chip ai grăit, așa s’au făcut.

25. Și Tu zici cătră mine: ‘Câștigă-ț ție țarină pe argint!’; și am scris carte și o am pecetluit și am pus mărturii, și cetatea s’au dat la mâna haldeilor“.

26. Și să făcu cuvântul Domnului cătră mine, zicând:

27. „Eu, Domnul Dumnezeu a tot trupul! Au de la mine ascunde-se-va ceva?“

28. Pentru aceaea, așa au zis Domnul Dumnezeul lui Israil: „Dându-se, da-să-va cetatea aceasta pre mânile Vavilonului și o va lua pre dânsa.

29. Și vor veni haldei, dând războiu asupra cetății aceștiia, și vor arde cetatea aceasta cu foc și vor arde de tot casele întru carele au tămâiat întru eale pre podurile lor la Vaal și turna turnări la alți dumnezei, ca să mă amărască pre mine,

30. Căci era fiii lui Israil și fiii Iudii sânguri făcând răul înaintea ochilor miei den tinireațile lor,

31. Căci pre urgia mea și pre mânia mea era cetatea aceasta den ziua carea au ziditu-o pre ea și până în ziua aceasta, ca să o mut pre ea de cătră fața mea,

32. Pentru toate răutățile fiilor lui Israil și Iudii, căci au făcut a mă amărî aceștea, și împărații lor, și boiarii lor, și cei mai mari ai lor, și preoții lor, și prorocii lor, bărbații Iudii și ceia ce lăcuia în Ierusalim.

33. Și întoarseră cătră mine dosul, și nu fața lor. Și i-am învățat pre ei la mânecate, și n’au auzit încă a lua învățătură.

34. Și au pus spurcăciunele lor în Casă unde s’au chemat numele mieu preste ea, întru necurățiile lor.

35. Și zidiră capiștile Vaalii, cealea den valea fiiului lui Enom, ca să aducă pre fiii lor și pre featele lor lui Moloh împăratul, ceale ce n’am poruncit lor, și nu s’au suit pre inima mea a face urâciunea aceasta, ca să greșască Iuda“.

36. Și acum, așa zise Domnul Dumnezăul lui Israil pentru cetatea carea tu zici: „Da-se-va în mânile împăratului Vavilonului, cu sabie, și cu foamete, și cu ducere“:

37. „Iată, Eu adun pre ei den tot pământul unde i-am sămănat pre ei acolo cu urgia mea, și cu mânie, și cu întărâtare mare; și voiu întoarce pre ei la locul lor și voiu așăza pre ei cu nădeajde.

38. Și vor fi mie întru norodu, și Eu voiu fi lor întru Dumnezău.

39. Și voiu da lor altă cale și altă inimă, să să teamă de mine toate zilele, spre binele lor și fiilor lor după ei.

40. Și voiu pune lor făgăduință veacinică, carea nu o voiu întoarce denapoia lor; și voiu da frica mea în inima lor, ca să nu să depărtează ei de la mine.

41. Și voiu socoti a-i îmbuna pre ei, și voiu răsădi pre ei pre pământul acesta, cu credință, și cu toată inima mea, și cu tot sufletul“.

42. Căci așa zise Domnul: „În ce chip am adus asupra norodului acestuia toate răutățile ceale mari aceastea, așa Eu voiu aduce preste ei toate bunătățile carele am grăit preste ei.

43. Și să vor câștiga încă țarini în pământul carele tu zici: ‘Necălcat va fi de oameni și de dobitoace și s’au dat pre mânile haldeilor’.

44. Și vor câștiga țarini cu argint, și vei scrie în carte și vei pecetlui și vei pune mărturii în pământul lui Veniamin, și împrejurul Ierusalimului, și în cetățile Iudii, și în cetățile muntelui, și în cetățile Sefilei, și în cetățile Nagheevii, căci voiu întoarce înstreinările lor“.

CAP 33

Prorocia despre luarea Ierusalimului.

1. Și să făcu cuvântul Domnului cătră Ieremia al doilea rând, și el încă era legat în curtea teamniții, zicând:

2. „Așa zise Domnul, care au făcut pământul și l-au urzit pre el ca să-l îndirepteaze pre el, Domnul e numele lui:

3. Și strigă cătră mine, și voiu răspunde ție și voiu spune ție mari și tari, care nu le-ai cunoscut“.

4. Căci așa au zis Domnul Dumnezăul lui Israil pentru casele cetății aceștiia și pentru casele împăratului Iudii, ceale ce sânt spre șanțu

5. Și spre băști, ca să să bată cătră haldei: „Și voiu împlea pre ea de morții oamenilor pre carii am lovit cu urgia mea și cu mânia mea, și am întorsu fața mea de cătră ei, pentru toate răutățile lor.

6. Iată, Eu aducu ei închegare de rană și leac, și voiu vindeca pre ea și voiu arăta lor a asculta și voiu preoți pre ei și voiu face pace și credință.

7. Și voiu întoarce înstriinarea Iudii și înstriinarea lui Israil și voiu zidi pre ei ca și mai nainte.

8. Și voiu curăți pre ei de toate strâmbătățile lor carele au greșit mie și nu-m voiu aduce aminte de greșalele lor care au greșit mie și s’au depărtat de la mine.

9. Și va fi spre veselie și spre laudă și spre mărire la tot norodul pământului, carii vor auzi toate bunătățile carele Eu voiu face, și să vor teame și să vor amărî pentru toate bunătățile și pentru toată pacea carea Eu voiu face lor“.

10. Așa zice Domnul: „Încă să vor mai auzi în locul acesta care ziceți voi: ‘Pustiiu iaste de oameni și de dobitoace’, întru cetățile Iudei și denafara Ierusalimului, ceale pustiite, nefiind oameni și dobitoace, glas de veselie și glas de bucurie, glas de ginere și glas de nevastă, glasul celor ce zic:

11. ‘Mărturisiți-vă Domnului Atotțiitoriul, că e bun Domnul, că în veac mila lui’. Și vor băga daruri la Casa Domnului, căci voiu întoarce toată înstreinarea pământului aceluia ca și mai nainte“, zise Domnul.

12. Așa zise Domnul puterilor: „Încă va fi în locul acesta pustiiul, nefiind oameni și dobitoc, în toate cetățile lui, popasuri de păstori adăpostind oile.

13. În cetățile muntelui, și în cetățile Săfilaei, și în cetățile Nagheveii și în pământul lui Veniamin, și întru ceale de premprejurul Ierusalimului, și în cetățile Iudei încă vor treace oile pre mâna celui ce numără“, zise Domnul.

CAP 34

Prorocie despre robia Vavilonului.

1. Cuvântul carele s’au făcut cătră Ieremia de la Domnul, –și Navohodonosor, împăratul Vavilonului, și toată tabăra lui, și toată țara împărăției lui da războiu asupra Ierusalimului și preste toate cetățile Iudei–, zicând:

2. „Așa zise Domnul: ‘Pasă cătră Sedechia, împăratul Iudei, și vei zice lui: ‘Așa zise Domnul: Cu dare să va da cetatea aceasta în mânile împăratului Vavilonului și o va lua pre ea și o va arde cu foc pre ea.

3. Și tu nu vei scăpa den mâna lui, și cu prinsoare te vei prinde, și pre mânile lui te vei da, și ochii tăi pre ochii lui vor vedea, și gura lui cu gura ta va grăi, și la Vavilon vei întra!“

4. Ce ascultă cuvântul Domnului, Sedechio, împăratul Iudei! Așa zice Domnul: „Nu vei muri cu sabie,

5. Cu pace vei muri! Și în ce chip au plâns pre părinții tăi, pre cei ce au împărățit mai nainte de tine, plânge-te-vor și pre tine: Vai, doamne! Și până la iad te vor plânge, căci cuvânt am grăit“, zise Domnul.

6. Și grăi Ieremia cătră împăratul Sedechie toate cuvintele aceastea în Ierusalim.

7. Și putearea împăratului Vavilonului da războiu asupra Ierusalimului și asupra cetăților Iudei, și la Halis și a Azica, căci aceastea au rămas, în cetățile Iudei, cetăți tari.

8. Cuvântul carele s’au făcut cătră Ieremia de la Domnul, după ce au săvârșit împăratul Sedechia făgăduința cătră norod, ca să cheame slobozire,

9. Ca să sloboaze fieștecarele pre sluga lui și fieșcarele pre slujnica lui, pre jidov și pre jidovcă, volnici, ca să nu robească bărbat den casa lui Israil.

10. Și să întoarsără toți cei mari și tot norodul, ceia ce au întrat la făgăduință,

11. Ca să sloboază fieștecarele sluga lui și fieștecarele slujnica lui. Și lăsară pre ei a fi slugi și slujnice.

12. Și să făcu cuvântul Domnului cătră Ieremia, zicând:

13. „Așa zise Domnul Dumnezăul lui Israil: Eu am pus făgăduință cătră părinții voștri în ziua carea am scos pre ei den pământul Eghipetului, den casa robirei, zicând:

14. Când să vor plini 6 ani, vei slobozi pre fratele tău, pre jidovul carele să va vinde ție și va lucra ție 6 ani, și să-l slobozi pre el volnic; și n’au ascultat pre mine și n’au plecat ureachea lor.

15. Și s’au întors astăzi a face cel dirept înaintea ochilor miei, ca să să cheame slobozire fieștecarele aproapelui lui. Și făcură făgăduință înaintea feații meale, în Casa carea s’au chemat numele mieu preste ea.

16. Și v’aț întors și aț spurcat numele mieu, ca să întoarcă fieștecarele sluga lui și fieștecarele slujnica lui, pre carii aț slobozit volnici cu sufletul lor, ca să vă fie voao slugi și slujnice.

17. Pentru aceaea, zise Domnul, voi n’aț ascultat pre mine, ca să cheame fieștecarele slobozenie cătră fratele său și fieștecarele cătră aproapele său, iată, Eu chemu slobozire voao spre sabie, și spre moarte, și spre foamete. Și voiu da pre voi spre răsipire la toate împărățiile pământului.

18. Și voiu da pre oamenii ceia ce au trecut preste făgăduința mea, pre ceia ce n’au întărit făgăduința mea carea au făcut înaintea feații meale, vițelul carele au făcut înaintea feații meale, ca să-i lucreaze lui,

19. Pre boiarii Iudei, și pre sâlnici, și pre preoți, și pe nărod,

20. Și voiu da pre ei vrăjmașilor lor, și vor fi mortăciunile lor mâncare pasărilor ceriului și hiarălor pământului.

21. Și pre Sedechia, împăratul Iudei, și pre boiarii lor da-i-voiu în mâinile vrăjmașilor lor, și puterile împăratului Vavilonului, celor ce să duc de la ei.

22. Iată, Eu tocmesc, zice Domnul, și voiu întoarce pre ei la pământul acesta și vor da războiu asupra lui și vor lua pre el și vor arde pre el cu foc, și pre cetățile Iudei, și le voiu da pre eale pustii de cei ce lăcuiesc“.

CAP 35

Cei din casa lui Arhathin nu voiesc să bea vin.

1. Cuvântul ce s’au făcut cătră Ieremia de la Domnul, în zilele lui Ioachim, împăratului Iudei, zicând:

2. „Pasă la casa Arhathin și vei aduce pre ei la Casa Domnului, la una den curți, și vei adăpa pre ei cu vin“.

3. Și scoș pre Iehonia, fiiul Ieremiei, fiiul lui Havasin, și pre frații lui, și pre fiii lui, și toată casa Rahavin,

4. Și băgaiu pre ei la Casa Domnului, la cămara fiilor Ananiei, fiiul Godoliei, omului lui Dumnezău, care iaste aproape de casele boiarilor, deasupra casii lui Maaseu, fiiul lui Selom, cealuia ce păzeaște calea.

5. Și am dat înaintea feații lor urcior de vin și păhar și ziș: „Beați vin!“

6. Și ziseră: „Nu vom bea vin, căci Ioanadav, fiiul lui Rihav, tată-nostru, porunci noao, zicând: ‘Să nu beați vinu voi și fiii voștri până în veac.

7. Și case să nu zidiț, și sămânță să nu sămănaț, și vie nu va fi voao, căci în corturi veț lăcui toate zilele vieții voastre, pentru ca să trăiț zile multe pre pământul carele zăboviț voi preste el’.

8. Și am ascultat glasul lui Ionadav, tatului nostru, ca să nu bem vin toate zilele vieții noastre, noi și muierile noastre, și fiii noștri, și featele noastre,

9. Și ca să nu zidim case a lăcui acolo;

10. Și vie și țarină și sămânță nu s’au făcut noao; și am lăcuit în corturi și am auzit și am făcut după toate câte au poruncit noao Ionadav, părintele nostru. Și s’au făcut

11. Când s’au suit Navohodonosor asupra pământului, și am zis: Suindu-ne, să întrăm la Ierusalim de cătră fața haldeilor și de cătră fața puterii asirianilor! Și am lăcuit acolo“.

12. Și fu cuvântul Domnului cătră mine, zicând:

13. „Așa zice Domnul: Pasă și zi omului Iudii și celor ce lăcuiesc în Ierusalim: ‘Nu veț lua învățătură ca să ascultați cuvintele meale?

14. Pusără cuvinte fiii lui Ionadav, fiiul lui Rihav, precum au poruncit fiilor lui ca să nu bea vin, și n’au băut; și Eu am grăit cătră voi den zori; și am grăit, și n’ați ascultat pre mine.

15. Și am trimis cătră voi slugile meale, pre proroci, zicând: ‘Întoarceți-vă fieștecarele de la calea lui cea rea, și mai bune faceți tocmealele voastre, și nu meargeți denapoia altor dumnezei ca să slujiț lor, și lăcuiți pre pământul carele am dat voao și părinților voștri’. Și n’aț plecat urechile voastre și n’aț ascultat.

16. Și întăriră fiii lui Ionadav, fiiul lui Rihav, porunca părintelui lor, și norodul acesta n’au ascultat pre mine’“.

17. Pentru aceaea, așa zise Domnul: „Iată, Eu aduc preste Iuda și preste ceia ce lăcuiesc în Ierusalim toate răutățile carele am grăit preste ei“.

18. Pentru aceaea, așa zise Domnul: „De vreame ce au auzit fiii lui Ionadav, fiiul lui Rihav, porunca părintelui lor, ca să facă câte au poruncit lor părintele lor,

19. Nu va lipsi om den fiii lui Ionadav, fiiul lui Rihav, stând înaintea mea toate zilele pământului“.

CAP 36

Cartea lui Ieremia, arsă în foc de Ioachim.

1. În anul al patrulea al lui Ioachim, fiiul Iosiei, împăratul Iudei, făcutu-s’au cuvântul Domnului cătră mine, zicând:

2. „Ia ție hârtie de carte și scrie pre ea toate cuvintele carele am grăit cătră tine asupra Ierusalimului și asupra Iudii și asupra tuturor limbilor, den ziua carea am grăit Eu cătră tine, den zilele Iosiei, împăratului Iudii, și până în ziua aceasta,

3. Cândai va auzi casa Iudii toate realele carele Eu socotesc ca să le fac lor, pentru ca să să întoarcă fieștecarele den calea cea rea a lor, și blând voiu fi strâmbătăților lor și păcatelor lor“.

4. Și au chemat Ieremia pre Varuh, feciorul lui Nirie, și au scris den gura Ieremiei toate cuvintele Domnului, carele au răspuns cătră el, într’o hârtie de carte.

5. Și porunci Ieremia lui Varuh, zicând: „Eu mă păzăsc și nu pociu să întru la Casa Domnului.

6. Și vei citi întru hârtia aceasta la urechile norodului, în Casa Domnului, în zi de post, și în urechile a tot Iuda, celor ce vin den cetățile lor, vei citi lor,

7. Cândai va cădea mila lor naintea feații Domnului și să vor întoarce de la calea lor cea rea, căci mare e mânia și urgia Domnului, care au grăit asupra norodului acestuia“.

8. Și făcu Varuh după toate câte au poruncit lui Ieremia, a citi în carte cuvintele Domnului în Casa Domnului.

9. Și fu în anul al optulea al împăratului Ioachim, în luna a noao, adunară post înaintea feații Domnului tot norodul, în Ierusalim și casa Iudii.

10. Și citiia Varuh în carte cuvintele Ieremiei, în Casa Domnului, în casa lui Gamariu, fiiul lui Safan logofătului, în curtea cea de sus, înaintea ușilor porții Casii Domnului cei noao, în urechile a tot norodul.

11. Și auzi Mihea, fiiul Gamariei al fiiului lui Safan, toate cuvintele Domnului den carte.

12. Și pogorî la casa împăratului și la casa scriitoriului. Și iată, acolea toți boiarii șădea: Elisama scriitoriul și Daleas, feciorul lui Selemia, și Ionathan, fiiul lui Ahovor, și Gamarias, feciorul lui Safan, și Sedechias, feciorul Ananiei, și toți boiarii.

13. Și povesti lor Mihea toate cuvintele carele au auzit cetind Varuh la urechile norodului.

14. Și trimisără toți boiarii cătră Varuh, feciorul lui Niriu, pre Iudin, feciorul lui Nathaneu, fiiul lui Selemiu al fiiului lui Husi, zicând: „Hârtia în carea tu cetești la urechile norodului, ia-o pre ea la mâna ta și vino!“ Și luo Varuh hârtia și să pogorî cătră ei.

15. Și zisără lui: „Iarăși ceteaște, la urechile noastre!“ Și ceti Varuh.

16. Și fu deaca auziră toate cuvintele, să sfătuiră fieștecare cătră aproapele său și zisără:

17. „Vestind, să vestim împăratului toate cuvintele aceastea“. Și pre Varuh întrebară, zicând: „De unde ai scris toate cuvintele aceastea?“

18. Și zise Varuh: „Den gura lui mi’au spus mie Ieremia toate cuvintele aceastea și scriiam în carte“.

19. Și zisără lui Varuh: „Pasă și foarte te ascunde, tu și Ieremia, și om să nu știe unde sânteți voi!“

20. Și întrară cătră împăratul la curte și hârtia au datu-o să o păzască în casa lui Elisama. Și spusără împăratului toate cuvintele aceastea.

21. Și trimise împăratul pre Iudin să ia hârtia. Și luo pre ea den casa lui Elisama. Și ceti Iudin la urechile împăratului și la urechile tuturor boiarilor celor ce sta împrejurul împăratului.

22. Și împăratul șădea în casă de iarnă și gratie de foc –înaintea lui.

23. Și fu cetind Iudin 3 foi au 4, le tăia pre eale cu cuțitașul scriitoriului și le arunca în focul ce era pre gratie, până să sfârși toată hârtia în focul cel de pre gratie.

24. Și nu să turburară, nici rumpseră hainile lor împăratul și slugile lui, cei ce auziia toate cuvintele aceastea.

25. Și Ionathan și Godolia și Daleas și Gamaria sfătuiră pe împăratul ca să nu arză-de-tot cartea; și nu-i ascultă.

26. Și porunci împăratul lui Ieremeil, fiiul împăratului, și lui Sarea, fiiul lui Edriil, să prinză pre Varuh și pre Ieremia; și foarte să ascunsără.

27. Și să făcu cuvântul Domnului cătră Ieremia, după ce au arsu de tot împăratul hârtia, toate cuvintele carele au scris Varuh den gura Ieremiei, zicând:

28. „Iarăși ia tu altă hârtie și scrie toate cuvintele ceale ce era pre hârtie, carele au arsu împăratul Ioachim.

29. Și vei zice: ‘Așa au zis Domnul: Tu ai arsu hârtia aceasta, zicând: ‘Pentru căci ai scris pre dânsa, zicând: Întrându va întra împăratul Vavilonului și va piarde de tot pământul acesta și va lipsi de pre dânsul om și dobitoc’?

30. Pentru aceaea, așa zise Domnul asupra lui Ioachim, împăratul Iudii: ‘Nu va fi lui care să șază pre scaunul lui David; și stârvul lui va fi lepădat în arsura zilei și întru înghețul nopții.

31. Și voiu socoti asupra lui, și asupra rudeniei lui, și asupra fiilor lui, și voiu aduce preste el, și preste cei ce lăcuiescu Ierusalimul, și preste pământul Iudii toate răutățile carele au grăit cătră ei și n’au ascultat’“.

32. Și luo Varuh altă hârtie și scrise pre ea den gura Ieremiei toate cuvintele cărții, carele au arsu Ioachim; și încă să mai adaosără lui cuvinte mai multe decât aceastea.

CAP 37

Sedechia închide pre Ieremia în temniță.

1. Și împărăți Sedechia, fiiul Iosiei, în locul lui Ioachim, pre carele l-au împărățit împăratul Vavilonului, Navohodonosor, a împărăți în pământul Iudii.

2. Și n’au auzit el și slugile lui și norodul pământului cuvintele Domnului, carele au grăit cu mâna Ieremiei.

3. Și trimise împăratul Sedechia pre Ioahas, fiiul Selemiei, și pre Sofonia, fiiul lui Maaseu preotul, cătră Ieremia, zicând: „Roagă-te dară pentru noi cătră Domnul!“

4. Și Ieremia veni și trecu pren mijlocul cetății, și nu-l deaderă pre el la casa temniții. Și putearea lui Faraon ieși de la Eghipet, și auziră haldeii auzul lor și să suiră de la Ierusalim.

5. Și să făcu cuvântul Domnului cătră Ieremia, zicând:

6. „Așa zice Domnul: Așa vei grăi cătră împăratul Iuda, cela ce te-au trimis pre tine ca să cerci pre mine:

7. Iată, putearea lui Faraon, ceaea ce au ieșit voao spre ajutoriu, să vor întoarce la pământul Eghipetului; și să vor înturna aceștea haldeii și vor da războiu asupra pământului acestuia și-l vor lua pre el și-l vor arde pre el cu foc,

8. Căci așa zise Domnul: Să nu gândiți cu sufletele voastre, zicând: ‘Ducând, să vor duce de la noi haldeii’, că nu să vor duce.

9. Și de veți bate toată putearea haldeilor, pre cei ce dau războiu voao, și vor rămânea unii împunși, fieștecarele în locul lui, aceștea să vor scula și vor arde cetatea aceasta cu foc“.

10. Și fu când să sui putearea haldeilor de la Ierusalim de cătră fața puterii lui Faraon,

11. Ieși Ieremia de la Ierusalim, ca să meargă la pământul lui Veniamin, ca să grăiască de acolo în mijlocul norodului lui.

12. Și fu el în poarta lui Veniamin, și acolo era om la carele găzduia Saruia, feciorul Salamiei, feciorul Ananiei; și prinse pre Ieremia, zicând: „Spre haldei tu fugi“.

13. Și zise: „Minciună e! Nu cătră haldei eu fug“. Și nu-l ascultă pre el, și prinse Saruia pre Ieremia și-l aduse pre el cătră boiari.

14. Și să scârbiră boiarii pre Ieremia, și-l bătură pre el și-l trimisără pre el la casa lui Ionathan scriitoriul, căci aceasta au făcut spre casă de pază.

15. Și veni Ieremia la casa gropii și la hereth și șăzu acolo zile multe.

16. Și trimise Sedechie împăratul și-l chemă pre el. Și-l întreba pre el împăratul pre ascuns, să-i spuie de iaste cuvânt de la Domnul. Și zise: „Iaste! Pre mâna împăratului Vavilonului te vei da!“

17. Și zise Ieremia cătră împăratul: „Ce strâmbătate am făcut ție, și slugilor tale, și norodului acestuia, de mă dai tu la casa păzii?

18. Și unde sânt prorocii voștri, ceia ce prorociia voao, zicând că: ‘Nu va veni împăratul Vavilonului la pământul acesta’?

19. Și acum, domnul mieu împărate, cază mila mea înaintea feații tale și nu mă întoarce la casa lui Ionathan scriitoriul și să nu moriu acolo“.

20. Și porunci împăratul și-l puseră pre el la casa cea de pază și-i da lui o pâine de zi denafară, unde frământa, până s’au sfârșit pâinele den cetate. Și șăzu Ieremia în curtea temniții.

CAP 38

Ieremia aruncat și scos din groapă.

1. Și auzi Safania, feciorul lui Nathan, și Godolia, feciorul lui Pashor, și Ioahal, feciorul lui Seliu, cuvintele carele Ieremia grăia cătră norod, zicând:

2. „Așa au zis Domnul: ‘Cela ce lăcuiaște în cetatea aceasta va muri cu sabie și cu foamete; și cela ce va ieși cătră haldei va trăi și va fi sufletul lui spre aflare și va trăi’. Căci așa zise Domnul:

3. ‘Dând, să va da cetatea aceasta la mânile puterii împăratului Vavilonului, și va lua pre ea’“.

4. Și ziseră împăratului: „Omoară-să dară omul acela, căci el slăbeaște mânile oamenilor ce dau războiu, celor ce au rămas în cetate, și mânile a tot norodul, grăind cătră ei după cuvintele aceastea, căci omul acesta nu de folos grăiaște, pace norodului acestuia, ce numai reale“.

5. Și zise împăratul: „Iată el –în mânile voastre“, căci nu i să putea împăratului cătră ei.

6. Și-l aruncară pre el în groapa lui Melhiu, feciorul împăratului, carele era în curtea temniței, și-l sloboziră pre el în groapă; și în groapă nu era apă, ce numai împuciciune, și era întru împuciciune.

7. Și auzi Avdemeleh Arapul (și el era de casa împăratului) cum că au dat pre Ieremia la groapă; și împăratul era la poarta lui Veniamin,

8. Și veni cătră el și grăi cătră împăratul și zise:

9. „Rău ai făcut ceale ce ai făcut, a ucide pre omul acesta de cătră fața foametei, căci nu mai sânt încă pâini în cetate“.

10. Și porunci împăratul lui Avdemeleh, zicând: „Ia împreună cu tine de aici 30 de oameni și-l scoate pre el den groapă, ca să nu moară“.

11. Și luo Avdemeleh pre oameni și întră la casa împăratului cea de jos; și luo de acolo obiale vechi și funi vechi și le aruncă pre eale cătră Ieremia în groapă.

12. Și zise cătră el: „Aceastea pune-le dedesuptul funilor!“ Și făcu Ieremia așa.

13. Și traseră pre el cu funile și-l scoasără pre el den groapă și șăzu Ieremia în curtea temniței.

14. Și trimise împăratul și-l chemă cătră el, la casa lui Asalisail cea den Casa Domnului. Și zise cătră el împăratul: „Întreba-te-voiu cuvânt, și să nu ascunzi de cătră mine cuvânt!“

15. Și zise Ieremia împăratului: „De-ț voiu spune, nu cu moarte mă vei omorî? Și de te voiu sfătui, nu vei asculta pre mine“.

16. Și să jură împăratul, zicând: „Viu Domnul, carele ne-au făcut noao sufletul acesta, de te voiu ucide pre tine și de te voiu da pre mâinile oamenilor acestora“.

17. Și zise lui Ieremia: „Așa zise Domnul: ‘De vei ieși, ieșind cătră domnii împăratului Vavilonului, trăi-va sufletul tău, și cetatea aceasta nu să va arde de tot cu focu, și vei trăi tu și casa ta.

18. Și de nu vei ieși, da-se-va cetatea aceasta pre mâna haldeilor și vor arde pre ea cu foc, și tu nu vei scăpa’“.

19. Și zise împăratul Ieremiei: „Eu cuvânt am al jidovilor celor ce sânt fugiț cătră haldei, ca să nu mă dea la mâinile lor și mă vor batjocuri pre mine“.

20. Și zise Ieremia: „Nu te va da! Ascultă cuvântul Domnului, carele eu zicu cătră tine, și mai bine va fi ție și va trăi sufletul tău.

21. Și de nu vei tu a ieși, acesta e cuvântul carele au arătat mie Domnul:

22. ‘Iată, toate muierile carele au rămas în casa împăratului Iudei să scotea cătră boiarii împăratului Vavilonului. Și eale zicea: ‘Înșălară-te și vor putea ție oameni de pace ai tăi, și vor strica întru alunecări piciorul tău, înturnară-să de la tine!’

23. Și pre muierile tale și pre fiii tăi scoate-i-vor cătră haldei, și tu nu vei scăpa, că în mâna împăratului Vavilonului te vei prinde. Și cetatea aceasta va arde de tot’“.

24. Și zise lui împăratul: „Om să nu știe den cuvintele aceastea, și tu nu vei muri!

25. Și boiarii, de vor auzi că am grăit ție, și vor veni cătră mine și vor zice ție: ‘Spune tu noao ce au grăit ție împăratul; nu ascunde de cătră noi și nu te vom omorî pre tine. Și ce au grăit cătră tine împăratul?’

26. Și vei grăi lor: ‘Arunc eu mila mea înaintea ochilor împăratului, ca să nu mă întorc la casa lui Ionathan să moriu acolo’“.

27. Și veniră toți boiarii cătră Ieremia și întrebară pre el. Și spuse lor după toate cuvintele aceastea carele au poruncit lui împăratul; și tăcură, căci nu s’au auzit cuvântul Domnului.

28. Și șăzu Ieremia în curtea temniței până la vreamea carea s’au luat Ierusalimul.

CAP 39

Luarea Ierusalimului.

1. Și fu în luna de la al noaolea an al Sedechiei, împăratului Iudii, mearse Navohodonosor, împăratul Vavilonului, și toată putearea lui asupra Ierusalimului și-l bătea pre el.

2. Și în al zeacilea an, în zilele Sedechiei, în luna a patra, în 9 ale lunii, să sparse cetatea.

3. Și întrară toți domnii împăratului Vavilonului. Și șăzură în poarta cea den mijloc: Nigher-Sarasar, și Samagoth, și Navusahor, și Navusaris, Nagargas, și Ravamath și ceialalți domni ai împăratului Vavilonului.

4. Și trimiseră și luară pre Ieremia den temnița curții împărătești și-l deaderă pre el cătră Godolia, feciorul lui Ahicam, fiiul lui Safan; și-l scoaseră pre el și șăzu în mijlocul norodului.

5. Și cătră Ieremia să făcu cuvântul Domnului în curtea temniții, zicând:

6. „Pasă și zi cătră Avdimeleh arapul: ‘Așa au zis Domnul, Dumnezeul lui Israil: ‘Iată, Eu aduc cuvintele meale asupra cetății aceștiia spre reale și nu spre bune.

7. Și te voiu mântui în ziua aceaea și nu te voiu da pre tine la mâna oamenilor care tu temi de cătră fața lor,

8. Căci mântuind, mântui-te-voiu, și în sabie nu vei cădea, și va fi sufletul tău la aflare, căci nădejduiș pre mine’, zice Domnul’“.

CAP 40

Ieremia lăsat slobod.

1. Cuvântul ce s’au făcut de la Domnul cătră Ieremia, după ce l-au trimis pre el Navuzardan, cel mai mare preste bucătari, den Radaman, când luo pre el cu cătuș în mijlocul striinării Iudii, celor ce să ducea la Vavilon,

2. Și-l luo pre el cel mai mare preste bucătari și zise lui: „Domnul Dumnezeul tău au grăit realele acestea preste locul acesta.

3. Și au făcut Domnul, căci ați greșit lui și n’ați auzit glasul lui.

4. Iată, am dezlegat pre tine den cătușile ceale ce sânt în mânile tale; de iaste bine înaintea ta să vii împreună cu mine la Vavilon, vino, și voiu pune ochii miei preste tine; iară de nu, purceade

5. Și te întoarce cătră Godolia, feciorul lui Ahicaz, feciorul lui Safan, pre carele l-au pus împăratul Vavilonului în pământul Iudii, și lăcuiaște cu el în mijlocul norodului, în pământul Iudii. Toate bunătățile sânt înaintea ochilor tăi, ca să mergi acolo. Și pasă!“ Și-i deade lui bucătariul cel mare daruri și-l trimise pre el.

6. Și veni cătră Godolia, la Masifa, și șăzu în mijlocul norodului celuia ce au rămas în pământ.

7. Și auziră toți povățuitorii puterii, cei den țarenă, ei și putearea lor, că au pus împăratul Vavilonului pre Godolia biruitoriu țării, și încă i-au dat pre seama lui bărbați și muieri lui, pre carii n’au înstriinat la Vavilon,

8. Și veniră cătră Godolia cătră Masifa: Ismail, feciorul Mathaniei, și Ioanan, feciorul Cariei, și Sarea, fecioru lui Nathaemeth, și fiii lui Afeth, ai lui Netsfathi, și Ezonia, feciorul lui Mahathi, ei și oamenii lor.

9. Și să jură lor Godolia și oamenilor lor, zicând: „Să nu vă teameț de cătră fața slugilor haldeilor! Lăcuiți pre pământ și lucrați împăratului Vavilonului și mai bine va fi voao!

10. Și iată, eu șăz înaintea voastră, la Masifa, să stau înaintea haldeilor, când vor veni asupra voastră; și voi adunați vin și poame, și untdelemn luați pren vasele voastre, și lăcuiț în cetățile carele le-aț biruit“.

11. Și toți jidovii cei den pământul Moavului, și den fiii lui Amon, și cei den Idumea, și cei den tot pământul au auzit că au dat împăratul Vavilonului rămășița Iudii și încă au pus preste ei pre Godolia, feciorul lui Ahicam.

12. Și veniră cătră Godolia, la Masifa, la pământul Iudii, și adunară vin și poame multe foarte și untdelemnu.

13. Și Ionan, feciorul lui Caria, și toți povățitorii puterii, cei de la țarină, veniră cătră Godolia, la Masifa, și ziseră lui: „De vei cu cunoștință cunoaște, că Velisa, împăratul fiilor lui Amon, au trimis cătră tine pre Ismail, ca să lovească sufletul tău?“

14. Și n’au crezut lor Godolia. Și zise Ioanan Godoliei pre ascunsu: „Dară în Masifa voiu mearge

15. Și voiu lovi pre Ismail, și nimene să nu știe, pentru ca să nu lovască sufletul tău; și să vor răsipi toți jidovii ce-s adunați cătră tine și vor pieri cei rămași ai Iudii“.

16. Și zise Godolia cătră Ioanan: „Să nu faci după graiul tău, căci minciuni tu zici asupra lui Ismail“.

CAP 41

Uciderea lui Godolia.

1. Și fu în luna a șaptea, veni Ismail, feciorul Nathaniei, fiiul lui Eleasa, cel de ruda împărătească, și 10 oameni împreună cu el, cătră Godolia, la Masifa, și mâncară acolo pâine împreună.

2. Și să sculă Ismail și cei 10 oameni ce era cu el și loviră pre Godolia, pre carele au pus împăratul Vavilonului biruitoriu țării,

3. Și pre toți jidovii ceia ce era cu el la Masifa, și pre toți haldeii carii s’au aflat acolo.

4. Și fu în ziua a doua, lovind el pre Godolia, și om nu știu.

5. Și veniră oameni de la Sihem, și de la Salim, și de la Samaria, 80 de oameni raș la barbe, și rumte hainele lor, și tânguindu-se, și daruri și tămâie –în mânile lor, ca să aducă la Casa Domnului.

6. Și ieși întru timpinarea lor Ismail, și ei mergea și plângea. Și zise lor: „Întrați cătră Godolia!“

7. Și fu întrând ei în mijlocul cetății, îi junghiară pre ei și-i băgară în fântână.

8. Și 10 oameni să aflară acolo și ziseră lui Ismail: „Să nu ne ucizi pre noi, căci sânt nouă jitnițe în țarină, grâne și oarze, miare și untdelemnu“. Și trecu, și nu-i ucise pre ei în mijlocul fraților lor.

9. Și puțul în care aruncă acolo Ismail pre toți pre carii lovi fântână mare iaste; aceasta iaste care au făcut împăratul Asa de cătră fața lui Vaasa, împăratul lui Israil, aceasta umplu Ismail de trupuri rănite.

10. Și întoarse Ismail tot norodul cela ce au rămas la Masifa, și pre featele împăratului, pre carele au dus mai marele preste bucătari Godoliei, feciorul lui Ahicam.

11. Și să duse decindea la fiii lui Ammon. Și auzi Ioanan, feciorul Cariei, și toț povățuitorii puterii cei împreună cu el toate realele carele au făcut Ismail

12. Și aduseră toată tabăra lor și mearse să dea războiu lui. Și aflară pre el la apa cea multă, la Gavaon.

13. Și fu deaca văzu tot norodul cel ce era cu Ismail pre Ioanan și pre povățuitorii puterii lui cei ce era cu dânsul

14. Și să înturnară cătră Ioanan.

15. Și Ismail scăpă cu 8 oameni și să duse cătră fiii lui Ammon.

16. Și luo Ioanan și toți povățuitorii puterii carii era cu el pre toți cei rămași ai norodului, pre carii au înturnat de la Ismail, oameni tari la războiu, și pre muieri și cealealalte, și pre hadâmi, pre carii au întorsu de la Gavaon,

17. Și să duseră și șăzură în pământul Virothoam, cel despre Vithleaem, ca să meargă la Eghipt de cătră fața haldeilor,

18. Căci să spământară de cătră fața lor, căci au lovit Ismail pre Godolia, pre carele au pus împăratul Vavilonului mai mare preste țară.

CAP 42

Ieremia întreabă pre Dumnezău.

1. Și veniră toți domnii puterii, și Ionan, și Azaria, fiiul lui Maseu, și tot norodul, de la mic până la marele lor,

2. Cătră Ieremia prorocul și ziseră lui: „Cază dară mila noastră înaintea feații tale și te roagă cătră Domnul Dumnezăul tău pentru aceștea ce au rămas, căci am rămas den mulți puțini, precum ochii tăi vădu.

3. Și spuie noao Domnul Dumnezăul tău calea întru carea vom mearge întru ea și cuvântul carele vom face“.

4. Și zise lor Ieremia: „Auzit-am! Iată, eu mă voiu ruga pentru voi cătră Domnul Dumnezăul vostru, după cuvintele voastre, și va fi cuvântul, carele va răspunde Domnul Dumnezău, voiu spune voao; nu voiu ascunde de la voi cuvânt“.

5. Și ei ziseră cătră Ieremia: „Fie Domnul întru noi spre mărturie direaptă și credincioasă, de nu după tot cuvântul carele va trimite Domnul cătră noi așa vom face!

6. Și sevai bine și sevai rău, glasul Domnului Dumnezăului nostru, căruia noi trimitem pre tine cătră el, auzi-vom, ca mai bine noao să să facă, că vom auzi glasul Domnului Dumnezeului nostru“.

7. Și fu preste 10 zile, să făcu cuvântul Domnului cătră Ieremia.

8. Și chemă pre Ioanan, și pre povățuitorii puterii, și pre tot nărodul, de la mic până la mare,

9. Și zise lor: „Așa zise Domnul Dumnezeu:

10. ‘De veț șădea în pământul acesta, zidi-voiu pre voi și nu voiu răsipi; și voiu răsădi pre voi și nu vă voiu zmulge, căci mă odihniiu întru realele care am făcut voao.

11. Să nu vă teameț de cătră fața împăratului Vavilonului, de carele voi vă teameț de cătră fața lui, să nu vă teameț, zice Domnul, căci cu voi sânt, ca să vă scoț pre voi și să mântuiesc pre voi den mâna lui.

12. Și voiu da voao milă, și voiu milui pre voi, și voiu întoarce pre voi la pământul vostru.

13. Și de ziceț voi: ‘Nu vom șădea în pământul acesta’, ca să nu auziț glasul Domnului,

14. ‘Că la pământul Eghipetului vom întra, și nu vom vedea războiu, și glas de trâmbițe nu vom auzi, și de pâini nu vom flămânzi, și acolo vom lăcui’,

15. Pentru aceaea, auziț cuvântul Domnului! Așa zise Domnul: ‘De veț da voi fața voastră la Eghipet și veț întra acolo a lăcui,

16. Și va fi sabia, de care voi vă teameț de cătră fața ei, afla-va pre voi în pământul Eghipetului; și foametea, carea voi cuvântați de cătră fața ei, apuca-va pre voi denapoia voastră la Eghipet și acolo veț muri.

17. Și vor fi toți oamenii, și toți cei streini de rudă, ceia ce au pus fața lor la pământul Eghipetului să lăcuiască acolo, sfârși-se-vor cu sabie și cu foamete. Și nu va fi lui nimeni mântuindu-se de răutățile carele Eu aduc preste ei’.

18. Căci așa zise Domnul: ‘În ce chip au picat mânia mea preste cei ce lăcuia Ierusalimul, așa va pica mânia mea preste voi, întrând voi la Eghipet’. Și veț fi spre loc neumblat, și supuși și la blestăm și la ocară, și nu veț mai vedea încă locul acesta

19. Care au grăit Domnul Dumnezău preste voi, cei rămași ai Iudei: ‘Să nu întrați la Eghipet!’ Și acum, cunoscând, veț cunoaște

20. Căci aț ficlenit întru sufletele voastre trimițându-mă, zicând: ‘Roagă-te pentru noi cătră Domnul, și după toate, oricâte va grăi ție Domnul, face-vom’.

21. Și n’aț auzit glasul Domnului carele au trimis cătră voi.

22. Și acum, cu sabie și cu foamete veț sfârși-vă în locul carele voi vă rugați să întrați să lăcuiți acolo“.

CAP 43

Evreii împotriva lui Ieremia.

1. Și fu deaca încetă Ieremia zicând cătră nărod toate cuvintele Domnului, carele au trimis Domnul cătră ei toate cuvintele aceastea,

2. Și zise Azaria, feciorul lui Maaseu, și Ioanan, feciorul lui Carie, și toți oamenii semeți, zicând Ieremiei: „Răspunzând, minț! Nu te-au trimis pre tine Domnul cătră noi, zicând: ‘Să nu întrați la Eghipet a lăcui acolo’,

3. Ce numai Varuh, feciorul lui Nirie, te îndeamnă cătră noi, pentru ca să ne dai pre noi pre mânile haldeilor, ca să ne omoare pre noi și ca să ne înstreineaze pre noi la Vavilon“.

4. Și n’au ascultat Ioanan și toți povățuitorii puterii, cei împreună cu el, și tot norodul glasul Domnului, să lăcuiască în pământul Iudii.

5. Și luo Ioanan și toți povățuitorii puterii pre toți rămașii Iudii, pre cei ce s’au întors a lăcui în pământ,

6. Pre oamenii cei tari, și pre muieri, și pruncii, și cealealalte, și pre featele împăratului, și sufletele carele au lăsat Navuzardan cu Godolia, fiiul lui Ahicaz, și pre Ieremia prorocul, și pre Varuh, feciorul lui Niriu,

7. Și au întrat la Eghipet, căci n’au ascultat glasul Domnului; și au întrat la Tafnas.

8. Și să făcu cuvântul Domnului cătră Ieremia la Tafnas, zicând:

9. „Ia ție pietri mari și le ascunde pre eale înaintea ușii, în poarta casii lui Faraon, în Tafnas, înaintea ochilor bărbaților Iudii.

10. Și vei grăi: ‘Așa zise Domnul: Iată, Eu trimiț și voiu aduce pre Navohodonosor, împăratul Vavilonului, și va pune scaunul lui deasupra pietrilor acestora carele ai ascuns, și va rădica armele preste eale,

11. Și va întra și va lovi pământul Eghipetului, pre carii la moarte, la moarte; și pre carii la înstriinare, la striinare; și pre carii la sabie, la sabie.

12. Și va arde foc în casele dumnezeilor lor, și le va pârjoli pre eale, și va înstriina pre ei, și va păduchea pământul Eghipetului în ce chip păduche păstoriul haina lui, și va ieși cu pace.

13. Și va zdrobi stâlpii cetății a Iliupoleos, cei de la Enom, și casele lor le vor arde de tot cu foc’“.

CAP 44

Ieremia mustră pre Evreii din Eghipet.

1. Cuvântul carele s’au făcut cătră Ieremia la toți jidovii ceia ce lăcuiesc în pământul Eghipetului și celor ce șăd în Magdol și în Tafnes și în pământul Pathuris, zicând:

2. „Așa zice Domnul puterilor, Dumnezeul lui Israil: ‘Voi ați văzut toate răutățile carele am adus preste Ierusalim și preste cetățile Iudii! Și iată, sânt pustii de lăcuitori,

3. De cătră fața răutății lor, care au făcut să mă amărască, mergând a tămâia la dumnezei striini, carii n’ați cunoscut;

4. Și am trimis cătră voi pre slugile meale, pe proroci, la mânecate, și am trimis cătră voi, zicând: ‘Să nu faceț lucrul pângăriciunei aceștiia care am urât!’

5. Și n’au ascultat pre mine și n’au plecat ureachea lor, să să întoarcă de la răutățile lor, ca să nu jârtvuiască la alți dumnezei.

6. Și pică mânia mea și urgia mea, și să ațâțară în porțile Iudii și den afara Ierusalimului, și să făcură spre pustiire și spre necălcare, ca în ziua aceasta’.

7. Și acum așa zise Domnul cel Întru-tot-țiitoriu: ‘Pentru căci voi faceți răutăți mari preste sufletele voastre, a tăia dentru voi bărbaț și muiare, prunc și sugari den mijlocul Iudii, ca să nu rămâie dentru voi nimenea,

8. Să mă amărâț pre mine întru faptele mânilor voastre, a tămâia la alți dumnezei, în pământul Eghipetului la carele ați întrat a lăcui acolo, pentru ca să vă tăiați și pentru ca să vă faceți spre blestem și spre ocară întru toate limbile pământului?

9. Au uitaț voi realele părinților voștri, și realele împăraților Iudii, și realele boiarilor voștri, și realele muierilor voastre, carele au făcut în pământul Iudii și afară den Ierusalim?

10. Și n’au încetat până în ziua aceasta; și nu să ținea de poruncile meale, carele am dat înaintea părinților lor’.

11. Pentru aceaea, așa zise Domnul: ‘Iată, Eu depărtez fața mea,

12. Ca să pierz pre toți cei rămaș de la Eghipet, și căzuț cu sabie, și cu foamete. Și să vor săvârși de la mic până la marele lor. Și vor fi spre ocară și spre pieire și spre blestem.

13. Și voiu socoti preste ceia ce lăcuiesc în pământul Eghipetului, în ce chip am socotit în Ierusalim, cu sabie, și cu foamete, și cu moarte.

14. Și nu va fi scăpat nimenea den cei rămaș ai Iudii, celor ce nemernicesc în pământul Eghipetului, ca să să întoarcă la pământul Iudei, preste carele ei nădejduiesc cu sufletele lor să să întoarcă acolo; nu se vor întoarce, fără numai cei scăpați’“.

15. Și au răspuns Ieremiei toți bărbații ceia ce știia că tămâiază muierile lor la dumnezăi streini, și toate muierile, adunare mare, și tot nărodul, ceia ce șădea în pământul Eghipetului, în pământul Pathurei, zicând:

16. „Cuvântul carele ai grăit cătră noi cu numele Domnului, nu vom asculta pre tine,

17. Căci făcând, vom face tot cuvântul carele va ieși den gura noastră: a tămâia împărăteasei ceriului și a turna ei turnări, în ce chip am făcut noi, și părinții noștri, și împărații noștri, și boiarii noștri, în cetățile Iudei și den afara Ierusalimului, și ne-am săturat de pâine, și ne-am făcut buni, și reale n’am văzut.

18. Și deaca am părăsit a tămâia împărăteasii ceriului, ne împuținăm de pâine toți, și cu sabie și cu foamete ne sfârșim.

19. Și căci noi tămâiam împărăteasei ceriului și am turnat ei turnări, au fără de bărbații noștri am făcut ei havone și am turnat ei turnări?“

20. Și zise Ieremia la tot nărodul, celor tari, și muierilor, și la tot nărodul, celor ce au răspuns lui cuvinte, zicând:

21. „Au nu den tămâia carea aț tămâiat în cetățile Iudei și den afara Ierusalimului, voi, și părinții voștri, și împărații voștri, și boiarii voștri, și nărodul pământului, și-au adus Domnul aminte și să sui pre inima lui?

22. Și nu mai putea Domnul încă a suferi de cătră fața vicleșugului lucrurilor voastre și den urâciunile carele aț făcut, și să făcu pământul vostru spre pustiire și spre necălcare și spre blestăm ca în ziua aceasta;

23. De cătră fața celora ce tămâiați și celora ce aț greșit Domnului, și n’aț auzit glasul Domnului, și întru poruncile lui și în leagea lui și întru mărturiile lui n’ați mers, și s’au apucat de voi răutățile aceastea“.

24. Și zise Ieremia nărodului și muierilor: „Auziț cuvintele Domnului!

25. Așa zise Domnul Dumnezăul lui Israil: ‘Voi, muierilor, cu gura voastră aț grăit și cu mâinile voastre aț plinit, zicând: ‘Făcând, să facem mărturisirile carele am mărturisit, a tămâia împărăteasii ceriului, să-i turnăm ei turnări’. Stând, aț stătut întru mărturiile voastre și făcând, aț făcut’.

26. Pentru aceaea, auziț cuvântul Domnului tot Iuda, ceia ce șădeț în pământul Eghipetului: ‘Iată, am mărturisit numelui mieu celui mare, zise Domnul; de se va face încă numele mieu în gura a tot Iuda a zice ‘Viu Domnul!’, preste tot pământul Eghipetului!

27. Căci iată, Eu am priveghiat preste ei a le face rău lor și nu a le face bine; și se vor sfârși tot Iuda, cei ce lăcuiesc în pământul Eghipetului, cu sabie și cu foamete, până unde se vor sfârși.

28. Și cei mântuiț de sabie înturna-se-vor în pământul Iudei împuținați cu numărul, și vor cunoaște cei rămași ai Iudei, carii s’au așăzat în pământul Eghipetului acolo a lăcui, al cui cuvânt va rămânea.

29. Și acesta e semnul voao că voiu socoti Eu preste voi spre reale’.

30. Așa zise Domnul: ‘Iată, Eu dau pre Uafri, împăratul Eghipetului, pre mâinile vrăjmașului lui și pre mâna celui ce cearcă sufletul lui, în ce chip am dat pre Sedechie, împăratul Iudei, pre mâinile lui Navohodonosor, împăratul Vavilonului, vrăjmașului său și cercătoriului sufletului lui’“.

CAP 45

Ieremia mustră pe Varuh.

1. Cuvântul carele au grăit Ieremia prorocul cătră Varuh, fiiul Niriei, când au scris cuvintele aceastea pre carte, den gura Ieremiei, în anul al patrulea al lui Ioachim, fiiul lui Iosie, împăratul Iudei:

2. „Așa zise Domnul asupra ta, Varuh!

3. Căci ai zis: ‘Vai, vai, căci adaose Domnul truda cu dureare mie; adormiiu cu suspinuri, odihnă nu aflaiu’,

4. Ziș lui: ‘Așa au zis Domnul: ‘Iată, pre carele Eu am zidit, Eu voiu răsipi; și pre care Eu am răsădit, Eu voiu zmulge.

5. Și tu ceare-ț-vei ție mari? Să nu ceri, căci iată, Eu aduc reale preste tot trupul, zice Domnul, și voiu da sufletul tău spre aflare, în tot locul oriunde vei mearge acolo’“.

CAP 46

Prorocie pentru pustiirea Eghipetului.

1. De început, împărățind Sedechie împăratul, făcutu-s’au cuvântul acesta

2. Pentru Elam: Al Eghipetului, preste putearea lui Faraon Nehao, împăratul Eghipetului, carele era la râul Efratului, la Harmis, pre carele l-au lovit Navohodonosor, împăratul Vavilonului, în anul al patrulea al lui Ioachim, împăratului Iudei:

3. „Luaț arme și pavețe și vă apropiaț la războiu!

4. Și înșălaț caii, încălecaț, călăreții! Și vă tocmiț misurcile voastre, puneț înainte sulițele și îmbrăcați zalele voastre!

5. Pentru aceaea aceștea să tem și să feresc înapoi, pentru căci cei tari ai lor să vor tăia; cu fuga au fugit, și nu s’au întors, încungiuraț pre împrejur, zice Domnul.

6. Să nu fugă cel sprinten și să nu scape cel vârtos; spre crivăț, ceale de lângă Efraath slăbiră și căzură.

7. Cine e acesta, ca un râu se va sui și ca râurile învăluind apa?

8. Apele Eghipetului, ca un râu să vor sui, și zise: ‘Sui-mă-voiu și voiu acoperi de tot pământul și cetatea, pre cei ce lăcuiesc întru ea!’

9. Încălecați pre cai, gătiți carăle, ieșiți cei războinici ai ethiopilor și ai Liviei, înarmați cu arme! Și lidii, suiți-vă, întindeț arcul!“

10. Și ziua aceaea – a Domnului Dumnezeului nostru e zi de izbândire, ca să izbândească pre vrăjmașii lui. Și-i va mânca de tot sabia Domnului, și să va sătura și să va îmbăta de sângele lor, căci jârtvă e Domnului de la pământul despre miazănoapte, la apa Efratului.

11. „Suie-te, Galaad, și ia rășână fecioarii featii Eghipetului; în deșărt să înmulțiră vindecările tale, folos nu iaste ție.

12. Auziră limbile glasul tău și de strigarea ta s’au împlut pământul, căci războinic cătră războinic slăbi, deodată căzură amândoi“.

13. Carele au grăit Domnul cu mâna Ieremiei, ca să vie împăratul Vavilonului să taie pământul Eghipetului:

14. „Vestiț la Magdolon și porunciț la Memfin! Ziceț: ‘Stăi și te găteaște, pentru căce au mâncat sabia ceale dupre împrejurul tău’.

15. Pentru căci au fugit de la tine Apis? Vițelul tău cel ales n’au rămas, căce Domnul l-au deznodat pre el.

16. Și mulțimea ta slăbi și căzu; și fieștecarele cătră aproapele lui grăia: ‘Să ne sculăm și să ne înturnăm cătră norodul nostru, la moșia noastră, de cătră fața sabiii ilinești!’

17. Chemaț numele lui Farao Nehao, împăratul Eghipetului: ‘Saoniezvi-emoidu!’

18. Viu –Eu, zice Domnul Dumnezău, căci ca Itavirion întru munți și ca Carmilul cel den mare va veni!

19. Vas de înstriinare fă ție, lăcuind fata Eghipetului, căce Memfis spre stingere va fi și să va chema: ‘Vai!’, nefiind lăcuitoriu întru ea.

20. Juncă împodobită e Eghipetul, zmulgere de la crivăț veni preste ea.

21. Și argații ei întru ea, ca vițeii cei hrăniți, ce să hrănesc spre junghiare, pentru căci și ei să înturnară și fugiră toți dempreună, n’au stătut, căci ziua pierzării au venit preste ei și vreamea izbândirii lor.

22. Glasul lor ca al șarpelui ce șuieră, căci în năsip vor mearge, cu topoarăle vor veni preste ea ca ceia ce taie leamne.

23. Tăia-va dumbrava ei, zice Domnul, căci nu să va închipui Dumnezău; căci să va înmulți mai mult decât lăcusta și nu iaste lor număr.

24. Rușinatu-s’au fata Eghipetului; deade-se pre mânile norodului de la miazănoapte.

25. Iată, Eu izbândesc pre Amon, pre fiiul ei, preste Eghipet, și preste dumnăzăii ei, și preste împărații ei, și preste Farao, și preste ceia ce nădejduiesc preste el.

26. Și tu să nu te temi, robul mieu Iacov, nici să te spari, Israil! Pentru căci, iată, Eu te mântuiesc de departe, și sămânța ta, dentru robirea lor. Și să va înturna Iacov și va înceta; și va adormi, și nu va fi cel ce să-l dodeiască pre el.

27. Nu te teame, sluga mea Iacov, zice Domnul, căci cu tine Eu sânt! Cea neînfricoșată și gingașă să deade, căci voiu face concenire în toată limba la care te vor scoate pre tine acolo, iară pre tine nu te voiu face să te sfârșăști și te voiu certa spre judecată și nevinovat nu te voiu face“.

CAP 47

Prorocie pentru pieirea celor de alt neam.

1. Aceastea zice Domnul:

2. „Iată, ape să suie de la miazănoapte și vor fi la pârâul ce îneacă, și va îneca pământul și plinirea lui, cetate și pre cei ce lăcuiescu întru ea. Și vor striga oamenii,

3. Și vor clicui toți ceia ce lăcuiescu pământul de glasul pornirii lui, de armele picioarelor lui și de cutremurul carălor lui și sunetul roatelor lui.

4. Nu s’au întorsu părinții preste fiii lor de cătră slăbirea mâinelor lor în zio aceaea ce vine ca să piarză pre toți cei striini de fealiu. Și voiu stinge Tirul și Sidonul și pre toți cei rămaș ajutoriului lor!, căci va piarde de tot Domnul pre ceale rămase den ostroave.

5. Vine pleșuvirea preste Gaza, lepădă-se Ascalonul și cei rămaș Enachimi. –‘Până când va tăia

6. Sabia Domnului? Până când nu vei înceta? Așază-te în teaca ta,

7. Și te odihneaște, și te rădică!’– Cum va înceta, și Domnul au poruncit ei preste Ascalon și preste ceale de pre lângă mare și preste ceale rămase a să rădica!“

CAP 48

Prorocie pentru pustiirea Moavului.

1. Cătră Moav, așa zise Domnul: „Vai de Navan, căci au pierit; luatu-s’au Cariathem, rușină-se Masigath și să birui.

2. Nu iaste încă vindecare la Moav! Semeție –în Esevon, gândiră asupra ei reale: ‘Veniți să o tăiem pre ea den norod!’ Și potolire se va potoli, denapoia ta va umbla sabia

3. Căci glasul celor ce au strigat de la Uronaim, pieire și zdrobitură mare.

4. Zdrobi-se Moav, vestiți la Zogora!

5. Căci să umplu Alaoth cu plângere, sui-se-va plângând în calea Uronaim, strigare de sfărâmare aț auzitu:

6. ‘Fugiți și mântuiți sufletele voastre și veți fi ca un măgariu selbaticu în pustie!’

7. De vreame ce nădejduiai pre tăria ta, și te vei prinde și va ieși Hamos întru striinare, și preoții lui și boiarii lui împreună,

8. Și va veni pieire preste toată cetatea, nu va scăpa, și va pieri zăpodia, și va pieri de tot câmpia, în ce chip zise Domnul.

9. Dați seamne la Moav, căci cu aprindere să va aprinde și toate cetățile ei neumblate vor fi. De unde e lăcuitoriul ei?

10. Blestemat cela ce face faptele Domnului cu leane, scoțând sabia lui den sânge!

11. Să odihni Moav de copilașu, și nădejduind era preste mărirea lui, n’au turnat den vas în vas și la înstriinare n’au mersu; pentru aceaea, stătu gustarea lui întru el și mirosul lui n’au lipsit.

12. Pentru aceaea, iată, zile vin, zice Domnul, și voiu trimite lui pre ceia ce pleacă și-l vor pleca pre el, și vasele lui să vor mărunta și oalele lui le vor zdrobi.

13. Și să va rușina Moav de Hamos în ce chip s’au rușinat casa lui Israil de la Vethil, nădeajdea lor, nădejduind preste ea.

14. Cum veți grăi: ‘Tari sântem și om puternecind la ceale de războiu?’

15. Pieri Moav cetatea lui, și cei aleș tinerii lui pogorâră-se spre junghiare.

16. Aproape e ziua lui Moav a veni, și vicleșugul lui de sârg foarte.

17. Porniți la el toți de pre împrejurul lui, toți dați numele lui, ziceți: ‘Cum să să fărâme varga cea cu bună cinste, toiagul cel de mărime?’

18. Pogoară-te de la mărire și șăzi la umezală, cea ce șade Dedan; sfărâma-se-va, că pieri Moav, sui-se la tine cel ce strică tăria ta.

19. Pre cale stăi și preveaște, ceaea ce șăz în Aruir, și întreci pre cel ce fuge și cel mântuit și zi: ‘Ce s’au făcut?’

20. Rușină-să Moav, căci să zdrobi. Vaietă-te și strigă, vesteaște în Arnon că au pierit Moav!

21. Și judecată vine la pământul lui Misor asupra lui Helon, și asupra lui Refas, și asupra lui Mofas,

22. Și preste Devon, și preste Dadan, și preste casa lui Devlathaim,

23. Și preste Cariathaim, și preste casa lui Ghemol, și preste casa lui Maon,

24. Și preste Cariuth, și preste Vosor, și preste toate cetățile Moavului, ceale departe și ceale de aproape.

25. Frânse-se cornul Moavului și brațul lor să zdrobi.

26. Îmbătați-l, căci spre Domnul s’au mărit. Și va bate Moav cu mâna lui, și va fi spre râs și el.

27. Și însă spre râs era ție Israil? Și întru furtușagurile tale să află, căci băteai războiu asupra lui?

28. Lăsară cetățile și lăcuiră în pietri cei ce lăcuiesc în Moav, făcură-se ca niște porumbițe ce-ș fac cuibul în pietri, la gura gropii.

29. Și auziiu semeția lui Moav, și să semeți foarte semeția lui și mândria lui, înălțatu-s’au inema lui.

30. Și eu am cunoscut faptele lui: Au nu îndestularea lui i-au făcut așa?

31. Pentru aceaea, asupra Moavului vă văietați, de toate părțile strigați asupra oamenilor celor tunși ai prafului.

32. Ca plânsul lui Iazir plânge-te-voiu, vie Aserima! Vițele tale trecură marea; preste culesurile tale pieire au căzut!

33. Să fiarse bucuria și veselia de la Moavitida și vin era pren teascurile tale; dimeneața n’au călcat, nici înde sară n’au făcut.

34. Și ceale de la strigarea Esevonului până la Eliali și până la Iassa, până la Etath, cetățile lor, deaderă glasul lor, de la Zogora până la Oronaim; și veaste la Salasia, căci și apa Nevremis de tot arsă va fi.

35. ‘Și voiu pierde pre Moav, zice Domnul, suindu-se la capiște și tămâind la dumnezeii lui’.

36. Pentru aceaea, inema lui Moav ca niște fluiere va suna, inema mea preste oameni tunși ca un fluier va suna; pentru aceaea, ceale ce au câștigat pierit-au de la om.

37. Tot capul în tot locul vor rade, și toată barba să va rade, și toate mânile să vor tângui, și preste tot mijlocul –sac.

38. ‘Și preste toate podurile Moavului și preste ulițele ei toate –tânguire, căci am zdrobit pre Moav, zice Domnul, ca un vas care nu e de treabă de el’.

39. Cum s’au împăcat? Cum întoarse dosul Moav? Rușină-se și s’au făcut Moav spre râs și zavistie la toți cei dupre ’mprejurul ei.

40. Căci așa zise Domnul: ‘Iată, ca un vultur va porni și va întinde mânile lui preste Moav’.

41. Luă-se Carioth, și tăriile să luară împreună; și va fi inema Moavului în ziua aceaea ca inema muierii ce chinuiaște.

42. Și va pieri Moav de gloată, căci preste Domnul s’au mărit.

43. Lațu și frică și groapă preste tine, șezând preste Moav!

44. ‘Cela ce fuge de cătră fața înfricoșării, cădea-va în groapă; și cela ce să va sui den groapă prinde-se-va în lațu, căci voiu aduce aceastea preste Moav, ca în anul socotirei lui!’“

CAP 49

Altă prorocie pentru cei de alt neam.

1. Fiilor Ammon așa zise Domnul: „Au fii nu sânt în Israil? Au luotoriu nu iaste la ei? Pentru ce au luat Melhol pre Galaad, și norodul lor în cetățile lor lăcuiaște?

2. Pentru aceaea, iată, zile vin, zice Domnul, și voiu da în auzul Ravathiei gâlceavă de războiu, și vor fi spre necălcare și spre pieire. Și capiștile ei cu foc vor arde de tot, și va lua Israil biruința lui.

3. Vaietă-te, Esevon, căci au pierit Gai! Strigați, feate den Ravath, încingeți-vă împrejur, căci Melhol va mearge în striinătate, preoții lui și boiarii lui împreună!

4. Ce vă bucurați câmpilor Enachimilor, fata Itamiei, ceaea ce nădejduiești preste visteriile ei, ceaea ce zici: ‘Cine va întra asupra mea?’

5. Iată, Eu aduc frică preste tine, zise Domnul, de cătră tot împrejurul tău și vă veți răsipi fieștecarele la fața lui, și nu iaste cel ce să adune“.

6. Idumeii aceastea zice Domnul: „Nu iaste înțelepciune încă în Theman? Pieri sfatul den cei pricepuți, duse-se înțelepciunea lor,

7. Amăgitu-s’au locul lor. Afundați-vă pre voi spre șădeare, ceia ce lăcuiți în Dedan, căci greale au făcut. Adus-au preste ei în vreamea care am socotit preste el.

8. Căci cu legături au venit ție, nu vor lăsa ție lăsare, ca furii noaptea vor pune mâinile lor.

9. Căci eu am tras pre Isaf, descoperit-am ceale ascunse ale lor, a să ascunde nu vor putea, pieriră pre mâna fratelui lui și vecinului mieu, și nu iaste.

10. Să lase pre surumanul tău ca să trăiască. Și eu voiu trăi și văduvele spre mine nădejduiesc“. Căci aceastea au zis Domnul:

11. „Cărora nu era leage a bea păharul, au băut. Și tu, nevinovată? Nu te vei face nevinovată, că bând, vei bea.

12. Căci asupra mea am jurat, zice Domnul, că spre necălcare și ocară și spre blestem vei fi în mijlocul ei. Și toate cetățile ei vor fi pustii în veac“.

13. Auz am auzit de la Domnul și vestitori la limbi au trimis: „Adunați-vă și păsați la ea; și să sculă la războiu!

14. Mic dedeiu pre tine întru limbi și pre lesne hulit întru oameni.

15. Jucăreaia ta deade în mâna ta, nesilnicia inimii tale lăcui în gaurile pietrilor, luo vârtutea măgurii cei nalte; căci au înălțat ca vulturul cuibul lui, de acolo te voiu oborî.

16. Și va fi Idumea spre necălcare; tot cela ce mearge spre ea se va întrista și va șuiera preste toată rana ei.

17. În ce chip s’au surpat Sodomul și Gomorul și vecinele lor, zise Domnul Atotțiitoriul, nu va șădea acolo om și nu va lăcui acolo fiiul omului.

18. Iată, ca un leu să va sui den mijlocul Iordanului la locul Emathului, căci de sârg voiu goni pre ei de la dânsă. Și pre cei tineri puneți asupra ei. Căci cine e ca mine? Și cine Îm va sta mie împotrivă? Și cine e păstoriul acesta carele va sta înaintea feații meale?“

19. Pentru aceaea, auziț sfatul Domnului, carele au sfătuit asupra Idumeii, și gândul lui, carele au gândit preste ceia ce lăcuiesc în Theman: „De nu se vor înălța împreună ceale mai mici ale oilor, de nu se va necalca preste ei surparea lor,

20. Căci de cătră glasul strigării lor cutremuratu-s’au pământul și strigarea mării nu s’au auzit.

21. Iată, ca vulturul va vedea și va întinde aripile lui preste tăriile ei. Și va fi inima celor tare ai Idumeii în ziua acea ca inima muierii ce să chinuiaște.

22. Cu Damascul să rușină Imath și Arfath, că au auzit auz rău; îș ieșiră den hire, mâniară-se, a să odihni nu pot.

23. Slăbi Damascul, să întoarse spre fugă, cutremur s’au apucat de ea.

24. Cum n’au părăsit cetatea mea? Satul au îndrăgit;

25. Pentru aceaea, vor cădea tinerii în ulițele tale și toți oamenii cei războinici ai tăi cădea-vor, zice Domnul.

26. Și voiu arde foc în zidul Damascului și va mânca răspântiile fiiului lui Ader“.

27. La Chidar, împărăteasa curții, pre carea au lovit Navohodonosor, împăratul Vavilonului, așa zise Domnul: „Sculați-vă și vă suiț preste Chidar și împleț pre fiii lui Chedem!

28. Corturile lor, și oile lor îș vor lua, haine și toate vasele lor și cămilele lor lua-ș-vor lor. Și chemați preste ei pieire de premprejur.

29. Fugiț foarte, afundați spre șădeare, șăzând în curte, căci au sfătuit asupra voastră împăratul Vavilonului sfat și gândi gând.

30. Scoală-te și te suie spre limbă care e bine așăzată, șăzând spre răsuflare, la carii nu-s uși, nu-s zăvoară, nu-s încuietori, sânguri poposesc.

31. Și vor fi cămilele lor spre pradă și mulțimea dobitoacelor lor la pieire. Și voiu vântura pre ei cu tot vântul, tunși înaintea feații lor, dentru tot decindea a lor aduce-voiu înfrângerea lor, zise Domnul.

32. Și va fi curtea zăbava pasărilor și necălcată până în veac. Nu va lăcui acolo om și nu va șădea acolo fiiul omului“.

CAP 50

Prorocie pentru întoarcerea din robia Vavilonului.

1. Cuvântul Domnului, carele au grăit asupra Vavilonului:

2. „Vestiți întru limbi și auzite faceți și să nu ascundeți! Ziceți: ‘Luat-au Vavilonul, rușinatu-s’au Vilos cea neînfricoșată, cea gingașă să deade la Merodah,

3. Căci s’au suit asupra ei limbă de la crivăț. Acesta va pune pământul lui spre stingere și nu va fi cine să lăcuiască într’însul, den om până în dobitoc’.

4. În zilele acealea și în vreamea aceaea, veni-vor fiii lui Israil, ei și fiii Iudii, dempreună mergând; și plângând vor mearge, pre Domnul Dumnezăul lor cercând.

5. Până la Sion întreba-vor calea, pentru că aicea vor da fața lor și vor veni și vor pribegi la Domnul Dumnezăul lor, pentru că făgăduința veacinică nu să va uita.

6. Oi pierite s’au făcut norodul mieu, păstorii lor au scos pre ei, preste măguri au rătăcit pre ei, den măgură preste munte au mers, uitară așternutul lor.

7. Împărțirea direptății – Celui ce au adunat pre părinții lor.

8. Înstreinați-vă den mijlocul Vavilonului și de la pământul haldeilor, și ieșiți și vă faceți ca bălaurii înaintea oilor,

9. Căci iată, Eu rădic preste Vavilon adunări de limbi den pământul despre miazănoapte și să vor rândui de războiu spre el; de acolo să vor lua, precum zvârlitura războinicului înțelept nu să va întoarce deșartă.

10. Și va fi țara haldeiască în pradă, toți ceia ce pradă pre ea sătura-se-vor, căci vă veseliiați și vă preafăliiaț jehuind moștenirea mea,

11. Pentru căci aț jucat ca boii în pajiște și împungeați ca taurii. Rușinatu-s’au maica voastră foarte,

12. Înfruntă-se ceaea ce vă născu pre voi, maică spre bunătăți, cea de apoi pustie de limbi.

13. De urgia Domnului nu să va lăcui și va fi spre stingere toată; și tot cela ce va treace pren Vavilon să va mâhni și vor șuiera preste toată rana lui.

14. Rânduiți-vă asupra Vavilonului împrejur, toți încordând arcul. Săgetați asupra ei, nu vă scumpiți de săgetăturile voastre ceale de mai nainte.

15. Și biruiți de tot pre ea; slăbiră mânile ei, căzut-au băștile ei și să săpă de tot zidul ei; căci izbândirea de la Dumnezău iaste, izbândiț asupra ei; în ce chip au făcut, faceți ei.

16. Pierzând de tot sămânța den Vavilon, toți ceia ce afla pre ei topiia de tot pre ei; vrăjmașii lor ziseră: ‘Nu vom părăsi pre ei, pentru căci au greșit Domnului, țiind seacerea în vreamea secerăturii; de cătră fața sabiei elinești, fieștecarele la norodul lui să vor întoarce și fieștecarele la pământul lor vor fugi’.

17. Oaie rătăcită e Israil, lei l-au scos pre el. Cel dentâiu au mâncat pre el împăratul Assur, și acesta apoi, oasele lui, împăratul Vavilonului“.

18. Pentru aceaea, aceastea zice Domnul: „Iată, Eu izbândesc asupra împăratului Vavilonului și asupra pământului, în ce chip am izbândit asupra împăratului Assur.

19. Și voiu așăza pre Israil la pășunea lui, și să va paște la Carmil, și în muntele lui Efraim, și în Galaad, și să va sătura sufletul lui.

20. În zilele acealea și în vreamea aceaea, zice Domnul, vor cerca strâmbătate lui Israil, și nu va fi; și păcatele Iudii, și nu să vor afla, căci blând voiu fi celor rămași pre pământ, zice Domnul.

21. Cu amar te suie preste el, și preste ceia ce lăcuiesc preste el izbândeaște cu sabie, și stinge, zice Domnul, și fă după toate câte poruncesc ție“.

22. Glas de războiu și zdrobire mare în pământul haldeilor!

23. Cum să frânse și să surpă ciocanul a tot pământul! Cum să făcu întru stingere Vavilonul întru limbi!

24. Râdica-se-vor asupră-ți și nu vei conoaște în ce chip te vei și lua, Vaviloane! Aflași-te și te luași, căci Domnului stătuș împotrivă.

25. Deșchis-au Domnul visteria lui și scoase vasele urgiei lui, căci lucrul Domnului Dumnezău e în pământul haldeilor,

26. Căci au venit vremile lui: „Deșchideți jicnițile lui, cercați pre el ca o peșteră și-l piardeți de tot pre el, să nu fie lui rămășiță!

27. Secați lui toate roadele și să pogoare la junghiare! Vai de ei, căci veni ziua lor și vreamea izbândirii lor!“

28. Glasul celor ce fug și celor ce scapă den pământul Vavilonului, ca să vestească în Sion izbândirea de la Domnul Dumnezăul nostru.

29. „Porunciți asupra Vavilonului la mulți, la tot cela ce încordează arcul. Tăbărâți-vă asupra lui împrejur, să nu scape nime de la el! Răsplătiți lui după faptele lui! După toate câte au făcut, faceț lui, căci cătră Domnul Dumnezău, Sfântul lui Israil, să împotrivi.

30. Pentru aceaea, cădea-vor tinerii lui în ulițele lui și toți bărbații cei războinici ai lui să vor lepăda, zise Domnul.

31. Iată, Eu – cătră tine, semețule, zice Domnul, căci ț’au venit ziua și vreamea izbândirii tale!

32. Și va slăbi semeția ta și va cădea; și nime nu va fi care să rădice pre el; și voiu aprinde foc în dumbrava lui“.

33. Aceastea zice Domnul puterilor: „Asupritu-s’au de tot fiii lui Israil și fiii Iudii împreună; toți ceia ce au robit pre ei, și au silit pre ei, căci n’au vrut să-i sloboază pre ei.

34. Și cel ce mântuiaște pre ei tare e, Domnul Întru-tot-țiitoriu – numele lui. Judecată va judeca cătră împotrivnicii lui, pentru ca să rădice țara, și întărâtă pre cei ce lăcuiescu Vavilonul.

35. Sabie asupra haldeilor, și asupra celor ce lăcuiescu Vavilonul, și asupra diregătorilor lui, și asupra înțelepților lui!

36. Sabie preste războinicii lui, și se vor slăbi!

37. Sabie preste caii lor, și preste carăle lor, și preste amestecătura cea den mijlocul lui, și vor fi ca muierile! Sabie preste visteriile lui, și să vor răsipi!

38. Preste apa lui carea nădejduia, și să vor rușina, căci pământul celor cioplite iaste și în ostroave să preafăliia.

39. Pentru aceaea lăcuiescu năluciri în ostroave, și vor lăcui întru ea featele sirinilor, nu se va mai lăcui încă în veac.

40. În ce chip au surpat Dumnezău Sodomul și Gomorul și cealea ce era în hotarăle lor, zise Domnul, nu va lăcui acolo om, nici va nemernici acolo fiiul omului.

41. Iată, norod vine de la crivăț, și limbă mare, și împărați mulți să vor scula de la marginea pământului,

42. Arcu și sabie având. Năsilnic iaste și nu va milui. Glasul lui ca marea va suna; pre cai vor încăleca, gătiți ca focul spre războiu cătră tine, fata Vavilonului!

43. Auzit-au împăratul Vavilonului auzul lor și s’au slăbit mâinile lui. Necazul biruia pre el cu durori ca ceiia ce naște.

44. Iată, ca un leu să va sui de la Iordan la Ghemoth, căci curând voiu goni pre ei de la el și tot tânărul asupra lui îl voiu pune. Căci cine e ca mine? Și cine va sta împotriva mea? Și cine e acesta păstoriul carele va sta înaintea feații meale?“

45. Pentru aceaea, auziți sfatul; Domnul, carele au sfătuit asupra Vavilonului, și gândurile lui, carele au gândit asupra celor ce lăcuiescu haldeii! De nu se vor strica mieii oilor lor, de nu se va stinge pășunea de la ei,

46. Căci, de glasul luorii Vavilonului, se va cutremura pământul și strigare întru limbi să va auzi.

CAP 51

Prorocie pentru pieirea Vavilonului.

1. Aceastea zice Domnul: „Iată, Eu rădic preste Vavilon și preste ceia ce lăcuiescu haldeii vânt și arsură stricătoare.

2. Și voiu trimite la Vavilon suduitori și vor sudui pre el și vor strica pământul lui. Vai asupra Vavilonului de pe împrejur, în ziua chinuirii lui!

3. Asupra lui întinză cela ce încoardă arcul lui și asupra lui să puie ceale ce sânt armele lui, și să nu vă fie milă de tinerii lui, și stingeți toată putearea lui,

4. Și vor cădea răniți în pământul haldeilor și împunși denafara lui,

5. Pentru căci n’au văduvit Israil și Iuda de la Domnul Dumnezeul lor, de la Domnul Atotțiitoriul, căci pământul lor s’au împlut de strâmbătate de sfinții lui Israil.

6. Fugiț den mijlocul Vavilonului și mântuiască fieștecarele sufletul lui; și să nu vă lepădaț întru strâmbătatea lui, căci vreamea izbândirei lui iaste de la Domnul, răsplătire El răsplăteaște lui.

7. Păhar de aur iaste Vavilonul în mâna Domnului, îmbătând tot pământul. Den vinul lui au băut limbi, pentru aceaea s’au clătit.

8. Și fără veaste au căzut Vavilonul și să zdrobi. Plângeți pre el, luați rășină la stricăciunea lui, cândai să va vindeca.

9. Vindecat-am Vavilonul și nu s’au vindecat; părăsit-am pre el și să meargem fieștecarele la pământul lui, căci s’au apropiat la ceriu judecata lui, rădicatu-s’au până la steale.

10. Scoase Domnul judecata lui; veniți și să vestim la Sion lucrurile Domnului Dumnezeului nostru!

11. Gătiți săgețile, împleți tulbele. Rădică Domnul duhul împăratului midilor, căci la Vavilon e urgia lui, ca să-l piarză de tot pre el, căci izbânda Domnului iaste, izbânda norodului lui iaste.

12. Preste zidurile Vavilonului rădicați semn, tocmiț tulbele, rădicați păzi, gătiți armele, căci s’au apucat și va face Domnul ceale ce au grăit preste ceia ce lăcuiesc Vavilonul

13. Lăcuind preste ape multe și pre mulțimea visteriilor lui. Venit-au săvârșitul tău adevărat la ficații tăi,

14. Căci s’au jurat Domnul asupra brațului lui pentru căci: ‘Te voiu împlea de oameni ca de lăcuste, și răspund asupra ta cei ce să pogoară!’

15. Domnul, care au făcut pământul cu putearea lui, gătind lumea cu înțelepciunea lui, cu priceaperea lui au întins ceriul.

16. Spre glas au pus mulțime de răsunarea apei în ceriu și au scos nori de la marginea pământului, fulgere spre ploaie au făcut și au scos lumină den comoarăle lui.

17. Nebunit-au tot omul de minte, rușinatu-s’au tot zlătariul de ceale cioplite ale lui, căci minciuni au topit și nu iaste duh întru ei.

18. În deșărt sânt, fapte hulite, în vreamea socotinței lor vor pieri.

19. Nu e ca aceasta partea lui Iacov, căci cela ce au zidit toate, El iaste moștenirea lui, Domnul e numele lui:

20. ‘Răsipești tu mie vase de războiu, și voiu răsipi întru tine limbi, și voiu rădica dentru tine împărați,

21. Și voiu răsipi întru tine cal și călărețul lui, și voiu răsipi întru tine cară și călăreții lor,

22. Și voiu răsipi întru tine tânăr și fecioară, și voiu răsipi întru tine păstoriul și turma lui,

23. Și voiu răsipi întru tine plugariu și arătura lui, și voiu răsipi întru tine domnii și voivozii tăi.

24. Și voiu răsplăti Vavilonului și la toți ceia ce lăcuiesc haldeii toate răutățile lor carele au făcut asupra Sionului, înaintea ochilor voștri, zice Domnul.

25. – Iată, Eu cătră tine, măgura cea stricată, ceaea ce strică tot pământul, și voiu întinde mâna mea asupra ta și te voiu răstogoli de la pietri și voiu da pre tine ca o măgură pârjolită.

26. Și nu vor lua de la tine piatră în unghiu și piatră la temelie, căci pre stingere vei fi în veac, zice Domnul.

27. – Rădicați semn preste pământ, trâmbițați întru limbi cu trâmbiță, sfințiț preste el limbi, vestiți asupra lui împăraț rădicați de la mine și ahanazeilor, puneț asupra lui tocmire de săgetături, suiți asupra lui călărime ca mulțimea lăcustelor.

28. Suiți asupra lui limbi, pre împăratul midilor și pre povățuitorii a toată țara lui și pre toți voievozii lui!’

29. Să cutremură pământul și să duru, căci s’au rădicat asupra Vavilonului gândul Domnului ca să puie pământul Vavilonului spre stingere și să nu să lăcuiască el.

30. Sfârși-să războinicul Vavilonului a da războiu, ședea-vor acolo întru încungiurare, înfrânsă-se puternicia lor, făcutu-s’au ca niște muieri; ars-au lăcașurile lui, zdrobiră-se zăvoarăle lui.

31. Cel ce goneaște, spre timpinarea celui ce goneaște va goni, și cel ce vesteaște – spre timpinarea celui ce vesteaște, ca să să vestească împăratului Vavilonului că s’au luat cetatea lui,

32. La cea de apoi a trecătorilor lui s’au luat, și adunările lui le-au ars cu foc, și bărbații lui cei războinici ies.

33. Pentru căci aceastea zice Domnul: ‘Casa împăratului Vavilonului ca aria cea coaptă se va triera; încă puțin și va veni seacerea lui’.

34. ‘– Mâncatu-m’au de tot, împărțitu-m’au Navohodonosor, împăratul Vavilonului, apucatu-m’au întunearec supțire, înghițitu-m’au ca un bălaur, împlut-au pântecele lui, de la desfătăciunea mea m’au scos afară.

35. Trudele meale și chinurile meale –la Vavilon! grăi-va ceaea ce lăcuiaște Sionul; și: Sângele mieu – asupra celor ce lăcuiesc haldeii! grăi-va Ierusalimul’.

36. Pentru aceaea, aceastea zice Domnul: ‘Iată, Eu voiu judeca pe împotrivnicul tău și voiu izbândi izbânda ta și voiu pustii marea lui și voiu usca izvorul lui.

37. Și va fi Vavilonul spre stingere și nu să va lăcui,

38. Căci ca leii s’au sculat împreună și ca puii leilor.

39. Întru fierbântarea lor da-voiu adăpare lor și voiu îmbăta pre ei pentru ca să să amețască și să doarmă somn veacinic și nu se vor scula’, zice Domnul.

40. Și-i pogoară pre ei ca mieii la junghiare și ca berbecii cu iezii.

41. Cum s’au prinsu și s’au vânat fala a tot pământul? Cum s’au făcut Vavilonul spre stingere întru limbi?

42. Suitu-s’au preste Vavilon marea cu sunetul valurilor ei și să acoperi.

43. Făcutu-s’au cetățile lui ca pământul fără de apă și necălcat. Nu va lăcui întru el nici un fiiu de om, nici poposeaște într’însul fiiul omului.

44. ‘Și voiu izbândi asupra Vavilonului și voiu scoate ceale ce au înghițit den gura lui; și nu se vor mai aduna cătră dânsul limbile și în Vavilon vor cădea răniții a tot pământul.

45. Cei ce scapă den pământ, meargeți și nu stați; cei de departe, pomeniți pre Domnul, și Ierusalimul să să suie asupra inimii voastre!’

46. ‘– Rușinatu-ne-am, căci am auzit ocara noastră, acoperit-au necinstea obrazul nostru, că au venit streini de neam la sfintele noastre, la Casa Domnului!’

47. ‘Pentru aceaea, iată, zile vin, zice Domnul, și voiu izbândi preste ceale cioplite ale lui, și în tot pământul lui cădea-vor răniți.

48. Că de se va sui Vavilonul ca ceriul și căci de va întări înălțimea vârtutei lui, de la mine vor veni cei ce vor piarde de tot pre el’, zice Domnul.

49. Glasul strigării – în Vavilon și zdrobire mare în pământul haldeilor,

50. Căci au pierdut de tot Domnul Vavilonul și au pierdut de la el glas mare, răsunând ca ape multe; deade la pieire glasul lui,

51. Căci au venit asupra Vavilonului chinuire; prinsu-s’au războinicii lui, înfricoșatu-s’au arcul lor, căci Dumnezău răsplătind lor, Domnul răsplăteaște lui răsplătirea.

52. Și va îmbăta cu îmbătare pre povățuitorii lui și pre înțelepții lui și pre voivozii lui. Zice Împăratul, Domnul Atotțiitoriul e numele lui,

53. Aceastea zice Domnul: ‘Zidul împăratului Vavilonului s’au lățit; săpându-se, de tot săpa-se-va; și porțile lui ceale înalte arde-se-vor; ostenesc năroadele în deșărt și limbi dentâiu se vor sfârși’“.

54. Cuvântul carele au poruncit Domnul Ieremiei prorocului să zică Saraiei, feciorul lui Niriu, fiiul lui Maaseu, când mergea de la Sedechia, împăratul Iudei, la Vavilon, în anul al patrulea al împărăției lui, și Saraia –boiarinul darurilor.

55. Și au scris Ieremia toate realele carele vor veni preste Vavilon într’o carte, toate cuvintele aceastea carele sânt scrise asupra Vavilonului.

56. Și zise Ieremia cătră Saraia: „Când vei veni la Vavilon și vei vedea și vei ceti toate cuvintele aceastea

57. Și vei grăi: ‘Doamne, Doamne! Tu ai grăit asupra locului acestuia, ca să-l pierzi de tot pre el și ca să nu fie întru el lăcuitori, den om până în dobitoc, căci stingere în veac va fi!’

58. Și va fi când vei tăcea a ceti cartea aceasta, și vei lega de ea piatră și vei arunca pre ea în mijlocul Efratului și vei grăi:

59. ‘Așa să va surpa Vavilonul și nu să va scula de cătră fața haldeilor, cărora eu aduc asupra lor!’“ (Preste cei striini de fealiu).

CAP 52

Pustiirea Ierusalimului. Evreii duși robi în Vavilon.

1. Fiiu de 20 și 1 de ani era Sedechia când împărăți el și ani 11 au împărățit în Ierusalim; și numele maicii lui –Amitaal, fata Ieremiei, de la Lovenna.

2. Și fu în anul al noaolea al împărăției lui, în luna a noaua, în 10 ale lunii, veni Navohodonosor, împăratul Vavilonului, și toată putearea lui asupra Ierusalimului și-i făcură șanțu împrejur și o zidi pre ea cu pietri de patru picioare.

3. Și veni cetatea la strânsoare până în al 11 an al împăratului Sedechiei,

4. În luna a patra, la noao ale lunii. Și să întări foametea în cetate; și nu era pâini la norodul pământului.

5. Și să rupse cetatea și toți oamenii cei de războiu ieșiră noaptea despre calea porții, între mijlocul zidului și între celalalt denaintea zidului carele era despre grădina împăratului, și haldeii –premprejurul cetății. Și mearseră la calea cea de la Arava.

6. Și goni putearea haldeilor denapoia împăratului și-l ajunseră pre el decindea de Iereho; și toate slugile lui să răsipiră de la el.

7. Și prinseră pre împăratul și-l aduseră pre el cătră împăratul Vavilonului la Devlatha și grăi lui cu judecată.

8. Și junghe împăratul Vavilonului pre fiii lui Sedechie înaintea ochilor lui și pre toți boiarii Iudii îi junghe în Devlatha.

9. Și ochii Sedechiei i-au orbit și-l băgă pre el în obezi și-l aduse pre el împăratul Vavilonului la Vavilon și-l deade pre el la casa morii până în ziua care au murit.

10. Și în luna a cincea, în 10 a lunii, veni Navuzardan, cel mai mare preste bucătari, stând înaintea feaței împăratului Vavilonului la Ierusalim.

11. Și arse Casa Domnului și casa împăratului și toate casele cetății și toată casa mare au ars cu foc.

12. Și tot zidul Ierusalimului de premprejur îl surpă putearea haldeilor, cei ce era cu mai marele bucătarilor.

13. Și pre cei rămași ai norodului lăsatu-i-au mai marele bucătarilor să fie viari și plugari.

14. Și stâlpii cei de aramă, cei den Casa Domnului, i-au zdrobit; și fundurile și marea cea de aramă cea den Casa Domnului ce-au zdrobit haldeii și au luat arama lor și au dusu-o la Vavilon și cununa.

15. Și păharăle și toate vasele ceale de aramă cu carele slujiia cu eale,

16. Și amfothurile și masmarothurile și turnăturile ceale dedesupt și sfeașnecele și cățiile și căușăle carele era de aur, de aur, și carele era de argint de argint au luat mai marele bucătarilor.

17. Și stâlpi doi, și marea una, și viței 12 de aramă dedesuptul mării, carele au făcut împăratul Solomon la Casa Domnului, căruia nu era cumpănirea arămii lui.

18. Și stâlpii de 35 de coți înălțimea unuia și fune de 12 coți premprejurul lui, și grosimea ei de 4 deagete împrejur.

19. Și glăvânță preste ei de aramă și de 5 coți de înaltă covârșirea unii glăvânțe și mreajă și rodie preste glăvânță premprejur, toate de aramă.

20. Și așijderea și la stâlpul al doilea, 8 rodii la un cot la cei 12 coți; și era rodiile 96 o parte, și era toate rodiile 100 preste mreajă împrejur.

21. Și luo bucătariul cel mare pre preotul cel mare, pre Sofonia, și pre preotul al doilea și pre cei trei, carii păzăsc calea.

22. Și den cetate au luat pre un scopit, carele era ispravnic oamenilor celor războinici, și șapte oameni numiți, pre cei den fața împăratului, pre cei ce s’au aflat în cetate și pre scriitoriul puterilor și pre scriitoriul norodului a tot pământul și 60 de oameni den norodul pământului, pre cei ce s’au aflat în mijlocul cetății.

23. Și luo pre ei Navuzardan, cel mai mare preste bucătari. Și-i aduse pre ei cătră împăratul Vavilonului în Devlatha, în pământul Emathului.

24. Și-i omorî pre ei împăratul Vavilonului în Devlatha, în pământul Emathului.

25. Și fu în 37 de ani ce s’au înstreinat Ioachim, împăratul Iudii, în luna a 12; în 24 ale lunii luă Ualevardah, împăratul Vavilonului, în anul carele au împărățit capul lui Ioachim, împăratul Iudii, în luna a zeacea, la 24 ale lunii, și-l scoase pre el den casa carea să păziia.

26. Și grăi lui bune și-i deade scaunul lui asupra împăraților ce să împreună cu el la Vavilon.

27. Și premeni îmbrăcămintea temniții lui și mânca pâine pururea înaintea feații lui toate zilele carele au trăit și rânduiala lui să dea pururea de la împăratul Vavilonului den zi în zi, până la ziua carea au murit.

▲ Începutul paginii.