Scutul Minervei/VIII

 

SUB rod se’ndoaie pomul supus și se ascunde,
El ce sfida Prierul cu verzile lui frunți.
Și rîul făr'astâmpăr ce spumega prin munți.
La vale poarta pașnic corăbiile pe unde.

Departe jocul fraged al anilor pătrunde
Și iată-i, rari pe tâmplă. întâii peri cărunți.
Când patimi împlinite s’au arcuit în punți
Și fecundate doruri s’au liniștit profunde.

Ca șarpele de-acuma îmi schimb noroc și piele.
Căci soarta nu-mi apleacă vieața în zadar
Cu versuri care-atârnă din ce în ce mai grele.

În toamna unde darul se pârgue’n tăcere
Aștept să vii și, rece, cu dreptul tău cântar,
Să-mi hotărești măsura de-amaruri și de miere.