Scutul Minervei/III

 

ACELAȘ zeu profetic cutremură stejarii
Dodonii și la Delos înaltul palmier
Rămâne mărturie legând pământ și cer,
Dar au tăcut de-atuncia Homerii și Pindarii.

În temple profanate au năvălit barbarii
Și viersul lor răsună strident și adulter.
Dar n’au să se ridice pe piscul auster
Nicicând, al poeziei cu strictele fruntarii.

De lauda, de ura lor oarbă azi nu’mi pasă.
M’am depărtat de-un laur ce’n fiecare zi
Pe altă frunte’ngustă mai veștejit se lasă.

Căci tu îmi crești în suflet — la fel cum altădată
Din creștetul lui Joe destinul te trezi —
Senina fericire puțin îngândurată.