Sonet (Cerna)

Jump to navigation Jump to search
Sonet
de Panait Cerna
„Convorbiri literare”, LIV, nr. 3, martie 1922


De cum mă simt sub ochii tăi, măreții,
Și patimi, și dureri adorm deodată;
Ca cel dintîi surîs al dimineții,
Așa îmi simt ființa de curată...,

Și-aud ca-n vis, ca-n leagănul vieții
O muzică ce umple lumea toată:
E cîntecul ce-l auzeau odată
Pitagora seninul și poeții.

Deodată-mi spui ceva în stinse șoapte
Se umplu ochii mei și-ai tăi de noapte.
Cu noi aleargă, vîjîie pămîntul.

Și-aș vrea să mă destrame-atunci furtuna,
Să ne cufunde-n tot - să fim totuna
Cu flacăra, cu sunetul, cu vîntul...