Biblia(Biblia de la București)/Testamentul Nou/A Iudii

←3 Ioan

DUMNEZEIASCA SCRIPTURĂ NOAUĂ CARTE TRIMISĂ A IUDEI ADEVERITĂ

Apocalipsis→

CAP 1

Îndeamnă la statornicie în credință. Muncile celor necredincioși și necurați. Pilde și prorocii.

1. Iuda, robul lui Iisus Hristos și frate lui Iacov, celor întru Dumnezău Părintele sfințiți și lui Iisus Hristos păziți chemați:

2. Milă voao și pace și dragoste să să înmulțască!

3. Iubiților, toată nevoința făcând a vă scrie voao pentru mântuirea de obște, nevoie am avut a vă scrie voao, rugându-vă să vă nevoiți cu cea ce de o dată s’au dat sfinților credință.

4. Pentru căci s’au vârât oarecarii oameni carii demult au fost scriș la această judecată, necurați, al Dumnezăului nostru dar primenindu-l spre spurcăciune, și de cel sângur Stăpânitoriu Dumnezău și Domnul nostru, Iisus Hristos, lepădându-se.

5. Și voiu să aduc aminte voao, știind voi o dată aceasta, pentru că Domnul, pre norod den pământul Eghipetului mântuind, al doilea, pre ceia ce n’au crezut i-au pierdut.

6. Și pre îngeri, pre carii n’au păzit a lor diregătorie, ce au lăsat al lor lăcaș, la judecata a marei zile cu legături veacinice supt întunearec i-au păzit.

7. Ca Sodomul și Gomorul și cetățile demprejur, aseamenea acestui chip, curvind și îmblând denapoia altui trup, zacu înainte-arătare, certare de foc veacinic luând.

8. Așijderilea însă și aceștea, visând, trupul dară pângăresc și de domnie să leapădă și măririle hulesc.

9. Iară Mihail arhanghelul, când cu diavolul pricindu-se voroviia, pentru trupul lui Moisi, n’au îndrăznit judecată de hulă a aduce, ce zise: „Cearte-te Domnul!“.

10. Iară aceștea câte nu știu bleastemă; iară câte fireaște, ca ceale necuvântătoare dobitoace, știu, întru acealea să strică.

11. Vai lor, pentru că în calea lui Cain au mers, și cu înșălăciunea lui Valaam pren plată s’au răvărsat, și cu pricea lui Core au pierit!

12. Aceștea sânt întru dragostele voastre prihană, desfătându-să împreună fără frică, păscându-să pre ei; nori fără apă, de vânturi purtându-să, copaci de toamnă fără roadă, de doao ori fiind morți, dezrădăcinați,

13. Valuri sălbatece ale mării, spumegând ale lor rușini, steale rătăcitoare, cărora pâcla întunearecului în veac s’au păzit.

14. Și proroci și acestora al șaptelea de la Adam, Enoh, zicând: „Iată, va veni Domnul întru întuneareci de sfinți îngeri ai lui,

15. Ca să facă judecată asupra tuturor și ca să mustre pre toți necurații lor, pentru toate lucrurile păgâniei lor care au păgânit, și pentru toate nesilniciile ce au grăit asupra lui păcătoșii cei necurați“.

16. Aceștea sânt răpștitorii hulitori de noroc, după pohtele lor mergând; și gura lor grăiaște semeție, lăudând obrazele, pentru folos.

17. Iară voi, iubiților, aduceți-vă aminte de cuvintele ceale de mai nainte grăite de apostolii Domnului nostru Iisus Hristos.

18. Căci zicea voao că la vreamea de apoi vor fi batjocuritori, după ale lor pohte mergând, ale păgânătăților.

19. Aceștea-s cei ce să osebesc pre sine, sufletești, duh neavând.

20. Iară voi, iubiților, spre sfânta credință a voastră zidindu-vă pre voi, întru Duhul Sfânt rugându-vă,

21. Pre înșivă întru dragostea dumnezăiască vă păziți, așteptând mila Domnului nostru Iisus Hristos întru viață veacinică.

22. Și pre unii miluiț socotind,

23. Iară pre alții cu frică mântuiț, den foc hrăpindu-i, urând și cea de la trup spurcată îmbrăcăminte.

24. Iară celuia ce poate a păzi pre ei fără greșală și a-i pune denaintea mărirei lui curați, întru bucurie,

25. Celui sângur înțelept Dumnezău, Mântuitoriul nostru, slavă și mărire, tărie și puternicie, și acum și întru toți veacii. Amin!

▲ Începutul paginii.