Biblia(Biblia de la București)/Testamentul Vechi/Înțelepciunea lui Iisus a lui Sirah
_pagina_1.png)
Iisus acesta al lui Sirah era fecioru, și nepotu al lui Iisus, tizului lui. Acesta dară în anii de jos au fost, după robie și înturnare și după toț prorocii. Deci moșul lui Iisus, în ce chip și el mărturiseaște, om iubitoriu de osteneală au fost între jidovi și preaînțelept, carele nu numai ceale ale altora celor mai nainte de el înțelepți bărbați răspunsuri au adunat, ce și el ale sale oarecarele au răspunsu, de multă înțăleagere și înțelepciune fiindu pline. Deci, de vreame ce cartea aceasta cel dentâiu Iisus mai adunată lăsându-o dentru oameni s’au dus, Sirah acesta după el luându, iarăș la Iisus, fiiul lui, au lăsat, care, de aceasta apucându-se, la orânduială cu bună tocmeală toată înțelepciunea au adunat, și pre al lui și al tătâne-său și încă pre al moșu-său nume numindu-o. Dentru acest nume al înțelepciunii mai vârtos cu dragoste să aibă pre ascultătoriul cătră a aceștii cărți cercetare trăgându, cuvinte dară de înțelepciune, gâcitori și pilde cuprinde, și o samă oarecare vechi iubite de Dumnezău istorii pentru bărbații cei ce bine au plăcut lui Dumnezău, și ruga și lauda lui, și încă de facerile de bine care au învrednicit Dumnezău pre norodul lui și de răutățile care au ispitit pre vrăjmașii lor. Ucenic lui Solomon acesta Iisus au fost, nemică mai puțin decât acela, prejur înțelepciune și învățătură binevrând, mult-învățat cu adevărat, și fiind, și numindu-se.
Multe și mari noao pren leage și pren proroci și a altora carii după ei au urmat fiind date, pentru carele cuvine-se a lăuda pre Israil de învățătură și de înțelepciune, și că nu numai ceia ce ei sânguri cetescu să cade știutori a fi, ce și celor den afară cei ce sânt iubitori de învățătură să poată fi de folos, și zicând și scriind, moșu-mieu Iisus, cât de mult pre sine dând și la a legii și a prorocilor și a celoralalte de la părinți cărți cetire, și întru aceastea destul cuprindere câștigând, înainte să aduse și el a scrie cevași de cealea ce să aduc la înțelepciune și la învățătură, pentru ca cei iubitori de învățătură, și acestora prinzători făcându-se, cu mult mai vârtos vor adaoge pren viețuirea ceaea ce iaste pren leage. Chemați-vă dară cu bun gându și cu luare-aminte cetirea să faceți și iertare a avea preste care ni să vor părea la cealea ce la tălmăcire sânt ostenite, la oarecare den cuvinte a fi cu neputință, pentru că nu atocma pot eale întru ealeș jidoveaște zicându-se și cându să vor muta la altă limbă, și nu numai aceastea, ce și altele, și leagea aceasta, și prorociile, și cealealalte den cărți nu puțină au osăbirea întru sineș zicându-să. Pentru că în treizeci și optu de ani, în zilele acelui Făcătoriu-de-bine împărat, mergând la Eghipet și pe o vreame fiind, aflaiu nu de mică învățătură asămănare, foarte de folos am prepus eu să aduc oarecarea învățătură și iubire de osteneală, ca să tălmăcescu această carte, pentru că multă privegheare și știință aducând întru treacerea vremii, ca, la săvârșit aducând cartea, să o dau și celor ce în nemernicie vor vrea să iubească învățătura, mai înainte gătindu-se năravurile, în leage să trăiască.
CAP 1
[modifică]
1. Toată înțelepciunea e de la Domnul și cu El iaste în veac.
2. Năsipul mărilor și picăturile ploii și zilele veacului cine le va număra?
3. Înălțimea ceriului și lățimea pământului și fără-fundul și înțelepciunea cine va cerceta?
4. Mai înainte de toate s’au zidit înțelepciunea și înțeleagerea minții den veac.
5. Izvorul înțelepciunii –cuvântul lui Dumnezău întru cele preanalte, și călătoriile ei –porunci veacinice.
6. Rădăcina înțelepciunii la cine s’au descoperit? Și meșterșugurile ei cine le-au conoscut?
7. Unul iaste înțelept, înfricoșat foarte, șăzând pre scaunul Lui.
8. Domnul, El au zidit pre ea și au văzut și au numărat pre ea și răvărsă pre ea preste toate lucrurile lui, cu tot trupul după darea lui, și au dat-o pre ea celor ce iubesc pre El.
9. Frica Domnului –slavă și laudă și veselie și cununa bucuriei.
10. Frica Domnului bucura-va inima și va da bucurie și veselie și îndelungare de viață.
11. Celui ce să teame de Domnul bine-i va fi; la cea de apoi și în ziua săvârșitului lui afla-va har.
12. Începătura înțelepciunii –a te teame de Domnul, și cu credincioși cu măsură s’au zidit împreună cu ei, și cu oamenii temelia veacului au încuibat și cu seminția lor să va încreade.
13. Sațiul înțelepciunii –a te teame de Domnul, și îmbată pre ei den roadele ei.
14. Toată casa ei va sătura de pofte și sprijenitoarele de roadele ei.
15. Cununa înțelepciunii –frica Domnului, odrăslind pace și sănătatea vindecării.
16. Și văzu și numără pre ea; știință și conoștință de înțeleagere au plouat și slava celor ce să țin de ea înălță.
17. Rădăcina înțelepciunii –a te teame de Domnul, și stâlpările ei –îndelungare de zile.
18. Frica Domnului împinge păcatele și, rămâind la el, întoarce urgia.
19. Nu va putea mânia nedireaptă a să îndirepta, pentru că pripa mâniii lui cădeare e lui.
20. Până la o vreame îngădui-va cel îndelung-răbdătoriu, și apoi la el va răsări veselie.
21. Până la o vreame va ascunde cuvintele lui, și buzele celor credincioși vor povesti înțeleagerea lui.
22. În comoarăle înțelepciunii –pilda științii; iară urâciune iaste la cel păcătos iaste credința cea dumnezăiască.
23. Poftind înțelepciunea, păzeaște poruncile, și Domnul va da ție pre ea.
24. Pentru că înțelepciunea și învățătura e frica Domnului, și bunăvrearea Lui –credință și liniște.
25. Să nu fii neascultătoriu de frica Domnului și să nu te apropii de El cu inimă îndoită.
26. Să nu fățărnicești în gurile oamenilor și în buzile tale păzeaște-te.
27. Nu te înălța pre tine, ca să nu cazi și vei aduce sufletului tău necinste.
28. Și va descoperi Domnul ceale ascunse ale tale și în mijlocul adunării va surpa pre tine,
29. Căci nu te-ai apropiat la frica Domnului și inima ta e plină de vicleșug.
CAP 2
[modifică]
1. Fătule, de vei să te apropii a sluji Domnului Dumnezău, găteaște sufletul tău spre ispită.
2. Îndireptează inima ta și rabdă și să nu te grăbești în vreamea aducerii.
3. Lipeaște-te de El și să nu te depărtezi, pentru ca să crești la ceale de apoi ale tale.
4. Tot ce să va aduce ție priimeaște și întru schimbările smerirei tale îndelungează mânia.
5. Căci cu focul să ispiteaște aurul, și oamenii cei priimiți, în cuptoriul smereniei.
6. Creade Lui și va ajuta ție, îndireptează căile tale și nădăjduiaște pre El.
7. Ceia ce vă teameți de Domnul, așteptați mila lui și nu vă abateți, pentru ca să nu cădeți.
8. Ceia ce vă teameți de Domnul, Lui creadeți, și nu va greși plata voastră.
9. Ceia ce vă teameți de Domnul, nădejduiți spre bune și spre veselia veacului și a milii.
10. Uitați-vă la neamurile ceale de ’nceput și vedeți: Cine s’au încrezut Domnului și s’au rușinat?
11. Sau cine au îngăduit în frica Lui și s’au părăsit? Sau cine l-au chemat pre El și l-au trecut cu vedearea?
12. Pentru că îndurătoriu și milostiv –Domnul, și lasă păcate și mântuiaște în vreamea necazului.
13. Vai inemilor fricoase și mânilor slabe și păcătosului ce să suie pre doao cărări!
14. Vai de inema slabă, că nu creade, pentru aceaea nu să va acoperi.
15. Vai voao, celor ce ați pierdut răbdarea! Și ce veți face când va cerca Domnul?
16. Ceia ce să tem de Domnul nu vor fi neascultători graiurilor lui, și cei ce iubesc pre El păzi-vor căile lui.
17. Ceia ce să tem de Domnul cerca-vor bunăvrearea lui, și cei ce iubescu pre El sătura-se-vor de leage.
18. Ceia ce să tem de Domnul găti-vor inemile lor și înaintea lui vor smeri sufletele lor.
19. Să cădem în mânile Domnului, și nu în mânile oamenilor,
20. Pentru că, în ce chip e mărirea Lui, așa și mila Lui.
CAP 3
[modifică]
1. Judecata părintelui auziți, feților, și așa faceț, pentru ca să vă mântuiți.
2. Că Domnul au mărit pre părinte spre feciori și judecata mumei au întărit preste fii.
3. Cel ce cinsteaște pre tată curăți-va păcatele,
4. Și ca cel ce adună comoară iaste cel ce slăveaște pre muma lui.
5. Cel ce cinsteaște pre tată veseli-să-va de feciori și în ziua rugii lui asculta-se-va.
6. Cel ce măreaște pre tată să va îndelunga cu zilele, și cel ce va asculta pre Domnul odihni-va pre muma lui.
7. Cel ce să teame de Domnul cinsti-va pre tată și ca stăpânilor va sluji celor ce l-au născut pre el.
8. Cu fapta și cu cuvântul cinsteaște pre tată-tău, ca să vie ție blagoslovenie de la el.
9. Pentru că blagoslovenia tatălui întăreaște casele feciorilor, iară blestemul mumei dezrădăcinează temeliile.
10. Nu te slăvi întru necinstea tătâne-tău, că nu iaste ție mărire cătră necinste.
11. Pentru că slava omului –den cinstea tătâne-său, și ocara feciorilor –muma întru necinste.
12. Fătule, sprejeneaște la bătrâneațe pre tată-tău și să nu-l mâhnești pre el în viața lui.
13. Și de-ș va piarde și înțeleagerea, dă iertăciune și nu-l necinsti pre el cu toată vârtutea ta,
14. Pentru că milostenia tatălui nu să va uita și, în locul păcatelor, să va zidi lângă tine.
15. În ziua necazului tău aduce-Ș-va aminte de tine. Ca seninul preste înghețu, așa să vor topi păcatele tale.
16. Câtu e de hulitoriu cel ce părăseaște pre tată și blestemat de Domnul cel ce urgiseaște pre muma lui!
17. Fătule, cu blândeațe petreci lucrurile tale, și de cătră omul priimit te vei îndrăgi.
18. Cu cât ești mare, cu atâta te smereaște pre tine, și înaintea Domnului vei afla har.
19. Căci mare e puternicia Domnului și de către cei smeriți să slăveaște.
20. Ceale mai greale de tine nu le cerca și ceale mai tari decât tine nu le cerceta.
21. Ceale ce ți s’au poruncit ție, aceastea cugetă, pentru că nu-ț sânt de treabă ție ceale ascunse.
22. Întru prisosala lucrurilor tale nu iscodi, pentru că mai mult decât înțeleagerea omului s’au arătat ție.
23. Căci că pre mulți au înșălat gândul lor, și socoteala rea au lunecat cugetele lor.
24. Inema aspră va păți rău la ceale de apoi,
25. Și cela ce iubeaște primejdia va cădea întru ea.
26. Inema aspră îngreuia-se-va de dureri, și cel păcătos adaoge-va păcat preste păcat.
27. În aducerea trufașului nu iaste vindecare, pentru că răsadul răutății s’au rădăcinat întru el.
28. Inema celui de ’nțeles socoti-va pilda, și ureachea ascultătoriului pohta înțeleptului.
29. Stinge-va apa focul învăpăiat, și milostenia va curăți păcatele.
30. Cela ce răsplăteaște daruri îș aduce aminte de ceale de apoi și, în vreamea cădearii, va afla întărire.
CAP 4
[modifică]
1. Fătule, viața săracului să nu o lipsești și să nu porți de val ochii cei lipsiț.
2. Suflet flămând să nu mâhnești și să nu scârbești pe bărbat întru neavearea lui.
3. Inema scârbită să nu o turburi și să nu tragi darea celui ce să roagă.
4. De rugătoriul ce să necăjaște nu te lepăda și să nu-ț întorci fața de cătră sărac.
5. De la cel ce să roagă să nu întorci ochiul și să nu dai loc omului să te bleasteme.
6. Pentru că blestemând pre tine în amărăciunea sufletului lui, ruga lui va asculta Cel ce-au făcut pre el.
7. Iubit te fă pre tine la adunare și la cel mare smereaște capul tău.
8. Pleacă la sărac ureachea ta și răspunde lui de pace cu liniște.
9. Scoate pre cel năpăstuit den mâna celui ce-l năpăstuiaște și să nu fii slab de inimă când vei judeca tu.
10. Fă-te la cei săraci ca un tată și în loc de bărbat mumei lor.
11. Și vei fi ca un fiiu Celui Preaînălțat, și te va îndrăgi mai mult [decât] muma ta.
12. Înțelepciunea fii ș’au înălțat și să apucă de cei ce o cearcă pre ea.
13. Cel ce iubeaște pre ea iubeaște viața, și cei ce să mânecă cătră ea să vor sătura de veselie.
14. Cel ce ține pre ea moșteni-va slavă, și oriunde mearge blagosloveaște pre el Domnul.
15. Cei ce poslușăsc ei sluji-vor la Cel Sfânt, și pre cei ce iubesc pre ea iubeaște-i Domnul.
16. Cel ce ascultă pre ea judeca-va limbi, și cel ce să va apropia lângă ea lăcui-va nădejduindu-se.
17. Și de te vei încreade, moșteni-vei de tot pre ea, și întru țineare vor fi neamurile lui.
18. Căci îndărătnicit mearge cu el dentâiu, teamere și înfricoșare va aduce asupra lui.
19. Și va munci pre el întru învățătura ei, până unde se va încreade sufletului lui,
20. Și va ispiti pre el întru direptățile ei; și iară să va întoarce cu bună tocmeală cătră el
21. Și va veseli pre el și va descoperi lui ceale ascunse ale ei.
22. De va rătăci, părăsi-l-va pre el și va da pre dânsul în mâinile căderii lui.
23. Păzeaște vreamea și te păzeaște de rău și pentru sufletul tău să nu te rușinezi.
24. Pentru că iaste rușine care aduce păcat, și iaste rușine aducând slavă și har.
25. Să nu iai obraz asupra sufletului tău și să nu te rușinezi la cădearea ta.
26. Nu opri cuvântul la vreamea mântuirii,
27. Pentru că în cuvânt să va cunoaște înțelepciunea și învățătura în graiul limbii.
28. Nu te prici cu adevărul, și pentru neînvățătura ta rușinează-te.
29. Să nu te rușinezi a mărturisi asupra păcatelor tale și nu sili curgerea apei.
30. Și să nu te așterni pre tine la omul nebun și să nu iai fața putearnicului.
31. Până la moarte sileaște pentru adevăr, și Domnul Dumnezău să va lupta pentru tine.
32. Nu te face aspru la limba ta și leaneș și pricăjit întru faptele tale.
33. Nu fii ca un leu în casa ta și făcând năluciri între slugile tale.
34. Nu fie mâna ta întinsă spre luare și la dat strânsă.
CAP 5
[modifică]
1. Nu te așăza pre averile tale și să nu zici: „Destul îm iaste“.
2. Nu urma sufletului tău și vârtutei tale ca să mergi în pohtele inimii tale.
3. Și să nu zici: „Cine mă va asupri?“ Pentru că Domnul, izbândind, va izbândi asupra ta.
4. Să nu zici: „Greșit-am, și ce mi s’au făcut mie?“ Pentru că Domnul iaste mult-îngăduitoriu.
5. Pentru curățenie nu te face fără frică să adaogi păcat preste păcat.
6. Să nu zici: „Îndurarea Lui iaste multă, mulțimea păcatelor meale va curăți“.
7. Pentru că mila și urgia e de la El, și asupra păcătoșilor să va odihni mânia Lui.
8. Nu întârzia a te întoarce cătră Domnul și nu treace den zi în zi.
9. Pentru că fără de veaste va ieși mânia Domnului, și în vreamea izbândirii te vei piarde.
10. Nu te răvărsa pre averi nedireapte, pentru că nemică nu vei folosi în ziua aducerii.
11. Nu vântura în tot vântul și nu mearge în toată calea –așa e păcătosul cel îndoit la limbă.
12. Fii întemeiat întru înțeleagerea ta, și unul fie cuvântul tău.
13. Fă-te grabnic întru auzul tău și întru îndelungarea mâniei grăiaște răspunsul.
14. De iaste la tine înțeleagerea, răspunde aproapelui; iară de nu, mâna ta fie peste gura ta.
15. Slava și necinstea e în graiu, și limba omului e cădearea lui.
16. Să nu te chemi șoptitoriu și cu limba ta nu hicleni.
17. Că asupra furului iaste rușinea și hula rea preste cel îndoit la limbă.
18. Între mare și între mic nu fii necunoscătoriu.
CAP 6
[modifică]
1. În loc de priaten nu te face vrăjmaș,
2. Pentru că numele rău rușine și ocară va moșteni –așa e păcătosul cel îndoit la limbă.
3. Să nu te semețești în sfatul sufletului tău, pentru ca să nu să hrănească ca un junc sufletul tău.
4. Frunzele tale va mânca de tot și roadele tale vei piarde și te vei lăsa pre tine ca un lemn uscat.
5. Sufletul rău piarde pre cela ce au câștigat pre el și bucurie vrăjmașilor face-l-va pre el.
6. Gâtlejul dulce înmulți-va pe priatenii lui, și limba grăitoare de bine înmulți-va bunele închinăciuni.
7. Cei ce au pace cu tine fie mulți, iară sfeatnicii unul dentr’o mie.
8. De câștigi priaten, în ispită câștigă pre el și nu te încreade lui curund.
9. Pentru că iaste priaten în vreamea lui și nu va rămânea în ziua necazului tău.
10. Și iaste priaten de să mută în vrajbă și cearta ocărâi tale va descoperi.
11. Și iaste priaten obștitoriu de mease și nu va rămânea lângă tine în ziua necazului tău.
12. Și în bunătățile tale va fi ca tine și preste slugile tale să va văznesi.
13. De te vei smeri, fi-va împotriva ta și de fața ta să va ascunde.
14. De cătră vrăjmașii tăi osebeaște-te și de cătră priatenii tăi te ia aminte.
15. Priatenul credincios –acoperemânt tare, și cel ce au aflat pre el aflat-au comoară.
16. Priatenul credincios nu iaste schimbare și nu iaste cumpănitură bunătăților lui.
17. Priatenul credincios –iarba vieții, și cei ce să tem de Domnul afla-vor pre el.
18. Cel ce să teame de Domnul îndireptează prieteșugul lui, căci dupre cum el, așa și aproapele lui.
19. Fătule, den tinereațele tale aleage învățătura, și până la cărunteațele tale vei afla înțelepciunea.
20. Ca cel ce ară și samănă apropii-te lângă dânsa și așteaptă ceale bune roadele ei.
21. Pentru că în lucrarea ei puțin vei osteni și curând vei mânca den roadele ei.
22. Cât iaste de grea foarte la cei neînvățațați și nu va rămânea întru el cel fără de inimă.
23. Ca piatra ispitirii vârtos va fi preste el, și nu va zăbăvi a o lepăda pre ea.
24. Pentru că înțelepciunea după numele ei iaste și nu la mulți iaste arătată.
25. Ascultă, fătule, și priimeaște gândul mieu și nu te lepăda de sfatul mieu.
26. Și bagă picioarele tale în obeadele ei și în lanțul ei grumazul tău.
27. Supune umărul tău și ține pre ea și să nu te superi legăturilor ei.
28. Cu tot sufletul tău apropie-te la ea și cu toată putearea ta păzeaște căile ei.
29. Cercetează și cearcă, și să va conoaște ție, și apucându-o să nu o lași pre ea.
30. Pentru că la ceale de apoi vei afla odihna ei, și să va întoarce ție în veselie.
31. Și vor fi ție obeadele spre acoperământ vârtutei și lanțurile ei spre podoaba slavei.
32. Pentru că podoabă de aur iaste pre ea, și legăturile ei –răsucitură de iachinth.
33. Cu podoabă de mărire te vei îmbrăca cu ea și cununa bucuriei îț vei pune ție.
34. De vei vrea, fătule, învăța-te-vei, și de vei da sufletul tău, iscusit vei fi.
35. De vei îndrăgi a auzi, priimi-vei, și de vei pleca ureachea ta, înțelept vei fi.
36. În mulțimea bătrânilor stăi; și cine e înțelept –cătră el te lipeaște.
37. Toată poveastea dumnezăiască pofteaște să auzi, și pildele înțeleagerii să nu scape.
38. De vei vedea pre cel înțelept, mâinecă cătră el, și treapții cărărilor lui roază piciorul tău.
39. Cugetă întru poruncele Domnului și întru învățăturile lui cercetează pururea.
40. Acesta va întări inima ta, și pofta înțelepciunii tale să va da ție.
CAP 7
[modifică]
1. Nu face reale, și de nu, va prinde pre tine răul.
2. Depărtează-te de la cel nedirept, și să va abate de la tine.
3. Fiiule, nu sămăna pre brazdele strâmbătății și, nu le vei secera pre eale cu șapte părți mai mult.
4. Nu ceare de la Domnul domnie, nici de la împărat șădeare de slavă.
5. Nu te îndirepta înaintea Domnului și la împărat nu te înțelepți.
6. Nu ceare a te face judecătoriu, ca nu cumva nu vei putea a rădica strâmbătățile,
7. Ca nu cândai te vei sfii în fața silnicului și vei pune piadecă întru direptatea ta.
8. Nu greși la mulțimea cetății și nu te supune în gloată.
9. Să nu legi de doao ori păcatul, pentru că într’unuia nu vei fi nevinovat.
10. Să nu zici: „La mulțimea darurilor meale va căuta și, când voiu aduce eu la Dumnezăul cel Înalt, va priimi“.
11. Să nu fii cu puțin suflet la ruga ta și a face milostenie să nu treci cu vederea.
12. Nu batjocori pre om fiind în amărăciunea sufletului lui, pentru că iaste Cel ce smereaște și Cel ce nalță.
13. Nu ara minciuni asupra fratelui tău, nice la priaten aseamenea fă.
14. Nu vrea a minți toată minciuna, pentru că desimea ei nu e spre bine.
15. Nu fii vorbitoriu întru mulțimea bătrânilor și să nu îndoiești cuvântul la ruga ta.
16. Să nu urăști lucrarea cea cu trudă și lucrarea pământului cea de Cel Preaînalt zidită.
17. Nu te socoti pre tine în mulțimea păcătoșilor, adu-ți aminte că urgia nu va zăbovi.
18. Smereaște sufletul tău foarte, căci izbânda celui necurat foc și viarme iaste.
19. Să nu schimbi priatenul pentru nedobânda, nici pre fratele-ți cel chiar cu aurul lui Sufir.
20. Nu uita muiarea bună și înțeleaptă, pentru că harul ei –mai mult decât aurul.
21. Nu chinui sluga ce lucrează cu adevărul, nici pre năimit dând sufletul lui.
22. Sluga bună să o iubească sufletul tău; să nu-l lipsești pre el de slobozie.
23. Dobitoace la tine sânt? Socoteaște pre eale și, de sânt ție de folos, rămâie la tine.
24. Fii ție sânt? Învață-i pre ei și înduplecă den tinereațe grumazul lor.
25. Ai feate? Ia aminte trupului lor și să nu îmblânzești cătră eale fața ta.
26. Dă-ți fata denlăuntru și vei fi săvârșind lucru mare, și la om de ’nțeles o dăruiaște pre ea.
27. Muiare iaste ție după suflet? Să nu o scoți pre ea, și la cea urâtă nu da pre tine.
28. Cu toată inima cinsteaște pre tată-tău și durerile mumei să nu le uiți.
29. Adu-ți aminte că pren ei te-ai născut; și ce vei răsplăti lor precum ei ție?
30. Cu tot sufletul tău teame-te de Domnul și pe preoții lui laudă.
31. Cu toată putearea îndrăgeaște pre Cela ce au făcut pre tine și pre poslușnicii Lui să nu-i părăsești.
32. Teame-te de Domnul și slăveaște pe preotu și dă partea lor, în ce chip s’au poruncit ție,
33. Începătura și pentru păcat și darea brațelor și jârtvele sfințirii și începătura.
34. Și la sărac întinde mâna ta, pentru ca să să săvârșască blagoslovenia ta.
35. Darul dării înaintea a tot celui viu, și asupra mortului să nu oprești harul.
36. Nu lipsi de la cei ce plângu și cu cei ce să jălescu jăleaște.
37. Nu te lenevi a căuta pre bolnav, pentru că dentru aceastea te vei îndrăgi.
38. Întru toate cuvintele tale îți adu aminte de ceale de apoi ale tale, și în veac nu vei greși.
CAP 8
[modifică]
1. Nu te învrăjbi cu omul sâlnic, ca nu cândai vei cădea în mânile lui.
2. Nu te prici cu omul bogat, ca nu cândai va birui cumpăna ta.
3. Pentru că pre mulți aurul i-au pierdut și inimile împăraților au plecat.
4. Nu te certa cu omul limbut și să nu grămădești preste focul lui leamne.
5. Nu glumi cu cel nepedepsit, ca să nu să necinstească strămoșii tăi.
6. Nu ocărî om ce să întoarce de la păcat, adu-ți aminte că toți sântem întru vini.
7. Să nu necinstești omul la bătrâneațele lui, pentru că și dentru noi îmbătrânescu.
8. Nu te bucura pentru mort, adu-ți aminte că toți murim.
9. Să nu treci cu vedearea poveastea înțelepților și în pildele lor te ameastecă,
10. Căci de la ei vei învăța învățătură și a sluji la cei mai mari.
11. Nu uita poveastea celor bătrâni, pentru că și ei au învățat de la părinții lor;
12. Căci de la ei vei învăța înțeleagere și la vreamea trebii a da răspunsu.
13. Nu ațâța cărbunii păcătosului, ca să nu arzi în văpaia focului lui.
14. Să nu stai împotrivă de cătră fața batjocoritoriului, ca să nu șază ca un hicleșug la gura ta.
15. Să nu împrumutezi la omul mai tare decât tine; și, de-l vei împrumuta, te fă ca când ai fi pierdut.
16. Să nu te chizășuiești preste putearea ta; și, de te vei chezășui, ca când vei să plătești grijaște.
17. Nu te judeca cu judecătoriul, pentru că dupre mărirea lui vor judeca lui.
18. Cu cel îndrăzneț să nu mergi în cale, ca să nu să îngreoiaze asupra ta,
19. Pentru că el dupe voia lui va face și cu nebunia lui vei pieri împreună.
20. Cu cel mânios să nu faci vrajbă și nu mearge cu el pren pustie,
21. Căci ca o nemica iaste sângele înaintea ochilor lui, și unde nu iaste ajutoriu te va surpa.
22. Cu cel nebun nu te sfătui, pentru că nu va putea să priimească cuvânt.
23. Înaintea striinului să nu faci ascunsu, pentru că nu știi ce să va naște.
24. La tot omul nu arăta inema ta, și să nu ți se pomenească ție har.
CAP 9
[modifică]
1. Nu râvni muiarea sânului tău, nici să înveți asupra ta învățătură rea.
2. Să nu dai muierii sufletul tău, să să suie ea preste vârtutea ta.
3. Nu te timpina cu muiarea ce să face talaniță, ca nu cândai vei cădea în lațurile ei.
4. Cu ceaea ce cântă nu fii adease, ca nu cândai te vei prinde întru meșterșugurile ei.
5. Pre fecioara nu o înțeleage bine, ca nu cândai te vei zminti întru certările ei.
6. Să nu dai la curve sufletul tău, ca să nu pierzi moștenirea ta.
7. Nu te vedea împrejur în ulițile cetății și întru pustiile ei nu te rătăci.
8. Întoarce ochiul de la muiarea frumoasă și să nu înțelegi frumuseț striine.
9. În frumuseațea muierii mulți s’au rătăcit, și dentr’aceasta iubirea ca focul să ațâță.
10. Cu muiarea măritată să nu șăzi nice într’un chip și să nu pilduiești cu dânsa în casă,
11. Ca nu cândai să va pleca sufletul tău asupra ei și cu duhul tău vei luneca la pieire.
12. Nu părăsi pe priatenul cel vechiu, pentru că cel proaspăt nu iaste potrivă cu el.
13. Vin nou –priatenul cel nou; de să va învechi, cu veselie vei bea pre el.
14. Să nu râvnești slava păcătosului, pentru că nu știi ce va fi săvârșitul lui.
15. Să nu voiești întru bunăvrearea celor necredincioși, adu-ț aminte că până la iad nu să vor îndirepta.
16. Departe te fereaște de omul care are biruință a omorî, și nu vei bănui de frica morții.
17. Și, de te vei apropia, să nu greșăști, pentru ca să nu ia viața ta.
18. Cunoaște că în mijlocul lațurilor treci și pre polimarele cetăților umbli.
19. Dupre vârtutea ta ia aminte pre cei de aproape și cu cei înțelepți te sfătuiaște.
20. Și cu cei de ’nțeles fie gândul tău, și toată poveastea ta în leagea Celui Preaînalt.
21. Bărbați direpți fie ție împreună-ținători, și în frica Domnului fie fala ta.
22. În mâna meșterilor lucrul să va lăuda, și povățuitorul nărodului –înțelept în cuvântul lui.
23. Groaznic e în cetatea lui bărbatul limbut, și cel dârzu la cuvântul lui urî-se-va.
CAP 10
[modifică]
1. Judecătoriul înțelept învăța-va pre nărodul lui, și povățuirea celui de ’nțeles rânduită va fi.
2. După judecătoriul nărodului lui –așa și slugele lui, și după povățuitoriul cetății –toți ceia ce lăcuiesc într’însa.
3. Împăratul neînvățat piarde pre norodul lui, și cetatea să va lăcui întru înțeleagerea celor sâlnici.
4. În mâna Domnului –stăpânirea pământului, și pre cel de folos îl va rădica la vreame preste el.
5. În mâna Domnului –bună-călătoria omului, și la fața cărturariului va pune slava Lui.
6. Preste toată nedireptatea să nu pizmești aproapelui și nu face nemică cu lucrurile semeției.
7. Urâtă e înaintea Domnului și a oamenilor trufia, și dentr’amândoao va greși cu nedireptate.
8. Împărăția de la limbă la limbă să mută, pentru strâmbătăți și semeții și averi.
9. Ce să semețeaște pământul și cenușa? Căci în viață am lepădat droburile lui.
10. Boala îndelungată taie-o doftorul; și împăratul –astăzi, și mâine să va săvârși.
11. Pentru că, murind, omul va moșteni târâtoare și hiară și viermi.
12. Începătura trufiii omului celuia ce să depărtează de Domnul, și de la Cel ce l-au făcut pre el să depărtează inema lui.
13. Căci începătura păcatului e trufia, și cel ce o ține pre ea ploua-va scârbă.
14. Pentru aceaea trecu cu mărirea Domnul aducerile și surpă desăvârșit pre ei.
15. Scaunele biruitorilor le surpă Domnul și au pus pre cei blânzi în locul lor.
16. Rădăcinele limbilor zmultu-le-au Domnul și răsădi pre smeriți în locul lor.
17. Orașăle limbilor prăpădi Domnul și le-au pierdut pre eale până la temeliile pământului.
18. Uscat-au dentru ei și au pierdut pre ei și au ostoit de la pământ pomenirea lor.
19. Nu s’au zidit la oameni trufia, nici urgia mâniei la nașterile muierilor.
20. Sămânță cinstită carea iaste? Sămânța omului.
21. Sămânță cinstită carea e? Cei ce să tem de Domnul.
22. Sămânță necinstită carea e? Sămânța omului.
23. Sămânța necinstită carea e? Cei ce calcă poruncile.
24. Între mijlocul fraților cel ce povățuiaște pre ei cinstit iaste, și cei ce să tem de Domnul –înaintea ochilor lui.
25. Bogatul și slăvitul și săracul –lauda lor frica Domnului.
26. Nu e dirept a batjocori pre săracul cel înțelegătoriu, și nu se cade a slăvi pre omul păcătos.
27. Măritul și judecătoriul și putearnecul mări-se-va, și nu iaste dentru ei cineva mai mare decât cel ce să teame de Domnul.
28. La robul înțelept cei slobozi vor sluji, și bărbatul știut nu va răpști învățându-se.
29. Nu te măiestri a face fapta ta, nu te slăvi în vreamea supărării tale.
30. Mai bunu e cel ce lucrează în toate, decât îmblând au mărindu-se și lipsindu-se de pâine.
31. Fătule, în blândeațe măreaște sufletul tău și dă lui cinste după vrednicia lui.
32. Pre cel ce greșaște la sufletul lui cine-l va îndirepta? Și cine va mări pre cel ce ocăraște viața lui?
33. Săracul să măreaște pentru știința lui, și avutul să slăveaște pentru avuția lui.
34. Iară cel ce să slăveaște întru sărăcie, dară în avuție cu cât? Și cel neslăvit întru avuție, dară în sărăcie cu cât?
CAP 11
[modifică]
1. Înțelepciunea au înălțat capul smeritului și între mijlocul celor mari va pune pre el.
2. Să nu lauzi pre bărbat în frumuseațea lui și să nu te scârbești de om întru vedearea lui.
3. Mică iaste între zburătoare albina, și începătura dulceților iaste rodul ei.
4. Întru îmbrăcarea hainelor să nu te lauzi și în ziua măririi să nu te semețești, căci minunate-s lucrurile Domnului și ascunse faptele lui întru oameni.
5. Mulți tirani au șăzut pre țărână, iară cel nepriceput au purtat stema.
6. Mulți putearnici s’au necinstit foarte, și slăviți s’au dat la mânile altora.
7. Mai nainte de ce nu vei cerca, nu huli; gândeaște întâiu și atuncea dojăneaște.
8. Mai nainte de ce nu vei auzi, nu răspunde; și în mijlocul cuvintelor nu te învălui.
9. Pentru lucrul care nu iaste de treaba ta, nu te prici; și în judecata păcătoșilor nu șădea împreună.
10. Fătule, nu prejur multe fie faptele tale, pentru că, de vei înmulți, nu vei fi fără vină.
11. Și de vei goni nu vei prinde, și nu vei scăpa fugind.
12. Iaste trudind și ostenind și sârguind, și cu atâta mai mult să lipseaște.
13. Iaste slab și trebuindu-se de sprijeneală, lipsindu-se de vârtute și cu sărăcia prisoseaște; și ochii Domnului au căutat lui spre bine, și l-au îndireptat pre el den smerenia lui.
14. Și înălță capul lui, și să mirară mulți de el.
15. Bunătățile și realele, viața și moartea, sărăcia și avuția de la Domnul iaste.
16. Darea Domnului rămâne la cei binecredincioși, și bunăvrearea lui în veac să va bine-călători.
17. Iaste cel ce să îmbogățeaște den grija și strânsoarea lui, și aceasta e partea platei lui: zicând el: „Aflat-am odihnă și acum voiu mânca den bunătățile meale“.
18. Și nu știe care vreame treace și va lăsa pre eale altora și va muri.
19. Stăi întru făgăduința ta și voroveaște întru ea și în lucrul tău vei creaște.
20. Nu te mira întru lucrurile păcătosului, creade în Domnul și rămâi în truda ta.
21. Căci ușor iaste înaintea ochilor Domnului de pripă și fără veaste a îmbogăți pre sărac.
22. Blagoslovenia Domnului –în plata celui bun-credinciosului, și într’un ceas, grabnic, răsare blagoslovenia Lui.
23. Să nu zici: „Ce iaste mie treaba? Și care de acum vor fi ale meale bunătăți?“
24. Să nu zici: „De ajunsu-m sânt mie, și ce mă voiu mai chinui de acum?“
25. În ziua bunătăților –nepomenirea realelor, în ziua celor reale nu va fi pomenire de ceale bune.
26. Căci ușor e înaintea Domnului, în ziua săvârșitului, să dea omului după căile lui.
27. Răutatea ceasului uitare face hranii, și la săvârșirea omului –descoperirea lucrurilor lui.
28. Mai înainte de săvârșit nu ferici pre nimeni, și întru fiii lui cunoaște-să-va bărbatul.
29. Nu pre tot omul băga în casa ta, pentru că multe sânt meșteșugurile vicleanului.
30. Potârnichea vânătoare în coșniță, așa e inima trufașului, și ca iscoada ce priveaște cădearea.
31. Pentru că ceale bune spre reale primenindu-le hicleneaște, și întru ceale alease va pune asupra ta hulă.
32. De scânteaia focului înmulțescu-se cărbunii, și omul păcătos la sânge hicleneaște.
33. Păzeaște-te de ficlean, pentru că reale meșterșuguiaște, ca nu cândai în veac va da ție hulă.
34. Lăcuiaște pre cel strein, și te va întoarce în turburări și te va înstreina pre tine de ale tale.
CAP 12
[modifică]
1. De faci bine, cunoaște cui faci, și va fi har bunătăților tale.
2. Fă bine bunului-credincios și vei afla răsplătire, și de nu de la el, iară de la Cel de Sus.
3. Nu sânt bune la cel ce îndeseaște la reale și la cel ce milostenie nu hărăzeaște.
4. Dă celui binecredincios, și să nu ajutorești celui păcătos;
5. Fă bine celui smerit, și să nu dai la cel necredincios.
5. Conteneaște pâinile lui și să nu dai lui, ca nu cu eale să te asuprească.
6. Pentru că îndoite reale vei afla în toate bunătățile care vei face lui.
7. Căci că și Cel de Sus au urât pre păcătoși, și de la cei necredincioși va răsplăti izândire.
8. Dă celui bun, și să nu ajutorești celui păcătos. Nu se va izbândi întru bunătăți priatinul, și nu se va ascunde întru răutăți vrăjmașul.
9. La bunătățile omului –vrăjmașii lui în mâhnire, și în răutățile lui și priatinul să va despărți.
10. Să nu crezi pre vrăjmașul tău în veac;
11. Că în ce chip arama să rugineaște, așa și răutatea lui.
12. Și de se va smeri și va mearge înduplecat, îmbărbătează sufletul tău și te fereaște de el.
13. Și vei fi lui ca când ai fi șters o oglindă, și vei cunoaște că n’au ruginit desăvârșit.
14. Nu pune pre el să stea lângă tine, ca nu, întorcându-să, va sta pre locul tău.
15. Să nu-l pui să șază den direapta ta, ca nu cândai va cerca șădearea ta, și la cea de apoi vei cunoaște cuvintele meale, și pre cuvintele meale te vei omili.
16. Să nu legi de doao ori păcat, pentru că întru unul nu te vei nevinui.
17. Cine va milui descântătoriu mușcat de șarpe și pre toți ceia ce să apropie la fiară?
18. Așa pre cela ce mearge înainte la bărbatul păcătos și să frământă în păcatele lui.
19. Un ceas cu tine va aștepta și, de te vei abate, nu va răbda.
20. Și în buzele lui îndulci-va vrăjmașul, și multe va șopti și-ț va grăi bune zicând,
21. Și în inimă va sfătui să te surpe în groapă; întru ochii lui va lăcrăma,
22. Și de va afla vreame, nu se va sătura de sânge.
23. Reale de se vor întimpina ție, vei afla pre el acolo mai înainte de tine și, ca când va ajutori, va săpa supt călcâiul tău.
24. Clăti-va capul lui și va bate cu palmele lui, și multe va șopti și va premeni fața lui.
CAP 13
[modifică]
1. Cela ce să atinge de smoală mânji-să-va, și cela ce să împreună cu trufașul asămăna-să-va lui.
2. Greutate mai mare de tine să nu rădici și cu cel mai tare de tine și mai avut nu te împreuna.
3. Ce să va împreuna oala cătră căldare? Ea va izbi, și ea să va zdrobi.
4. Bogatul au făcut strâmbătate, și el au împutat;
5. Săracul s’au năpăstuit, și el să va ruga.
6. De vei fi de folos, lucrează în tine; și de te vei lipsi, părăsi-te-va.
7. De vei avea, trăi-va împreună cu tine și te va deșărta, și pre el nu-l va durea.
8. Treabă are cu tine, și te va înșăla și va râde ție și-ț va da nădeajde.
9. Grăi-va ție bune și-ț va zice: „Ce-ți e treaba?“ Și te va rușina pre tine întru mâncările lui, până unde te va deșărta pre tine de doao ori au de trei, și la cea de apoi va preaîmputa ție.
10. După aceaea te va vedea pre tine și te va părăsi și capul lui va clăti asupra ta.
11. Păzeaște-te ca să nu te rătăcești și să nu te smerești întru veselia ta.
12. De te va chema cel puternicu, te fă a te da în laturi, și cu atâta mai vârtos te va chema.
13. Nu cădea asupră, ca să nu te împingi, și nu sta departe, ca să nu te uiți.
14. Nu îndelunga a vorovi cu el și nu creade la mai multe cuvintele lui.
15. Pentru că, den multa voroavă, ispiti-te-va și, ca când te-ar batjocori, cerca-te-va. Nemilostiv e cel ce nu păzeaște cuvintele și nu să va cruța pentru răutate și legături.
16. Păzeaște și ia aminte foarte, că cu cădearea ta umbli.
17. Toată vita iubeaște aseamenea ei și tot omul pe aproapele lui.
18. Tot trupul după neam să adună, și la cel de potriva lui să va lipi bărbatul.
19. Ce să va împreuna lupul cu mielul? Așa cel păcătos către cel binecredincios.
20. Ce pace iaste la leoaie cătră câine? Și ce pace e celui bogat cătră cel sărac?
21. Vânaturile leilor –măgari sălbateci în pustii; așa pășunile bogaților –săracii.
22. Scârbă e trufașului plecarea, așa iaste scârbă la cel bogat săracul.
23. Bogatul, clătindu-se, întăreaște-să de către priaten; iară cel smerit, căzând, să împinge de aproape de priaten.
24. Bogatul, smintindu-se, mulți sprijenitori; grăit-au negrăite, și au îndireptat pre el.
25. Smeritul au greșit, și l-au dojănit pre el; răspuns-au înțeleagere, și nu i s’au dat lui loc.
26. Bogatul au grăit și toți au tăcut, și cuvântul lui l-au înălțat până la nori.
27. Săracul au grăit și zisără: „Cine e acesta?“ Și de să va împiedeca, răsturna-l-vor pre el.
28. Bună e avuția la care nu iaste păcat, și rea e sărăcia în gurile necredincioșilor.
29. Inima omului primeneaște fața lui, ori la reale, ori la bune.
30. Urma inimii întru ceale bune –fața blândă; și aflarea de pilde –gândurile cu osteneală.
CAP 14
[modifică]
1. Fericit bărbatul care n’au alunecat cu gura lui și nu s’au umilit în mâhnirea greșalii.
2. Fericit căruia n’au clevetit sufletul lui și carele n’au căzut de la nădeajdea lui.
3. La bărbatul ticăit nu e bună avuția; și la omul zavisnic pentru ce-s averile?
4. Cel ce adună, den sufletul lui, adună altora, și întru bunătățile lui desfăta-să-vor alții.
5. Cel ce-și iaste lui rău, cui va fi bun? Și nu să va veseli întru averile lui.
6. Decât cel ce zavistuiaște pre sine, nu iaste mai rău; și aceasta e răsplătirea răutății lui.
7. Și de face bine, den uitare face; iară la cea de apoi arată răutatea lui.
8. Rău iaste cela ce zavistuiaște [cu] ochiul, întorcând fața și trecând cu vedearea suflete.
9. Al lacomului ochiu nu să satură de parte, și nedireptatea celui rău usucă sufletul.
10. Ochiul rău e zavisnic pre pâine și lipsit preste masa lui.
11. Fătule, în ce chip vei putea, fă bine ție și aduceri Domnului cu vrednicie apropie.
12. Adu-ți aminte că moartea nu va zăbovi și făgăduința iadului nu s’au arătat ție.
13. Mai înainte de ce vei muri, fă bine priatenului și, după putearea ta, întinde și dă lui.
14. Să nu întârziezi de la ziua cea bună, și partea pohtei ceii bune să nu te treacă.
15. Au nu altuia vei lăsa trudele tale și ostenealele tale spre împărțeală de sorțu?
16. Dă și ia și sfințeaște sufletul tău, căci nu iaste în iad a cerca desfătăciune.
17. Tot trupul ca haina să vecheaște, pentru că făgăduința e de veac cu moarte a muri.
18. Ca frunza ce înverzeaște pre copaciu des, unele oboară și altele răsare.
19. Așa e rodul trupului și al sângelui, una săvârșaște și alta naște.
20. Tot lucrul ce putrezeaște să sfârșaște, și cel ce lucrează pre el cu el să va duce.
21. Fericit bărbatul carele întru înțelepciune să va săvârși și carele întru înțeleagerea lui va vorovi.
22. Cel ce gândeaște căile ei în inema lui și întru ascunsele lui socoti-se-va.
23. Ieșiia după dânsa ca un următoriu și la întrările ei pândeaște.
24. Cel ce să pleacă pren ferestrile ei și la ușile ei va asculta,
25. Cel ce sălășluiaște aproape de casa ei și va înfige păruș în păreții ei, întinde-va cortul ei după mânile ei și va sălășlui în răpaosul bunătăților.
26. Pune-va fiii lui în acoperământul ei și supt crăngile ei să va aciua.
27. Acoperi-se-va de cătră ea de zăduf și întru slava ei va odihni.
CAP 15
[modifică]
1. Cela ce se teame de Domnul face-va bine, și cel ce iaste țiitoriu de leage apuca-o-va pre ea.
2. Și va întimpina lui ca muma și ca muiarea fecioria va priimi pre dânsul.
3. Hrăni-l-va pre el cu pâinea înțeleagerii și cu apa înțelepciunii va adăpa pre el.
4. Răzăma-se-va pre ea și nu se va clinti, și pre ea să va opri și nu se va rușina.
5. Și va înălța pre el mai mult decât pre cei de aproape ai lui și întru mijlocul adunării deșchide-va gura lui.
6. Veselie și cununa bucuriei și nume veacinic va moșteni.
7. Nu vor cuprinde pre ea oameni fără de ’nțeleagere, și bărbați păcătoși nu o vor vedea pre ea.
8. Departe iaste de trufie, și bărbați mincinoși nu-ș vor aduce aminte de dânsa.
9. Nu e frumoasă lauda în gura păcătosului, căci nu s’au trimis de la Domnul.
10. Pentru că întru înțelepciune să va grăi lauda, și Domnul la cale bună va pune pre ea.
11. Să nu zici că „Pentru Domnul m’am depărtat“, pentru că ceale ce au urât nu vei face.
12. Să nu zici că „El m’au înșălat“, că nu-i trebuie omul păcătos.
13. Toată scârba au urât Domnul, și nu iaste iubită celor ce să tem de dânsul.
14. El de ’nceput au făcut pre om și l-au lăsat pre el în mâna sfatului său.
15. De vei vrea, vei păzi poruncile și credința a face bune-plăcute.
16. Pus-au lângă tine foc și apă; oriunde vei vrea, vei tinde mâna ta.
17. Înaintea oamenilor iaste viața și moartea, și carea-i va plăcea, să va da lui.
18. Că multă e înțelepciunea Domnului; vârtos întru puteare și văzând toate.
19. Și ochii lui sânt preste cei ce să tem de El, și El va cunoaște tot lucrul omului.
20. Și n’au poruncit nemenui a păgâni, și n’au dat slobozire nimenui a greși.
CAP 16
[modifică]
1. Nu pohti mulțime de fii fără de folos, nici te bucura pre fii păgâni.
2. De să vor înmulți, nu te bucura pre ei, de nu iaste frica Domnului împreună cu ei.
3. Să nu te încrezi la viața lor, și nu te opri pre locul lor.
4. Că mai bun iaste unul decât o mie și a muri fără feciori, decât a avea feciori păgâni.
5. Pentru că de la unul de ’nțeles să va lăcui-împreună cetatea, iară fealiul celor fără de leage să va pustii.
6. Multe ca aceastea am văzut întru ochii miei, și mai tari decât aceastea au auzit ureachea mea.
7. În adunarea păcătoșilor ațâța-se-va foc, și în limba neascultătoare ațâțatu-s’au mânie.
8. N’au iertat pentru cei de ’nceput uriaș, carii s’au depărtat cu vârtutea lor;
9. N’au cruțat pentru nemernicia lui Lot, pre carii i-au urât pentru trufia lor;
10. N’au miluit limba pierzării, pre cei rădicaț în păcatele lor;
11. Și așa șase sute de mii de pedestri, cei adunați întru învârtoșarea inemii lor.
12. De va fi unul tare în cerbice, minunat iaste acesta de să va curăți.
13. Că mila și urgia de la El iaste; putearnic curățeniilor iaste și turnându urgia.
14. După multă mila Lui, așa e și multă mustrarea Lui; pre om după faptele lui judecă.
15. Nu va scăpa întru hrăpiri păcătosul, și nu va întârzia îngăduința celui binecredincios.
16. La toată milostenia va face loc; fieștecarele după faptele lui, așa va afla.
17. Să nu zici că „De Domnul mă voiu ascunde; au den nălțime cineva îș va aduce aminte de mine?
18. În nărod mare nu mă voiu pomeni, căci [ce] iaste sufletul mieu întru nenumărată zidire?“
19. Iată, ceriul și ceriul ceriului lui Dumnezău, fără-fundul și pământul să vor clăti întru socotința lui.
20. Și așijderea munții și temeliile pământului, când va căuta cătră eale, cu cutremur să clatenă.
21. Și asupra lor nu va cugeta inema, și căile Lui cine și le va aduce aminte?
22. Și vihor carele nu-l va vedea om, iară ceale mai multe ale lucrurilor Lui –în ascunsuri.
23. Lucrurile direptății cine va vesti? Sau cine va răbda? Pentru că departe e făgăduința.
24. Micșorându-se cu inima cugetă aceastea, și bărbatul cel fără minte și rătăcit cugetă ceale nebunești.
25. Auzi-mă, fătule, și învață știință și spre cuvintele meale ia aminte cu inima ta.
26. Arăta-voiu în cumpănă învățătura și cu amăruntul voiu vesti știința.
27. În judecata Domnului –lucrurile Lui de ’nceput, și den lucrarea Lui au osebit părțile lor.
28. Au împodobit în veac lucrurile Lui și începăturile lor la neamurile lor.
29. Fieștecarele pre aproapele său n’au mâhnit, și până în veac nu vor călca graiul Lui.
30. Și după aceasta Domnul la pământ au căutat și au umplut pre el de bunătățile Lui.
31. De sufletul a toată vita au acoperit fața lui, și la el –întoarcerea lor.
CAP 17
[modifică]
1. Domnul au zidit den pământ pre om și iarăș l-au întors la dânsul pre el.
2. Zilele numărului și vreame au dat lui, și au dat lor biruința celor ce sânt preste el.
3. După Sineș i-au îmbrăcat pre ei cu vârtute și după chipul Lui au făcut pre ei.
4. Și au pus frica lui preste tot trupul, și a domni hiarălor și pasărilor.
5. Sfatul și limba și ochii, urechi și inimă au dat să socotească lor.
6. Știința înțeleagerii i-au umplut pre ei și bune și reale au arătat lor.
7. Pus-au ochiul Lui preste inimile lor, a arăta lor mărimea lucrurilor Lui.
8. Puse înaintea lor știință și leagea vieții cu sorți au dat lor.
9. Făgăduința veacului au întărit cu ei și judecățile Lui au arătat lor.
10. Mărimea slăvii au văzut ochii lor, și slava glasului lor au auzit ureachea lor.
11. Și zise lor: „Feriți-vă de tot nedireptul“. Și au poruncit lor, fieștecăruia pentru cel de aproape.
12. Căile lor –înaintea Lui pururea, nu să vor ascunde de ochii Lui.
13. Fieștecăriia limbă au pus povățuitoriu, și partea Domnului Israil iaste.
14. Toate lucrurile lor –ca soarele înaintea Lui; și ochii Lui neîncetați preste căile lor.
15. Nu s’au ascuns nedireptățile lor de la El, și toate păcatele lor –înaintea Domnului.
16. Milostenia bărbatului iaste ca o peceate cu El, și harul omului ca lumina ochiului va păzi.
17. După aceaea Să va scula și va răsplăti lor, și răsplătirea lor la capul lor va răsplăti.
18. Însă la cei ce să pocăiesc dat-au întoarcere, și mângâie pre cei ce săvârșăsc răbdarea.
19. Întoarce-te cătră Domnul și părăseaște păcatele, roagă-te înaintea feații și împuținează poticneala.
20. Sârguiaște spre Cel Înalt și te întoarnă de la nedireptate și foarte uraște scârba.
21. Pre Cel Preaînalt cine-l va lăuda în iad în locul celor vii (și vii) și pentru cei ce dau mărturisiri?
22. De la cel mort, ca când n’ar fi, au pierit mărturisirea; cel viu și sănătos va lăuda pre Domnul.
23. Cât e de mare milostenia Domnului și curățirea celor ce să întorc spre El!
24. Pentru că nu pot toate să fie la oameni, căci nu e fără de moarte fiiul omului.
25. Ce e mai luminos decât soarele? Și aceasta lipseaște. Și rău va cugeta trupul și sângele.
26. Putearea înălțimei ceriului El socoteaște, și oamenii toți –pământ și cenușă.
CAP 18
[modifică]
1. Cela ce trăiaște în veac au zidit toate de obște.
2. Domnul singur Să va îndirepta.
3. Nimărui n’au făcut să vestească faptele Lui; și cine va iscodi mărimile Lui?
4. Tăria mărimei Lui cine o va număra și va adaoge a povesti milele Lui?
5. Nu iaste a împuțina, nici a adaoge, și nu iaste a iscodi minunile Domnului.
6. Când istoveaște omul, atuncea înceape; și când va înceta, atuncea să va lipsi.
7. Ce e omul și ce e folosința lui? Ce e răul lui și ce e binele lui?
8. Numărul zilelor omului –mult o sută de ani;
9. Ca o picătură de apă den mare și grăunț de năsip, așa sânt de puțini anii în ziua veacului.
10. Pentru aceaea au îndelungat cu mânia Domnului asupra lor și au turnat preste ei mila Lui.
11. Văzut-au și au conoscut prăpădirea lor, că e rea; pentru aceaea au înmulțit curățănia Lui.
12. Mila omului –spre aproapele lui, iară mila Domnului –preste tot trupul,
13. Mustrând și certând și învățând și întorcând ca păstoriul turma lui.
14. Pre cei ce priimesc certarea îi miluiaște și pre cei ce să nevoiesc spre judecățile Lui.
15. Fătule, întru bunătăți să nu dai hulă, și în toată darea mâhnirea cuvintelor.
16. Au nu va potoli roua pe zăduf ? Așa, e mai bun cuvântul decât darea.
17. Iată, nu iaste cuvântul mai bun decât darea cea bună? Și amândoao –la omul cel plin de dar.
18. Nebunul cu nemulțămire va împuta, și darea soarbe ochii zavistnicului.
19. Mai nainte de ce vei grăi, te învață; și mai nainte de boală, te vindecă.
20. Mai nainte de judecată cercetează-te pre tine, și în ceasul socotealei vei afla curățire.
21. Mai nainte de ce vei boli tu, smereaște-te; și în vreamea păcatelor arată întoarcere.
22. Nu te împiedica a da ruga la vreame bună, și să nu aștepți până la moarte a te îndirepta.
23. Mai nainte de ce te vei ruga găteaște-te pre tine, și nu te face ca omul ce ispiteaște pre Domnul.
24. Adu-ți aminte de mânie în ziua săvârșirei și de vreamea izbândirii întru întoarcerea feații.
25. Adu-ți aminte de vreamea foametei în vreamea săturării, sărăcia și lipsa –în zilele avuției.
26. De dimeneața până în sară să primeneaște vreamea, și toate sânt grabnice înaintea Domnului.
27. Omul înțelept în toate să va sfii și în zilele păcatelor feri-se-va de greșale.
28. Tot înțelegătoriul au conoscut înțelepciunea și la cel ce au aflat pre ea va da mărturisire.
29. Cei de înțeles la cuvinte și ei s’au înțelepțit și au plouat pilde alease contenirea sufletului.
30. După poftele tale nu mearge și de către poftele tale te opreaște;
31. De vei da sufletului tău bunăvrearea poftei, face-te-va bucurie vrăjmașilor tăi.
32. Nu te veseli spre multă desfătăciune, nici să te legi cu împreunarea ei.
33. Nu te face sărac făcând sfat de osteneală dentru împrumutare, și nimica nu iaste ție în sac.
CAP 19
[modifică]
1. Lucrătoriul bețiv nu să va îmbogăți; cel ce defaimă ceale puține, pre puținel va cădea.
2. Vinul și muierile depărta-vor pre cei de înțeles, și cel ce să lipeaște de curve mai îndrăzneț va fi.
3. Moliile și viermii vor moșteni pre el, și sufletul îndrăzneț să va râdica.
4. Cel ce creade curând ușor e la inimă, și păcătuind la sufletul lui va greși.
5. Cel ce să veseleaște cu inima huli-se-va, și cel ce uraște voroava împuținează-se cu răutatea.
6. Nicidinioară să nu îndoiești cuvântul, și nimica ție nu se va împuțina.
7. Întru priaten și întru vrăjmaș nu povesti și, de nu iaste ție păcat, nu descoperi;
8. Pentru că au auzit pre tine și au păzit pre tine, și cu vreame urî-te-va.
9. Auzit-ai cuvânt? Să moară cu tine; cutează, că nu te va sparge.
10. De cătră fața cuvântului avea-va dureare cel nebun, ca de cătră fața pruncului ceaea ce naște.
11. Săgeată înfiptă în coapsa trupului, așa e cuvântul în pântecele nebunului.
12. Mustră pe priaten, cândai n’au făcut, și, încă de au făcut, ca să nu mai adaogă vreodată.
13. Mustră pe priaten, cândai n’au zis, și, de-au zis, ca să nu îndoiască.
14. Mustră pe prieten, pentru că de multe ori să face pâră, și nu creade tot cuvântul.
15. Iaste de să lunecă, și nu den suflet, și cine n’au greșit cu limba lui?
16. Mustră pre aproapele tău, mai nainte de a-l înfricoșa, și-i dă loc la leagea Celui Înalt.
17. Toată înțelepciunea –frica Domnului, și în toată înțelepciunea –facerea legii.
18. Și nu iaste înțelepciunea știință răutății; și nu iaste unde e sfatul păcătoșilor înțelepciune.
19. Iaste răutate, și aceasta e scârbă; iaste nebun împuținându-se cu înțelepciunea.
20. Mai bun e cel împuținat la înțeleagere cu frică decât cel ce prisoseaște cu mintea și calcă leagea.
21. Iaste măiestrie chiară și aceasta e nedireaptă, și iaste care întoarce harul ca să arate judecata.
22. Iaste care umblă rău, plecat cu negreață, și ceale denlăuntrul lui sânt pline de ficleșug;
23. Plecându-și obrazul și aiurea auzind, unde nu s’au conoscut, mai nainte te va ajunge;
24. Și săvai de cătră împuținarea vârtutei să va opri a păcătui, de va afla vreame, va face rău.
25. După vedeare să va cunoaște omul, și dentru întimpinarea feații să va cunoaște cel înțelept.
26. Podoaba omului și râsul dinților și călcarea omului vesteaște de ale lui.
27. Iaste mustrare care nu iaste înfrumusățată, și iaste care tace, și acesta e înțelept.
CAP 20
[modifică]
1. Câtu e mai bine a mustra decât a să mânia,
2. Și cel ce să mărturiseaște, de cătră scădeare să va opri.
3. Pohta hadâmului –a strica fetia fecioarei, așa și cel ce face în viață judecăți.
4. Iaste care tace aflându-se înțelept, și iaste care e urât de mult graiul lui.
5. Iaste care tace pentru că nu are răspuns, și iaste care tace știind vreamea.
6. Omul înțelept tăcea-va până la o vreame, iară cel bălmăjâtoriu și nebun va treace preste vreame.
7. Cel ce înmulțeaște cuvintele urî-se-va, și cel ce să volniceaște întru sine urî-se-va.
8. Iaste sporiu întru reale la om, și iaste aflare spre cădeare.
9. Iaste dare care nu-ț va folosi, și iaste dare căriia iaste răsplătire îndoită.
10. Iaste împuținare pentru slavă, și iaste care de la smerire au rădicat capul.
11. Iaste cumpărând mult pre puțin, și plătind pre eale cu șapte părți.
12. Cel înțelept la cuvânt face-va pre sine iubit, iară harurile nebunilor să vor vărsa.
13. Darea celui fără minte nu-ț va folosi, pentru că ochii lui sânt pentru unul mulți.
14. Puțineale va da și multe va ponoslui, și va deșchide gura lui ca un pristav.
15. Astăzi va împrumuta și mâine va ceare; urât om iaste unul ca acesta.
16. Nebunul va zice: „Nu-m iaste priaten și nu iaste har la bunătățile meale; cei ce mănâncă pâinea mea sânt răi cu limba“.
17. De câte ori și câț vor batjocuri pre el?
18. Lunecarea de la pământ –mai mult decât de la limbă; așa e cădearea răilor, degrabă va veni.
19. Omul fără har –basnu fără vreame; în gura celui neînvățat să va îndeși.
20. Den gura nebunului să va izgoni pilda, pentru că nu o va zice pre ea în vreamea ei.
21. Iaste care să opreaște a păcătui de lipsă, și întru odihna lui nu să va omili.
22. Iaste care-ș piarde sufletul lui pentru rușine, și de cătră fața cea fără minte va piarde pre el.
23. Iaste har pentru rușine făgăduind priatenului, și-l câștigă pre el vrăjmaș în zădar.
24. Hulă rea iaste minciuna la om, în gura cea neînvățată să va îndeși.
25. Mai alesu e furul decât cela ce îndeseaște la minciună, și amândoi pierzarea vor moșteni.
26. Năravul omului mincinos –necinste și rușinea lui– cu el neîncetat.
(Cuvintele pildelor)
27. Cel înțelept la cuvânt înainte să va aduce pre sine, și omul înțelept plăcea-va celor mari.
28. Cel ce lucrează pământul înălța-va stogul lui, și cel ce place celor mari curăți-va nedireptatea.
29. Ospeațele și darurile orbesc ochii înțelepților și, ca zăbala în gură, întoarce mustrările.
30. Înțelepciunea ascunsă și comoară neivită, ce e folosul într’amândoao?
31. Mai bunu e omu ascunzând nebunia lui decât om ascunzând înțelepciunea lui.
CAP 21
[modifică]
1. Fătule, greșit-ai? Să nu mai adaogi încă; și pentru ceale mai denainte ale tale, te roagă.
2. Ca de fața șarpelui fugi de păcat, pentru că, de te vei apropia, mușca-te-va.
3. Dinții leului –dinții lui, omorând sufletele oamenilor.
4. Ca sabia cu doao ascuțite –toată nelegiuirea, la rana ei nu iaste vindecare.
5. Groaza și sudalma pustii-vor bogăția, așa casa trufașului să va pustii.
6. Ruga săracului –den gură până la urechile Lui, și judecata Lui de pripă vine.
7. Cel ce uraște mustrarea –în urma păcătosului; și cel ce să teame de Domnul întoarce-se-va cu inema.
8. Cunoscutu e de departe cel tare în limbă, și cel înțelept știe când lunecă el.
9. Cel ce zideaște casa lui cu bani striini –ca cel ce strânge lui pietri de iarnă.
10. Câlți adunați –adunarea celor fără de leage, și concenirea lor –pară de foc.
11. Calea păcătoșilor –netezită de pietri, și la istovul ei –groapa iadului.
12. Cel ce păzeaște leagea își conteneaște cugetul lui; și săvârșitul fricii Domnului –înțelepciunea.
13. Nu să va certa carele nu iaste hâtru; iaste hâtrie care înmulțeaște amărăciunea.
14. Mintea înțeleptului ca un potop să va înmulți, și sfatul lui –ca izvorul vieții.
15. Inima nebunului –ca un vas zdrobit, și toată mintea nu o va ținea.
16. Cuvântul înțelept de va auzi cel știutoriu, lăuda-l-va pre el și preste el va adaoge.
17. Auzi răsfățatul și tânji lui și-l întoarse pre el den dosul lui.
18. Tâlcuirea nebunului –ca sarcina în cale, iară pren buzile celui de înțeles afla-se-va har.
19. Gura înțeleptului cerca-să-va întru adunare, și cuvintele lui cugeta-le-va în inimă.
20. Ca casa stinsă, așa e la cel nebun înțelepciunea; și mintea celui neînțelegătoriu –necertate cuvinte.
21. Obeade sânt în picioarele celor fără minte învățătura și ca cătușăle preste mâna cea direaptă.
22. Nebunul, în râs, îș nalță glasul lui, iară omul hiclean abia încetișor va zâmbi.
23. Ca podoaba aurului iaste la cel înțelept învățătura și ca brățarea pe brațul dirept.
24. Piciorul nebunului grabnic iaste în casă, și omul de multe știutoriu rușina-să-va de obrazu.
25. Nebunul de la ușă să pleacă în casă, iară bărbatul învățat va sta afară.
26. Nepedepsirea omului –a asculta de la ușă, iară înțeleptul îngreuia-să-va cu necinstea.
27. Buzele striinilor întru aceastea să vor îngreuia, și cuvintele înțelepților în cumpănă vor sta.
28. În gura nebunilor –inima lor, iară în inima înțelepților –gura lor.
29. Când bleastemă cel necredincios pre Satana, el bleastemă pre al său sufletu.
30. Pângăreaște pre al său suflet cel ce șopteaște și în nemernicie să va urî.
CAP 22
[modifică]
1. Cu piatra întinată asamănă-să leaneșul, și tot va șuiera spre necinstea lui.
2. Cu balega scârnelor se asamănă leaneșul, tot cel ce va râdica pre ea scurta-ș-va mânia.
3. Rușinea tatului –în nașterea celui neînvățat, și fata spre scădeare să naște.
4. Fata înțeleaptă moșteni-va bărbatul ei, și ceaea ce rușinează iaste spre mâhnirea celui ce o naște.
5. Pre tatăl și pre bărbat rușinează cea dârză, și de cătră amândoi să va necinsti.
6. Cântarea în jale –fără vreame poveaste, bătăile și certarea în toată vreamea înțelepciunii.
7. Ca cel ce lipeaște hârbul iaste cel ce învață pre nebun, sculând pre cel ce doarme dentr’adâncul somnu.
8. Ca când ar povesti celui ce dormitează iaste cela ce povesteaște nebunului, și la săvârșit va grăi: „Ce iaste?“
9. Asupra mortului plânge, pentru că i-au lipsit lumina; și pre nebun plânge, pentru că i-au lipsit înțeleagerea.
10. Mai cu dulceață plânge pre mort, căci s’au odihnit; iară viața nebunului mai rea e decât moartea.
11. Jalea mortului –șapte zile, iară a celui nebun și necredincios –toate zilele vieții lui.
12. Cu cel nebun nu înmulți cuvântul, și spre cel neînțelegătoriu nu mearge.
13. Fereaște-te de cătră el, pentru ca să nu aibi trudă și să nu te spurci întru scuturarea lui.
14. Abate-te de la el, și vei afla odihnă și nu te vei trândăvi întru nebunia lui.
15. Ce va fi mai greu decât plumbul? Și ce e numele lui fără numai nebun?
16. Năsipul și sarea și glonțul de fier mai lesne e a suferi decât om neînțelegătoriu.
17. Închietura de lemnu, legată fiind spre clădirea casii, de cutremuru nu să va răsipi; așa inima întemeiată spre cugetul sfatului în vreame nu să va spăria.
18. Inima așăzată spre cugetul înțăleagerii –ca podoaba năsipoasă a păreatelui neated.
19. Haraci la înălțime stându în preajma vântului nu vor îngădui; așa și inima fricoasă pre cuget nebun în preajma a toată frica nu va îngădui.
20. Cel ce împunge ochiul pogorî-va lacrămi, și cel ce împunge inima arată simțirea.
21. Aruncând piatră preste zburătoare scornește pre eale, și cel ce ocăraște priatenul strica-va prietenia.
22. Asupra priatenului de vei zmulge sabia, să nu te deznădăjduiești, pentru că iaste întoarcere;
23. Asupra priatenului de vei deșchide gura, să nu te sfiești, pentru că iaste împăcăciune,
24. Afară den ocară și trufie și descoperirea tainii și rană vicleană –întru aceastea va fugi tot priatenul.
25. Credință agoniseaște în sărăcie cu cel de aproape, pentru ca întru bunătățile lui împreună te vei sătura.
26. În vreamea primejdiei rămâi la el, ca întru moștenirea lui împreună să moștenești.
27. Înaintea focului –abur de cuptoriu și fum; așa sânt înaintea sângiurilor sudălmile.
28. Pe priatin a-l acoperi nu mă voiu rușina, și dă cătră fața lui nu mă voiu ascunde.
29. Măcară că și reale mi se vor întâmpla pentru el, tot cela ce va auzi feri-se-va de el.
30. Cine va da mie preste gura mea pază și preste buzele meale peceate isteață, ca să nu caz de la ea și limba mea mă va piarde?
CAP 23
[modifică]
1. Doamne, Părinte și Stăpânitoriule vieții meale, să nu mă părăsești în sfatul lor, să nu mă laș să caz întru ei.
2. Cine va pune preste cugetul mieu bătăi și preste inima mea învățătura înțelepciunii, ca preste necunoștințele meale nu vor cruța și nu vor fi de față păcatele lor,
3. Ca să nu să înmulțească necunoștințele meale și păcatele meale să să înmulțească, și voiu cădea înaintea vrăjmașilor și se va bucura asupra mea vrăjmașul mieu?
4. Doamne, Părinte și Dumnezăul vieții meale, înălțarea ochilor nu-m da mie și pohta întoarce-o de la mine.
(Învățătura gurii)
5. A pântecelui pohtă și împreunarea trupului să nu mă cuprinză pre mine, și la suflet nerușinos să nu dai pre mine.
6. Învățătura gurii auziț, fiilor, și cel ce să păzeaște nu să va prinde.
7. În buzele lui prinde-se-va păcătosul, și suduitoriul și trufașul să vor sminti întru eale.
8. Cu jurământ să nu deprinzi gura ta, și cu numirea Sfântului să nu te obiciuiești.
9. Că precum sluga, certându-se adease, de bătăi nu să va scădea, așa și cel ce jură și numeaște pururea de păcat nu să va curăți.
10. Bărbatul cel mult-jurătoriu umplea-se-va de fărdeleage și nu se va depărta de la casa lui biciul.
11. De va greși, păcatul lui asupra lui; și macară va treace cu vedearea, greșit-au îndoit.
12. Și de au jurat în deșărt, nu se va îndirepta, pentru că să va umplea de aduceri casa lui.
13. Iaste graiu tocma îmbrăcat cu moartea; să nu să afle întru moștenirea lui Iacov.
14. Pentru că de la cei buni-credincioși toate aceastea să vor depărta, și în păcate nu să vor tăvăli. Întru neînvățătura cea neobiciuită nu deprinde gura ta, pentru că iaste întru ea gândul păcatului.
15. Adu-ț aminte de tată-tău și de mumă-ta, pentru că în mijlocul celor mari vei șădea împreună,
16. Ca nu cândai vei uita înaintea lor și cu năravul tău te vei nebuni,
17. Și vei vrea să nu te fii născut și ziua nașterii tale să nu bleastemi.
18. Omul împreună obiciuindu-se cu cuvintele ocărâi, în toate zilele lui nu se va învăța.
19. Doao chipuri înmulțesc păcatele, și al treilea va aduce urgie.
20. Sufletul fierbinte –ca focul arzătoriu, nu se va stinge până unde să va potoli.
21. Omul curvariu în trupul cărnii lui nu să va ostoi până va ațâța foc.
22. La omul curvariu toată pâinea e dulce, nu se va înceta până nu se va săvârși.
23. Omul care pășaște den patul lui, zicând în sufletul lui: „Cine mă veade?
24. Întunearec e împrejurul mieu și păreții mă acopere și nimenea nu mă veade; ce mă sfiesc?
25. Păcatele meale nu va pomeni Cel Nalt“; și ochii oamenilor –frica lui,
26. Și n’au cunoscut că ochii Domnului cu o mie de părți sânt mai luminoși decât soarele, căutând toate căile oamenilor și socotind la părțile ceale ascunse.
27. Mai înainte de a să zidi, toate s’au conoscut Lui, așa și după ce s’au săvârșit.
28. Acesta în ulițele cetăților să va izbândi, și unde n’au cugetat să va prinde.
29. Așa și muiarea ce-au lăsat pre bărbat și au pus moștenitoriu den streini,
30. Pentru că întâiu leagea Domnului au călcat, și al doilea la bărbatul ei au greșit, și al treilea în curvie s’au preacurvit, de bărbat strein copii au pus.
31. Aceasta la adunare să va scoate, și pentru fiii ei socoteală va fi.
32. Nu vor da fiii ei spre rădăcină, și ramurile ei nu vor da roadă.
33. Și va lăsa spre osândă pomenirea ei, și ocara ei nu se va stinge.
34. Și vor cunoaște cei rămași că nemică nu iaste mai bun decât frica Domnului și nemică mai dulce decât a lua aminte la poruncile Domnului.
CAP 24
[modifică]
1. Înțelepciunea lăuda-va sufletul ei și în mijlocul norodului ei făli-se-va.
2. Întru adunarea Celui Înalt gura ei va deșchide și în preajma puterii lui lăuda-se-va:
3. „Eu de la gura Celui Nalt am ieșit și ca negura am acoperit pământul.
4. Eu întru ceale nalte am sălășluit, și scunul mieu –în stâlp de nor.
5. Încungiurimea ceriului am încungiurat sângură și în adâncul fără-fundurilor am îmblat.
6. În valurile mării și în tot pământul și în tot norodul și limbi am câștigat.
7. Cu aceștea toți odihnă am cercat și în moștenirea Cuiva voiu sălășlui.
8. Atuncea au poruncit mie Ziditoriul tuturor, și Carele au odihnit cortul mieu,
9. Și zise: ‘Întru Iacov te sălășluiaște și întru Israil te moșteneaște’.
10. Mai nainte de ’nceputul veacului m’au zidit pre mine, și până în veac nu mă voiu sfârși.
11. În cort sfânt înaintea Lui am slujit, și așa în Sion m’am întărit.
12. În cetate îndrăgită așijderea m’au odihnit, și în Ierusalim –biruința mea.
13. Și m’am rădăcinat întru norod slăvit, în partea Domnului, moștenirii Lui.
14. Ca un chedru m’am înălțat întru Livan și ca un chiparos în munții Aermonului.
15. Ca un finic m’am înălțat în țărmuri și ca sădirile trandafirului în Ieriho,
16. Ca un maslin binecuvios în câmp, și mă înălțaiu ca un palten.
17. Ca scorțișoara și aspalathul mirositurilor am dat miros și ca zmirna cea aleasă am dat bună-mirosire,
18. Ca halvani de onix și stacti și ca aburul Livanului în cort.
19. Eu ca un terevinth am întins ramurile meale, și ramurile meale ramurile slăvii și ale darului sânt.
20. Eu –ca o vie ce au odrăslit darul, și florile meale roada slăvii și avuției sânt.
21. Apropiați-vă cătră mine, ceia ce mă poftiți pre mine, și vă săturați den roadele meale.
22. Pentru că pomenirea mea decât miarea e mai dulce, și moștenirea mea decât fagurul mierii.
23. Cei ce mă vor mânca pre mine iară vor flămânzi, și cei ce mă vor bea iară vor însetoșa.
24. Cel ce mă ascultă pre mine nu se va rușina, și cei ce lucrează în mine nu vor păcătui“.
25. Toate aceastea –cartea făgăduinții Dumnezăului celui Înalt, leagea carea au poruncit Moisi moștenirei la adunările lui Iacov,
26. Cel ce împle ca Fisonul înțelepciunea și ca Tigris în zilele tinerilor,
27. Cela ce umple ca Efratul înțeleagerea și ca Iordanul în zilele seacerii,
28. Cel ce arată ca lumina învățătura, ca Ghionul în zilele culesului.
29. N’au săvârșit cel dentâiu a o cunoaște pre ea, și așa cel dupre urmă n’au cercetat pre ea.
30. De la mare s’au înmulțit cugetul ei și sfatul ei de la bezna cea mare.
31. Și eu ca un iaz den râu și ca un urloiu de apă am ieșit în grădină.
32. Ziș: „Adăpa-m-voiu grădina și-mi voiu îmbăta sădirea“.
33. Și iată, să făcu mie iazul spre râu, și râul mieu s’au făcut spre mare.
34. Căci învățătura ca zorile voiu lumina și voiu ivi pre eale până departe.
35. Încă ca prorociia învățătura voiu turna și voiu lăsa pre ea la neamurile veacului.
36. Vedeți că nu mie singur am trudit, ce tuturor celor ce cercetează pre ea.
CAP 25
[modifică]
1. În trei m’am înfrumusețat și mă sculaiu înfrumusețată înaintea Domnului și a oamenilor:
2. Unirea fraților, și priiteșugul vecinului, și muiarea și bărbatul carii să tocmesc bine întru ei.
3. Și trei chipuri au urât sufletul mieu și foarte mă scârbiiu de viața lor:
4. Pre săracul trufaș, și pre bogatul mincinos, și pre bătrânul preacurvariu, scăzându-se cu înțeleagerea.
5. În tinereațe-ți n’ai adunat, și cum vei afla la bătrâneațele tale?
6. Câtu e de ’nfrumusețată judecata cărunteațelor și la cei bătrâni a conoaște sfatul!
7. Câtu e de ’nfrumusețată celor bătrâni înțelepciunea și la cei slăviți gândul și sfatul!
8. Cununa bătrânilor –ispitirea de multe, și lauda lor –frica Domnului.
9. Noao cugetări am fericit în inima mea, și al zeacelea zice-l-voiu pre limbă:
10. Om veselindu-se spre feciori, trăind și văzând cădearea vrăjmașilor;
11. Fericit cel ce trăiaște cu muiare de ’nțeles, și carele cu limba n’au lunecat, și care n’au slujit la cel ce e nevreadnic lui;
12. Fericit carele au aflat înțelepciunea și cel ce povesteaște la urechile celor ce aud;
13. Câtu e de mare cel ce au aflat înțelepciunea! Ce nu iaste (mai mare) decât cel ce să teame de Domnul;
14. Frica Domnului decât tot au covârșit –cel ce ține pre ea cu cine să va asămăna?
15. Toată rana, și nu rana inimii; și toată răutatea, și nu răutatea muierii;
16. Toată aducerea, și nu aducerea celor ce urăscu; și toată izbânda, și nu izbânda vrăjmașilor.
17. Nu iaste cap decât capul șarpelui, și nu iaste mânie decât mânia vrăjmașului.
18. A lăcui împreună cu leul și cu bălaurul voiu pohti, decât a lăcui cu muiarea rea.
19. Răutatea muierii premeneaște vedearea ei și întunecă fața ei ca un sac.
20. Între mijlocul aproapelui lui culca-se-va bărbatul ei și, auzind, au suspinat amar.
21. Mică e toată răutatea cătră răutatea muierii; sorțul păcătosului va cădea preste ea.
22. Suișul năsipos în picioarele bătrânului, așa –muiarea limbută la bărbatul lin.
23. Să nu cazi spre frumuseațele muierii și muiare să nu puftești.
24. Urgie și obrăznicie și rușine mare –muiarea de va agonesi bărbatului ei.
25. Inimă smerită și obraz posomorât și rana inimii –muiarea rea.
26. Mâni luate și genuche slăbănoage –carea nu va ferici pre bărbatul ei.
27. De la muiare e începătura păcatului, și pren ea murim toți.
28. Nu da apei trecătoare, nici muierii reale volnicie.
29. De nu umblă după mâna ta, de la trupul tău taie pre ea.
CAP 26
[modifică]
1. Muierii ceii bune fericit iaste bărbatul, și numărul zilelor lui –îndoit.
2. Muiarea bărbată veseleaște pre bărbatul ei și anii lui umplea-i-va cu pace.
3. Muiarea bună –parte bună, în partea celor ce să tem de Domnul să va da;
4. Și a bogatului, și a săracului, inima e bună, în toată vreamea fața e blândă.
5. De trei s’au sfiit inima mea, și la al patrulea feații m’am rugat:
6. Pâra cetății și adunarea gloatei și asupreala minciunii –decât moartea toate-s mai reale.
7. Dureare inimii și jale –muiarea împotrivă-râvnitoare spre muiare și bătaia limbii la toate împreunându-se.
8. Jugu de boi clătindu-se iaste muiarea rea; și cel ce o ține pre ea –ca cel ce ține scorpia.
9. Urgie mare –muiarea bețivă și rușinarea ei nu va acoperi.
10. Curviia muierii întru nălțimile ochilor și în geanele ei să va cunoaște.
11. Pre fată neîncetatu întăreaște paza, ca nu, aflând slobozire, ei-ș va trebui.
12. Denapoia nerușinosului ochiu te păzeaște, și să nu te miri de va greși la tine.
13. Precum călătoriul însătoșat îș deșchide gura și de la toată apa cea mai de aproape va bea,
14. În preajma a tot țărușul va șădea și înaintea săgeții va deșchide tulba.
15. Harul muierii înfrumusăța-va bărbatul ei, și oasele lui va îngrășa ștința ei.
16. Darea Domnului –muiarea tăcută, și nu iaste schimbare sufletului învățat.
17. Har preste har –muiarea rușânoasă, și nu iaste nici o cumpănire vreadnică sufletului celui oprit.
18. Soarele răsărind în ceale nalte ale Domnului, și frumuseațea muierii bune întru podoaba casii lui.
19. Lumină luminând pre sfeașnec sfânt, și frumuseațile feații pre vârstă de stat.
20. Stâlpi de aur preste temeiu de argint, și picioarele frumoase preste piepturile celui bine-întărit.
21. Preste doao s’au mâhnit inima mea, și pre al treilea mânie mi’au venit:
22. Bărbatul războinic care lipseaște pentru neavearea, și bărbați de înțeles de să vor ocărî,
23. Întorcându-se de la direptate spre păcat; Domnul va găti spre sabie pre el.
24. Abia să va scoate neguțătoriul den greșală, și nu să va îndirepta cârciumariul de cătră greșală.
CAP 27
[modifică]
1. Pentru nedobânda mulți au greșit, și cel ce cercă să înmulțască întoarce-va ochiul.
2. Între închieturile pietrilor înfige-se-va și păruș, și între vânzare și cumpărătoare să va zdrobi păcatele.
3. De nu cu frica Domnului va ținea cu nevoință, curând să va surpa casa lui.
4. În clătinarea ciurului rămâne baliga, așa pleavele omului –în gândul lui.
5. Vasele olariului le ispiteaște cuptoriul, și ispitirea omului –în gândul lui.
6. Lucrarea lemnului arată roada lui, așa e cuvântul gândirii inemii omului.
7. Mai nainte de gândire să nu lauzi pre bărbat, pentru că aceasta e ispitirea oamenilor.
8. De vei goni direptatea, o vei apuca și te vei îmbrăca cu ea ca cu haina slăvii cea până în pământ.
9. Pasările la ceale ce-s aseamene lor vor poposi, și adevărul cătră ceia ce lucrează pre el să va înturna.
10. Leul vânatul pândeaște, așa păcatele pre ceia ce lucrează ceale nedireapte.
11. Poveastea bunului-credincios –pururea înțelepciune, iară cel fără minte ca luna să primeneaște.
12. În mijlocul celor neînțelegători păzeaște vreamea, iară în mijlocul celor ce cugetă îndeseaște.
13. Poveastea nebunilor –supărare, și râsul lor –în răsfățarea păcatului.
14. Voroava celui mult-jurătoriu va îndirepta perii, și vrajba lor –astupare urechilor.
15. Vărsare de sânge –vrajba trufașilor, și sudalma lor –auzire rea.
16. Cel ce descopere tainele pierdut-au credința și nu va afla priaten spre sufletul lui.
17. Priimeaște priatenul și te încreade cu el; iară de vei descoperi tainele lui, nu vei mearge după el.
18. Pentru că în ce chip au pierdut omul pre vrăjmașul lui, așa ai pierdut tu prieteșugul aproapelui.
19. Și ca cum ai slobozit o pasăre den mâna ta, așa ai lăsat pre aproapele-ț și nu-l vei vâna pre el.
20. Să nu-l gonești pre el, că s’au depărtat departe și au fugit ca căprioara den laț.
21. Căci rana iaste a o lega și a sudălmii iaste împăcăciune, iară cela ce au descoperit tainele s’au deznădejduit.
22. Cel ce clipeaște cu ochiul meșterșuguiaște reale, și nimeni pre el va depărta de la dânsul.
23. Den preajma ochilor tăi îndulci-va gura ta și spre cuvintele tale să va mira,
24. Și apoi îș va întoarce gura lui și în cuvintele tale va da poticneală.
25. Multe am urât și n’am asămănat cu aceasta; și Domnul va urî pre el.
26. Aruncând piatra în sus, preste capul lui aruncă; și rana vicleană despica-va ranele.
27. Cel ce sapă groapă într’însa va cădea, și cel ce întinde cursă întru ea să va prinde.
28. Cela ce face reale, la el să vor tăvăli, și nu va cunoaște de unde vin lui.
29. Batjocurirea și ocara –celor trufași, și izbânda ca leul va vâna pre el.
30. Cu laț să vor prinde cei ce să veselescu de cădearea celor buni-credincioși, și dureare va topi pre ei mai nainte de moartea lor.
31. Pomenire de rău și urgie, și aceastea sânt scârbe; și bărbatul păcătos țiitoriu va fi de eale.
CAP 28
[modifică]
1. Cel ce izbândeaște de la Domnul va afla izbândă, și păcatele lui, întărind va întări.
2. Lasă nedireptatea aproapelui tău și, atuncea rugându-te tu, păcatele tale să vor dezlega.
3. Omul asupra altui om păzeaște mânie, și de la Domnul ceare vindecare?
4. Asupra omului ce iaste aseamene cu el nu are milă, și pentru păcatele lui să roagă?
5. El trup fiind, păzeaște pizmă; cine va curăți păcatele lui?
6. Adu-ți aminte de ceale de apoi, de stricăciune și de moarte, și te părăseaște de vrajbă și rămâi întru porunci.
7. Adu-ți aminte de porunci, și să nu pizmuiești aproapelui; și făgăduinții Celui Nalt, și nu băga samă necunoștința.
8. Depărtează-te de vrajbă, și vei împuțina păcatele; pentru că omul mânios ațâța-va vrajbă.
9. Și omul păcătos turbura-va priatenii și în mijlocul celor ce-s împăcați va pune pâră.
10. După materia focului, așa să va ațâța, și după întărirea vrăjbii focul să va creaște.
11. După vârtutea omului mânia lui va fi, și după avuție înălța-va urgia lui.
12. Pricea sârguindu-se ațâță foc, și vrajba sârguindu-se varsă sânge.
13. De vei sufla scânteaia, ațâța-se-va, și de vei scuipa preste ea, stinge-să-va; și amândoao den gura ta ies.
14. Șoptitoriul și pre cel îndoit la limbă să să bleasteme, pentru că pre mulți, împăcați fiind, i-au pierdut.
15. Limba a treia pre mulți au clătit și au despărțit pre ei den limbă în limbă și cetăți tari au surpat și casele celor mari au surpat.
16. Limba a treia muieri bărbate au izgonit și le-au lipsit pre eale de ostenealele lor.
17. Cel ce va lua aminte la ea nu va afla odihnă, nici să va sălășlui cu linește.
18. Lovitura biciului face vânături, iară lovitura limbii va frânge oase.
19. Mulți au căzut în gură de sabie, și nu ca cei ce au căzut pentru limba.
20. Fericit cel ce s’au acoperit de cătră ea, care n’au trecut în mânia ei,
21. Carele n’au tras jugul ei și în legăturile ei nu s’au legat,
22. Pentru că jugul ei –jug de fier, și legăturile ei –legături de aramă.
23. Moartea rea e moartea ei, și mult mai de folos –iadul decât ea.
24. Nu va birui pre cei buni-credincioși, și în văpaia ei nu să vor arde.
25. Cei ce părăsesc pre Domnul cădea-vor într’însa, și întru ei să va ațâța și nu se va stinge.
26. Trimite-se-va preste ei ca leul, și ca pardosul strica-i-va pre ei.
27. Vezi, îngrădeaște ocina ta cu mărăcini, argintul tău și aurul tău foarte-l leagă.
28. Și cuvintelor fă jug și cumpănă, și la gura ta fă ușă și zăvor.
29. Ia-te aminte ca nu cândai vei luneca întru ea, să nu cazi în preajma celui ce pândeaște cu vicleșug.
CAP 29
[modifică]
1. Cela ce face milă împrumuta-va pre aproapele lui, și cela ce biruiaște cu mâna lui păzeaște poruncile.
2. Împrumutează pre aproapele tău în vreamea trebii lui, și iarăș dă aproapelui la vreame.
3. Întăreaște cuvânt și te încreade cu el, și în toată vreamea afla-vei treaba ta.
4. Mulți ca o aflare au gândit împrumutarea și au dat dureare celor ce au ajutat lor.
5. Până unde va lua, va preasăruta mâna lui și spre banii aproapelui smeri-va glasul;
6. Și în vreamea dării, va îndelunga vreame și va da cuvinte cu trândăvie și vreamea va vinui.
7. De va putea, abia va lua jumătate și o va socoti ca o aflare;
8. Iară de nu, lipsitu-l-au pre el de banii lui, și l-au câștigat pre el vrăjmaș în dar.
9. Blesteame și sudălmi va răsplăti lui, și, pentru mărirea, răsplăti-va lui necinste.
10. Mulți pentru răutate s’au întors, a să lipsi în zadar s’au sfiit.
11. Însă asupra celui smerit mult îl îngăduiaște și spre milostenie să-l tragi pre el.
12. Pentru poruncă sprejeneaște pre sărac și, după lipsa lui, să nu-l întorni pre el deșărt.
13. Piarde argintul pentru frate și priatin, să nu ruginească supt piatră spre pierzare.
14. Pune comoara ta după poruncile Celui Nalt, și va folosi ție mai mult decât aurul.
15. Închide milostenia ta în cămările tale, și aceasta te va scoate pre tine den toată răutatea;
16. Mai mult decât pavăza tăriei și decât sulița puterii împotriva vrăjmașului bate-se-va pentru tine.
17. Bărbatul bun chezășui-se-va pre aproapele lui, și cel ce au pierdut rușinea părăsi-l-va pre el.
18. Harurile chezașului să nu le uiți, pentru că au dat sufletul lui pentru tine.
19. Binele chezașului va întoarce păcătosul, și cel nemulțimitoriu în cuget va părăsi pre cel ce l-au izbăvit.
20. Chezășia pre mulți au pierdut, îndireptați fiind, și au clătit pre ei ca valul mării.
21. Pre bărbați tari i-au înstreinat, și au rătăcit în limbi streine.
22. Păcătosul, căzând la chezășie și golind prilejuri, cădea-va la judecată.
23. Sprijăneaște pe aproapele tău, după putearea ta, și te păzeaște ca să nu cazi.
24. Începătura vieții: apa, și pâinea, și haina, și casa acoperind grozăvia.
25. Mai bună e viața săracului supt acoperemânt de grinzi, decât mâncări luminate în streini.
26. Spre mic și spre mare, fii voitoriu de bine.
27. Viață rea iaste cea den casă în casă, și unde să va sălășui nu va deșchide gura.
28. Ospăta-vei și vei adăpa la ceale nemulțimite, și pre lângă aceastea amară vei auzi:
29. „Pasă, nemearnice, găteaște masa și, cu ce va fi în mâna ta, hrăneaște-mă;
30. Ieși, nemearnice, de naintea cinstei, că mi’au venit fratele mieu oaspăț și-i trebuiaște casa“.
31. Greale-s aceastea la om ce are minte: certarea casii și ponosul datornicului.
CAP 30
[modifică]
1. Cel ce iubeaște pre fiiul lui îndesi-va bicele lui, pentru ca să să veselească la cea de apoi ale lui.
2. Cela ce ceartă pre fiiul lui folosi-se-va de el, și între cei conoscuți pentru el să va lăuda.
3. Cela ce învață pre fiiul lui va întărâta pre vrăjmaș, și înaintea priatinilor de el să va bucura.
4. Murit-au tatăl lui, și ca cum n’ar fi murit, pentru că aseamene cu el au lăsat după el.
5. În viața lui au văzut și s’au bucurat, și la moartea lui nu s’au mâhnit.
6. Înaintea vrăjmașilor au lăsat izbândire, și priatenilor răsplătind har.
7. Pentru sufletul fiilor lega-va ranele lui, și de toată strigarea să vor turbura ficații lui.
8. Calul neînvățat ieși-va năsâlnic, și fiiul slobod va ieși obraznec.
9. Apleacă fiiul, și te va înspăima; joacă cu el, și te va mâhni.
10. Nu râde împreună cu el, pentru ca să nu te doară împreună, și la cea de apoi vei strepezi dinții tăi.
11. Să nu dai lui volnicie la tinereațe; frânge coastele lui, până e copil, ca nu cândai, năsâlnicindu-se, nu te va asculta.
12. Ceartă pre fiiul tău și lucrează întru el, ca nu, întru rușinarea ta, să va poticni.
13. Mai bine sărac sănătos și putând cu vârtutea, decât bogatul bătut la trupul lui.
14. Sănătatea cea desăvârșită mai bună e decât tot aurul, și trupul cel sănătos cu vârtute decât aveare nenumărată.
15. Nu iaste avuția mai bună decât sănătatea trupului, și nu iaste veselie mai multă decât bucuria inimii.
16. Mai bună e moartea decât viață amară sau boală stătătoare.
17. Bunătăți răvărsate preste gură închisă, puneri de bucate zăcând lângă groapă.
18. Ce foloseaște jârtva la idol? Pentru că nici va mânca, nici va mirosi; așa cela ce să goneaște de Domnul.
19. Văzând înaintea ochilor și suspinând, ca scopitul îmbrățeșând fecioara și suspinând, așa cela ce face în silă judecăți.
20. Să nu dai la întristare sufletul tău și să nu te necăjești pre tine în sfatul tău.
21. Veselia inimii –viața omului, și bucuria bărbatului –îndelungarea zilelor.
22. Îndrăgeaște sufletul tău și mângâie inima ta, și întristăciunea departe o depărtează de la tine,
23. Pentru că pre mulți au omorât întristăciunea și nu iaste folos întru ea.
24. Râvnirea și mânia împuținează zilele, și grija aduce bătrâneațele mai nainte de vreame.
CAP 31
[modifică]
1. Priveghearea avuției topeaște trupurile, și grija ei osebeaște somnul.
2. Grija privegherii va ceare adormire, și boala grea va trezvi somnul.
3. Ostenit-au bogatul în strânsoarea banilor și în odihnă să satură de desfătăciunele lui.
4. Ostenit-au săracul întru împuținarea vieții și în odihnă lipsit să face.
5. Cel ce îndrăgeaște aurul nu se va îndirepta, și cel ce goneaște stricăciunea sătura-se-va de ea.
6. Mulți s’au dat la cădeare pentru aurul, și s’au făcut pieirea lor de cătră fața lor.
7. Lemn de piadecă iaste celor ce jârtvuiesc lui, și tot cel fără minte să va prinde într’însul.
8. Fericit bogatul carele s’au aflat fără prihană și carele denapoia aurului n’au mers.
9. Cine iaste? Și vom ferici pre el, pentru că au făcut minunate în norodul lui.
10. Cine s’au ispitit întru el și s’au întemeiat și să fie spre laudă?
11. Cine putea a ieși den poruncă și n’au ieșit, și a face reale și n’au făcut?
12. Întări-se-vor bunătățile lui, și milosteniile lui povesti-le-va adunarea.
13. La masă mare ai șăzut? Să nu deșchizi preste ea gâtlejul tău
14. Și să nu zici: „Multe-s ceale dentr’însa“. Adu-ți aminte că e rău ochiul ficlean.
15. Mai rău decât ochiul ce s’au zidit? Pentru aceaea de cătră toată fața lăcrămează.
16. Oriunde va căuta, să nu întinzi mâna și să nu te vâri cu el în blid.
17. Gândeaște ceale ale aproapelui tău dentru tine și preste tot lucrul gândeaște.
18. Mănâncă ceale ce-ți sânt denainte ca un om și nu clefăi, să nu te urăști.
19. Încetează întâiu pentru învățătura și nu te sătura, ca să nu te împiadeci.
20. Și de ai șăzut în mijlocul celor mai mulți, mai nainte de ei să nu întinzi mâna ta.
21. Câtu e de destul omului slujit cel puțin, și pre așternutul lui nu răsuflă.
22. Somnul sănătății iaste pre maț cu măsură; sculatu-s’au dimeneața, și sufletul lui –cu el.
23. Truda privegherii și a greaței și căpiarea –cu omul cel nesățios.
24. Și de te-ai silit în mâncări, scoală-te, fiind mâncate pe jumătate, și te vei odihni.
25. Ascultă-mă, fiiule, și să nu mă defaimi, și la ceale de apoi vei afla cuvintele meale.
26. La toate lucrurile tale te fă sârguitoriu, și toată boala nu te va timpina.
27. Lucirea pâinii vor blagoslovi-vor buzele, și mărturia bunătății ei e credincioasă.
28. Spre pâinea rea va cârti cetatea, și mărturia răutății ei pre amăruntul.
29. La vin nu te viteji, pentru că pre mulți au pierdut vinul.
30. Cuptoriul ispiteaște călitura în stâmpărare; așa vinul inimile, în vrajba trufașilor.
31. Tocma e cu viața vinul la om, de-l vei bea pre el cu măsura lui.
32. Ce viață iaste aceluia ce să împuținează cu vinul? Și el s’au zidit spre veselia oamenilor.
33. Bucuria inimii și veselia sufletului iaste vinul, bându-se la vreame cu măsură.
34. Amărăciune sufletului iaste vinul bându-se mult, în zădărâre și în cădeare împotrivă.
35. Înmulțeaște beția mânia celui fără minte spre împiedecare, împuținând vârtutea și făcând rane.
36. La ospățul vinului să nu mustri pre aproapele tău și să nu-l defaimi pre el la veselia lui;
37. Cuvânt de ocară să nu-i zici lui și să nu-l necăjești pre el în cearere.
CAP 32
[modifică]
1. Povățuitoriu te-au pus? Nu te văznesi; fă-te întru ei ca unul dentr’înșii,
2. Grijaște de ei și așa șăzi; și, toată treaba ta făcând, culcă-te,
3. Pentru ca să te veselești de ei și, pentru bună podoaba harului, vei lua cunună.
4. Grăiaște, cela ce ești mai bătrân, pentru că să cade ție, întru adevărată știință, și să nu zăticnești muzicile.
5. Unde e ascultare să nu verși graiu, și fără vreame nu te înțelepți.
6. Peceate de anthrax pre podoabă de aur –potrivirea cântăreților la ospățul vinului;
7. În meșterșug de aur peceate de zmaragdu –viersul cântăreților la vinul cel dulce.
8. Grăiaște, tânărule, de-ți iaste treaba, abia de doao ori de te vei întreba;
9. Sumuiaște cuvântul, întru puține –multe; fă-te ca cum ai ști și împreună tăcând.
10. În mijlocul celor mari nu te face tocma; și altul va zice, nu prea lungi vorba.
11. Înaintea trăsnetului grăbeaște fulgerul, și înaintea rușinosului mearge-va harul.
12. La vreame te scoală și nu te codi, aleargă acasă și nu te trândăvi;
13. Acolo joacă și-ți fă cugetele tale, și să nu greșești cu cuvântul trufaș.
14. Și spre aceastea cuvintează bine pre Cela ce te-au făcut și te îmbată den bunătățile Lui.
15. Cel ce să teame de Domnul aleage-va învățătura, și cei ce mânecă afla-vor bunăvrearea.
16. Cel ce cearcă leagea sătura-să-va de dânsa, și cel ce fățăreaște scârbi-să-va întru el.
17. Cei ce să tem de Domnul afla-vor judecată, și îndireptări ca lumina vor aprinde.
18. Omul păcătos să abate de mustrare și după voia lui va da potrivire.
19. Bărbatul cel de sfat nu va treace cugetul; și striinul și trufașul nu să va teame de frică, și după ce va face cu el.
20. Fără de sfat nemică să nu faci; și făcând tu, să nu te căiești.
21. În calea împiedecării nu mearge, și să nu te împiadice înpietrișuri.
22. Să nu crezi în calea cea nepoticnită, și de fiii tăi te păzeaște.
23. În tot lucrul să-ți crezi sufletul tău, pentru că și aceasta iaste paza poruncilor.
24. Cel ce creade legii ia aminte la porunci, și cel ce nădăjduiaște pre Domnul nu să va scădea.
CAP 33
[modifică]
1. Pre cel ce să teame de Domnul nu-l va întempina rău, ce în dodială, și iară-l va scoate.
2. Bărbatul înțelept nu va urî leagea, iară cel ce fățăreaște într’însa iaste ca corabia în furtună.
3. Omul de înțeles încreade-se-va legii, și leagea lui –credencioasă.
4. Ca întrebarea direpților, găteaște cuvântul, și așa te vei asculta; leagă împreună învățătură și răspunde.
5. Roata carului –inema nebunului, și ca osia ce să întoarce e gândul lui.
6. Calul la mânzit –ca priatenul hulitoriu, dedesuptul a tot celui ce va șădea pre el va necheza.
7. Pentru ce zi decât zi prisoseaște, și toată lumina zilii anului –de la soare?
8. Cu mintea Domnului se-au osebit, și au schimbat vremi și praznece dentru eale.
9. Înălțat-au și au sfințit, și dentr’însele au pus spre numărul zilelor.
10. Și oamenii toți –den țărână, și den pământ s’au zidit Adam.
11. Cu mulțimea științii Domnului au osebit pre dânșii și au premenit căile lor.
12. Dentru ei au blagoslovit și au înălțat, și dentru ei au sfințit și cătră El s’au apropiat.
13. Dentr’înșii au blestemat și au smerit și i-au întors pre ei de la starea lor.
14. Ca lutul olariului în mâna lui, toate căile Lui după bunăvrearea Lui.
15. Așa-s oamenii în mâna Celui ce au făcut pre ei, să dea lor după judecata Lui.
16. Împotriva răului e binele, și împotriva morții –viața.
17. Așa e împotriva bunului-credincios cel păcătos.
18. Și așa priveaște la toate lucrurile Celui Nalt: doao, doao, unul împotriva unuia.
19. Și eu, mai pre urmă, am privegheat și am moștenit de tot ca de ’nceput.
20. Ca cel ce adună în vie pe urma culegătorilor, la blagoslovenia Domnului am ajuns, și, ca când aș culeage, am împlut jgheabul.
21. Socotiț cum nu numai mie am trudit, ce la toți ceia ce cearcă învățătura.
22. Ascultați-mă, boiarii nărodului, și povățuitorii adunării, băgați în urechi!
23. Fiiului și muierii, fratelui și priatenului să nu dai puteare asupră-ț în viața ta.
24. Și să nu dai altuia banii tăi, ca nu, căindu-te, te vei ruga pentru ei.
25. Până încă trăiești și suflarea e în tine, să nu schimbi pre tine cu tot trupul.
26. Pentru că mai bine iaste feciorii să ți să roage ție, decât a căuta tu la mânile feciorilor tăi.
27. În toate lucrurile tale fă-te săvârșitoriu; nu da hulă întru slava ta.
28. În ziua sfârșitului zilelor vieții tale și la vreamea morții tale, împarți moștenire.
29. Săturări și toiag și sarcine –la măgari, pâine și certare și lucru –la rob.
30. Lucrează cu copilul, și vei afla odihnă; slobozi mânele lui, și va cerca slobozire.
31. Jugul și hamul vor îndupleca cerbicea, și la robul făcătoriu-de-rău –legături și cazne.
32. Pune pre el la lucru, ca să nu șază fără lucru, pentru că multă răutate au învățat zăbava.
33. La lucruri îl așază precum i să cade lui, și, măcară că nu va asculta, îngreuiază obezile lui.
34. Și să nu prisosești la tot trupul afară den cale și fără judecată să nu faci nemică.
35. De iaste ție rob, fie ca tine, căci cu sânge l-ai câștigat pre el.
36. De iaste ție rob, poartă-l pre el ca pre tine, căci ca sufletul tău îț va trebui el.
37. De-l vei chinui pre el și, sculându-se, va fugi, în care cale îl vei căuta pre el?
CAP 34
[modifică]
1. Deșarte nădejdi și mincinoase –la bărbatul neînțelegătoriu, și visele zboară pre cel fără minte.
2. Ca cel ce să apucă de umbre și goneaște vântul, așa e cela ce să încreade de la vise;
3. Aceasta asupra acestuia ia vedearea viselor, den preajma feații –închipuirea feații.
4. De la cel necurat cine să va curăți? Și de la cel mincinos cine să va adevăra?
5. Vrăjâle și descântăturile și visele deșarte sânt, și ca cei grecioase năluceaște-i-se inema.
6. De nu să va trimite de la Cel Nalt spre socotință, să nu dai inema ta asupra lor,
7. Pentru că pre mulți au înșălat visele și au căzut nădejduindu-se pre eale.
8. Fără de minciună să va săvârși leagea, și înțelepciunea e la gura cea credincioasă săvârșire.
9. Omul învățat au cunoscut multe, și cel mult-știut povesti-va înțeleagerea;
10. Cela ce nu s’au ispitit puține știe, iară cel rătăcit va înmulți isteția.
11. Multe am văzut întru rătăcirea mea, și mai multe decât cuvintele meale e înțeleagerea mea.
12. De multe ori până la moarte am avut primejdie și m’am mântuit pentru aceastea.
13. Duhul celor ce să tem de Domnul va trăi, pentru că nădeajdea lor iaste pre Cel ce mântuiaște pre ei.
14. Cela ce să teame de Domnul nu să va sfii și nu să va teame, căci El e nădeajdea lui.
15. Fericitu e sufletul celui ce să teame de Domnul.
16. În cine razemă? Și cine e întărirea lui?
17. Ochii Domnului –preste cei ce iubescu pre El, scuteala puterniciei și întărirea vârtuții,
18. Acoperimânt de zăduh și cort de cătră amiazăzi, pază de cătră împiedecare și ajutoriu despre cădeare,
19. Înălțând sufletul și luminând ochii, vindecare dând, viață și blagoslovenie.
20. Cel ce jârtvuiaște den strâmbătate prinos hulit iaste, și nu spre bunăvreare –huliturile celor fără de leage.
21. Nu binevoiaște Cel Preanalt în prinoasele celor necuraț, nici în mulțimea jârtvelor curățeaște păcatele.
22. Jârtvuind pre feciori înaintea tatălui lui iaste cel ce aduce jârtvă den banii săracilor.
23. Pâinea celor lipsiț –viața săracilor, cel ce o lipseaște pre ea om al sângirilor iaste.
24. Ca când ar omorî pre aproapele lui –cel ce ia viața cea dempreună, și ca când ar vărsa sânge –cel ce opreaște simbria năimitului.
25. Unul clădind și unul surpând, ce-au folosit mai mult decât trudă?
26. Unul rugându-se și unul blestemând, al cui glas va auzi Stăpânitoriul?
27. Cel ce să afundă de la mort și iarăș să atinge de el, ce-au folosit cu scăldarea lui?
28. Așa –omul postind în păcatele lui, și iarăș mergând și aceastea făcând.
29. Ruga lui cine va asculta? Și ce-au folosit smerindu-se el?
CAP 35
[modifică]
1. Cela ce păzeaște leagea înmulțeaște prinoasele, jârtvuind mântuirii cel ce ia aminte la porunci.
2. Răsplătind har, aducând făină de grâu; și cela ce face milostenie, jârtvuind laudei.
3. Bunăvrearea Domnului iaste a te depărta de răutate, și curăția –a te depărta de la strâmbătate.
4. Să nu te ivești în fața Domnului deșărt, pentru că toate aceastea-s pentru poruncă.
5. Aducerea direptului unge jârtăvnicul, și bun-mirosul ei –înaintea Celui Nalt.
6. Jârtva bărbatului dirept priimită e și pomenirea ei nu să va uita.
7. Cu ochiu bun slăveaște pre Domnul și să nu micșorezi începătura mâinilor tale.
8. În toată darea îmblânzeaște-ți fața ta și cu veselie sfințeaște zeciuiala.
9. Dă Celui Nalt după darea lui și cu ochiu bun aflarea mânii,
10. Căci Domnul răsplătind iaste și cu șapte părți va răsplăti ție.
11. Nu cu daruri osteni, că nu va priimi, și nu te răzima pre jârtva cea nedireaptă,
12. Că Domnul judecătoriu iaste și nu iaste la El slava obrazului.
13. Nu va lua obrazu spre sărac, și ruga celui neîndireptat va asculta;
14. Nu va treace cu vedearea rugăciunea sirimanului și vădua, de va vărsa voroavă.
15. Au nu lacrămile văduvei pre obraz cură și strigarea asupră preste cel ce le-au pogorât pre eale?
16. Odihnind în bunăvreare priimi-se-va, și ruga lui până la nori va ajunge.
17. Ruga smeritului norii au pătruns și, până va apropia, nu se va mângâia.
18. Și nu se va depărta, până va socoti Cel Nalt și va judeca cu direptate și va face judecată.
19. Și Domnul nu va zăbovi, nici va îndelunga mânie preste dânșii, până unde va zdrobi mijlocul celor nemilostivi
20. Și limbilor va răsplăti izbândire, până va rădica mulțimea batjocuritorilor și schiptrurile celor nedirepți va zdrobi,
21. Până va răsplăti omului după lucrurile lui și lucrurilor oamenilor după gândurile lor,
22. Până va judeca judecata norodului Lui și va veseli pre ei cu mila Lui.
23. Înfrumusățată e mila în vreamea necazului Lui, ca norii ploiei în vreamea neploorii.
CAP 36
[modifică]
1. Miluiaște-ne pre noi, Stăpânitoriule, Dumnezăul tuturor, și caută și pune frica ta preste toate limbile.
2. Rădică mâna ta preste limbi streine, și vază puternicia ta.
3. În ce chip înaintea lor te-ai sfințit întru noi, așa înaintea noastră să te mărești întru ei.
4. Și să cunoască pre tine, în ce chip și noi am conoscut, căci nu iaste Dumnezău afară den tine, Doamne.
5. Înnoiaște seamnele și priimeaște minunile, măreaște mâna și brațul cel dirept.
6. Râdică mânia și toarnă urgia, râdică pe nepriatin și zdrobeaște pre vrăjmaș.
7. Grăbeaște vreame și pomeneaște jurământul, și să să povestească măririle tale.
8. Cu urgia focului să să mistuiască cel ce să mântuiaște, și cei ce fac nedireptate norodului tău să afle pierzare.
9. Zdrobeaște capetele boiarilor celor vrăjmași carei zic: „Nu iaste afară den noi“.
10. Adună pre toate neamurile lui Iacov, inima luminată și cea bună pre mâncările ei să va nevoi.
11. Miluiaște norod, Doamne, chemat fiind pre numele tău, și pre Israil, pre carele cu naștere dentâiu l-ai asămănat.
12. Nu te îndura de cetatea sfințeniei tale, de Ierusalim, cetatea odihnirei tale.
13. Plineaște Sionul să rădice cuvintele tale și den mărirea ta pre norodul tău.
14. Dă mărturie celor de ’nceput câștigărilor tale și rădică prorociile ceale ce sânt pentru numele tău.
15. Dă plată celor ce îngăduiesc pre tine, și prorocii tăi să să încrează.
16. Ascultă, Doamne, rugăciunea rugătorilor tăi, după blagoslovenia lui Aaron, pentru norodul tău,
17. Și vor conoaște toți cei dupre pământ că tu, Domnul, ești Dumnezăul veacilor.
18. Toată mâncarea va mânca pântecele, și iaste mâncare de mâncare mai bună.
19. Gâtlejul va mânca mâncările vânatului, așa inima înțelegătoare cuvintele mincenoase.
20. Inima îndărătnică va da mâhnire, și omul mult-știutoriu va răsplăti lui.
21. Pre tot bărbatul va priimi muiarea, și iaste fată decât fată mai bună.
22. Frumuseațea muierii îmblânzeaște fața și decât toată pofta omului covârșaște;
23. De iaste pre limba ei milă și blândeațe, deci nu iaste bărbatul ei ca fiii oamenilor.
24. Cela ce câștigă muiare înceape la agonisită, ajutoriu după sine și stâlp odihnii.
25. Unde nu iaste gard, jăfui-se-va moșia; și unde nu iaste muiare, suspina-va cel rătăcit.
26. Că cine să va încreade la cel sprinten tâlhariu, greșându-se den cetate în cetate?
27. Așa la omul ce nu are cuib și găzduiaște oriunde va însăra.
CAP 37
[modifică]
1. Tot priatenul va grăi: „Împrietenitu-m’am cu el și eu“, ce iaste priaten cu numele numai priaten.
2. Au nu întristăciune rămâne până la moarte întorcându-se tovarușul și priatenul spre vrajbă?
3. O, rea gândire, de unde te tăvăliș să acoperi uscatul cu ficleșug?
4. Tovarușul în veseliile priatenului să bucură, și în vreamea necazului va fi den preajmă;
5. Tovarușul la priaten osteneaște împreună pentru pântece, înaintea războiului lua-va pavăză.
6. Să nu uiți priatenul întru sufletul tău și să nu-l uiți pre el cu averile tale.
7. Tot sfeatnecul aleage sfat, ce iaste cel ce sfătuiaște la sineș.
8. De cătră sfeatnec păzeaște sufletul tău și conoaște mai nainte carea e treaba lui –pentru că și el luiș va sfătui,
9. Ca nu cândai va pune asupra ta sorțu și va zice ție: „Bună e calea ta“, și va sta den preajmă să vază ce să va întâmpla ție.
10. Nu te sfătui cu cela ce te fură cu vedearea și de către ceia ce râvnesc spre tine ascunde sfatul,
11. Cu muiarea pentru împotrivă-râvnirea ei și cu cel fricos pentru războiu,
12. Cu neguțătoriul pentru schimb și cu cel ce cumpără pentru vânzare,
13. Cu cel pizmaș pentru mulțămită și cu cel nemilostiv pentru bun nărav,
14. Cu leaneșul pentru tot lucrul și cu cel năimit de casă pentru săvârșire, cu robul cel zăbavnic pentru multă lucrare.
15. Nu te tinde spre aceștea pentru tot sfatul, ce numai cu bărbatul cel bun-credincios să fii adease, pre care vei conoaște că păzeaște poruncele,
16. Care iaste cu sufletul lui ca sufletul tău și, de vei greși, îl va durea împreună cu tine.
17. Și sfatul inimii îl întăreaște, pentru că nu iaste ție mai credincios decât ea,
18. Pentru că sufletul bărbatului a vesti uneori obiciuiaște decât șapte strejari la înălțimea socotealei șăzând.
19. Și, preste toate aceastea, roagă-te Celui Nalt, ca să îndirepteaze cu adevăr calea ta.
20. Începătura a tot lucrului –cuvântul, și mai nainte decât tot faptul –sfatul.
21. Urma primenirii inimii patru părți răsare: binele și răul, viața și moartea, și limba iaste care stăpâneaște pre aceastea nepreastan.
22. Iaste bărbat isteț și de multe învățătoriu, și sufletului lui iaste fără folos.
23. Iaste cine să face înțălept la cuvinte urât; și acesta de toată hrana să va lipsi,
24. Pentru că nu s’au dat lui de la Domnul dar, căci de toată înțelepciunea s’au lipsit.
25. Iaste înțelept cel care iaste sufletului său, și roadele înțeleagerii lui –la gură crezute.
26. Bărbatul înțelept pre norodul lui va învăța și rodurile înțeleagerii lui –credincioase.
27. Bărbatul înțelept umplea-se-va de bunăcuvântare și-l vor ferici pre el toți ceia ce-l văd.
28. Viața bărbatului –în numărul zilelor, și zilele lui Israil –nenumărate.
29. Cel înțelept în norodul lui va moșteni credință și numele lui va trăi în veac.
30. Fătule, în viața ta ispiteaște sufletul tău și vezi ce e rău la el și nu da lui.
31. Pentru că nu toate la toți folosescu, și nu tot sufletul întru tot binevoiaște.
32. Nu fii fără sațiu în toată desfătăciunea și să nu te desfătezi spre mâncări,
33. Pentru că în multe mâncări va fi dureare și nesațul să va apropia până va veni greață;
34. Pren nesațiu mulți s’au sfârșit, iară cel ce să păzeaște va adaoge viața.
CAP 38
[modifică]
1. Cinsteaște doftorul spre trebi cu cinstele lui, pentru că și pre el l-au zidit Domnul;
2. Pentru că de la Cel Nalt iaste leac, și de la împărat va lua dare.
3. Știința doftorului înălța-va capul lui, și înaintea celor mari va fi minunat.
4. Domnul au zidit den pământ leacurile, și omul înțelept nu să va scârbi de eale.
5. Au nu den lemnu s’au îndulcit apa ca să cunoască putearea lui?
6. Și El au dat la oamini știință, să să slăvească întru minunele Lui;
7. Cu aceastea au odihnit și au rădicat durearea lui.
8. Făcătoriul de mir cu aceastea va face amestecătură; și nu va săvârși lucrurile Lui, și pacea de la El iaste preste fața pământului.
9. Fătule, în boala ta nu fii nebăgătoriu de seamă, ce te roagă Domnului, și El va vindeca pre tine.
10. Depărtează păcatul și îndireptează mâinele și de cătră tot păcatul curățeaște inima.
11. Dă bun-miros și pomenire de făină de grâu și unge aducerea, ca cum n’ai fi.
12. Și doftorului dă-i loc, pentru că și pre el l-au zidit Domnul; și să nu se depărteaze de la tine.
13. Pentru că și lui treaba-i iaste, iaste vreame când și în mânile lor iaste sporiu.
14. Pentru că și ei Domnului să vor ruga, ca să le sporească lor odihnă și leac pentru traiu.
15. Cela ce greșaște înaintea Celui ce au făcut pre el cădea-va în mânile doftorului.
16. Fătule, spre cel mort slobozi lacrăme și, ca când ai pătimi greale, înceape de plângere.
17. Și după judecata lui astrucă trupul lui și nu treace cu vedearea îngroparea lui.
18. Amăraște plângerea și înfierbântă tânguiala și fă jalea după vrednicia ei,
19. O zi și doao pentru clevete, și te mângâie pentru voia cea rea.
20. Pentru că dentru întristăciune iase moartea, și întristăciunea inimii va îndupleca vârtutea.
21. La aducere treace și întristăciunea, și viața săracului –după inimă.
22. Să nu dai la întristăciune inima ta, depărtează pre ea aducându-ți aminte de ceale de apoi;
23. Nu uita, pentru că nu iaste întoarcere, și acestuia nu vei folosi și ție vei face rău.
24. Adu-ți aminte de judecata lui, căci așa iaste ca și a ta: mie ieri și ție astăzi.
25. În odihna mortului odihneaște pomenirea lui și te mângâie întru el în ieșirea duhului lui.
26. Înțelepciunea cărturariului –în bună-vreamea zăbăvii, și cela ce să scade de la lucrul lui să va înțelepți.
27. Ce să va înțelepți cela ce ține plugul și să făleaște în strămurarea boldului,
28. Boii mâind și învârtindu-se în lucrurile lor, și poveastea lui –în fiii juncilor?
29. Inima lui va da să întoarcă brazda, și priveghearea lui –spre săturările juncilor.
30. Așa e fieștece meșter de lemnu și mai-mare-preste-meșteri, carele noaptea ca și ziua o petreace;
31. Cei ce sapă săpături de peceți, și îngăduința lui –a schimba împistrituri;
32. Inima lui va da ca să aseamene zugrăvala, și priveghearea lui –a săvârși lucru.
33. Așa –căldărariul șăzând aproape de năcovalnă și învățându-se cu zăbavnicul fier;
34. Aburul focului va închega carnea lui, și întru înfierbinteala căminului să va certa;
35. Glasul ciocanului va înnoi ureachea lui, și în preajma asămănării vasului –ochii lui;
36. Inima lui va da spre săvârșirea lucrurilor, și priveghearea lui –a împodobi preste săvârșire.
37. Așa –olariul șăzând în lucrul lui și întorcând cu picioarele lui roata,
38. Carele cu grijă să află pururea asupra lucrului lui, și în numărări –toată lucrarea lui;
39. Cu brațul lui va închipui lutul și înaintea picioarelor va îndupleca vârtutea lui;
40. Inema-i va da ca să săvârșască unsoarea, și preveghearea lui –a curăți căminul.
41. Toți aceștea la mânile lor s’au încrezut, și fieștecarele în lucrul lui să înțelepțeaște.
42. Fără de ei nu să va lăcui cetatea, și nu vor nemernici, nici vor umbla.
43. Și în adunare nu vor treace mai sus, și făgăduința judecății nu o vor socoti, nici vor arăta direptatea și judecata.
44. Și în pilde nu să vor afla.
45. Ce ziditura veacului vor păzi, și ruga lor –în lucrarea meșterșugului,
46. Afară den cela ce au dat sufletul lui și au cugetat în leagea Celui Nalt.
CAP 39
[modifică]
1. Înțelepciunea tuturor celor toate ceale de ’nceput va cerceta cel înțelept și în prorocii să va zăbăvi,
2. Poveștile bărbaților celor numiț va păzi și întru întoarcerile pildelor împreună va întra,
3. Ascunsele paremiilor va cerceta și în ghiciturile pildelor să va învârti.
4. În mijlocul celor mari va posluși și înaintea povățuitoriului să va arăta;
5. În pământul limbilor celor striine va treace, pentru că bunele și realele întru oameni au ispitit.
6. Inema lui va adaoge a mâneca cătră Domnul, cela ce l-au făcut pre el, și înaintea Celui Nalt să va ruga;
7. Și va deșchide gura lui cu rugă și pentru păcatele lui să va ruga.
8. De va vrea Domnul cel Mare, cu duhul înțeleagerii sătura-se-va;
9. Acesta va ploua graiurile înțelepciunii și cu rugă să va mărturisi Domnului;
10. Acesta îndireptează sfatul lui și știința și întru ascunsele lui să va cugeta;
11. Acesta arată învățătura dăscăliii lui și în leagea făgăduinții Domnului să va lăuda.
12. Lăuda-vor înțeleagerea lui mulți, până în veac nu să va stinge;
13. Și nu să va depărta pomenirea lui, și numele lui va trăi în neamurile neamurilor;
14. Înțelepciunea lui povesti-vor limbile, și lauda lui va vesti adunarea;
15. De va rămânea, nume va lăsa mai mult decât o mie, și, de să va odihni, face-se-va lui.
16. Încă cugetând mă voiu povesti și ca jumătatea lunii m’am umplut.
17. Ascultați-mă, fiii cei curaț, și odrăsliț ca trandafirul ce creaște spre curgerea țarenii
18. Și ca tămâia bine-mirosiți miros și înfloriți floare ca crinul.
19. Dați miros și lăudați cântare, binecuvântați pre Domnul preste toate lucrurile,
20. Dați numelui lui mărire și vă mărturisiți în lauda lui în cântări de buze și cu lăute, și așa veți grăi cu mărturisire:
21. „Lucrurile Domnului toate că bune sânt foarte, și toată porunca în vreamea lui va fi;
22. Și nu iaste a zice: ‘Ce e aceasta? Spre ce e aceasta?’, pentru că toate în vreamea lui să vor ceare.
23. În cuvântul Lui stătu apa ca stogul și în graiul gurii Lui vasele apelor.
24. Întru porunca Lui –toată bunăvrearea, și nu iaste carele va împuțina mântuirea Lui.
25. Lucrurile a tot trupul înaintea Lui sânt, și nu iaste a să ascunde de cătră ochii Lui; den veac în veac au privit, și nemic iaste minunat înaintea Lui.
26. Nu iaste a zice: ‘Ce iaste aceasta? Spre ce iaste aceasta?’, pentru că toate spre trebile lor s’au zidit.
27. Blagoslovenia lui ca un râu au acoperit și ca un potop uscatul au îmbătat;
28. Așa urgia lui limbile vor moșteni, în ce chip au premenit apele spre sărătură.
29. Căile lui la cei cuvioș direapte sânt, așa la cei fără de leage –împiedecări.
30. Ceale bune la cei buni s’au zidit de ’nceput, așa păcătoșilor ceale reale.
31. Începătura a toată treaba la viața omului:
32. Apă, foc și fier și sare și făină de grâu și miare și lapte, sânge de struguri și untdelemnu și haină;
33. Aceastea toate la cei buni-credincioși –spre bunătăți, așa păcătoșilor să vor înturna spre reale.
34. Sânt duhuri care spre izbândă s’au zidit și în mânia lor au întărit bătăile lor;
35. Și în vreamea săvârșirii vârtute vor turna și mânia Celui ce au făcut pre ei vor înceta.
36. Foc și smidă și foamete și moarte, toate aceastea spre izbândire s’au zidit;
37. Dinți de hiară și scorpii și șărpi și sabie izbândind spre pierzare pre cei necurați.
38. În porunca Lui se vor veseli și pre pământ la trebi se vor găti și în vremile lor nu vor treace cuvânt.
39. Pentru aceaea de ’nceput m’am întărit și am cugetat și cu scrisoare am lăsat:
40. ‘Lucrurile Domnului toate-s bune și toată treaba în vreamea ei va da’.
41. Și nu iaste a zice: ‘Aceasta decât aceasta –mai rea’, pentru că toate în vreame să vor binevoi“.
42. Și acum cu toată inima și gura lăudați și blagosloviț numele Domnului.
CAP 40
[modifică]
1. Neprilej mare s’au zidit la tot omul și jug greu pre fiii lui Adam,
2. Den ziua ieșirei den pântecele mumei lor până la ziua întoarcerii la muma tuturor:
3. Gândurile lor și frica inimii –gândul așteptării, ziua săvârșirii.
4. De la cela ce șade pre scaun cu slavă și până la cel smerit cu pământ și cenușă,
5. De la cel ce poartă iachinthu și cunună și până la cel ce să îmbracă cu in crud–
6. Mânia și râvnirea și turburarea și tremurarea și frica morții și pizma și pricea; și în vreamea odihnii, pre patu-ș, somnul nopții premeneaște gândul lui.
7. Puțin ca o nemică la odihnă, și de la acela în somnuri, ca în zilele strejuirii,
8. Gâlcevit în vedearea inimii lui ca când ar fi scăpat de cătră fața războiului,
9. În vreamea mântuirii lui s’au sculat și minunându-se la nici o frică.
10. Cu tot trupul, de la om până la dobitoc, și preste păcătoși cu șapte părți
11. Cătră aceastea: moarte și sânge și price și sabie, primejdii, foamete și zdrobire și bătaie.
12. Preste cei fără de leage s’au zidit aceastea toate, și pentru ei s’au făcut potopul.
13. Toate câte-s de la pământ la pământ să întorc, și de la ape la mare să întoarnă.
14. Tot darul și strâmbătatea stinge-se-va, și credința în veaci va sta.
15. Banii nedirepților ca râul să vor usca și ca trăsnet mare în ploaie va răsuna;
16. Deșchizând el mâinile veseli-se-va, așa ceia ce ies den poruncă spre concenire să vor piarde.
17. Semențiile celor necredincioși nu vor înmulți stâlpările, și rădăcinile ceale necurate –pre piatră încolțurată;
18. Spre toată apa și țărmurile râului mai înainte de toată buruiana lesne se va zmulge.
19. Harul –ca grădina întru blagoslovenii, și milostenia în veac rămâne.
20. Viața celui destul-lucrătoriu să va îndulci, și mai mult decât amândoao –cela ce află comoară.
21. Feciorii și zidirea cetății întăresc numele, iară mai mult decât aceastea amândoao să socoteaște muiarea cea fără prihană.
22. Vinul și zicăturile veselescu inima, și mai mult decât amândoao –îndrăgirea înțelepciunii.
23. Fluierul și canonul îndulcesc viersurile, și mai mult decât amândoao –limba cea dulce.
24. Dar și frumuseațe va pofti ochiul tău, și decât amândoao –verdeața seminții.
25. Priatinul și tovarășul la vreame împreunându-se, și mai mult decât amândoao –muiarea cu bărbatul.
26. Frații și ajutoriul la vreamea întristăciunii, și mai mult decât amândoao milostenia va mântui.
27. Aurul și argintul vor întări piciorul, și mai mult decât amândoao sfatul iaste plăcut.
28. Banii și vârtutea înălța-vor inima, și mai mult decât amândoao –frica Domnului;
29. Nu iaste la frica Domnului împuținare, și nu iaste a cerca întru el ajutoriu;
30. Frica Domnului –ca grădina blagosloveniei, și mai mult decât toată slava au acoperit pre el.
31. Fătule, viață de cearere să nu trăiești, mai bine să mori.
32. Bărbatul ce caută la masă streină, nu iaste viața lui în socoteala vieții,
33. Pângări-va sufletul lui în mâncări streine; și bărbatul știutoriu și învățat păzi-se-va.
34. În gura celui fără rușine îndulci-se-va cearerea, și în pântecele lui foc va arde.
CAP 41
[modifică]
1. O, moarte, cât e de amară pomenirea ta la om ce e în pace întru ale lui,
2. La omul cel ce iaste fără grijă și să sporeaște în toate, și încă la cel ce poate a priimi hrană.
3. O, moarte, bună-ț iaste judecata la omul cel căzut și împuținat cu vârtutea,
4. La cel cu adânci bătrâneațe și să învăluiaște pentru toate și neascultătoriu și au pierdut răbdarea.
5. Nu te sfii de judecata morții, adu-ț aminte de ceale dentâiu ale tale și de ceale de apoiu.
6. Aceasta e judecata de la Domnul la tot trupul,
7. Și ce te tăgăduiești în bunăvrearea Celui Nalt? Au zeace, au o sută, au o mie de ani, nu iaste în iadu mustrare de viață.
8. Fii urâți să fac fiii păcătoșilor și carii petrec cu nemerniciile necredincioșilor;
9. Moștenirea feciorilor celor păcătoș va pieri și cu sămânța lor să va îndesi ocară.
10. Pre tatăl necurat vor huli feciorii, căci pentru el să vor ocărî.
11. Vai voao, bărbați necredincioși, carii aț părăsit leagea lui Dumnezeu celui Preanalt:
12. Și de vă veț naște, întru osândă vă veț naște, și de veți muri, la osândă vă veți împărți.
13. Toate câte sânt den pământ, la pământ să vor întoarce; așa cei necredincioși den osândire spre pieire.
14. Jalea oamenilor –în trupurile lor, și numele păcătoșilor nu bun să va stinge.
15. Grijaște pentru nume, că acesta-ț rămâne decât o mie de comori mari de aur;
16. A vieții cei bune iaste numărul zilelor, și numele cel bun în veaci rămâne.
17. Învățătura cu pace o păziț, fiilor! Iară înțelepciunea ascunsă și comoara neivită, ce folos e într’amândoao?
18. Mai bine e omul ascunzând nebunia lui, decât omul ascunzând înțelepciunea lui.
19. Deci dară înfruntați-vă de graiul mieu.
20. Pentru că nu iaste toată rușinea a o păzi bine, și nu toate la toți cu credință sânt plăcute.
21. Rușinați-vă de tată și de mumă pentru curvie și de la povățuitoriu și putearnic pentru minciună,
22. De cătră judecători și boiari pentru greșală, de cătră adunare și nărod pentru fărădeleage.
23. De soție și de priatin pentru strâmbătate și de la locul unde lăcuiești pentru furtișag,
24. Și de cătră adevărul lui Dumnezău și făgăduința și de înfigerea cotului spre pâini,
25. De ponosul luării și al dării și de cătră cei ce să închină pentru tăceare,
26. De cătră vedearea fămeii curve și de cătră întoarcerea feații de cătră rudenie,
27. De cătră luarea părții și a dării și de luarea-aminte la muiarea cu bărbat,
28. De băgarea de seamă slujnicii lui și să nu stai preste așternutul ei,
29. De priatin pentru ponosul cuvintelor și după ce vei da nu împuta;
CAP 42
[modifică]
1. De poftorirea și auzul cuvântului și de descoperirea cuvintelor celor ascunse;
2. Și vei fi rușinos adevărat și aflând har înaintea a tot omul.
3. Să nu te rușinezi de aceastea și să nu iai obrazu ca să greșești:
4. Pentru leagea Celui Nalt și făgăduința și pentru judecată a îndirepta pre cel necredincios,
5. Pentru cuvântul soției și călătorilor și pentru darea moștenirii priatenilor,
6. Pentru aleagerea cumpenilor și cântarilor, pentru câștigul de multe și de puține,
7. Pentru nedobânda vânzării și a neguțătorilor și pentru multa certarea a fiilor și sângera coasta robului rău;
8. La muiarea rea bună e peceatea, și unde-s mâni multe, încuie;
9. Orice vei da, cu număr și cu cumpănă, și darea și luarea –la tot cu scrisoare;
10. Pentru învățătura celui fără minte și nebun și celui adâncu bătrân, ce să judecă cătră cei tineri;
11. Și vei fi certat adevărat și ispitit înaintea tuturor celor vii.
12. Fata la părinte ascunsă privegheare iaste, și grija ei depărtează somnul lui;
13. În tinereațele ei, ca nu cândai să treacă de vârstă, și împreună-lăcuind, nu cumva să să urască;
14. În feciorie, să nu se cumva pângărească și întru ceale părintești ale ei să să facă grecioasă;
15. Cu bărbatul fiind, să nu cumva zmintească, și împreună-lăcuind, să nu se cumva stârpească.
16. Pre fata fără rușine întăreaște paza, ca nu cândai să faci bucurie vrăjmașilor,
17. Voroavă în cetate și defăimare norodului, și te va rușâna în mulțimea multora.
18. La tot omul nu căuta în frumuseațe și în mijlocul muierilor nu te amesteca la șădeare,
19. Pentru că den haine va ieși molia și de la muiare răutatea.
20. Mai bună e răutatea bărbatului decât muiarea ce face bine și muiarea carea rușinează spre împutăciune.
21. Aduce-m-voiu aminte dară de lucrurile Domnului, și ceale ce am văzut voiu povesti; în cuvintele Domnului –lucrările lui.
22. Soarele luminând preste tot au căutat, și de slava Lui plinu e lucrul Lui.
23. Au n’au dat Domnul sfinților a povesti toate minunele Lui, ceale ce au întărit Domnul Atotțiitoriul, să să întărească întru slava Lui tot?
24. Fără-fundul și inima au cercetat și întru vicleșugurile lor s’au cugetat;
25. Pentru că au cunoscut Domnul toată știința și au căutat la semnul veacului,
26. Vestind ceale trecute și ceale ce vor să fie și descoperind urmele celor ascunse;
27. Nu l-au trecut pre El toată cugetarea, nu s’au ascuns de la El nici un cuvânt.
28. Mărimile înțelepciunii lui le-au împodobit, și Care iaste mai nainte de veac și în veac;
29. Nici s’au adaos, nici s’au împuținat, și nu I-au trebuit nici un sfeatnic.
30. Precum toate lucrurile Lui sânt poftite și până la o scânteaie iaste a vedea!
31. Toate aceastea trăiesc și rămân în veaci în toate trebile, și toate ascultă.
32. Toate îndoite, unul împotriva unuia, și n’au făcut nimica să lipsească;
33. Una dentru una au întărit ceale bune. Și cine să va umplea văzând slava Lui?
CAP 43
[modifică]
1. Înălțarea înălțimei –întărirea curățeniii, vedearea ceriului în vedearea slăvii.
2. Soarele în previre vestind, în ieșire, vas minunat –lucrul Celui Nalt;
3. În amiazăzi a lui usucă locul, și împotriva pripecului cine va îngădui?
4. Căminul suflând în lucrurile arsurii, cu trei părți mai mult iaste soarele arzând munții;
5. Aburi de foc suflând și strălucind zare, întunecă ochii.
6. Mare e Domnul, Cel ce l-au făcut pre el, și în cuvintele lui au sârguit meargerea.
7. Și luna în toate la vreamea ei –arătarea anului și semnul veacului.
8. Den lună e semnul sărbătorii, luminătoriu scăzându-se spre săvârșire.
9. Luna după numele ei iaste, crescându-se minunat întru primenire,
10. Vas taberilor întru nălțime, întru întărirea ceriului strălucind.
11. Frumuseațea ceriului –slava stealelor, podoabă luminând întru ceale nalte –Domnul;
12. În cuvinte sfinte pune-vor judecată și nu se vor dezlega în păzile lor.
13. Vezi curcubeul și binecuvintează pre Cel ce au făcut pre el, foarte frumos în zarea lui;
14. Împrejurat-au ceriul cu încungiurare de slavă, mânile Celui Preanalt au întins pre el.
15. Cu porunca Lui au grăbit zăpada și sârguiaște fulgere judecății Lui;
16. Pentru aceaea deșchisu-s’au comorâle și au zburat norii ca pasările;
17. În mărirea Lui au întărit norii și s’au zdrobit pietrile grindinii ,
18. Și în vederile lui să vor clăti munții;
19. Cu voie va sufla austrul; glasul trăsnetului Lui au durut pământul,
20. Și viforul crivățului și volbura vântului
21. Ca pasările ce zboară presară zăpada, și ca cum poposeaște lăcusta e pogorârea ei;
22. De frumuseațea albiciunii ei să va mira ochiul, și de ploaia ei să va spământa inima.
23. Și bruma ca sarea o varsă pre pământ, și, înghețând, să face lor margine țăpușilor.
24. Reace vânt va sufla crivățul și va îngheța gheața den apă;
25. Preste toată adunarea apei va mânea, și ca o platoșă să va îmbrăca apa.
26. Va mânca munții și va arde pustiiul și va stinge verdeața ca focul.
27. Vindecare tuturor degrabă iaste negura; roua întimpinând va îmblânzi de zăduf.
28. Cu gândul Lui au încetat fără-fundul și au răsădit într’însul ostroave.
29. Ceia ce umblă pre mare povestesc primejdia ei, și cu auzurile urechilor noastre ne mirăm;
30. Și acolo sânt lucrurile ceale preaslăvitele și minunatele, împistritura a tot dobitocul, zidirea chitoșilor.
31. Pren eale e sporiul săvârșitul lui, și cu cuvântul Lui împreună să află toate.
32. Multe vom grăi și nu vom ajunge, și săvârșirea cuvintelor: preste tot iaste El.
33. Slăvind, unde ne vom întări? Pentru că El e Cel Mare decât toate lucrurile Lui.
34. Groaznic –Domnul și foarte mare și minunată e puternicia Lui.
35. Mărind pre Domnul, înălțați-l în cât veți putea, pentru că va prisosi și încă;
36. Și, înălțând pre El, înmulțiți în vârtute, nu osteniți, pentru că nu veți ajunge.
37. Cine au văzut pre El și va povesti? Și cine-L măreaște pre El precum iaste?
38. Multe ascunse sânt mai mari decât aceastea, pentru că puține am văzut den lucrurile Lui;
39. Căci că toate au făcut Domnul și celor buni-credincioși au dat înțelepciunea.
CAP 44
[modifică]
1. Să lăudăm dară pre bărbații cei slăviț și pre părinții noștri cu nașterea.
2. Multă mărire au zidit Domnul, mărirea Lui –den veaci.
3. Domnind întru împărățiile lor, și –bărbați numeiți cu puteare,
4. Sfătui-vor întru înțeleagerea lor, vestiț fiind în prorocii,
5. Povățuitori norodului în sfaturi și înțeleagerea cărturăriei norodului,
6. Înțeleapte cuvinte întru învățătura lor, cercetând viersurile cântăreților, povestind cuvinte cu scrisoare.
7. Bărbați bogați dăruiți cu vârtute, în pace fiind întru nemerniciile lor.
8. Toți aceștea în neamuri s’au slăvit și în zilele lor –laudă.
9. Sânt dentru ei carii au lăsat numele a povesti laude;
10. Și sânt cărora nu iaste pomenire, și au pierit ca cându n’ar fi fost, și s’au făcut ca când nu s’ar fi făcut, și fiii lor cu dânșii.
11. Ce numai aceștea sânt bărbații milii, cărora direptățile nu s’au uitat.
12. Cu sămânța lor va rămânea bună moștenire nepoții lor; întru făgăduințe stătu sămânța lor, și fiii lor pentru ei.
13. Până în veac va rămânea sămânța lor, și slava lor nu să va stinge;
14. Trupul lor cu pace s’au îngropat, și numele lor trăiaște în neamuri;
15. Înțelepciunea lor vor povesti noroadele, și lauda o va vesti adunarea.
16. Enoh bine au plăcut Domnului și să mută, arătare pocăinții la neamuri.
17. Noe să află deplin dirept, în vreamea urgiei făcutu-s’au schimbare;
18. Pentru aceaea s’au făcut sălășluire pământului, pentru aceaea s’au făcut potop;
19. Făgăduințile veacului s’au pus cătră el, pentru ca să nu să stingă cu potopul tot trupul.
20. Avraam –mare părinte de mulțime de limbi și nu s’au aflat aseamene întru mărire,
21. Carele au păzit leagea Celui Nalt și s’au făcut în făgăduință cu El;
22. Și în trupul lui au pus făgăduință și întru ispită s’au aflat credincios;
23. Pentru aceaea cu jurământ au pus lui să să slăvească limbi întru semenția lui, să-l înmulțească pre el ca țărâna pământului și ca stealele să înalțe semenția lui
24. Și să-i moștenească de tot pre ei de la mare până la mare și de la râu până la marginea pământului.
25. Și întru Isaac au întărit așa, pentru Avraam, tatăl lui.
26. Blagoslovenia tuturor oamenilor și făgăduința și au odihnit pre capul lui Iacov;
27. Îl conoscu pre el întru blagosloveniile lui și au dat lui în moștenire;
28. Și au osăbit părțile lui, în doaosprăzeace neamuri le-au împărțitu.
CAP 45
[modifică]
1. Și scoase dentru el bărbat al milii, aflând har înaintea ochilor a tot trupul, iubit de Dumnezău și de oameni, Moisi, a căruia pomenire e întru blagoslovenii.
2. Asămănatu-l-au pre el cu slava sfinților și l-au mărit pre el cu înfricoșările vrăjmașilor.
3. În cuvintele lui seamne au încetat, slăvitu-l-au pre el spre fața împăraților.
4. Porunci lui cătră norodul Lui și arătă lui de slava Lui.
5. Cu credința și liniștea lui l-au sfințit, ales-au pre el dentru tot trupul; auzit au făcut pre el glasului Lui și-l băgă pre el în negură.
6. Și au dat lui înaintea feații porunci, leagea vieții și a științii, să înveațe pre Iacov făgăduința și judecățile Lui pre Israil.
7. Pre Aaron au înălțat sfânt aseamenea lui, fratele lui den ruda lui Levi.
8. Întărit-au lui făgăduința veacului și au dat lui preoția norodului.
9. Fericit-au pre el cu bună podoabă și l-au încinsu pre el cu podoaba slavei;
10. Îmbrăcatu-l-au pre el cu săvârșirea laudei și l-au întărit pre el cu vasele vârtuții,
11. Nădragi și haină până în pământ și umărariu; și l-au încunjurat pre el cu rodioare de aur, cu clopoți mulți împrejur,
12. Să răsune glas în pășiturile lui, auzit să facă sunetul întru Domnul, spre pomenirea fiilor norodului Lui;
13. Podoabă sfântă, cu aur și cu vânăt și cu mohorât, cu lucru împistritu, cu îngolpiul judecății, tâlcurile adevărului, împletită cu lucrul meșterului,
14. Cu pietri de mult prețu ale săpăturii peceții în legătura aurului, lucrul lucrătoriului de piatră, întru pomenire în scrisoare săpată după numărul neamurilor lui Israil;
15. Cunună de aur deasupra mitrii, furma peceții sfințirei, lauda cistii, lucrul puterii, poftele ochilor împodobindu-se înfrumusețate.
16. Mai nainte de el nu s’au făcut de aceastea; până în veaci nu s’au îmbrăcat de alt neam, afară den fiii lui numai și nepoții lui pururea.
17. Jârtva lui cu totul vor lua în toate zilele neîncetat de 2 ori.
18. Umplut-au Moisi mânile și l-au unsu pre el cu untudelemnu sfântu;
19. Făcutu-s’au lui spre făgăduință veacinică și întru semenția lui în zilele ceriului să slujască lui împreună și să preoțească și să blagoslovească norodul Lui cu numele.
20. Alesu-l-au pre el den toți cei vii a aduce luare Domnului, tămâie și bun-miros spre pomenire, a să ruga pentru nărodul Lui.
21. Datu-l-au pre el poruncilor lui volnecie întru făgăduințele judecăților a învăța pre Iacov mărturiile și în leagea lui a lumina pre Israil.
22. Stătut-au împotriva lui striinii și râvniră pre el oamenii în pustii,
23. Cei ce era cu Dathan și Aviron și adunarea lui Core cu mânie și urgie;
24. Văzu Domnul și nu-i plăcu, și să conceniră cu mânia urgiei;
25. Făcut-au lor seamne să-i topască cu focul văpăii Lui.
26. Și adaose Aaron slava și-i deade lui moștenire;
27. Începăturile roadelor dentâiu au împărțit lor, pâine dentâiu au gătit săturare,
28. Pentru că [și] jârtvele Domnului vor mânca, carele au dat lui și semenției lui.
29. Însă în pământul nărodului nu va moșteni, și parte nu iaste lui în nărod,
30. Pentru că „El e partea ta, moștenire“.
31. Și Finees, fiiul lui Eliazar –al treilea întru slavă, râvnind el în frica Domnului;
32. Și a întări pre el întru întoarcerea nărodului în bunătatea pohtei sufletului lui, și s’au rugat pentru Israil.
33. Pentru aceaea, au stătut lui făgăduința păcii, înainte-stătătoriu svinților și nărodului Lui, ca lui să-i fie și semenției lui mărirea preoției în veaci.
34. Și făgăduință lui David, fiiului den neamul Iudii, moștenirea împăratului a fiiului dentru fiiu sângur; moștenirea lui Aaron și semenției lui. Va da voao înțelepciunea în inema voastră, a judeca nărodul Lui cu direptate, pentru ca să nu să stingă bunătățile lor și slava lor în neamurile lor.
CAP 46
[modifică]
1. Tare întru războaie –Iisus al lui Navi și în locul lui Moisi în prorocii,
2. Carele s’au făcut, după numele lui, mare spre mântuirea aleșilor Lui, să izbândească asupra vrăjmașilor celor ce să scoală ca să moștenească pre Israil.
3. Cât să mări rădicând mânile lui și când abătu sabia asupra cetăților!
4. Cine mai nainte de el au stătut așa? Pentru că pre vrăjmași Domnul sângur i-au adus.
5. Au nu în mâna lui s’au înturnat soarele și o zi s’au făcut spre doao?
6. Chemat-au pre Cel Preanalt Putearnic, necăjându-l pre el vrăjmașii după împrejur,
7. Și ascultă pre el Marele Domnul cu pietri de grindină ale puterii cei tari;
8. Rupt-au războiul asupra limbii și, în pogorâre, pierdu pre cei împotrivnici,
9. Pentru ca să cunoască limbile înarmarea lor, că împotriva Domnului e războiul lui, pentru că și urmă denapoia Putearnicului.
10. Și în zilele lui Moisi au făcut milă el și Halev, feciorul lui Iefoni, să să împoncișaze înaintea vrăjmașului, să oprească nărodul den păcat și să înceteaze răpștirea răutății.
11. Și ei doi fiind, au scăpat den șase sute de mii de pedestri, să-i bage pre ei la moștenire, la pământ ce cură lapte și miare.
12. Și deade Domnul lui Halev vârtute, și până la bătrâneațe au rămas lui, să să suie el preste înălțimea pământului; și semenția lui au ținut moștenire,
13. Pentru ca să vază toți fiii lui Israil că e bine a mearge denapoia Domnului.
14. Și judecătorii, fieștecăruia după numele lui, a câți n’au curvit inema și câți nu s’au întors de la Domnul, fie pomenirea lor întru blagoslovenie;
15. Oasele lor să odrăslească den locul lor și numele lor primenindu-se preste fiii slăviților lor.
16. Îndrăgit de cătră Domnul Lui, Samuil, prorocul Domnului, pus-au împărat și au unsu boiari preste nărodul lui;
17. Cu leagea Domnului au judecat adunarea și au socotit Domnul pre Iacov;
18. În credința lui s’au făcut chiar proroc și s’au cunoscut în credința lui credincios vederii.
19. Și au chemat pre Domnul Putearnec, necăjându-l pre el vrăjmașii lui după împrejur, cu aducere de miel sugariu;
20. Și trăsni de la ceriu Domnul și cu sunet mare auzit au făcut glasul Lui,
21. Și au surpat povățuitorii tirianilor și pre toți boiarii Filistimului.
22. Și, mai nainte de vreamea dormirii veacului, s’au mărturisit înaintea Domnului și unsului Lui: bani și până la cizme de la tot trupul n’au luat; și n’au vinuit lui om.
23. Și, după ce au dormit el, au prorocit și au arătat împăratului moartea lui, și au înălțat den pământ glasul lui în prorocie, să stingă nelegiuirea norodului.
CAP 47
[modifică]
1. Și după acesta s’au sculat Nathan a proroci în zilele lui David.
2. Ca seul cel osebit de la mântuire, așa –David de la fiii lui Israil.
3. Cu leii juca ca cu iezii și în urși ca în mieii oilor.
4. În tinereațele lui au n’au ucis uriaș și au rădicat ponos den nărod râdicând mâna cu piatra praștiei și au pus jos semeția lui Goliath?
5. Pentru că au chemat pre Domnul cel Preanalt, și au dat în direapta lui tărie să rădice om tare în războiu, să înalțe cornul nărodului lui.
6. Așa în zeci de mii au slăvit pre el și au lăudat pre el întru blagosloveniile Domnului, aducându-se lui stema slăvii,
7. Pentru că zdrobi pre vrăjmași de pre împrejur și au defăimat pre filistiimii cei împotrivnici, până astăzi au fărâmat lor cornul.
8. În tot lucrul lui au dat mărturisire Sfântului celui Nalt, graiului slavei;
9. Cu toată inima lui au lăudat și au îndrăgit pre Cela ce l-au făcut pre el.
10. Și au pus cântăreți în preajma jârtăvnicului și den glasul lor îndulceaște viersuri;
11. Dat-au în sărbători bună-cuviință și au împodobit vremi până la săvârșire, lăudând ei numele Lui și de dimineață a răsuna sfințirea.
12. Domnul au luat păcatele lui și au înălțat în veaci cornul lui și au dat lui făgăduința împăraților și scaunul slăvii întru Israil.
13. După acesta sculatu-s’au fiiu știutoriu și pentru acesta au odihnit întru lărgime;
14. Solomon au împărățit în zilele păcii, căruia Dumnezău au încetat de premprejur, ca să întărească casă pre numele Lui și să gătească sfințire în veaci.
15. Cât te-ai înțelepțit în tinereațele tale și te-ai umplut ca râul de priceapere!
16. Acoperit-au sufletul tău pământul și l-ai umplut cu pildele ghiciturilor;
17. La ostroave, departe, au sosit numele tău și te-ai îndrăgit în pacea ta;
18. În cântări și parimii și pilde și în tălmăciri s’au mirat de tine țările, în numele Domnului Dumnezău, celui numit Dumnezăul lui Israil.
19. Adunat-ai ca cositoriul aurul și ca plumbul ai înmulțit argintul.
20. Aproape ai plecat sânurile tale muierilor și te-ai volnicit întru trupul tău;
21. Dat-ai hulă întru slava ta și ai pângărit sămânța ta, să aduci urgie preste fiii tăi, și m’am umilit asupra nebuniei tale a să face în doao părți împărăția, și den Efraim a să înceape împărăție neascultătoare.
22. Iară Domnul nu va părăsi mila Lui și nu se va strica de la lucrurile Lui,
23. Nice va stinge dentru El nepoți și sămânța celui ce au îndrăgit pre El nu o va râdica;
24. Și lui Iacov au dat rămășiță și lui David dentr’însul rădăcină.
25. Și să odihni Solomon cu părinții.
26. Și au lăsat după el, den sămânța lui, nărodului nebunie și împuținat cu înțeleagerea, pre Rovoam, carele au depărtat nărodul den sfatul lui.
27. Și pre Ierovoam, feciorul lui Navat, carele au făcut pre Israil de au greșit și au dat lui Efraim calea păcatului.
28. Și s’au înmulțit păcatele lor foarte, să-i depărteaze pre ei de la pământul lor;
29. Și toată răutatea au cercetatu-o, până va veni judecata asupra lor.
CAP 48
[modifică]
1. Și să sculă Ilie prorocul ca focul și cuvântul lui ca făclia ardea;
2. Carele au adus preste ei foamete și cu râvnirea lui au împuținat pre ei;
3. Cu cuvântul Domnului au oprit ceriul și au adus așa de trei ori foc.
4. Cât te-ai slăvit, Ilie, întru minunile tale! Și cine e aseamenea ție a să lăuda?
5. Cela ce ai sculat mort den moarte și den iad cu cuvântul Celui Preanalt;
6. Cela ce ai pogorât împărați la pierzare și pre cei preaslăviț de la patul lor;
7. Auzind în Sina mustrare și în Horiv judecățile izbândirii;
8. Cela ce unge împărați spre răsplătire și proroci în locul lui după el;
9. Cela ce s’au luat cu viforul de foc, cu caru de cai de foc;
10. Cela ce s’au scris, întru mustrări la vremi, să înceteaze urgia mai înainte de mânie și să întoarcă inima tatălui cătră fiiu și să așaze neamurile lui Iacov.
11. Fericiți ceia ce au văzut pre tine și cei ce cu dragoste sânt împodobiț, pentru că și noi cu traiu vom trăi.
12. Ilie, carele cu vifor s’au acoperit, și Elisee s’au umplut de duhul lui;
13. Și în zilele lui nu s’au clătit de biruitori și nu l-au asuprit pre el nimenilea.
14. Tot cuvântul nu l-au rădicat pre el și întru adormire au prorocit trupul lui;
15. Și în viața lui au făcut seamne, și la săvârșirea lui minunate sânt lucrurile lui.
16. În toate aceastea nu s’au căit nărodul și nu s’au depărtat de păcate, până s’au prădat den pământul lor și s’au răsipit în tot pământul.
17. Și au rămas norodul împuținat și domn casii lui David;
18. Unii dentre ei au făcut ce e plăcut, iar unii au înmulțit păcatele.
19. Ezechia au întărit cetatea lui și au băgat în mijlocul lor pre gog,
20. Săpat-au cu fier cea încolțurată și au zidit izvoară spre ape.
21. În zilele lui suitu-s’au Senahirim și au trimis pre Rapsachi și au râdicat mâna lui preste Sion, și s’au semețit cu trufia lui.
22. Atuncea s’au clădit inimile și mâinile lor, și s’au chinuit ca ceale ce nasc; și au chemat pre Domnul cel Milostiv, întinzând mânile lor cătră El.
23. Și Cel Sfânt den ceriu degrabă ascultă lor și au mântuit pre ei în mâna Isaiei;
24. Lovit-au tabăra asirianilor și au surpat pre ei îngerul Lui,
25. Pentru că au făcut Ezechia ce e plăcut Domnului și s’au întărit în căile lui David, tatal lui, care au poruncit Isaia, prorocul cel mare și credincios, în vedearea lui.
26. În zilele lui s’au înturnat soarele și au adaos viața împăratului.
27. Cu duh mare au văzut ceale de apoi și au mângâiat pre cei ce plângea în Sion.
28. Până în veaci au arătat ceale ce vor să fie și ceale ascunse mai înainte decât a veni eale.
CAP 49
[modifică]
1. Pomenirea Iosiei –spre împreunarea tămâiei meșterșugită cu lucrul făcătoriului de mir;
2. În toată gura ca miarea să vor îndulci și ca muzicele la ospățul vinului.
3. Acesta s’au îndireptat întru înturnarea norodului și au râdicat scârbele fărădelegii;
4. Îndireptat-au cătră Domnul inima lui, în zilele celor fără de leage întărit-au bună-credința.
5. Afară den David și Ezechia și Iosia, toți greșală au greșit;
6. Pentru că au lăsat leagea Celui Preanalt, împărații Iudii au lipsit, pentru că au dat cornul lor altora și slava lor la limbă striină.
7. Ars-au cetatea cea aleasă a sfințirii și au pustiit căile ei în mâna Ieremiei,
8. Pentru că au chinuit pre el, și acesta în zgău s’au sfințit proroc, să dezrădăcineaze și să facă rău și să piarză, așijderea a zidi și a răsădi.
9. Iezechiil, carele au văzut vedearea slavei, carea i-au arătat lui pre carul heruvimilor;
10. Pentru că-ș aduse aminte de vrăjmași în ploaie și să îmbuneaze pre ceia ce îndireptează căile.
11. Și oasele celor 12 proroci să odrăslească den locul lor;
12. Și mângâie pre Iacov, și-i mântui pre ei cu credința nădejdii.
13. Cum vom mări pre Zorovavel? Și el –ca o peceate pre mâna direaptă.
14. Așa –Iisus, fiiul lui Iosedec, carii în zilele lor au zidit casă și au înălțat norod sfânt Domnului, gătit în slava veacilor.
15. Și a Neemiei întru mult e pomenirea, celui ce rădică noao zidiri căzute și au întărit porți și zovoară și au râdicat jăriștile caselor noastre.
16. Nici unul s’au zidit ca Enoh ca acesta pre pământ, pentru că și el s’au luat de la pământ.
17. Și Iosif s’au făcut bărbat povățuitoriu fraților, întăritură norodului, și oasele lui s’au socotit.
18. Sim și Sith între oameni s’au slăvit, și decât toată vita întru zidirea lui –Adam.
CAP 50
[modifică]
1. Simon, fiiul Oniei, preotul cel mare, carele în viața lui au cusut casă și în zilele lui au întărit beseareca;
2. Și de el s’au întemeiat înălțimea îndoirii, luare naltă a îngrădirei sfinte;
3. În zilele lui împuținatu-s’au sprijenitoriul apelor, aramă ca a mării împrejurul;
4. Cela ce grijaște norodului lui de la cădeare și au întărit cetate a o încungiura.
5. Cât să slăvi întru împrejurarea norodului, în ieșirea acoperemântului casii!
6. Ca steaua cea de mâinecate în mijloc de nor, ca luna plină în zilele ei,
7. Ca soarele strălucind preste beseareca Celui Preanalt și ca curcubeul luminând în norii slăvii,
8. Ca floarea trandafirului în zilele tinerilor, ca crinii spre ieșirile apei,
9. Ca odrasla Livanului în zilele seacerii, ca focul și tămâia pre căție,
10. Ca vasul cel de aur bătut, preste tot împodobit cu toată piatra de mult preț,
11. Ca maslinul ce odrăsleaște roade și ca chiparosul ce să înalță în nori.
12. Când lua el podoabă de slavă și să îmbrăca el cu săvârșirea laudii,
13. Întru suirea altariului celui sfânt au slăvit îmbrăcămintea sfințirii; și când priimiia părțile den mânile preoților, și el stând lângă grătariul cuptoriului,
14. Împrejurul lui –cununa fraților, ca odrasla chedrului în Livan, și l-au încunjurat pre el ca tulpinele finicilor.
15. Și toți fiii lui Aaron –întru slava lor, și aducere Domnului –în mânile lor, înaintea a toată adunarea lui Israil,
16. Și săvârșirea poslușnicilor spre cuptoriu, să împodobească aducerea Celui Preanalt, Atotțiitoriul,
17. Au întinsu preste vas mâna lui și au băut den sângele strugurului,
18. Vărsat-au la temeaile jârtăvnicului miros de bună-mirosire Celui Nalt, a tot Împăratul. Atuncea striga fiii lui Aaron, cu trâmbițe bătute au răsunat,
19. Auzit au făcut glas mare spre pomenire înaintea Celui Preanalt;
20. Atuncea tot norodul împreună grăbiră și căzură pre față la pământ a să închina Domnului lor Atotțiitoriul, Dumnezăului celui Preanalt;
21. Și lăudară cântăreții cu glasurile lor, în casa cea mai multă îndulcitu-s’au viersul; și să rugă norodul Domnului celui Preanalt cu rugăciune împotriva Celui Milostiv, până să va săvârși podoaba Domnului și slujba Lui o au săvârșit.
22. Atuncea, pogorându-se, rădicat-au mânile lui preste toată adunarea fiilor lui Israil, să dea bunăcuvântare Domnului den buzele lui și în numele Lui a să făli;
23. Și slobozi întru închinare, ca să arate blagoslovenia de la Cel Preanalt.
24. Și acum binecuvântați pre Dumnezău toți, pre Cela ce face mari pretutinderea,
25. Cela ce înalță zilele noastre den zgău și face cu noi după mila Lui.
26. Să dea noao veselie inimii și să să facă pace în zilele noastre întru Israil, după zilele veacului; să-Ș încrează cu noi mila Lui și în zilele Lui ne mântuiască pre noi.
27. În doao limbi s’au supărat sufletului mieu, și a treia nu iaste limbă:
28. Ceia ce șăd în Muntele Samariei, filistiimii și norodul cel nebun care lăcuiaște în Sichima.
29. Învățăturile înțeleagerii și științii am semnat în cartea aceasta eu, Iisus, fiiul lui Sirah al lui Eliazar Ierusolimiteanul, care au plouat înțelepciunea inimii lui.
30. Fericit carele să va întoarce întru aceastea, și cel ce va pune aceastea în inima lui înțelepți-se-va;
31. Că, de va face aceastea, spre toate va putea, căci lumina Domnului e urma lui.
CAP 51
[modifică]
1. Mărturisi-mă-voiu ție, Doamne Împărate, și voiu lăuda pre tine, Dumnezău, Mântuitoriul mieu.
2. Mărturisescu-mă numelui tău, căci acoperitoriu și ajutoriu te-ai făcut mie și ai mântuit trupul mieu de la pierire
3. Și den lațul pârătoarii limbi, de la buze ce lucrează minciună, și înaintea celor ce dvorescu te-ai făcut ajutoriu
4. Și m’ai mântuit, după mulțimea milii și numelui tău, den scâșniri gata la mâncare,
5. Den mâna celor ce cearcă sufletul mieu, den mai multe necazuri care le-am avut,
6. Den nădușirea focului de pre împrejur și dentru mijlocul focului unde n’am ațâțat,
7. Den adâncul pântecelui iadului și de limba cea necurată și de cuvântul mincinos și de limba cea nedireaptă, cu pâră la împăratul.
8. Apropiatu-s’au până la moarte sufletul mieu,
9. Și viața mea era aproape de iad, jos.
10. Cuprinsu-m’au de toate părțile, și nu era cine să ajute; căutând la sprijineala oamenilor, și nu era.
11. Și-m aduș aminte de mila ta, Doamne, și de lucrarea ta cea den veac,
12. Că scoți pre cei ce te îngăduiescu și mântuiești pre ei den mâna limbilor.
13. Și am înălțat pre pământ rugăciunea mea și pentru mântuirea morții m’am rugat;
14. Chemat-am pre Domnul, Tatăl Domnului mieu, ca să nu mă părăsească în zilele năcazului, în vreamea neajutoririi trufașilor.
15. Lăuda-voiu numele tău neîncetat și voiu lăuda cu mărturisință, și să ascultă rugăciunea mea;
16. Pentru că ai mântuit pre mine den pierire și ai scos pre mine den vreame rea,
17. Pentru aceaea mărturisi-mă-voiu și te voiu lăuda și voiu binecuvânta numele Domnului.
18. Încă fiind mai tânăr, mai nainte până a nu mă rătăci, am cercat înțelepciunea arătată întru ruga mea.
19. Înaintea besearicii mă rugam pentru ea și până la ceale de apoi cerceta-voiu pre ea.
20. Den floare ca un strugur copt s’au veselit inima mea întru ea.
21. Încălecat-au piciorul mieu cu direptate, den tinereațele meale am iscodit pre ea.
22. Plecat-am puțin ureachea mea, și am priimit, și multă aflaiu mie învățătură.
23. Procopsală mi s’au făcut într’însa; Celui ce-m dă mie înțelepciune voiu da slavă.
24. Pentru că am cugetat ca să o facu pre ea și am râvnit binele și nu mă voiu rușina.
25. S’au preanevoit sufletul mieu întru ea, și în facerea mea am cercetat.
26. Mânile meale le-am întinsu cătră înălțime și necunoștințele ei le-am depărtat cu cugetul.
27. Sufletul mieu l-am îndireptat la dânsa și întru curățenie am aflat pre ea, inemă am câștegat cu ea de ’nceput;
28. Pentru aceaea nu mă voiu părăsi.
29. Și pântecele mieu s’au turburat a cerceta pre ea, pentru aceaea am câștigat bun câștig.
30. Dat-au Domnul limbă mie plata mea, și cu ea voiu lăuda pre El.
31. Apropiați-vă cătră mine, cei neînvățați, și mâneți în casa învățăturii!
32. Că întârzâiați întru aceastea, și sufletele voastre însetoșate-s foarte?
33. Deșchis-am gura mea și am grăit: „Câștigaț pre ea, fără de argint“.
34. Supuneți cerbicea voastră supt jug, și priimească sufletul vostru învățătură; aproape iaste a afla pre ea.
35. Vedeți în ochii voștri că puțin am trudit și aflaiu mie multă odihnă.
36. Aveți parte de învățătură, în mult număr de argint și mult aur veți câștiga cu ea.
37. Veselească-se sufletul vostru în mila Lui și să nu vă rușinați întru lauda Lui.
38. Lucraț lucrul vostru mai nainte de vreame, și va da plata voastră în vreamea lui.
| ▲ Începutul paginii. |