Biblia(Biblia de la București)/Testamentul Nou/Filipiani
_pagina_1.png)
| ←Efeseani | DUMNEZEIASCA SCRIPTURĂ NOAUĂ CEA CĂTRĂ FILIPIANI CARTE TRIMISĂ |
Colaseiani→ |
CAP 1[modifică]
1. Pavel și Timotheiu, robii lui Iisus Hristos, tuturor sfinților în Hristos Iisus, celora ce sânt în Filipi, împreună cu episcopi și diaconi:
2. Dar voao și pace de la Dumnăzău Părintele nostru, și Domnul Iisus Hristos!
3. Mulțemesc Dumnezăului mieu preste toată pomenirea voastră,
4. Pururea, întru toată ruga mea pentru toți voi, cu bucurie, rugăciunea făcându-o
5. Spre împreunarea voastră la Evanghelie, den ziua dentâiu până acum.
6. Nădejduind acestaș lucru, că cela ce au început întru voi lucru bun săvârși-va până la ziua lui Iisus Hristos,
7. După cum iaste dirept mie aceasta a gândi pentru toți voi, pentru că am eu în inimă pre voi, și în legăturile meale, și în răspunsul, și adeverința Evangheliei, soți cu mine darului toți voi fiind.
8. Pentru că martur iaste mie Dumnezău că pohtesc pre voi întru milosârdiile lui Iisus Hristos.
9. Și aceasta mă rog, ca dragostea voastră încă mai mult și mai vârtos să prisosească întru conoștință și toată simțirea,
10. Ca să ispitiți voi ceale ce să osebesc, ca să fiț curați și neîmpiedecați la ziua lui Hristos,
11. Pliniț de roadele direptății, celor ce sânt pren Hristos Iisus, în lauda și mărirea lui Dumnezău.
12. Ce voia mi-e a ști voi, fraților, că cel despre mine mai mult spre adaogerea Evangheliei au venit,
13. Cât legăturile meale întru Hristos arătate să să fie făcut în tot divanul și la ceialalți la toți,
14. Și mai mulți dentru frați întru Domnul, nădejduind legăturilor meale, mai mult a cuteza fără frică cuvântul a-l grăi.
15. Unii și pentru zavistie și price, iară unii și pentru bunăvreare pre Hristos mărturisesc.
16. Unii den prigoană pre Hristos vestesc necurat, socotind necaz a aduce legăturilor meale.
17. Iară alții den dragoste, știind că spre răspunsul Evangheliei mă aflu!
18. Pentru că ce? Însă în tot chipul: ori cu pricină, ori cu adevăr, Hristos să vesteaște. Și întru aceasta mă bucur și încă mă voiu bucura.
19. Pentru că știu că aceasta mi să va istovi spre mântuire, pentru a voastră rugă și sporiul Duhului lui Iisus Hristos;
20. După părearea capului mieu și nădeajdea mea că nici într’una mă voiu rușina, ce cu toată îndrăzneala, ca și pururea, și acum mări-se-va Hristos în trupul mieu, ori pre viață, ori pren moarte.
21. Pentru că mie iaste a trăi Hristos, și a muri dobândă.
22. Iară de e a trăi cu trupul, aceasta mi-e roada lucrului, și ce voiu aleage nu cunosc.
23. Și mă țiiu de amândoao, pohta având ca să mă sloboz și împreună cu Hristos a fi, cu mult mai vârtos bine;
24. Iară a rămânea în trup mai folos e pentru voi.
25. Și aceasta nădejduind, știu că voiu rămânea, și împreună voiu rămânea cu toți cu voi, la a voastră adaogere și bucuria credinței;
26. Ca lauda voastră să să sporească în Hristos Iisus, întru mine, pren a mea venire iarăș cătră voi.
27. Numai cu vrednicie Evanghelia lui Hristos petreaceț, ca, ori venind și văzând pre voi, ori lipsind, să auz ceale despre voi că stați într’u duh, cu un suflet, împreună biruind cu credința Evangheliei,
28. Și nesfiindu-vă întru nemică de cei ce stau împotrivă; carea lor iaste arătare de pierzare și voao de mântuire, și aceasta e de la Dumnezău.
29. Căci voao vă s’au dăruit cea pentru Hristos, nu numai ca la el să creadeți, ce a pătimi pentru el,
30. Aceaeași osteneală având, în ce fealiu ați văzut întru mine, și acum auziți întru mine.
CAP 2[modifică]
1. Deci orice mângâiare e întru Hristos, ori oteșire dragostii, orice împreunare a Duhului, orice milosârdii și îndurări,
2. Pliniți-m bucuria, ca una să gândiți, aceaeaș dragoste având, împreună cu un suflet, una gândind.
3. Nimica după price au mărire deșartă; ce cu smerenia, unul pre altul socotind că covârșiți întru voi.
4. Nu ale sale fieștecarele căutați, ce și ale altora fieștecarele.
5. Pentru că aceasta să să socotească întru voi, carea și în Hristos Iisus,
6. Carele în chip dumnezăiescu fiind, nu hrăpire socoti a fi tocma cu Dum’zău,
7. Ce pre el deșertă, chip de rob luând, întru asămănarea oamenilor făcându-să.
8. Și cu chip aflându-să ca un om, smeri pre el, făcându-să plecat până la moarte, și moarte de cruce.
9. Pentru aceaea și Dumnezău pre el preaînălță și dărui lui nume cela ce e preste tot numele,
10. Ca întru numele lui Iisus tot genuchiul să să pleace, al celor cerești și al celor pămintești și al celor de supt pământ,
11. Și toată limba va mărturisi că Domnul Iisus Hristos, întru slava lui Dumnezău Părintelui.
12. Deci, frații miei, după cum pururea ați ascultat, nu precum la venirea mea numai, ce acum cu mult mai vârtos, întru depărtarea mea, cu frică și cutremur a voastră mântuire o isprăviți.
13. Pentru că Dumnezău iaste cela ce lucrează întru voi, și a vrea, și a lucra, pentru buna-vreare.
14. Toate faceți fără de cârtire și gânduri,
15. Ca să vă faceți fără prihană și întregi fii lui Dumnezău, curați în mijlocul neamului celui strâmb și îndărătnic, întru carii vă arătați ca luminătorii în lume,
16. Cuvântul vieții țiindu-l; spre laudă mie la ziua lui Hristos că nu în deșert am alergat, nici în deșert am ostenit.
17. Ce, măcară că mă și jârtvuiescu spre jârtva și slujba credinții voastre, bucuru-mă, și împreună mă bucur cu toți cu voi.
18. Și aceastaș și voi bucurați-vă, și împreună vă bucurați cu mine.
19. Și nădejduiescu întru Domnul Iisus pre Timotheiu degrabă să-l trimițu la voi, ca și eu să fiu cu bună voie, înțelegând ceale despre voi.
20. Pentru că nici pre unul am tocma la suflet, carele chiar ceale de voi va griji;
21. Pentru că toți ceale ale lor cearcă, nu ale lui Hristos Iisus.
22. Iară ispita lui cunoașteți, că ca la un părinte fiiul împreună cu mine au slujit la Evanghelie.
23. Pre acesta dară nădejduiesc să-l trimiț, deaca voiu vedea ceale prejur mine, de iznoavă.
24. Ce nădejduiesc întru Domnul că și eu degrabă voiu veni.
25. Și de folos am socotit pre Epafrodit, fratele și împreună lucrătoriu și împreună ostaș al mieu, al vostru apostol și slujitoriu trebii meale, să-l trimiț cătră voi,
26. De vreame ce doriia de voi toți și tânjind; căci ați auzit că au bolnăvit.
27. Căci au și bolnăvit aproape de moarte, ce Dumnezău pre el au miluit. Și nu numai pre el, ce și pre mine, ca nu mâhnire preste mâhniri să aibu.
28. Mai degraba, dirept aceaea, am trimis pre el, ca văzându-l pre el, iarăș să vă bucurați și eu mai fără de mâhnire să fiu.
29. Priimiți-l dară pre el întru Domnul, cu toată bucuria; și pre unii ca aceștea cinstiți îi aveți, căci pentru lucrul lui Hristos până la moarte s’au apropiat, nesfătuindu-se cu sufletul, ca să să plinească a voastră lipsă de cătră slujba mea.
CAP 3[modifică]
1. Deci, fraților miei, bucurați-vă întru Domnul. Aceasteaș a scrie voao mie nu-m iaste cu leane, iară voao negreșit.
2. Vedeți câinii, vedeți pre cei răi lucrători, vedeți tăiarea!
3. Pentru că noi sântem tăiarea-împrejur, carii cu Duhul lui Dumnezău slujim și ne fălim întru Hristos Iisus, și nu în trup nădejduind. Măcară că eu am nădeajde și în trup.
4. De să și pare altuia a să nădejdui în trup, eu, mai mult:
5. Tăiare-împrejur de opt zile, den rodul lui Israil, den fealiul lui Veniamin, evreu den evrei; după leage, fariseu;
6. După râvnire, gonind beseareca; după direptatea cea den leage, făcându-mă fără prihană.
7. Ce carele era mie dobânzi, aceastea le socotesc pentru Hristos pagube.
8. Ce pentru aceaea și gândesc toate pagubă a fi pentru cea ce covârșaște a științii lui Hristos Iisus, Domnul mieu, pentru care de toate m’am păgubit și le gândesc gunoaie a fi, ca pre Hristos să dobândesc
9. Și să mă aflu întru el, neavând a mea direptate, cea den leage, ce ceaea ce e pren credința lui Hristos, cea dentru Dumnezău direptate, spre credință,
10. A cunoaște pre el și putearea învierii lui și împreunarea patemilor lui, împreună închipuindu-mă cu moartea lui,
11. Cândai cumva voiu sosi la înviarea morților.
12. Nu doară că am luat, au m’am săvârșit; ce gonesc cândai voiu și prinde, de carea m’am și prins de Hristos Iisus.
13. Fraților eu pre mine nu mă socotesc să fiu apucat,
14. Ce numai una: ceale denapoi uitându-le, iară la ceale denainte întinzându-mă, după semn gonesc, la plașca cei de sus chemării lui Dumnezău în Hristos Iisus.
15. Deci, câți desăvârșit sântem, aceasta gândim; și orice într’alt chip gândiț, și aceasta Dumnezău voao va descoperi.
16. Însă la carea am ajuns, cu aceastaș pravilă a umbla, aceastaș a gândi.
17. Împreună asămănători fiț mie, fraților, și socotiț pre ceia ce așa umblă, după cum aveț pildă pre noi.
18. Pentru că mulți umblă, de carii de multe ori ziceam voao, iară acum și plângând zic pre vrăjmașii crucii lui Hristos, cărora săvârșitul le iaste pierzarea,
19. Al cărora dumnezău e pântecele și mărirea întru rușinea lor, ceia ce ceale pămintești gândesc.
20. Pentru că a voastră petreacere în ceriuri iaste, dentru care și Mântuitoriu așteptăm, pre Domnul Iisus Hristos,
21. Carele va schimba chipul trupului smereniei noastre, ca să să facă el împreună la față cu trupul mărirei lui, după lucrarea ca să poată el și să supuie luiș toate.
CAP 4[modifică]
1. Deci, frații miei iubiț și doriți, bucuria și cununa mea, așa stați întru Domnul, dragilor!
2. Pre Evodia rog și pre Sintih rog una a gândi întru Domnul.
3. Și rog și pre tine, soațe încrezute, împreună ajutoreaște-le lor, carele întru Evanghelie împreună au nevoit cu mine, cu Climend și cu ceialalți împreună lucrători mie, al cărora numele e în cartea vieții.
4. Bucurați-vă întru Domnul pururea, iarăș zic: bucurați-vă!
5. Blândeațele voastre să să cunoască la toți oamenii. Domnul aproape e.
6. Nemică nu grijiț; ce întru tot cu ruga și cu rugăciunea cu mulțemită cearerile voastre să să conoască cătră Dumnezău.
7. Și pacea lui Dumnezău, ceaea ce covârșaște toată mintea, păzi-va inimile voastre și gândurile voastre în Hristos Iisus.
8. Deci, fraților, câte sânt adevărate, câte-s cinstite, câte-s direapte, câte-s curate, câte-s iubite, câte-s cu bun nume, orice bunătate, orice laudă, aceastea socotiți.
9. Carele ați și învățat și ați apucat și ați auzit și ați văzut întru mine, aceastea faceți, și Dumnezăul păcii va fi cu voi.
10. Și m’am bucurat întru Domnul mult, căci acum oarecând ați odrăslit a gândi pentru mine; spre carea și gândiiați, ce nu aveți vreame.
11. Nu doară că după lipsă zic; pentru că eu m’am învățat, întru carele sânt, destul a fi.
12. Știu a mă și smeri, știu a mă și prisosi. Întru tot și întru toate m’am învățat, și a mă sătura, și a fi flămând, și a adaoge, și a scădea.
13. Toate le pociu, întru cel ce mă întăreaște, Hristos.
14. Însă bine ați făcut făcându-vă împreună părtași cu necazul mieu.
15. Și știți și voi, filipiseanilor, că la începutul Evangheliei, când am ieșit de la Machidonia, nici o besearecă cu mine nu s’au împreunat la cuvânt de dare și de luare, fără numai voi singuri.
16. Căci și în Solon, și o dată, și de doao ori la treaba mea ați trimis.
17. Nu că cer darea, ce cer cu roada ceaea ce prisoseaște spre cuvântul vostru.
18. Ce am destul toate și de prisosit; plinitu-m’am priimind de la Epafrodit ceale de la voi: miros de bună mirosire, jârtvă priimită, bine plăcută lui Dumnezău.
19. Iară Dumnezăul mieu să plinească toată treaba voastră după bogăția lui, cu mărire întru Hristos Iisus.
20. Iară lui Dumnezău și Părintelui nostru, mărirea în veacii veacurilor! Amin.
21. Închinați-vă la tot sfântul în HristoS Iisus.
22. Închină-se voao cei ce sânt împreună cu mine frați. Închină-se voao toți sfinții, și mai vârtos cei den casa Chesariului.
23. Darul Domnului nostru Iisus Hristos, cu toți cu voi! Amin.
Cătră filippisiani s’au scris de la Râm, pren Epafrodit.
| ▲ Începutul paginii. |