Scutul Minervei/XV

 

DIN Helicon coboară iar cele nouă Muze
Înconjurând altarul cu pasul lor pios.
În număr și’n cadență suind armonios
Eterna poezie li s’a desprins din buze.

Vin câte trele Grații în cântec de cobuze:
Un singur vânt le umflă vestmântul unduios
Din care, pentru tine crescând misterios,
Divin răsare ritmul din formele confuze.

Orfeu te părăsește pe veci, Eurydice!
El lira și-o consacră Minervei ca un dar
Și imnul proslăvirii dă cerul să-l despice.

Chiar Egipanul tainic, ducând la colțul gurii
Un nai de trestii, lasă când repede, când rar,
Lung lauda să-ți sune în liniștea pădurii.