Spitalul amorului (1852)/1/Of dragoste sburătoare

 

JUNELE COPRINS DE DOR

Of! Dragoste zburătoare!
De mulți tineri stricătoare,
Tu aprinzi, tu dai dogoare,
Tu bagi inimi în vâlvoare.

Nici Soarele cât pripește
Nu arde, nu prăpădește
Ca tin-așa vrăjmășește
Inima ce pătimește.

O amar! o vai de mine!
Cât m-am ferit eu de tine,
Și acum iată văz bine
Că lanțul tău prins mă ține.

Nu sânt lanțurile tale
De Fier, de Oțel, de zale,
Ci de g ânduri fără cale,
De Dor și de multă jale.

Că mai făcut fără vrere
Să mă rănesc cu plăcere
De a fețelor vedere
Și să pătimesc durere.

Mai băgat de vâretă crudă
În nevoi ș-în multă trudă,
Of! Trupul meu cum asudă!
Ochii de plâns-mi să udă!

N-am o clipă liniștită,
De suspinuri odihnită
Inima-mi e tot căznită
De boală nelecuită,

Vai! ce boală îmfocată!
Vai! ce neastâmpărată,
De cugete turburată,
Mintea par că-mi e turbată.

Grea e boala de iubire!
Că te scoate din simțire,
Te aduce la uimire,
De nu-ți poți veni în fire.

Fugi Dragoste dela mine,
Fugi, ia-ți și dorul cu tine,
Chinurile să-mi aline,
Lasă-mi zilele senine.

---