Sub nuc

 

Sub tine vin eu, nuc bătrân,
Când dorul greu m-apasă
Și, de sub tine eu rămân,
Durerile mă lasă.

Sub umbra ta simt mulțumirea,
Ce-n al meu suflet se coboară,
Și liniștește clocotirea
Îndrăgostirii ce omoară,

Și lumea mi se pare mare
Și dorul mi se mai oprește,
Când soarele se lasă-n zare
Și umbra ta se nimicește.

Tu ești tovarăș de durere
Și umbra ta mântuitoare
Aduce dar de mângâiere
Și-n suflet pace-odihnitoare!...