Trecea convoiul mortuar

Jump to navigation Jump to search
Trecea convoiul mortuar
de Octavian Goga


Trecea azi pe la colț de stradă,
Cu pasul cadențat și rar,
Cântând a morții serenadă,
Trecea convoiul mortuar.

În soarele de primăvară,
Ce-mpurpura un blând apus,
Cântarea asta funerară
Era de-o jale de nespus.

În zvonul mulcom de tropare
Toți robi eternului nimic
Priveau cu-atâta-nduioșare
La văduva de după dric.

C-un văl cernit pe fața suptă
Plecându-și fruntea ei de var,
Părea o arătare ruptă
Dintr-o icoană c-un calvar.

Avea atâta gol sub gene,
Și-atâta sete de-adăpost,

Că plânsul sfintei Magdalene
Mai trist nu poate să fi fost.

Și, totuși, palida femeie
N-a smuls un strop din ochii mei,
Gândeam la morții din tranșee,
Și n-am putut să-l plâng pe-al ei...