Sburătorul: Neamul românesc literar I

 

NEAMUL ROMÂNESC LITERAR. Cu Neamul românesc literar avem impresia că nu putem lega o discuție contemporană: stăm de vorbă cu răposații. D. N. Iorga își republică articolele de acum două zeci de ani asupra „Semănătorului“ sau își inserează conferințele ținute la Vaslui asupra „vechiului nostru naționalism cultural". Știm ce este „Sămănătorul“ și apreciem șl noi „vechiul lui naționalism cultural": am explicat-o și in Istoria civilisației române moderne și în Istoria mișcării Semănătorului, în care nu credem să fi fost lipsiți de obiectivitate. Ce a fost „Sămănătorismul“ știm, dealtfel, aproape cu toți; numai d. Iorga a mal rămas să ignoreze că. ori ce ar fi fost, nu mai există ca forță activă șl organizată. A murit cum mor toate formele de artă pentru a se topi in veșnica devenire a vieții. Și pentru a nu discuta principial e de ajuns să ne referim la paginile „seriei noi" a revistei. Nu-i talent și pace: mai mult chiar, după cum se vede, nu mai sunt nici colaboratori, căci iată ce citim în No. 42 „Direcția revistei Neamul rom. lit. face apel la foștii colaboratori ai revistelor „Semănătorul“, Floarea darurilor și Neamul rom. lit. dinainte de război, să continue a colabora și de acum înainte, trimițând manuscrisele.., ele.,.“. În fața acestei dezertări a foștilor colaboratori, deși in preajma venirii la putere, are dreptate d. Iorga să-și întituleze ultimul articol „În plină anarhie".