Spitalul amorului (1852)/1/Vai Aleo măicuță dragă
Vai! Aleo! Măicuță dragă!
Îmi răpui junețea fragă,
Trupul mi e în pară-ntreagă,
Dorul în Pământ mă bagă.
Spune-miți Băiete dorul,
În ce loc îți este zorul?
'Ț-ai scrântit Mâna, Piciorul,
Ori mi te doare căpșorul?
Aleo! Maică nu e bine,
Ce rău dete peste mine!
Ce pârjol în Trup îmi vine!
De să-tinde și prin vine.
Eu adăst ca să se taie,
Iar un dor, o vălvătaie
Mă coprinde cu văpaie
Și mă arde ca o Paie.
Zioa nu-mi e cu odină,
Noaptea Pieptul îmi suspină,
Nici o clipă nu-mi alină,
Mă trudește, mă leșină.
Aleo! Vai ce o să fie!
Par că-mi vine nebunie
Să dau fugă prin câmpie
Și să mă duc prin pustie.
Uneori când mă încinge
Până la ficați m-atinge,
Și un rău parcă mă-mpinge.
Să m-apuc în râu d-al stinge.
Îmi vin niște gânduri rele,
Cugete urâte, grele
Și să luptă între ele,
Mă scot din mințile mele
Aleo-leo Măicuță Stană
L-astă boală rea, dușmană
Dă-mi o leacă de buriană,
fă-ți cu mine o pomană.
Ori fă-mi alta, gemi ai face,
Cum vei ști și cum îți place,
Să-și dea gândurile pace,
Care mă împung ca ace.
— Măi băiete, băiețele!
boala-ți este chiar din ele,
Ai călcat pe ceva rele,
Și-ți vin aste gânduri grele.
Dar stăi! Mama să-ți descânte,
Degetu-n Apă să-m plânte,
Dorul să-ți-l desfierbânte
Gândul să nu te frământe.
Fugiți gânduri blestămate
Și cugete necurate,
Mergeți în pustietate.
Prin Munți, prin Văi depărtate.
Fugiți gânduri de descânturi,
Mergeți în alte pământuri,
Răsipiți-vă în Vânturi,
În Mări și-n alte adâncuri.
Veniți gânduri ușurele
Din Grădini din floricele,
Goniți cugetele rele,
Să se ducă să se spele.
Fugi, piei dor te prăpădește,
De stânci, d-arbori te lovește,
Sparge-te te răsipește
Și p-ast june liniștește.
Ieșiți voi gânduri urâte
Din Cap din Creeri vârâte,
Negre și posomorâte,
Fugiți mergeți amărâte.
Veniți voi cugete bune,
Și intrați în acest june,
Nu-l lăsați că se răpune
De al dorului cărbune.
Faceți-vă Alifie,
La pana lui doftorie,
Mpțiu! Leacul fie, nu fie,
Colacul Babi se știe.