Biblia(Biblia de la București)/Testamentul Vechi/Esthir
_pagina_1.png)
Catastih
1. ↡ Anul al doilea împărățind Artaxerxu.
2. ↡ Și fu după cuvintele aceastea.
3. ↡ Și om era jidov, în Susis cetatea, și numele lui –Mardoheos.
4. ↡ Și întră Esthir cătră Artaxerx împăratul.
5. ↡ Și să mâhniră cei doi hadâmi ai împăratului, cei mai mari preste păzitorii trupului.
6. ↡ Și după aceasta au mărit împăratul Artaxerx pre Amman.
7. ↡ Și le arătă lor Mardoheu că jidov iaste.
8. ↡ Și grăi cătră împăratul Artaxerx, zicând.
9. ↡ Împărat mare, Artaxerx, celor de la India până la arăpime.
10. ↡ Iară Mardoheu, cunoscând ce să săvârșaște.
11. ↡ Și întrară roabele și hadâmii împărăteasii și-i spuseră ei.
12. ↡ Iară Esthir chemând pre Ahratheu, hadâmul ei.
13. ↡ Și întrând Ahratheu, au grăit ei.
14. ↡ Și zise Esthir cătră Ahratheu.
15. ↡ Și spuse Ahratheu lui Mardoheu.
16. ↡ Și au trimis Mardoheu cătră Ahratheu.
17. ↡ Și au trimis Esthir pre cela ce au venit la dânsa.
18. ↡ Și mergând Mardoheu, au făcut câte au poruncit lui Esthir.
19. ↡ Și Esthir împărăteasa au fugit la Domnul.
20. ↡ Și fu în ziua a treia.
21. ↡ Și el ședea pre scaun.
22. ↡ Și căzu împărăteasa.
23. ↡ Și au primenit Dumnezeu duhul împăratului spre îmblânzire.
24. ↡ Și zise lui: „Văzutu-te-am, doamne, ca îngerul lui Dumnezău!“
25. ↡ Iară grăind ea.
26. ↡ Și zise împăratul: „Ce vei, Esthir?“
27. ↡ Și zise Esthir: „Zio vestită astăzi îm iaste“.
28. ↡ Și zise împăratul: „Sârguiți pre Amman!“
29. ↡ Și ieși Aman de la împăratul prea veasel.
30. ↡ Și zise cătră el Zosara, muiarea lui.
31. ↡ Și plăcu cuvântul lui Aman.
32. ↡ Iară Domnul au depărtat somnul de la împăratul.
33. ↡ Și când întreba împăratul pentru bunăvoia lui Mardoheu.
34. ↡ Și zise împăratul lui Amman: „Ce voiu face omului carele eu voiu să-l mărescu?“
35. ↡ Și zise împăratul lui Amman: „Bine ai grăit!“
36. ↡ Și luo Amman veșmântul și calul, și au împodobit pre Mardoheu.
37. ↡ Iară Amman s’au întors acasă-ș.
38. ↡ Încă ei grăind.
39. ↡ Și zise împăratul Esthirii, a doao zi, în locul.
40. ↡ Și răspunzind, zise.
41. ↡ Și zise împăratul: „Cine e acesta?“
42. ↡ Și zise Isthir: „Om vrăjmaș iaste Amman“.
43. ↡ Și împăratul s’au sculat de la ospăț la grădină.
44. ↡ Și s’au întors împăratul de la grădină.
45. ↡ Și zise Vuhathan, unul den hadâmi, cătră împăratul.
46. ↡ Și zise împăratul: „Răstignească-se pre el!“
47. ↡ Și zise împăratul Esthirii împărăteasei.
48. ↡ Și să chemară scriitorii în luna dentâiu.
49. ↡ Împăratul, marele Artaxerx, de la India până la arăpime.
50. ↡ Iară călăreții au ieșit, sârguind.
51. ↡ Și zise Esthir împăratului: „Dea-se jidovilor să să trebuiască așa a doao zi!“
52. ↡ Și au scris Mardoheu cuvintele aceastea la carte.
53. ↡ Și au scris Esthir împărăteasa, fata lui Aminadav.
54. ↡ Și au scris împăratul pre împărăția pământului și a mării.
55. ↡ În anul al patrulea, împărățind Potolomeu și Cleopatra.
CAP 1
[modifică]
[1.↟] În anul al doilea împărățind Artaxerxu cel Mare, într’una a lunii lui nisan, vis au văzut Mardoheu al lui Iair, al lui Semeiu, al lui Chiseu, den fealiul lui Veniamin, om jidov, lăcuind în cetatea Susis, om mare, slujitoriu fiind în curtea împăratului. Și era den robimea carea au robit Navohodonosor, împăratul Vavilonului, de la Ierusalim, împreună cu Iehonie, împăratul Iudei.
Și acesta era visul lui: „Și iată glas de gâlceavă, trăsnete, și cutremure și turburare pre pământ. Și iată, 2 bălauri mari gata veniră înainte amândoi să să lupte. Și li să făcu lor glas mare, și cu glasul lor să găti toată limba de războiu, ca să bată limba direpților.
Și iată zi de întunearec, și de negură, necaz și nevoie, și chin, turburare mare pre pământ; și să turbură toată limba direaptă, temându-se de realele lor, și să gătiră a pieri; și strigară cătră Dumnezău, și de strigarea lor să făcu ca cum ar fi dentru izvor mic – râu mare, apă multă; și lumină, și soarele au răsărit, și cei smeriți s’au înălțat și au mâncat pre cei slăviți.“
Și deșteptându-se Mardoheu, cel ce au văzut acest vis și ce Dumnăzău au sfătuit să facă, avea visul acesta în inimă și întru tot cuvântul vrea să cunoască pre el până în noapte. Și să așăză Mardoheu în curte, cu Gavatha și Thara, cei doi hadâmi ai împăratului, cei ce păzesc curtea, și au auzit lor gândurile, și grijăle lor au cercat și au înțeles că gătesc mânile lor să puie preste Artaxerxu împăratul. Și au arătat împăratului pentru dânșii, și au cercetat împăratul pre cei doi scopiț ai lui și, mărturisind, s’au adus. Și au scris împăratul cuvintele aceastea, întru pomenire; și Mardoheu au scris pentru cuvintele aceastea. Și porunci împăratul lui Mardoheu să slujască în curte, și-i deade lui dări pentru aceasta. Și era Aman Amadath, vugheul, slăvit înaintea împăratului; și cercă a face rău lui Mardoheu și norodului lui, pentru cei doi hadâmi ai împăratului.
1. [2.↟] Și fu după cuvintele aceastea, în zilele lui Artaxerxu –acesta Artaxerxu, de la India, 127 de țări au biruit–,
2. Și întru aceastea zile când să puse în scaun împăratul Artaxerxu, în Susis cetatea,
3. La al treilea an împărățind el, ospăț făcu priatenilor și celoralalte limbi și la cei cinstiți ai persilor și ai midilor și la boiarii domnilor.
4. Și după aceasta, deaca au arătat lor avuția împărăției lui și mărirea veseliei lui pren zile 180,
5. Și, când să pliniră zilele nuntei, au făcut împăratul ospăț limbilor celor ce s’au aflat la cetate, în zile 6, în curtea casii împăratului,
6. Împodobită cu vișine și verzi, întinse pre funi de vișăne și mohorâte, pre belciugi de aur și de argint, pre stâlpi de parin și de piatră;
7. Paturi de aur și de argint, pre așternut cu pietri, piatră de zmaragd și de pinin și de parin piatră, și așternuturi luminoase, cu împistrituri înflorite, împrejur –trandafiri răvărsaț;
8. Păhară de aur și de argint și de anthrax, păhar pus înainte, de 30 de talanzi, vin mult și dulce, carele sângur împăratul bea, iară băutura aceasta nu după leagea cea obiciuită să făcea, ce așa au vrut împăratul și au poruncit diregătorilor casii să facă voia lui și a oamenilor.
9. Și Astina împărăteasa au făcut ospăț muierilor în curțile împărătești, unde era împăratul Artaxerx.
10. Iară în ziua a șaptea, veasel fiind împăratul, zise lui Aman și Vazan și Thara și Varazi și Zathontha și Avataza și Tharavaza, celor 7 scopiț ai împăratului Artaxerx,
11. Să aducă pre împărăteasa cătră dânsul, să o împărățească pre ea, și să-i puie ei stema, și să o arate pre ea la toți boiarii, și la limbi frumseațile ei, căci frumoasă era.
12. Și n’au ascultat lui Astina împărăteasa, să vie cu hadâmii.
13. Și să mâhni împăratul și să scârbi, și zise priatinilor lui: „Ca aceastea au grăit Astina, faceț dară pentru aceasta leage și judecată!“
14. Și veniră la el Archeseos și Sarsotheos și Malisear, boiarii persilor și midilor, cei de aproape ai împăratului, cei dentâiu șăzând aproape de împăratul,
15. Și spuseră lui, după pravile, cum să cuvine a face Astinii împărăteasei, căci n’au făcut cealea ce au poruncit împăratul pren scopiț.
16. Și zise Muheu cătră împăratul și cătră boiari: „Nu împăratului numai au făcut strâmbătate Astina împărăteasa, ce și tuturor boiarilor și povățuitorilor împăratului
17. –Pentru că au povestit lor cuvintele împărăteasei și cum au grăit împotriva împăratului– deci deaca au grăit împotriva împăratului Artaxerx
18. Așa astăzi, doamnele cealealalte ale boiarilor persilor și midilor, auzind cealea ce s’au grăit împăratului de cătră dânsa, vor cuteza așijdirea a necinsti pre bărbații lor.
19. Deci, de să pare împăratului, poruncească poruncă împărătească și să scrie după pravilele midilor și persilor, și nu într’alt chip, să trebuiască nici să mai între încă împărăteasa cătră dânsul, și împărăția ei să o dea împăratul la o muiare mai bună decât dânsa.
20. Și să să auză leagea cea de împăratul, carea va face întru împărăția lui, și așa toate muierile vor pune credință și cinste bărbaților lor, de la sărac până la bogat“.
21. Și plăcu cuvântul împăratului și boiarilor, și făcu împăratul în ce chip au grăit Muheu.
22. Și au trimis la toată împărăția, pren țară, după graiul lor, ca să le fie frică lor, întru casele lor.
CAP 2
[modifică]
1. Și după cuvintele aceastea, încetă împăratul de mânie și n’au mai pomenit de Astina, aducându-ș aminte câte au grăit și cum au judecat pre ea.
2. Și ziseră slugile împăratului:
3. „Cearce-se împăratului featișoare nestricate, bune la chip, și va pune împăratul preste sate, în toate țările împărăției lui, și să aleagă featișoare, fecioare frumoase la chip, la Susa cetatea, la casa muierilor, și să să dea la hadâmul împăratului, la păzitoriul muierilor, și să dea săpun și ceaealaltă socotință.
4. Și muiarea carea va plăcea împăratului va împărăți în locul Astinii“. Și plăcu împăratului lucrul, și făcu așa.
5. [3.↟] Și era un om jidov în Susis cetatea, și numele lui –Mardoheu al lui Iair, al lui Semeiu, al lui Chiseu, den fealiul lui Veniamin,
6. Carele era rob den Ierusalim, carele au robit Navohodonosor, împăratul Vavilonului.
7. Și era la el copilă crescută, fată a lui Aminadav, fratelui tătâne-său, și numele ei –Esthir; și deaca au murit părinții ei, o au pedepsit pre ea ca să-i fie lui fămeaie. Și era feteșoara frumoasă la chip.
8. Și când s’au auzit a împăratului poruncă, s’au adunat multe feteșoare la Susa cetatea, supt mâna lui Ighea. Și să aduse Esthir cătră Ighea, păzitoriul muierilor.
9. Și plăcu lui feteșoara, și au aflat har înaintea lui, și sirgui a-i darea ei săpunul, și partea, și ceale 7 feate, ceale alease ei, de la împărăție; și isprăvi ei bine, și roabelor ei, la casa muierilor.
10. Și n’au arătat Esthira neamul ei, nice moșia, căce Mardoheu porunci ei ca să nu spuie.
11. Și preste toate zilele îmbla Mardoheu pren curtea muierilor, socotind ce să va tâmpla Esthirii.
12. Pentru că aceasta era vreamea featei a întra cătră împăratul –când va plini luni 12, pentru că așa să plinescu zilele socotinții: 6 luni –cu mirositurile și cu săpunurile muierilor, și luni 6 –ungându-se cu untdelemn de mirsin;
13. Și atuncea întră cătră împăratul. Și cui va zice, să o dea pre ea să între cu el den casa muierilor până la casele împăratului.
14. De cătră sară întră, și de cătră zio aleargă la casa muierilor cea a doao, unde e Ighe, scopitul împăratului, păzitoriul muierilor; și nu mai întră cătră împăratul, de nu să va chema pre nume.
15. Și când să împlea vreamea Esthirii, featei lui Aminadav, fratelui tatălui Mardoheu, a întra la împăratul, nemica n’au defăimat den carele au poruncit ei hadâmul, păzitoriul muierilor.
16. Pentru că era Esthir aflând har de la toți ceia ce o vedea pre ea. [4.↟] Și întră Esthir cătră Artaxerxu împăratul, la 12 luni, care iaste adar, în al șaptea an al împărăției lui.
17. Și îndrăgi împăratul pre Esthir, și află har mai mult decât toate fecioarele, și au pus preste ea diadima cea femeiască.
18. Și au făcut împăratul băuturi la toți priatenii lui și puterilor în zile 7, și înălță nuntele Esthirii, și slobozenie au făcut celor de supt împărăția lui.
19. Iară Mardoheu slujiia în curte.
20. Iară Esthir n’au arătat moșia ei, pentru că așa au poruncit ei Mardoheu, să să teamă de Dumnezău și să facă poruncile lui, în ce chip era cu el; și Esthir n’au schimbat petreacerea ei.
21. [5.↟] Și să mâhniră cei 2 scopiți ai împăratului, cei mai mari, păzitorii trupului, căce s’au adus înainte Mardoheu, și cerca a ucide pre Artaxerxu împăratul.
22. Și să arătă lui Mardoheu cuvântul și au arătat Esthirii și ea au arătat împăratului ale vicleșugului; iară împăratul au cercat pre cei doi scopiți și i-au spânzurat pre ei. Și au poruncit împăratul să osăbească întru pomenire întru cea împărătească adunare de cărți, pentru bunăvrearea lui Mardoheu, întru laudă.
CAP 3
[modifică]
1. [6.↟] După aceasta, au mărit împăratul Artaxerxu pre Aman al lui Amadathu, vugheul, și-l înălță pre el, și șădea mai sus decât toți priatinii lui.
2. Și toți cei den curte i să închina lui, pentru că așa au poruncit împăratul să facă, iară Mardoheu nu să închina lui.
3. Și grăiră cei den curtea împăratului lui Mardoheu: „Mardohee, ce nu asculți cealea ce să grăiesc de împăratul?“
4. În toate zilele grăiia lui, și nu-i asculta; și spuseră lui Amman de Mardoheu, că stă împotriva cuvintelor împăratului. [7.↟] Și le arătă lor Mardoheu cum jidov iaste.
5. Și conoscând Aman că nu i să închină lui Mardoheu, să mânie foarte
6. Și vru ca să stingă pre toți jidovii câț sânt supt împărăția lui Artaxerxu.
7. Și au făcut sfat în anul al 12 al împărăției lui Artaxerxu și au pus sorți den zi în zi și den lună în lună ca să piarză într’o zi neamul lui Mardoheu; și au căzut sorțul în 14 ale lunii carea iaste adar.
8. [8.↟] Și au grăit cătră împăratul Artaxerxu, zicând: „Iaste limbă râsipită întru limbi în toată împărăția ta, și legile lor –streine decât toate limbile, și de legile împăratului nu ascultă. Și nu se cade împăratului a lăsa pre dânșii.
9. De să pare împăratului, răspunză să-i piarză pre ei, iară eu voiu scrie la visteria împăratului talanzi de argint 10000“.
10. Și luând împăratul inelul, au dat în mâna lui Amman, să pecetluiască după cum iaste scris asupra jidovilor.
11. Și zise împăratul lui Amman: „Argintul aibi-l, iară cu limba jidovească fă cum vei“.
12. Și s’au chemat scriitorii împăratului în luna dentâiu, în 13 zile, și au scris cum au poruncit Amman voivozilor și boiarilor, preste toată țara, de la India până la țara arăpească, la ceale 127 de țări, domnilor limbilor, după graiul lor, pren Artaxerxu împăratul.
13. Și s’au trimis pren purtători de cărți la împărăția lui Artaxerx, să piarză neamul jidovăsc într’una de zile a lunii a 12, care iaste adar, și să jăhuiască averile lor.
[9.↟] Iară izvodul cărții iaste acesta: „Împărat marele Artaxerxu –celor de la India până la arăpime, la 127 de țări, domnii și biruitorii locurilor cei supuș, aceastea scrie: A multe limbi domnind și a toată lumea biruind, vrut-am, nu cu obrăznicia cinstei semețindu-mă, ce mai cu linește și cu blândeațe pururea petrecând, pre cei supuș neclentite preste toată vreamea a așăza viețile, și împărăția lină, și îmblată până la margine, vrând să dau și ca să înnoiesc de iznoavă cea pohtită la toți oamenii pace.
Și întrebând pre sfeatnicii miei în ce chip s’ar aduce aceasta la săvârșit, cel ce cu înțelepciune lângă noi au strălucit și întru bunăvrere nepremenit și cu adeverită credință dovedit, și a doua de împărăția mea cinstit fiind, Aman, au arătat noao întru toate ceale den lume neamuri să fie amestecat un neam năsilnic oarecarele, cu legile împotrivnic cătră toată limba și ale împăraților izgonind pururea porunci, ca să nu se așaze cea ce de cătră noi să îndireaptează fără prehană împreună stăpânire.
Socotind dară această limbă osebită împotrivă cu petreacerea la tot omul pururea aflându-se, în petreacerea legilor înstreinată fiind, premenind și rău gândind la ale noastre lucruri, cealea mai reale săvârșind răutăți și a nu nemeri împărăția spre întemeiare bună. Poruncit-am dară, pre cei ce să însemnează voao întru ceale scrise de Amman, cel ce e rânduit preste lucruri și al doilea părinte al nostru, toți, cu muieri și cu copii, să piară cu toată rădăcina, cu sabiile vrăjmașilor, fără de nici o jale și milă, în 14 ale lunii a 12, adar, acestuia an, pentru ca cei mai denainte și acum vrăjmaș, într’o zi, cu sila la iad pogorându-să, la cea viitoare vreame întărite și neclătite vor da noao pren săvârșit lucrurile’“.
14. Iară izvoadele cărților să punea după țară; și să porunci la toate limbile gata să fie la ziua aceasta.
15. Și să sârguia lucrul și la Susa; iară împăratul și Amman să desfăta, și cetatea să turbura.
CAP 4
[modifică]
1. [10.↟] Iară Mardoheu, cunoscând ce să isprăveaște, rupse hainile lui, și să îmbrăcă cu sac, și să presără cu cenușă și, sărind pren ulițele cetății, striga cu glas mare: „Piare o limbă nemică strâmbătate făcând!“
2. Și veni până la poarta împăratului și stătu, căci nu-i era lui slobod să între în curte, având sac și cenușă.
3. Și în toată țara unde să punea cărțile, strigare și tânguire și jale mare fiind jidovilor, sac și cenușă îș așternură lor.
4. [11.↟] Și întrară slujnicele și hadâmii împărăteasei și spuseră ei. Și să întristă auzind ce s’au făcut, și trimise să împodobască pre Mardoheu și să-i ia lui sacul, și el nu ascultă.
5. [12.↟] Și Esthir chemă pre Ahratheu, hadâmul ei, carele dvoriia la ea, și trimise ca să știe de la Mardoheu adevărul.
6. Și Mardoheu i-au arătat lui ce s’au făcut, și făgăduința carea s’au făgăduit Amman împăratului la visterie, de 10000 de talanz, pentru ca să piarză pre jidovi.
7. Și izvodul carele în Susa s’au pus, pentru ca să piarză pre dânșii, au dat lui să arate Esthirii; și-i zise lui să-i poruncească ei să între să să roage împăratului și să-l roage pre el pentru norod. „Aducându-ț aminte de zilele smereniei tale, cum te-ai hrănit în mânile meale, pentru că Amman, cel al doilea după împăratul, au grăit asupra noastră spre moarte, roagă pre Domnul, și grăiaște împăratului pentru noi, și ne izbăveaște pre noi den moarte!“
8. [13.↟] Și întrând Ahratheu, grăi cătră Esthir toate cuvintele aceastea.
9. [14.↟] Și zise Esthir cătră Ahratheu: „Mergi cătră Mardoheu și zi
10. Că toate limbile a împărăției știu cum tot omul au muiarea carele va întra cătră împăratul la curtea cea mai denlăuntru, nechemat, nu iaste lui mântuire, afară den cela căruia va întinde împăratul toiagul cel de aur, acela se va mântui. Și eu nu m’am chemat a întra cătră împăratul, sânt aceastea zile 30“.
11. [15.↟] Și spuse Ahratheu lui Mardoheu toate cuvintele Esthirii.
12. [16.↟] Și zise Mardoheu cătră Ahratheu: „Pasă și zi ei: ‘Esthir, să nu zici întru sineț că te vei mântui sângură, întru împărăție, afară den toți jidovii.
13. Că de nu vei asculta într’această vreame, de aiurilea ajutoriu și acoperemânt va fi jidovilor, iară tu și casa tătâne-tău veț pieri. Și cine știe de vei fi împărățit la vreamea aceasta?’“
14. [17.↟] Și trimise Esthir pre cel ce veni cătră ea cătră Mardoheu, zicând:
15. „Mergând, adună pre jidovii cei den Susa și postiți pentru mine. Și să nu mâncați, nici să beați până în 3 zile, și noaptea și ziua; și eu și roabele meale nu vom mânca, și atuncea voiu întra cătră împăratul, afară den leage, măcară de va trebui să și pieiu“.
16. [18.↟] Și mergând Mardoheu, făcu câte i-au poruncit lui Esthir. Și să rugă Domnului, pomenind toate lucrurile Domnului, și zise: „Doamne, Doamne, Împărate Atotțiitoriul, căci la stăpânirea ta aceasta toată iaste, și nu iaste cine să stea împotriva ta, vrând tu a mântui pre Israil. Căci tu ai făcut ceriul și pământul, și tot ce iaste minunat întru cel de supt ceriu, și Domn ești tuturor, și nu iaste carele se va împotrivi ție, Domnului! Tu toate le știi, tu știi, Doamne, că nu cu semeție, nici cu mândrie, nici cu iubire de cinste am făcut aceasta ca să nu mă închin celui mândru Aman, căci binevream a săruta talpele picioarelor lui, cătră mântuirea lui Israil. Ce am făcut aceasta pentru ca să nu puiu mărirea omului deasupra mărirei lui Dumnezău și să nu mă închin nimenui afară den tine, Domnul mieu; și nu voiu face aceasta cu semeție. Și acumu, Doamne Dumnezăule, Împărate, nu te îndura de norodul tău, căci caută noao întru pierire și pohtiră a piarde cea dentâiu moștenirea ta. Nu treace cu vedearea partea ta, cea ce ț’ai mântuit ție den pământul Eghipetului! Ascultă ruga mea și te îmblânzeaște soțului tău; întoarce jalea noastră întru bună petreacere, pentru ca, vii fiind, vom lăuda numele tău, Doamne; și să nu stingi rostul celor ce te laudă, Doamne!“
[19.↟] Și tot Israilul strigă, den vârtutea lor, căci moartea lor întru ochii lor era.
Și Esthir împărăteasa scăpă cătră Domnul, cu frică de moarte fiind cuprinsă, și, luând hainele mărirei ei, să îmbrăcă cu haine de chinuire și de jale; și, în locul celor mândre unsori, cu cenușe și cu gunoiu împlu capul ei, și trupul ei îl smeri foarte, și tot locul podoabei veseliei ei au împlut de cel sucit părul ei; și să ruga Domnului Dumnezăului Israil și zise: „Domnul mieu, Împăratul nostru tu ești sângur! Ajută-mi cei sângure și care n’are ajutoriu, fără numai pre tine, căci primejdia mea iaste în mâna mea! Eu auziiam de nașterea mea, în fealiul neamului mieu, că tu, Doamne, ai luat pre Israil, dentru toate limbile, și pre părinții noștri, dentru toți strămoșii lor, întru moștenire veacinică, și ai făcut lor câte ai grăit. Și acum am greșit înaintea ta și ne-ai dat pre noi în mânile vrăjmașilor noștri, pentru căci am slăvit pre dumnăzăii lor; dirept ești, Doamne! Și acum nu să destuliră întru amărăciunea robiei noastre, ce ai pus mâinile lor pre mâinile idolilor lor, să râdice porunca rostului tău și să stingă moștenirea ta și a astupa rostul celor ce te laudă și a stinge mărirea casei tale și a jârtăvnicului tău și a deșchide rostul limbilor spre bunătățile celor deșarte și a să minuna împărat trupesc în veac. Nu da, Doamne, toiagul tău celor ce nu sânt, și să nu batjocurească întru cădearea noastră, ce întoarce sfatul lor preste dânșii, iară pre cela ce au început preste noi îl dovedeaște! Adu-ți aminte, Doamne, cunoaște-te la vreamea primejdiei noastre, și pre mine mă îndrăzneaște. Împărate al dumnezăilor și a toată domnia biruind, dă cuvânt bine rânduit în rostul mieu, înaintea leului, și mută inima lui spre ură celui ce ne bate pre noi spre concenirea lui și celor ce sânt într’un gând cu dânsul. Iară pre noi ne mântuiaște cu mâna ta și-m ajută, cei sângure și cei ce nu are, fără numai pre tine; Doamne, a tuturor conoștința ai și știi că am urât mărirea celor fără de leage și urăsc patul celor neobrezuiț și a tot streinul. Tu știi nevoia mea, că urăsc semnul mândriei meale care iaste preste capul mieu în zilele vederii meale, urăsc pre el ca o cârpă a unii ce are pre sine și nu-l port în zilele lineștii meale pre el. Și n’au mâncat roaba ta masa lui Amman, și n’am slăvit ospățul împăratului, nici am băut vin de turnări; și nu s’au veselit roaba ta den zilele premenirii meale până acum, fără numai pre tine, Doamne, Dumnezăul lui Avraam. Dumnezăul cela ce poate preste toți, ascultă glasul celor fără de nedeajde, și mântuiaște pre noi den mâna celor ce să hiclenesc, și mă mântuiaște de frica mea“.
CAP 5
[modifică]
1. [20.↟] Și fu a ziua a treia după ce au tăcut rugându-se, s’au dezbrăcat den hainele slujbei și să îmbrăcă cu mărirea ei; și, făcându-se strălucită, chemând pre cel al tuturor văzătoriu Dumnezău și mântuitoriu, luo pre ceale 2 roabe; și pre una să răzima ca când s’ar gingăși, iară ceealaltă mergea după dânsa, ușurând îmbrăcămintea ei. Și ea –rumenind în vreamea frumusețelor ei, și fața ei –blândă foarte, mângăioasă, iară inima ei –încremenită de frică. Și întrând toate ușile, stătu înaintea împăratului.
[21.↟] Și el șădea pre scaunul împărăției lui și cu toată podoaba arătării lui să îmbrăcase, tot cu aur și cu pietri scumpe; și era înfricoșată foarte.
2. Și, rădicând obrazul lui aprins cu mărire, cu vreamea mâniei căută.
[22.↟] Și căzu împărăteasa și schimbă fața ei spre leșinare și să înduplecă pre capul roabei cei ce mergea.
[23.↟] Și premeni Dumnezău duhul împăratului spre linește și, îngrijindu-se, sări den scaunul lui și o puse pre ea pre brațele lui, până unde veni în fire, și o mângâia pre ea cu cuvinte de pace și zise ei: „Ce iaste, Esthir? Eu –fratele tău! Îndrăzneaște, nu vei muri, căci de opște iaste porunca noastră. Apropie-te!“ Și rădicând toiagul cel de aur, l-au pus preste grumazii ei; și o trase pre ea și zise: „Grăiaște-mi!“
[24.↟] Și zise lui: „Văzuiu-te, doamne, ca pre îngerul lui Dumnezău, și să turbură inima mea de cătră frica mărirei tale, căci minunat ești, doamne, și fața ta e plină de daruri“.
[25.↟] Iară grăind ea, căzu de leșinarea ei; și împăratul să înturbura și toată curtea lui mângâia pre ea.
3. [26.↟] Și zise împăratul: „Ce vei, Esthir? Și ce iaste ruga ta? Până la jumătate de împărăția mea, și va fi ție“.
4. [27.↟] Și zise Esthir: „O zi mie însămnată astăz iaste. Deci, de să pare împăratului, să vie și împăratul și Amman la ospățul carele voiu face astăzi“.
5. [28.↟] Și zise împăratul: „Sârguiți Amman, pentru ca să facem cuvântul Esthirii!“ Și mearseră amândoi la ospăț carele au făcut Esthir.
6. Iară la băutură zise împăratul cătră Esthir: „Ce iaste ție, împărăteasă Esthir? Și va fi ție câte te rogi“.
7. Și zise: „Cearerea mea și ruga mea: De am aflat har înaintea împăratului,
8. Vie împăratul și Amman a doua zi, mâine, la ospățul carele voiu face lor, și mâine voiu face ca aceastea“.
9. [29.↟] Și ieși Amman de la împăratul prea veasel și bucurându-se. Iară deaca văzu Amman pre Mardoheu jidovul în curte, s’au mâniat foarte.
10. Și mergând acasă-ș, au chemat pre priateni și pre Zosara, muiarea lui,
11. Și au arătat lor avuția lui și mărirea carea împăratul lui o au datu-o și cum au făcut pre el a fi mai mare și a povăți împărăția.
12. Și zise Aman: „N’au chemat împărăteasa cu împăratul pre nime la ospăț, fără numai pre mine; și de mâine m’au chemat.
13. Și aceastea mie nu mi se plac, când văzu pre Mardoheu jidovul în curte“.
14. [30.↟] Și zise cătră el Zosara, muiarea lui, și priatenii: „Să ți să taie lemn de coți 50, și dinsu-de-dimineață și zi împăratului, și să să spânzure Mardoheu pre lemn. Iară tu întră la ospăț cu împăratul și te veseleaște“.
15. [31.↟] Și plăcu cuvântul lui Amman, și găti lemnul.
CAP 6
[modifică]
1. [32.↟] Iară Domnul depărtă somnul împăratului în noaptea aceaea, și zise poslușnicului lui să aducă scrisori de pomenirele zilelor,
2. Să-i cetească lui. Și află scrisorile cealea ce s’au scris pentru Mardoheu, cum au spus împăratului pentru cei doi hadâmi ai împăratului, când păziia ei și cerca a pune mânile lor preste Artaxerxu.
3. Și zise împăratul: „Ce cinste sau dar am făcut lui Mardoheu?“ Și ziseră slugile împăratului: „N’ai făcut lui nemică“.
4. [33.↟] Iară când întreba împăratul pentru credința lui Mardoheu, iată Amman în curte. Și zise împăratul: „Cine e în curte?“ Iară Amman întră a zice împăratului să spânzure pre Mardoheu de lemnul carele au gătit.
5. Și ziseră poslușnicii împăratului: „Iată, Amman stă în curte“. Și zise împăratul: „Chemați pre dânsul!“
6. [34.↟] Și zise împăratul lui Amman: „Ce voiu face omului pre carele eu voiu să-l cinstescu?“
7. Și zise întru sineș Amman: „Pre cine va împăratul să cinstească, fără numai pre mine?“
8. Și zise cătră împăratul: „Pre omul carele împăratul va să cinstească, să aducă slugile împăratului veșmânt de vișin, cu carele împăratul să îmbracă, și cal carele încalecă împăratul.
9. Și să dea unuia den priatenii împăratului cei slăviți și să împodobească pre om pre carele împăratul iubeaște, și să-l încalece pre el pre cal și să strige pre ulițile cetății, zicând: ‘Așa va fi la tot omul pre carele împăratul va mări!’“
10. [35.↟] Și zise împăratul lui Amman: „Bine ai grăit! Așa fă lui Mardoheu jidovului, celuia ce slujaște în curte. Și să nu ți se smintească cuvânt carele ai grăit!“
11. [36.↟] Și luo Amman podoaba și calul, și împodobi pre Mardoheu, și-l sui pre el pre cal, și trecu pren ulița cetății și strigă, zicând: „Așa va fi la tot omul pre carele împăratul va să-l cinstească!“
12. Și să întoarse Mardoheu la curte, [37.↟] și Amman să întoarse acasă-ș, mâhnindu-se asupra capului-ș.
13. Și povesti Amman ceale ce s’au întâmplat lui Zosarii, muierii lui, și priatinilor. Și ziseră cătră el priatenii și muiarea lui: „De iaste den neamul jidovilor Mardoheu, și ai început a te smeri înaintea lui, căzând vei cădea; nu vei putea asupra lui să-ț izbândești, că Dumnezeu viu e cu el“.
14. [38.↟] Încă ei grăind, sosiră hadâmii, sârguind pre Amman la ospățul care au gătit Esthir.
CAP 7
[modifică]
1. Și întră împăratul și Amman să bea împreună cu împărăteasa.
[39.↟] Și zise împăratul Esthirii, în ziua a doao, la băutură:
2. „Ce iaste, Esthir împărăteasă? Și ce iaste cearerea ta? Și ce e rugăciunea ta? Și va fi ție până la jumătate de împărăția mea“.
3. [40.↟] Și răspunzind, zise: „De am aflat har înaintea împăratului, dea-se sufletul cearerii meale și norodul mieu –rugii meale.
4. Pentru că ne-am vândut, eu și norodul mieu, spre pieire și spre jah și robime; și noi și copiii noștri –întru robi și roabe, și ai părăsit, pentru că nu e vreadnec pârâșul curții împăratului“.
5. [41.↟] Și zise împăratul: „Cine e acesta carele au îndrăznit a face lucrul acesta?“
6. [42.↟] Și zise Esthir: „Omul cel vrăjmaș, Amman cel rău –acesta“. Iară Amman să turbură de cătră împăratul și de cătră împărăteasa.
7. [43.↟] Iară împăratul să sculă de la masă în grădină; iară Amman ruga pre împărăteasa și cerea milă, pentru că vedea pre sine întru reale fiind.
8. [44.↟] Și să întoarse împăratul den grădină, iară Aman căzuse pre pat, rugând pre împărăteasa. Și zise împăratul: „Până și pre muiarea mea sileaște, în casa mea?“ Iară Amman, auzind, i se înfrânse obrazul.
9. [45.↟] Și zise Vusathan, unul den hadâmi – și acesta știia de lemnul acesta al crucii, văzându-l în casa lui Amman, cându-l chema pre dânsul la cina împăraților și, pentru acela întrebând, au știut de la unul den copii cea ce să găteaște –; și zise cătră împăratul: „Iată, și lemnul au gătit Amman lui Mardoheu, celuia ce au grăit pentru împăratul, și s’au înfipt la Aman de 50 de coți“.
10. [46.↟] Și zise împăratul: „Răstignească-se preste dânsul!“ Și să spânzură Aman pre lemnul carele au gătit lui Mardoheu. Și atuncea împăratul să potoli de mânie.
CAP 8
[modifică]
1. Și într’aceaea zi împăratul Artaxerx au dăruit Esthirii câte sânt ale lui Aman părț lui; și Mardoheu să chemă de împăratul, căci au arătat Esthir că iaste rudenie cu el.
2. Și luo împăratul inelul carele au luat de la Amman și l-au dat pre dânsul lui Mardoheu.
3. Și puse Esthir pre Mardoheu preste toate ale lui Amman. Și adaogând, au grăit cătră împăratul și au căzut la picioarele lui și să ruga să rădice răutatea lui Amman și câte au făcut jidovilor.
4. Și au întins împăratul Iesthirii toiagul cel de aur.
5. Și să sculă Iesthir de a starea lângă împăratul și zise Iesthir: „De ți se pare și am aflat har, trimiță-se să să întoarcă cărțile ceale trimise de cătră Amman, ceale ce au scris să piarză jidovii carii sânt întru împărăția ta;
6. Că cum voiu putea vedea chinuirea norodului mieu și cum voiu putea să mă mântuiesc întru pierirea moșiei meale?“
7. [47.↟] Și zise împăratul cătră Esthir: „De vreame ce toată avearea lui Amman am dat și ț’am dăruit ție, și pre el l-am spânzurat pre lemn căci au rădicat mânile preste jidovi, ce încă mai ceri?
8. Scrieți și voi, dentru numele mieu, după cum vă se pare voao, și pecetluiți cu inelul mieu,
9. Pentru că, câte să scriu poruncind împăratul și să vor pecetlui cu inelul mieu, nu iaste lor a sta împotrivă“.
[48.↟] Și să chemară scriitorii în luna dentâiu, carea iaste nisan, în 23 a acestui an, și s’au scris jidovilor câte au poruncit diregătorilor casii și boiarilor domnilor, de la India până la țara arăpască, 127 de domnii, după țară și țară, după graiul lor.
10. Și să scrise pren împăratul și să pecetlui cu inelul lui. Și au trimis scrisorile pren purtătorii de cărți,
11. În ce chip au poruncit lor să umble leagea lor în toată cetatea, și să ajute lor și să facă vrăjmașilor lor și nepriatenilor lor cum le iaste voia,
12. Într’o zi, întru toată împărăția lui Artaxerxu, în 13 ale lunii a 12, carea iaste adar, cărora iaste izvodul cărții ceale scrise:
13. [49.↟] „Împărat mare Artaxerxu –celor de la India până la arăpime 127 de domnii domni ai țărilor și celor ce ale noastre gândesc, să să bucure! Mulți, cu cea prea multă a făcătorilor de bine bunătate mai adease cinstindu-se, mai mare au gândit; și nu numai pre cei ce-s supuș noao cearcă a face rău și, sațiul neputând suferi, și la ai lor făcători de bine să ispitesc a meșterșugului; și mulțimita nu numai dentru oameni stricându-o, ce și cu semețiile nenumăratelor bunătăți văznesându-se, de a celui ce toate veade, pururea Dumnezău, cea urâtoare de reale socotesc a fugi certare; și, de multe ori, și pre mulți dentru cei pre cinste rânduiți, celor încrezuți priateni a da lucrurile mângâierea, părtaș de sângiuri nevinovate făcându-i, i-au pus la primejdii nesuferite, cu cea rău obiciuită minciună, cu prilestire prilestind a celor ce stăpânesc întreagă bunăvreare. Și a socoti să cade nu atâta dentru ceale mai vechi, precum am arătat, istorii, câte sânt înaintea picioarelor noastre cercând, fără de curăție săvârșite, celor ce putearnicesc cu nevreadneca omorâre, și a socoti, la ceale den urmă, ca împărăția neclătită la toți oamenii cu pace o vom da, trebuindu-ne cu primeniri, și cealea ce supt vedeare vin cercetându-le pururea mai cu blândă timpinare. Ca cum Amman Amadathu, machidoneanul, cu adevărurile strein sângelui persilor și mult fiind osebit de bunătatea noastră, împrietnicindu-se noao, aflat-au cea ce aveam cătră toată limba iubire de oameni, întru atâta cât a să zice noao părinte și, închinându-se de cătră toți, al doilea a împărătescului scaun obraz obârșind; și nesuferind mândria, meșterșugui de împărăție să ne lipsească pre noi, și de duh, și pre al nostru mântuitoriu și preste toate făcătoriu de bine Mardoheu, și pre cea fără de prihană a împărăției obștuitoare, Esthir, cu toată a lor limbă, cu multe încâlcituri de meșterșuguri de prilestiri cerșându-i la pierzare. Pentru că, pren meșterșugurile aceastea, gândi, luând pre noi pustii, a persilor biruință la machidoneani să o mute. Iară noi pre cei de cel de 3 ori pângărit dați la stingere jidovi aflăm nu făcători de reale fiind, ce prea cu direapte viețuindu-se legi, și fiind fiiu Celui înalt, mai mare, viului Dumnezău, celui ce îndireaptează noao și strămoșilor noștri împărăția întru cea prea bună vreare. Bine dară veți face neurmând celor de Amman Amodath trimise cărți, pentru că el aceastea făcându-le, spre Porțile Susilor s’au răstignit cu toată casa, cea vreadnică a celuia ce toate ține Dumnezău degrabă dând lui judecată. Iară izvodul cărții aceștiia puind în tot locul, cu îndrăznire să lăsați jidovii să petreacă cu pravilele lor, și a le întări lor, pentru ca pre cei ce den vreamea primejdiei s’au râdicat preste dânșii să-ș izbândească la 13 zile a lunii a 12, adar, întru aceasta zi, pentru că aceasta cela ce pre toate putearniceaște Dumnezău, pentru pierirea alesului neam, au făcut lor veselie. Și voi dară, întru ceale numite ale voastre sărbători, însemnată zi cu toată desfătăciunea faceț, pentru ca și acum, după aceasta, mântuire să fie voao și celor ce bine vor persilor, iară celor ce viclenesc noao, pomenire pierzării. Iară toată cetatea sau țară, preste tot, carea ca aceastea nu va face, cu suliță și cu foc se va potopi cu urgie, nu numai oamenilor necălcată, ce și hiarălor, și pasărilor în toată vreamea prea urâtă va fi. Iară izvoadele să’s puie în vedeala ochilor în toată împărăția și gata să fie toți jidovii întru aceasta zi să bată pre vrăjmașii lor“.
14. [50.↟] Și călăreții ieșiră sârguind ceale de împăratul zise să facă. Și puse porunca și în Susa.
15. Și Mardoheu ieși împodobit cu veșmântul cel împărătesc, și cunună având de aur, și diadimă de vișin mohorâtă; și văzând cei den Susa s’au veselit.
16. Iară jidovilor să făcu lumină și veselie.
17. Pren cetăți și țări, oriunde s’au pus porunca, bucurie și veselie –jidovilor, desfătare și veselie. Și mulți dentru limbi să obrezuia și să jidoviia, pentru frica jidovilor.
CAP 9
[modifică]
1. Pentru că la a 12 lună, în 13 ale lunii carea iaste adar, veniră cărțile ceale scrise de cătră împăratul.
2. Și întru aceaea zi au pierit ceia ce era împotriva jidovilor, pentru că nimeni n’au stătut împotrivă, temându-se de dânșii,
3. Pentru că boiarii domnilor și tiranii și scriitorii împărătești cinstiia pre jidovi,
4. Că frica lui Mardoheu zăcea preste dânșii.
5. Pentru că au căzut porunca împăratului să să numească în toată împărăția;
6. Și în Susis cetatea au ucis jidovii oameni 500;
7. Și pre Farsan-Nesthain, și Delfon, și Fasga,
8. Și Fardatha, și Varea, și Sarvaca,
9. Și Marmasim, și Arufeu, și Arseon, și Zavuthethan,
10. Pre cei 10 feciori ai lui Aman Amadath, vugheului, vrăjmașul jidovilor, și jăfuiră. Întru aceaea zi
11. Și să deade împăratului numărul celor pieriți în Susa.
12. Și zise împăratul cătră Esthir: „Pierdut-au jidovii în Susa oameni 500 în cetate, dară împrejur în ce chip socotești că or fi făcut? Dară ce te mai rogi încă? Și va fi ție“.
13. [51.↟] Și zise Esthir împăratului: „Dea-se jidovilor să facă așa și mâine, ca să spânzure pre cei 10 feciori ai lui Aman“.
14. Și au poruncit împăratul așa să fie și au pus jidovilor cetății trupurile fiilor lui Amman, să le spânzure.
15. Și să adunară jidovii la Susa în 14 a lui adar și uciseră oameni 300, și nimica n’au jăfuit.
16. Iară ceialalți jidovi, cei dentru împărăție, să adunară și lor ajuta; și să odihniră de cătră războaie, pentru că pierdură dentru ei 15000, în 13 a lui adar, și nemica n’au jăfuit.
17. Și odihniră în 14 aceștii luni.
18. Și o ținea pre dânsa zi de odihnă, cu bucurie și cu veselie. Iară jidovii cei den cetatea Susii să adunară și în 14 să odihniră.
19. Și în 15 așijdirea petrecea cu bucurie și veselie. Pentru aceaea dară jidovii cei răsipiți pren toată țara denafară petrec ziua a 14 a lui adar, zi bună, cu veselie trimițind părți fieștecare la aproapele-ș, iară cei ce lăcuiescu la scaunele cetăților și la a 15 zi a lui adar fac veselie trimițind părți celor de aproape.
20. [52.↟] Și scrise Mardoheu cuvintele aceastea într’o carte și trimise jidovilor, câți era întru a lui Artaxerxu împărăție, celor de aproape și celor de departe,
21. Să întărească zilele aceaste bune și să petreacă a 14 și a 15 a lui adar,
22. Pentru că întru aceastea zile s’au odihnit jidovii de cătră vrăjmașii lor, și luna întru carea s’au întorsu lor, carea era adar, den jale spre bucurie și de la dureare la zi bună, a petreace tot la zile bune de nuntă și de veselie, trimițând părți priatenilor și săracilor.
23. Și priimiră jidovii în ce chip au scris lor Mardoheu,
24. Cum Amman Amadath, machidoneanul, vrăjbiia lor, în ce chip au pus răspunsu și sorțu să-i piarză pre dânșii,
25. Și cum au întrat cătră împăratul, zicând să spânzure pre Mardoheu, și câte au ispitit să aducă preste jidovi reale, preste el s’au făcut, și s’au spânzurat el și feciorii lui.
26. Pentru aceaea s’au chemat zilele aceastea „Frure“, pentru „sorți“, căce cu limba lor să cheamă „frure“. Pentru cuvintele cărții aceștiia, și câte au pățit pentru aceastea, și câte lor li s’au făcut și li s’au întărit,
27. Și priimiia jidovii preste ei, și pre seminția lor, și pre cei ce să pun înainte asupra lor, nicecum într’alt chip să vor trebui zilele aceastea, pomenire făcându-se, după rudă și rudă, și cetate, și neam, și țară;
28. Iară zilele aceastea ce să zic Frure să vor petreace în toată vreamea și pomenirea lor nu va lipsi până în rude.
29. [53.↟] Și au scris Esthir împărăteasa, fata lui Aminadav, și Mardoheu jidovul câte au făcut atuncea,
30. Întărire scrisorii celor ce să zic Frure. Și Mardoheu și Esthir împărăteasa au pus loruș asupra lor,
31. Și atuncea puind după sănătatea lor și sfatul lor.
32. Și Esthir cu cuvântul au întărit în veac și s’au scris întru pomenire.
CAP 10
[modifică]
1. [54.↟] Și scrise împăratul preste împărăția pământului și a mării.
2. Și tăria lui, și vitejia, avuția și mărirea împărăției lui, iată, s’au scris în Cartea împăraților persilor și a midilor.
3. Întru pomenire când Mardoheu era al doilea după împăratul Artaxerxu, și mare era întru împărăție, și slăvit de jidovi și iubindu-se, povestiia petreacerea la toată limba lor.
4. Și zise Mardoheu: „De la Dumnezeu s’au făcut aceastea,
5. Pentru că mi’am adus aminte de visul carele am visat pentru cuvintele aceastea, pentru că n’au trecut dentru dânsele cuvânt.
6. Izvorul cel mic, carele s’au făcut râu, și era lumină și soare și apă multă –Esthir iaste râul, pre carele o au luat împăratul și o au făcut împărăteasă.
7. Iară cei doi bălauri –eu sânt și Amman.
8. Iară limbile –cealea ce s’au adunat să piarză numele jidovilor.
9. Limba mea –aceasta iaste, Israil, ce au strigat cătră Dumnezău și s’au mântuit. Și mântui Domnul pre norodul lui, și ne izbăvi Domnul pre noi dentru toate realele aceastea, și făcu Dumnezău seamnele și minunele ceale mari, carele nu s’au făcut întru limbi. Pentru aceaea au făcut sorți 2: unul norodului lui Dumnezău și altul la toate limbile; și veniră cei 2 sorți aceștea la ceas și la vreame și la ziua a judecății înaintea lui Dumnezău întru toate limbile și-ș aduse Dumnezău aminte de norodul său și îndireptă moștenirea lui.
10. Și vor fi lor zilele aceastea, în luna lui adar, în 14 zile și în 15 a aceștii luni, cu adunare și cu bucurie, cu veselie înaintea lui Dumnezău, după rude, în veac, întru norodul lui.
11. [55.↟] În anul al patrulea împărățind Potolomeiu și Cleopatra, au adus Dositheu, carele au zis că iaste preot și levit, și Potolomeiu, feciorul lui, cea mai denainte a lor pusă carte a celor ce să zic Frure, carea au zis că iaste și o au tălmăcit Lisimah Potolomeu, cel den Ierusalim.
| ▲ Începutul paginii. |